1

BACĂUL
DIN TRECUT
ŞI DE A Z I
1H1 I

1
lIU
i
I

19 3 4

p«uv1*“.------------ ^ r r ' ,w
,uţ «■' «i
 Gr. G r i g o r o v i c i

Bacăul
din trecut
şi de azi

a. © 3 3
Tipog'rafia Fsina&riei XviCuilvlciipiiAl'ux Bftcâu
I k .m .
■ W 2 .
 STEMA
MUNICIPIULUI B A C Mj
 PREFAŢĂ

Dintr’un sentiment de curiozitate— ca să nu zic din

datoria mea de băcăoan — am cercetat istoria Bacăului.
Nu mi-a părut de loc rău !
începuturile Bacăului se pierd în negura vremurilor.
Numirea de Bacău poate să fie gotică, dar poate să
fie cumană. Nici într’un caz nu este ungară — după cum
vinovat au încercat să o susţină unii, inventând legende.
Bacăul ca judeţ şi localitate a existat înainte de veni­
rea ungurilor în Europa, înainte să se fi strămutat e-
piscopia dela Şiret aici (1410). Se ştie precis că acum
patru sute de ani— pe vremea lui Alexandru cel Bun,
Bacăul era vama Moldovei şi aparţinea mănăstirei
Bistriţa.
Ce înfăţişare o fi avut Bacăul atunci, cu ce pază
şi cu ce călugări vameşi; cum poposeau şi se strecurau
caravanele în susul şi în josul Moldovei, spre Suceava
şi Leov, spre Târgul Trotuşului, Braşov şi Galaţi —

numai închipuirea o poate reconstitui.

Este de ajuns să susţinem că aci a pulsat o viaţă
înainte şi pe vremea lui Alexandru cel Bun şi Ştefan
cel Mare, care s’a prelungit până în zilele de astăzi,
iar în trecut se pierde în legenda lui Mihul Copilul —

de sigur— căci aci la Bacău a răcorit ţara de invaziuni.

Iată-mă apoi şcolar cu geanta în spate, la şcoala
domnească, a lui Platon. încă pe atunci — acum aproape
cinci zeci ani, Bacăul era un târg cu urme medievale!
Uliţa Mare a negustorilor era alcătuită din case de
lemn, mai mult nişte bărăci, cu acoperişuri ţuguete (stil
gotic), având şindrila înegrită, cu muşchiu gros şi verde
pe ea. Aşa dughenele şi tot aşa hanurile, devenite apoi
hoteluri. Obloane grele şi porţi uriaşe solid zăvorite
se auzeau de cu vreme cum se închid. Uliţele târgului
aveau şanţuri în permanenţă umplute cu apă înverzită.
Peste şanţuri erau întinse mici podeţe şi punţi de
trecut în dughene şi hanuri... Focul din vreme în vreme
a mistuit în flăcări şi acest aspect... nu numai atunci
când a trecut Mateiaş Corvin, sau când veneau tătarii...
ci şi în vremuri de linişte, Bacăul a dat spectacolul
unui oraş în flăcări...
Astăzi Bacăul este un „ municipiu ‘ civilizat, între
cele 13 ale ţării şi chiar cu o viaţă pretenţioasă. Civili­
zarea lui s’a îndeplinit sub ochii noştri. Scăldat noaptea
în lumină electrică, cu apă din belşug şi canalizat, i
s’a deschis bulevarde largi, cu clădiri în diferite stiluri,
cu palate chiar, parcuri şi mai ales cu malurile Bistri­
ţei pline de coşuri fumegânde... Singurul monument is­
toric, ne este mărturie scumpă a secolului al XV-lea,
— biserica Precista, altădată mănăstire a călugărilor
vasilieni,
— iar la început biserică domnească a lui A -
lexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, zidită lângă palatul
său domnesc, după ce împreună cu tatăl său zidise la
Borzeştii Bacăului, o altă biserică... Păcat că secolele
următoare nu ne-au lăsat nimic din toate acestea...
*
* *

Monografia de faţă a municipiului Bacău, este o

adunare de informaţii preţioase pentru cunoaşterea a-
cestei localităţi.
Munca d-lui Gr. Grigorovici oferă publicului a-
ceastă carte şi ea nu trebue să lipsească de pe masa
oricărui băcăoan.
Se va vedea aici cum în ultimii zece ani, Bacăul
a făcut progrese uimitoare. Puţine localităţi au reali­
zat, ce a realizat această localitate. Şi în mersul lui
ascendent a întrecut multe oraşe, altădată în floare.
 Unii pun acest progres pe seama, judeţului atât
de bogat, în cât i se zice Bacăului că este Prahova
Moldovei; alţii spun că tot progresul Bacăului este da­
torit râului Bistriţa, care oferă energie gratuită atâtor
fabrici, iar alţii cei mai apropiaţi de adevăr — spun
—

că progresul Bacăului se datoreşte vredniciei cetăţenilor.

Industria şi comerţul - mai ales - au prosperat într’atât,
în cât Bacăul a devenit un centru industrial alături de
Iaşi, Cernăuţi şi Galaţi dacă nu cumva pe unele
—

din acestea nu le-a întrecut de mult!

Acest progres apare din fiecare pagină; şi tot din
fiecare pagină răsare un sentiment de mândrie locală
şi un îndemn pentru tânăra generaţie, care are sfânta
datorie să ducă mai departe progresul de acum...
Lucrarea de faţă este un îndrumător în mişcarea
plină de avânt a Bacăului.
Din citirea acestei lucrări plină de fapte, reese
clar firea vioaie şi spiritul creator al cetăţenilor din
Bacău.

G R. T A B A C A R U

Bacău, 1933

1). — Isvoare pentru istoria şi m onografia Bacăului : I o a n B o g d a n ,

D o cu m e n te le lu i Ş tefan c e l M a re [voi. I şi II]; B. P e tr ic e i c u H a şd eu ,
E tim olog icu m M agnum R om ân ie, 1893; N. Io r g a , Studii ş i d o c u m e n te .
P ro p a g a n d a c a to lic ă p â n ă la 1500, 1901; V . A . U r e c h e , B an d in u s, M e­
moriu asupra scrierii lui Bandini dela 1646 - urmat de text. [Analele A ca d e ­
miei Române) ; . A. Y e r e s s , Scrisorile misionarului Bandini din M oldova
( 1644-1650), 1926 [Analele Academiei R om ân e]; G h G h ib ă n e s c u , Surete şi
Isvoade, (voi. I şi II), 1907 ; O rla n sa R a co v itză , Dicţionarul geografic al
judefului Bacău, 1898 ; C o s ta ch e R adu, Bacăul, 1905 ; C . I. Istrati, Biserica
şi podul din Borzeşti, 1904 ; Pr. Th. Zotta, Istoricul biserieei Precista din
Bacău, 1911 ; Pr. Al. A p o s t o l, Istoricul biserieei Sf. Imparafi, Bacău, 1925 ;
M em oriu Pr. Th. A tan asiu, ,(>n rev. „B iserica O rtodoxă " anul 14) ; R a d u
R o s e ti, despre Ungurii din M oldova [Analele Academ iei R om â n e]; Pr. I.
Enea, Monografia biserieei Buna-Vestire, 1926 ; G r T a b a ca ru , B a că u l d e
altădată. Bacău, 1930 [No. 1, 2, 3, 4] ; idem, V e c h iu l B a că u , 1930 (N o. 5 );
idem, B is e r icile B acăului, 1932 (N o, 6, 7) ; G r. T a b a ca ru şi C . M o s c u ,
Bacăul (M onografie) publicată în „P resa " ziar. Bacău, 1932 ' şi 1933.
 MUNICIPIUL B A C Ă U

AŞEZARE
Bacăul este aşezat pe malul drept al râului Bistriţa, care-1
udă în partea de răsărit. Se află într’o poziţie admirabilă, în­
zestrat cu străzi lungi, largi, adevărate bulevarde şi cu împre­
jurimi poetice.
Clima este răcoroasă, aerul purificat atât de curentul apei
Bistriţa, cât şi de numeroase grădini ce posedă fiecare locuinţă.
Bacăul se află situat la 46",30 latitudine boreală şi 24°.24
longitudine australă. Altitudinea deasupra nivelului Mării Negre,
este de 161.20 m.
Locuri de plimbare afară din municipiu, în apropriere, sunt:
Parcul „Bistriţa", de pe teritoriul moşiei Fântânele, nu departe
de satul Gherăeşti, înfiinţat în anul 1930 şi Domnija Maria (sat),
unde Radu C. Porumbaru, fost director technic al fabricei
de hârtie „Letea", a amenajat un parc la „ bazarul“ fabricei, vi­
zitat altă dată de orăşeni, în zile de sărbătoare.
Municipiul Bacău fiind întins, se simte nevoie de o înles­
nire a mijloacelor de comunicaţie prin înfiinţare de tramvae şi
autobuze.
Prin Decretul Regal No. 4036 din 7 Decembrie 1929, Ba­
căul mai înainte târg şi oraş, a fost ridicat la rangul de muni­
cipiu (Monitorul Oficial No. 274 pin 9 Decembrie 1929).
Pe ziua de 1 Ianuarie 1930, s’au încorporat la municipiul
Bacău, târguşorul Podul de Fer şi satele Şerbăneşti şi Gherăeşti.
 Hi PT o ™ m U n ic iP iu ,u i Bac§u> după recensământul general
n anul 1930, este de 31.221 locuitori, 4969 clădiri, 1396 în-
reprinden industriale şi comerciale şi 7250 gospodării, fără
satele alipite.

f ^ r îr^ irev ? tm/ e^ B! Smantul gencral ar populaţiei locale

au fost îndeplinite de d-nii: N. Ţintă, consilier municipal,
Colonel pensionar Arghir Constantinescu, dr. V! Crăciuneszu, Şe-
ful Laboratorului de Igienă, dr. Ioan Nastasă avocat Vimii
Dimttrm şi de 96 recenzări, cea mai mare parte institutori,
pensionari, funcţionari şi elevi din ultimul an al şcolilor normale
şi com erciale superioare.
mLnnn85°;. p° pulatia Bacăulu* era de 6-7000 suflete. La 1866
de 10.000 suflete şi la 1895 de 15.000 suflete.
i i p op u la iiei s e datoreşte faptului că după ră zbo­
iul dm 1916 - 1918 , s e u sta b ilit în B acău mul|i locu itori din judeţ
şi desvoltarii industriei.
In cursul anului 1932, mişcarea populaţiei municipiului
acau, a fost urmatoarea: născuţi 612; morţi 560; căsătoriti 204
şi divorţaţi 19. .
A * T afata municiPiului Bacău, fără satele alipite, este
de 460 ha.
* *

marelui război pentru întregirea neamului româ­

nesc Bacăul a fost centrul armatelor de operaţiuni şi pe teri-
oriul judeţului, s’au dat cele mai crâncene şi glorioase lupte.
_In ace! timp au fost în Bacău: Armata ăe Nord, coman­
data in prima parte a războiului de Generalul P iesan; Cartie-
rU. rmatei II-a de sub comanda Generalului Al. Avetescu
Şi Comandamentele a trei corpuri din armata IÂ-a rusă.
 ISTORICUL B A C Ă U LU I

începuturile oraşului Bacău, se pierd în trecut.Asupra

fondării sale, nu există documente şi date sigure, rămânând
ca legendele să identifice fondatorii săi.
Preoţii catolici şi mai ales cei de origină ungurească, au
născocit legenda că un oarecare Bako, ungur din Călugăra, ar
fi pus bazele oraşului Bacău.
Făcând mai multe tâlharii, Bako ar fi fost nevoit să fugă
în Ungaria, unde a fost prins şi condamnat la moarte.Benefi­
ciind însă de faptul că osânditii la moarte erau iertaţi, dacă se
făceau călăi, a profesat câţiva ani această meserie în Ungaria
şi apoi s’a întors înapoi la pământurile din Moldova. Pe şo ­
seaua Romanului, Bako îşi deschide un han, care fiind aşezat
pe drumul principal al Moldovei, se face. repede cunoscut în
toată regiunea, sub numele de hanul lui Bako. împrejurul ha­
nului, au început să se vândă din pământurile lui Bako, pe
cari s’au consiruit case, punându se astfel bazele târgului Bacău.
Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa „Descrierea Moldovei
arată că oraşul era situat într’o insulă a râului Bistriţa. In spri­
jinul afirmatiunii sale, el arată că locuitorii catolici ei M oldo­
vei aveau un episcop la Bacău. Apele Bistriţei surpând această
biserică, episcopaţul s’a mutat apoi în Ţara Leşească.
Prin anul 1401, oraşul Bacău a fost sediul unei episcopii
catolice, cu titlul de „Episcopus Bacoviensis", creiat de către
Papa Bonifaciu al IX-lea, în locul celei dela Şiret. In secolul
al XVI-lea, această episcopie a fost unită cu Vicariatul Apos­
tolic din Ţara Românească şi titularul purta numele de „Epis-
copus Argensis et Bacovensis". ( „ Alexandre le Bon“ de Bengesco).
Tot la Bacău se găsea prin secolul XVI-lea şi o mănăsti­
re franciscană (episcopie), care a fost distrusă de incendiu.
Fiind un punct de trecere foarte frecventat, se găsea la
Bacău pe vremea lui Alexandra cel Ban (1401-1433), un local
de vamă. Toate mărfurile din Orient, cu destinaţie pentru Bra­
şov, se vămuiau la Bacău şi Trotuş. In anul 1422 Alexandru cel
Bun, a dat Mănăstărei Bistriţa, din judeţul Neamţ, vama dela
Tazlău, care depindea de cea dela Bacău.
Ştefan cel Mare, în anul 1456, confirmă posesiunea vămi­
lor Mănăsţirei Bistriţa.
De pe atunci s’a format probabil legenda „Ţi-ai găsit
Bacăul“ .
In lucrarea sa „Magnum Etimologicum Românie“, B. P.
Haşdeu, se ocupă de începuturile oraşului Bacău. In privinţa
numelui, Haşdeu respingând o origină ungurească, natural şi
ridicula lui derivajiune din numele zeului Bacus, pare a înclina
către o etimologie turanică, care şi-ar avea geneza în ocupa­
rea {inuţului ca şi a întregei Moldove, de către Cumani, cu
mult mai înainte de secolul Xll-lea.
Interesantă este şi lucrarea episcopului italian Marcus Ban-
dinus. Tipărită în Kurz’s Magazin în anul 1640, dă relaţii despre
trecutul oraşului nostru. El ne arată că într’o vreme Bacăul era
reşedinţa Domnilor Moldovei, ajungând la apogeul gloriei sale pe
timpul lui Alexandru Vodă (1410). Pe atunci se înălja în partea
sudică a oraşului, un palat domnesc. Episcopul Bandinusface o
importantă descriere .a întregului ţinut dinprejur: „Poziţia o-
raşului este admirabilă, scăldată fiind la răsărit de răul Bistriţa,
care se revarsă cu violenţă din munţii Ardealului. Spre miază-zi
se întinde o câmpie minunată acoperită cu dese sote româneşti.
La răsărit se întinde vestita vale a Bistriţei, iar la apus sunt
munţi şi dealuri. Aerul este cel mai sănătos, păduri frumoase,
păsări şi fiare sălbatice; râuri pline de peşti delicioşi, apoi bel­
şug de vite> grâne, fructe, unt şi miere".
In anul 1476, Bacăul a fost pustiit, dându-i-se -foc, împreu­
nă cu alte oraşe ale Moldovei, de către Ştefan cel Mare, în re­
tragerea sa la Valea Albă (Războeni).
 în secolul al XVII-lea, Bacăul devine capitală a două 0*
nuturi alipite, Bacăul şi Trotuşul.

* *
¥

Dacă asupra fondării oraşului Bacău sunt multe puncte

nelămurite, începuturile de organizare orăşeneescă se desprind
viu şi sugestiv din lucrarea lui Costache Radu, fost primar al
oraşului Bacău, „Bacăul dela 1850-1900.“
După cum spune autorul, Bacăul n’ar număra multe sute
de ani dela fondarea lui, căci din gura bătrânilor şi bunicilor
săi, a auzit că prin anul 1820, oraşul era abia înfiripat şi se
reducea la un număr restrâns de case şi locuitori.
Pe locul unde se afla mai înainte piaţa veche, în fata ac­
tualei drogherii Florescu, era un câmp pustiu, un fel de hugiac,
până la Bistriţa.
In partea de nord a oraşului, unde se găseşte astăzi câm­
pul Poştei, era mahalaua calicimei şi pufine case mai erau
până la podul numit al Giuncului. Spre sud oraşul se întindea
numai în partea stângă a şoselei, până unde a fost Fabrica de
Bere. In partea de apus, oraşul se mărginea cu o câmpie în­
tinsă, care a fost dăruită târgoveţilor de. către Grigore Ghica
Voevod, cu hrisovul din anul 1741 şi care a fost întărit de hri­
sovul lui Ioniţă Stufza Voevod, în anul 1825.
O adunare orăşenească regulamenteaza în anul 1864, îm­
părţirea acestui teren.
In partea nordică, oraşul Bacău se mărginea cu moşia
mănăstirească Lieteni şi cu moşia Mărgineni. Cu stăpânul a-
cestei moşii, boerul Iancu Greceanu (din Mărgineni), orăşenii
au avut un lung proces pentru o bucată de pământ, cuprinsă
între şoseau naţională şi pârâul Bârnat. Pe acest teren câştigat
de orăşeni dela Greceanu şi pe pământurile date cu chirie de
călugării greei (Precista), au început să se clădească case. La
sud şi vest, oraşul se mărginea cu moşia mănăstirească Letea.
Călugării greci au început să dea cu chirie bucăţi de pământ
prin anul 1820. Pe aceste terenuri au locuit mai întâi ţiganii
mănăstireni, cartier care s’a numit „ţigănimea“ . In urmă acest

1] Extras din Dicţionarul G eografic al jud. Bacău, 1895, de Orthansa

Racovitză.
cartier a fost populat de evrei, însă numirea ei a rămas ţiga-
nime (str. Lecca).
In anul 1850, Bacăul n’avea decât două străzi principale :
Şoseaua Domnească, construită de către Mihail Sturza şi Uliţa
Mare. Se mai găseau câteva mahalale cari purtau numele
d e : boereşti, negustoreşti, a calicimei. In majoritate erau mici
şi prost construite. Nu se putea numi cu drept cuvânt clădire
decât casa lui Morţun, unde este acum primăria; casa lui Me-
licescu, pe locul unde s’a contruit liceul de băeţi şi casa lui
Mavfomati Sion, (astăzi Ateneul Municipal).
In uliţa mare erau case din bărăci mici de lemn, cu po­
deţ în faţă şi cu muşchi verde pe acoperiş.
Viata mondenă se rezuma la petrecerile boereşti, cu jo c
de cărji „sto s“ şi „ s f i c h i u iar doamnele jucau „gajufi; la a-
dunările comercianţilor cari jucau „calul alb“ şi „de-a împăra­
tul“ şi în fine sărăcimea petrecea la clăci.
Intre gârla morii (a Paharnicului Iordache Popovici) şi Bi­
striţa, pela 1850, se înfiinţa o aşa zisă „grădină p u b l i c ă care
era arendată lui Năstase Cofetarul. In zilele de sărbătoare
era plină de lume care se aduna să admire taraful de lăutari
„Angheluţă". Peste câţiva ani, locul de petrecere al băcăoanilor
s’a mutat în lunca de lângă Călugăra. Renumită a fost şi „Lun­
ca lui Rugină“ dela Gherăeşti, sub copacii căreia erau sute
de mese şi numeroase tarafuri de lăutari.
In anul 1865, primăria înfiinţează muzica comunală, care
cânta regulat în grădina publică din oraş.

CONDUCĂTORII PRIMĂRIEI
Oraşul începând să capete oarecare extindere şi impor­
tanţă econom ică, abia în anii 1864-1865, a început să se pună
mai multă grijă în alegerea edililor. Prin legea comunală din
anul 1864, se dădea drept oraşului Bacău să-şi aleagă 8 con­
silieri. Din primii trei aleşi, guvernul numia pe primar.
Fiind la putere albii (conservatorii) modificară legea în
anul 1872 în senzul că se creiază 3 colegii. Prin creiarea c o ­
legiilor, dreptul de vot al cetăţenilor era foarte restrâns; la c o ­
legiul I votau numai 5 alegători, cari trebuiau să aleagă 3 con­
silieri. La colegiul al 2 -lea votau 60 alegători, iar la colegiul
nl 3-lea peste 100 de alegători. Această lege a fost la rândul
ei desfiinţată de roşii (liberali), în anul 1876, iar anul 1882 tot
ei fac altă lege care prevede numai două colegii şi votul
secret. In anul 1904 se introduce votarea cu buletine roşii, al­
bastre şi verzi.
In cele din urmă întroducându-se votul universal, s’a dat
drept de vot tututuror cetăţenilor majori ai acestei comuni.
Cel dintâi primar al oraşului Bacău a fost Gheorghe Negel,
de care se leagă multe iniţiative şi înfăptuiri edilitare.
**

Dela 1864, oraşul Bacău a avut următorii primari şi pfe-

şedinţi de comisie interimară, în ordine cronologică :
Gheorghe Negel (1864-1865), C. Murguleţ (1865-1867). Ioan
Stanciu (1868), dr. Const. Prodan (1869, 1874 şi 1884-1885),
Const. Platon{\ 870), Gheorghe Hociung (1870-1874 şi 1876-1883),
Nicolae Moîţun (1870) Iacovachi Constantin (1871), Gheorghe
Sturza (1874-1876 şi 189M 893), Gh. Manoliu (1883-1884), Ilie
Racovitză (1885), Leon Sakellary (1886-1887, 1890-1891, 1896-
1897, 1901-1904, 1907-1910 şi 1922-1926), C. Tulbure (1888)
Costache Radu (1889-1890 şi 1894-1895), Gh. Levezeanu (1891),
Gh. C. Răileanu (1893-1894 şi 1900), Constantin Vlaicu (1897-
1899 şi 1905-1906), Căpitan N. K f upenski (1905), Emanoil Nea-
gu (1907), Vasile Pavli (1911-1912, 1917-1918 şi 1928-1929),
Gheorghe Polţer (1912), Căpitan Ercol Rosetti (1913), Lascăr Ve-
niamin (1914-1917), Leonida Dumitrescu (1919-1920), Geotge Be­
rea (1920), Ioan Dumitîescu-Buhoci (1920), Ioan Grigoriu (1920-
1922 şi 1926-1928), Alexandru Nemţeam (1929 şi 1931-1932),
Dimitrie Bucă (1930-1931), Const. Nădejde (1930), Panait Topli-
ceanu (1930), I. Nicolau (1932).
* *
¥

PRIMUL CONSILIU MUNICIPAL

ales în ziua de 14 Martie 1930
şi constituit în ziua de 28 Iulie 1930

Dim. Bucă, Mihail Văgăunescu, Const. Nădejde, Nicolae

Ţintă, Iosef Feldher, Ioan Dalban, Pompiliu Nicolau-Stoika,
Const. Iofdănescu, Herman Kislef, Nicolae Damian, Panait To-
pliceanu, Avram Simon,.Iacob Bercovici, Maria Tufescu, Iulius
Ilovici, Dr. I. Şarf, Ioan Râpan, D. Iosefsohn, Colonel Arghir
Constantifiescu, Mircea Cancicov, Mircea Costinescu, Dionisie lo-
nescu, Vasile Pavli, M. Malhasovici, D. Ardeleanu, Osias Her-
şcovici, Grigore Mârza, Ed. Racovitză, Const. Zlotescu, Maria
G. Herţanu, Saly Grad, Dr. A. Brii.

CONSILIERI DE DREPT
Pr. Emil Lascar, N. Groza, institutor, N. N. Damian, Pre­
şedintele Camerei de Comerţ, General dr. Dragomir Badiu,
Preşedintele Camerei Agricole, Victor Ionescu, reprezentantul
Camerei de Comerţ şi Gh. Manolescu, profesor.

FOŞTII PREFECŢI AI JUDEŢULUI BACĂU

Dimitrie Cracti, Gh. G. Leca, Dim. Ghica-Comăneşti, Iorgu
Exarcu, Eugen Ghica-Comăneşti, Alex. Crupenschi (1891), Radu
Rosetti (1893), Scarlat Rosetti (1895), Ioan G. Leca (1895-1897),
Leon Sackelafy (1897-1899), Nelu Donici (1899), Iuniu I. Lecca
(1899), Alecu Vilner, Michel Sturza, Dumitru Donici, N. N. Bo­
tez (1900), Caton G. Leca (1901), Dimitrie Leca (1904), Panait
G. Cantilli (1904-1907 şi 1911-1912), Radu C. Porumbaiu (1907),
Const. Vlaicu (1907), Mircea Costinescu (1914-1917 şi 1922)
Dim. Iuca (1917), Ercol Rosetti (1918) Gh. Vâsescu (prin deleg.
1918 şi 1919), Criste Cristoveanu (1918), Eug. Munteanu Şen-
drea (1919 delegaţie), Dim. Bucă (1919-1920), Mihail Văgău-
nescu (1920), Lt.-Col. Th. Voinescu (1920 delegaţie), Lt.-Col.
Const. Chiru (1920-1922), N. Gatoscki (1926-1927), M. Borcea
(1927 delegaţie), Leonida Dumitrescu (1927-1928), Petre JuTgea-
Negrileşti (1928-1932), Const. Nădejde (dela 8 Iunie 1932).
După monografia Iui Costache Radu, pela 1866-1870, au
mai fost p refecţi: Matei Crupenschi, Alecu Scorţescu şi Gh.
Miller.
Ceva despre trecutul politic, administrativ
şi cultural ţi

Din timpurile isprăvniciei

Boerii, pela 1850-1859, nu aveau nici o grijă de legile ce

erau pe atunci; nu le păsa de isprăvnicie, nici de judecăto­
rie, fiindcă se bucurau de privilegii în fruntea acestor institu-
fiuni. Boerii ispravnici nu făceau administraţie, aşa ceva nece-
rându-se pe acele timpuri. Pentru ei era slava şi puterea de
a avea pe capra rădvanului, un jandarm şi la uşa casei alt
jandarm.
Dela 1850-1859 au fost ispravnici: aga Săndulache Sturza,
hatmanul Aleeu Aslan, Grigofe Roset, Costache Palade şi
Iorgu Lipan. /
* . .
* ¥
La isprăvnicie, după legea de atunci, erau date spre exe­
cuţie, mai ales chestiunile băneşti.
Se spune de un privighetor (subprefect), la care când ve­
nea un creditor cu porunca ispravnicului ca să execute pe da­
tornic, acesta îl întreba: Ce fel de poruncă să-ţi dau la judeţ,
de un iTmilic, de un galben sau de un pol imperial ? Pentru un
galben, privighetorul îl trimetea pe creditor cu mazil şi cu po­
runcă scrisă la judeţ î iar pentru un pol imperial, trimetea doi
mazili şi cu poruncă să-l împlinească pe datornic în 24 ore.
•
¥ ¥

1) Culegeri din monografia lui C ostach e Radu. (Bacfiul dela 1850-1900).

 Costache Radu, istoriseşte In monografia sa, că în vara
anului 1857, era dat ca scriitor la isprăvnicie, pe timpul vacan­
tei şcolare. Intr’o zi, doi mazili aduc legat, un băiat voinic,
care fugise prin păduri de frica oastei. După el intră un ţăran,
care se închină în fata şefului. întrebat cine este, ţăranul răs­
punde: „Tata băiatului".
Au ieşit amândoi afară şi au stat mult de vorbă. Apoi a
spus să se scrie poruncă la judeţ cu observaţii, că trimite la
oaste flăcăi betegi. Băiatul a fost deslegat şi i s’ a dat drumul.

Mişcarea pentru Unire

Pela anul 1854, Bacăul era cel mai important centru din
Moldova, unde mişcarea pentru Unire luase aşa de mari pro­
porţii încât orice stavilă era imposibilă. Lupta uriaşă pentru a
stârni şi tine neîntrerupt entuziasmul cetăţenilor, o duceau bo-
erii cu sentimente mari şi cu adevărată iubire de tară. Aceştia
erau: Văsile Sturza, Costache Rosetti-Tescanu, Dimitiie Cracti.
Ioan Leca şi Petrache Brăescu, cari înconjuraţi de fruntaşii ne­
gustorilor şi urmaţi de falanga tinerilor, au luptat mulţi ani pen­
tru înfăptuirea acestui măreţ ideal. Caimacanul Vogoridi, care
era agent al Turciei, trimise ispravnic pe Costache Palade, ca
să înăbuşe această mişcare, întrucât, nu dorea unirea ţărilor su­
rori; însă cetăţenii băcăoani, erau hotărîti să înfrunte piedicile.
Venind în tară câţiva comisari ai puterilor, să se încre­
dinţeze de dorinţele românilor, unul din comisari a venit şi la
Bacău. Cetăţenii, în număr foarte mare, l-au primit cu ovatiuni
strigând ura şi aruncând în trăsură, bilete în forma cărţilor de
vizită, având tipărite în franţuzeşte cuvintele: Union, Liberte,
Egalite, Frate mite. Au scos apoi caii dela trăsura în care se
afla trimisul puterilor şi au dus-o prin oraş până la locul pre­
gătit pentru găzduire, urmată de mii de oameni în strigăte de
Union. Mulţi nepricepând acest cuvânt, strigau: Io n ! Simion !...
Venind la Bacău şi un agent al Turciei, ispravnicul Pala­
de, a căutat să împiedece ca el să nu audă dorinţele poporu­
lui. Cu toate acestea lumea a auzit de sosirea turcului şi o
mulţime imensă, în frunte cu conducătorii ei, îl aştepta. Trimi­
sul Turciei era însoţit de ministru) Costin Cata'rgi, care nu d o­
rea să fie primit cu alai. Totuşi cetăţenii, la apariţia trăsurei,
au manifestat strigând Ura ! Surugiii, din porunca ministrului, eu
lovit mulţimea cu bicele, făcând ca trăsura să dispară vertigi­
nos* Printre cei loviţi erau şi Costache Rosetti-Tescanu şi Pe-
trache Brăescu, cari plini de mânie, îndemnară lumea să meargă
la locul de găzduire a turcului, să-i facă urări şi să-i arate do­
rinţa lor pentru Unite. Cu ura şi cu lăutari, au pătruns la c o ­
nac, unde turcul, a primit pe conducătorii mişcării cu cari
s’a întreţinut câtva timp, iar lumea manifesta strigând: Unire cu
Domn pământean.
Dorinţa românilor fiind Unire cu Domn pământean, la mulţi
boeri le-a venit pofta de domnie şi acei ce se arătau pe faţă
erau: Mihail Sturza şi fiul său Beizadea Grigore Sturza.
La Bacău venise boerul Şapte-Sate, cu scopul de a înă­
buşi voinţa pentru unire a poporului, având un ispravnic pus la
poruncile lui.
Pe atunci se cânta şi pe cât posibil se juca, cu mare căl­
dură, Hota Unitei de V. Alecsandri, cu toate că era interzis,
din ordinul ispravnicului.
Pe scena teatrului, cetăţeni de seamă ai Bacăului ca
Alecu Vilnet, Costache Bârzu şi alţii, jucând piesa: „Tândală şi
Păcală", de V. Alecsandri, si cum ispravnicul ştia că piesa se
termină cu Hora Unirei, a interzis orchestrei s’o cânte. La
sfârşitul piesei când Păcală z ic e : „Acum frate Tândală, hai
să-i tragem Hora Unirei"... şi cum orchestra plecase, apăru
Iancu Gheorghiu-Budu, care scoţând vioara de sub haină, în­
cepu să cânte Hora Unirei. Lumea entuziasmată până la la­
crimi, a ieşit cu lumânări aprinse în stradă, cântând şi jucând
Hora Unitei, în ciuda hotărîrei ispravnicului.

Mişcarea politică

Cele dintâi alegeri efectuate în Bacău, au fost pentru

Divanul Ad-hoc, sub căimăcănia lui Vogoridi. Candidaţi eiau
Ioan Leca şi Beizadea Grigore Sturza, fiecare obţinând câte 7
voturi.
Alegerile fiind anulate, s’au făcut altele, în timp ce în lo­
cul caimacanului Vogoridi, se instală Locotenenţa Domnească cu
Anastasie Panu, Ştefănică Catargi şi Vasile Sturza.
Au fost aleşi pentru Divanul Ad-hoc postelnicul Vasile
Alecsandri şi aga Costache Rosetti-Tescanu, la proprietarii mari;
comisul Petrache Brăescu la oraş; spătarul Dimitrie Cracti şi
ţăranul Ioan Ababei (dela Valea lui Ioan) pentru săteni. Aceştia
împreună cu aleşii din toată Moldova, au proclamat Domn al
ţării Moldovei pe Alexandru Ioan Cuza.
După detronarea Domnitorului Cuza, bărbaţii politici dela
noi, au început să înjghebe partide: albi (conservatori) şi roşi
(liberali) şi apoi la 1876 s’a format pentru prima dată club po-
litic, care se numea al „Sincerilor liberali".
Pela 1866, alegerile se făceau cu voturi scrise. A mers
astfel până la 1883, când s’a modificat legea electorală, intro-
ducându-se votul secret cu buletine tipărite şi plicuri sigilate
de biroul electoral. Ou toate acestea, voturile se cumpărau şi '
nici o alegere nu se făcea fără bani. Atât guvernul cât şi op o­
ziţia, făceau sacrificii mari băneşti în alegeri.

Garda naţională

In anul 1866 s’a înfiinţat Garda Naţională, formându-se

repede un batalion. Entuziasmul era mare printre cetăţeni.
Comandantul gărzii •era maiorul Gh. Costin, fost căpitan
în armată. Căpitan aghiotant era Mihai Climescu, iar căpitani
aleşi erau: V. Colini, Const. E. Lupaşc, C. Anastasiu şi Ioan
Şandru.
Un timp paza oraşului, a fost încredinţată gărzii naţionale,
care avea şi muzică.
In ziua de 7 Aprilie 1868, garda naţională şi orăşenii, au
primit pe Domnitorul Caiol /, fiind prima vizită făcută oraşului
Bacău.

Primul teatru

Costache Radu spune că în Bacău s’a înfiinţat pentru pri­

ma dată teatru în 1852. Rolurile erau jucate de diletanţi din
societatea bună.
Reprezentaţii teatrale s’au dat până în anul 1873, prin ca ­
se particulare, din lipsă de local propriu, când în acel timp
Nicolae Dragoianu, a construit o sală de teatru care s’a deschis
în anul 1874, sub direcţiunea lui Mihai Climescu, cu artişti dela
Iaşi şi Botoşani.
Pe atunci, la Bacău, unii chiar dintre boeri, nu mai văxu-
seră teatru, astfel că într’o piesă cc se juca de diletanţi din lu-
mea bună, Ştefănache Busuioc, avea un rol de giubeliu şi ire-
buindu-i antereu şi giubea, cum era portul boerilor, le*a împru­
mutat dela unchiul său serdârul Grigore Busuioc. In seara re­
prezentaţiei, pe scenă, trebuia să ningă. La exclam eţia: Vai de
mine, a început să ningă!... Se'rdairul Busuioc strigă din lojă ■
„Dăte într’o palie Ştefănache, că mi se udă antereul"... Ninsoa­
rea nu era decât o imitaţie cu bucăţele de hârtie.
In anul următor direcţia teatrului având-o Costache Radu
şi C. Ghenadiu, au adus artişti din Bucureşti şi Craiova„ In a-
cea stagiune s’a jucat o piesă originală a lui Costache Radu
„Băile dela Slănic", com edie în 5 acte ; apoi „Senatorul som­
noros“ şi „Doctoria soacrelor", piese localizate de acelaş autor.
„Fata mamei Angot", a fost prima operetă jucată pe sce ­
na teatrului din Bacău.
In timpul războiului din 1877, s’au dat multe reprezentaţii
teatrale în folosul răniţilor. Rolurile erau jucate de doamne şi
domni din elita băcăoană. Marele poet Vasile Alecsandri,
şi-a recitat poemul său „ Dan Căpitan de Plaiu“ pe scena tea­
trului din localitate.
La 1899 a ars clădirea teatrului N. Drăgoianu. La 1895 s’a
deschis sala teatrului din Palatul Ateneului.

Ziaristica

Primul ziar şi-a făcut apariţia pela jumătatea anului 1867,

când un comitet compus din neuitatul Costache Radu, a scos
un ziar humoristic intitulat „Rusaliile". La 1870 un comitet com ­
pus din I. Negură, Costache Radu, G. Leca şi alţii, au scos zi­
arul „Gazeta de Bacău", care a avut o lungă şi regulată apariţie
până în anul 1883, care a devenit mai târziu organul sincerilor
liberali.
Ziarele care au apărut în Bacău, au fo s t: „Zorile",
„ Bacăul", organ liberal; „ Vocea Bacăului", „Coşniţa" (humo­
ristic); „Observatorul", „Comuna", „Şiretul", „Curierul de Ba-
cău", „Muncitorul", „Crainicul", „V estea", „Nordul", „Cufieiul
Bacăului", „Viitorul Neamului", „Secei'ea", „Muncitorimea", şi
după război: „Bacăul" „Curentul Bacăului", „Gazeta Bacăului",
„Telegraful Bacăului", „Presa", „Omul", cu o pagină scrisă în
limba esperanto şi „O ra“, primul ziar cotidian apărut la Bacău,
în Octombrie 1933, încetându-şi apariţia după câteva zile.
 Apoi revistele: „Economică şi culturală“ (1910),f „Chema-
Tea“ (1912, „Căminul" (1913), Orizonturi noi“ (1915), „Liga
culturală“ şi „Ateneul cultural“ .

Tiparul

Prima tipografie a fost adusă în Bacău, de fraţii Toader

şi Iancu Tăutu. La 1867 s’a format o societate pe acţiuni cu
Gheorghe Leca, I. N eg u ră M . Climescu, V. Colin, maior Costin,
Costache Radu şi alţii, care au cumpărat o tipografie şi la 1880
a fost vândută lui H. Margulius. Acesta la 1882, a adus prima
maşină plană.
La 1893, Constantin Gavrilescu, în tovărăşie cu M. Haber,
au adus şl ei o tipografie, tot cu maşină plană. *)
•
• *
Astăzi sunt în Bacău următoarele tipografii: a Primăriei
Municipiului Bacău, D. Rosenberg, H. Margulius, (cu maşini
p la n e ); M. Copel, Auslender şi Goldşmith (maşini mici).

Scriitori, poeţi şi ziarişti

După cum spune d. profesor dr. Grigore Tăbăcaru, în mo­

nografia sa publicată în revista „Ateneul cultural" No. 1 •7
din 1930, Marcu Bandini (1864) a fost cel dintâi care a contri­
buit cu scrisul asupra vieţii locale, în memoriul latinesc adre­
sat papei dela Roma. Amănunte despre Bacău găsim în croni­
carii : N .ţM uste (1770), care este originar din Bogdăneşti (Ba*
cău), căruia Kogălniceanu, i-a atribuit o cronică, şi Ionică Tău­
tu, comis, cărvunarul, considerat părintele pamfletului românesc,
a scris pamfletul publicat în „Viaţa românească" din 1862; iar în
1822 a scris cea dintâi constituţie românească. Fiii acestui ma­
re şi cel dintâi ziarist român, Toader şi Iancu Tăutu au înteme­
iat la Bacău, în anul 1866, prima tipografie, la care a apărut
cel dintâi ziar băcăoan „Zorile". Ionică Tăutu a locuit în ca­
sele Drăghici (str. Gh. Buzdugan, fostă Vulturi), unde avea şi
tipografia.

1) C ulegeri din m onografia lui C ostach e Radu. (Bacăul dela 1850 1900)

— 22 —
 Marele cântăreţ al neamului românesc, poetul Vasile A-
lecsandri, s’a născut la Bacău, într’o casă pe locul în care este
acum baia „Centrală", din strada ce-i poartă numele.
Renumitul profesor de chimie, doctorul Const. Istrati, fost
ministru, a fost legat sufleteşte de oraşul şi judeţul Bacău. A
înfiinţat şcoala de meserii din Bacău. Copilăria şi-a petrecut-o
la Radomireşti (Bacău).
Radu Rosetti, scriitor de povestiri istorice şi istoricul
chestiunii ţărăneşti, este născut la Căiuti-Bacău şi a fost pre­
fect al judeţului Bacău. A scris viata din trecutul Bacăului.
Costache Rosetti Teţcanu, a tradus în limba franceză scri­
erile filozofului Vasile Conta.
Costache Radu, fost deputat şi primar al Bacăului, a scris
o importantă monografie privitoare la oraşul Bacău, dela 1850-
1906. A fost cel dintâi ziarist şi publicist băcăoan. A cola b o­
rat la „Zorile", primul ziar ce a apărut Ia Bacău ; a editat pu-
blicajiunea humoristică „ R u s a l i i l e a condus „Gazeta de Bacău“
şi prin anul 1878, editează ziarul „Cutieiul de Bacău“ . A acti­
vat şi în domeniul compoziţiilor teatrale.
Ortansa Racovitză (Buzoianu), a alcătuit „Dicţionarul geo­
grafic al jud. Bacău".
Poetul Grigore Grandea, şi-a petrecut cei din urmă ani ai
vieţii în Bacău. A activat intens în ziaristică în timpul războiu­
lui pentru independenţă (1877), la ziarul „Războiul" .
Ştefan Ruscior, unul din intelectualii rătăcitori în viaţă, de
origină bucovinean, autorul scrierii: „Calomnia calomnioasă“
(Arhiva Iaşi). A trăit mulţi ani în oraşul şi judeţul Bacău, ca
profesor particular.
N. Ghica-Comăneşti, a scris călătoria îndrăzneaţă între­
prinsă în Africa (Somalia), vânând fiare sălbatice.
Vasile T. Cancicov, care a publicat voluminoasa lucrare
.Amintiri din război".
Ivona Ghica-Comăneşti, a compus bucăţi muzicale reli­
gioase.
Gh. Sion, cercetător şi colecţionar de relicve ale trecu­
tului şi autor de scrieri istorice.

1) In anul 1871, primăria Bacău, l-a acordat lui Const. lstrati, o bursă
de 250 galbeni pe an, spre a continua studiile m edicinei şi fizico-chim ice la
Paris.
 Generai R. Rosetti, corespondent al Academiei Române şi
autor a mai multor scrieri de erudiţie miHtară istorică.
Grigore Tabacaru, autor a -peste 30 volume de ştiinţă
educativă şi literară.
In seria poeţilor, scriitorilor şi ziariştilor băcăoani, amin­
tim şi pe următorii:
Gh. Vasiliu-Bacovia, originar din Bacău, poet cu o re­
putaţie bine cunoscută în toate cercurile artistice din tară.
Mihail Văgăunescu, autor al unui valoros volum „Viaţa
în război", (editura Casei Şcoalelor 1925), însemnări zilnice,
pe front, în marele război 1916-1918.
Ioan I. Stoican, avocat, orator de frunte, originar din
Răcăciuni (Bacău), autor al mai multor lucrări literare de
valoare, din care cităm rom anele: „Eva", „Tragedia mută",
„înfloreau trandafirii'', „Biserica arsă* (editura Casei Şcoale­
lor) şi „ Pribegind prin deşert".
Dr. Ioan Luca. Lucrări de drept şi teologie. Apoi piese
teatrale „Alb şi negru“ (Constantin Vodă Cantemir) tragi-co-
medie în versuri. „lealii de pe Argeş", tragedie în versuri, iar
în colaborare tragedia „Iuda din Cariot", care face parte din
repertoriul Teatrului National din Bucureşti.
Eugen Botez (Jean Bart), originar din judeful Bacău, năs­
cut în comuna Schitu Frumoasa. Scriitor de mare valoare, for­
mat în şcoala „Vieţii româneşti“ din Iaşi, autor al mai multor
volume de nuvele precum şi al romanului „Europolis". Membru
al Academiei Române.
Alexandru Gheorghiu-Doinaru, (decedat), originar din Moi-
neşti, epigramist şi scriitor de reală valoare.
Agatha Gfigorescu-Bacovia, soţia poetului Bacovia, este
autoarea mai multor volume de poezii.
Nely Cornea, a scris nuvele la Bacău.
Gh. Bărgăoanu, din Filipeni-Bacău, acum judecător Ia tri­
bunalul Iaşi.
V. I. Fe'raru, din Bacău, doctor în drept şi ziarist, c o ­
laborator Ia gazetele bacăoane, autor al câtorva lucrări econom i­
ce şi politice.
Eugen Ciuchi, din Băimac-Bacău, profesor Ia Bucureşti,
a colaborat cu versuri Ia revista „Convorbiri literare".
Pr. Goagă, din Bereşti-Tazlău, *Limanuri de lumină",
(poezii).
 Profesor dr. GR. TABACARU
D ocen t universitar v;.*H

Memoriu de Lucrările şliinţifice ale docentului şi profesoru­

lui de pedagogie Grigore Tabacaru.
— Caracterul, lucrare de psihologie aplicată, Bacău, 1903.
— Quantumul de cunoştinţe ce se pot preda în învăţă­
mânt, publicat în „Anuarul corpului didactic" 1906.
— Jocuri româneşti ale copiilor, 1906.
— Higiena şcolară în „Ancheta învăţământului" voi. II, 1906.
— Cum îşi instrueşte Gertruda copiii, 1908.
— Pedagogia experimentală (revistă) 1908.
— Metodul cercetărilor în pedagogia experimentală; O b o ­
seala intelectuală, 1908.
— Limbagiul, citirea şi scrierea la copii în „Studii filoso­
fice" voi. II, 1909.
— Buletinul pedagogic al „Societăţii pentru studiul peda­
gogic şi psihologic al copiilor". Pedagogia experimentală şi
ştiinţa despre copil. Copiii anormali. Cultura caracterului. Me­
moria Ia copii. Personalitatea educatorului, 1909.
— Congresul de pedologie din 1916, Bruxelles; memoriu
publicat de Casa Şcoalelor, 1912.
 — Die Untersuchungen Bînet’ s tiber die Psychologie des
Denkens, 1915. Teză de doctorat susţinută la Munchen; citată
de CI. Baeumker în Anschauungen und Denken, 1920 şi de J.
Geyser în Psyhologie, 1921. — Lecţiuni de logică, 1915. — Lec-
tiuni de psihologie, 1915, — Direcţiunile şi tendinţele sociale
în pedagogia contemporană; extras din „Arhiva pentru studiul
şi reforma socială, a d-lui D. Guşti, 1920. Ed. nouă 1925. — Or­
ganizarea învăţământului filosofic în şcoala secundară, în revista
„Şcoala Basarabiei", 1912. - Psihologia gândirei şi pedagogia,
extras din „Şcoala Basarabiei" 1920, citată de C. Rădulescu-
Motru în „Psihologie", 1923. — Istoricul învăţământului naţional
în „Şcoala Basarabiei", 1923. Directive sociale în mişcarea pe­
dagogică în „Om agiu" N. Iorga, 1921. — Educaţia socială în
„învăţătorul Român", 1922. — Psyhologie de la pensee. Criti-
que de la theorie de A. Binet 1922, citată de C. Rădulescu-
Motru în „Psihologie". — Principiile şcoalei active 1924, Ediţia
IV-a 1929. — Introducere în psihologia experimentală, 1924.—
Nojiuni de pedagogie, 1928 Ed. 11-a. 1929. — Didactica, 1928,
Ed. Il-a, 1929. —’ Psihologia pedagogică, 1929. — Psihologia,
1929. — Problema personalităţii, teză de docenţă referată de d.
D. Guşti, 1918 şi tipărită în 1927. — Istoria pedagogiei româ­
neşti (Educaţia Naţională) în colaborare cu C. Moscu, 1929.—
Pedagogia experimentală (serie nouă); revistă de cercetări pe­
dagogice şi psihologice 1932, în care sunt publicate : Educaţia
nouă. Pedagogia experimentală şi psihologia. Pedagogia expe­
rimentală este pedagogia practică. Metodele noui ale educaţiei.
Concepţia funcţională. Metoda testelor. C. Dimitrescu-Iaşi. Peda­
gogia experimentală în România. N. Vaschide. Protecţia copiilor.
In afară de aceste lucrări, d. Grigore Tabacaru, a tipărit Ia
Bacău încă din 1905, o revistă „Şcoala", iar din 1924 a făcut
să apară revista literară „Ateneul cultural" apărută până în 1930,
iar în urmă sub forma de „Monografia Bacăului". Scrie săptă­
mânal la gazetele din Bacău sub diferite pseudonime şi a în­
temeiat ziarul „Presa", pe care la condus singur până la No. 50,
unde a publicat un foileton despre „Bacău" şi acum publică
note din istoricul Bacăului, în gazeta locală „Bacăul". A ţinut
numeroase conferinţe la „Ateneul" din Bacău, iar acum săptă­
mânal, ţine conferinţe la „Societatea pentru studiul şi protecţia
copilului", publicând şi o revistă „Pedagogia experimentală"
unica revistă ştiinţifică în această materie, din întreaga ţară.
 Poetul GH. VASILIU- B A CO VIA

S’a născut în anul 1881 in Bacau. Tatal sau Dumitrache

Vasiliu, a condus multă vreme societatea „Stanca , cea dintâi
cooperativă de coloniale din Bacău, cu sediul în strada Mare,
actualmente Mihai Viteazul, în casele unde se află magazinul
Aron Kraiiter.
Poetul şi-a făcut studiile la liceul din Bacău şi a scris cele
mai multe poezii din volumul „Plumb“ şi „Scântei Galbene“ ,
inspirate din viaţa Bacăului. O ediţie nouă din „Plumb , a fost
scoasă de amicii s ă i: Gr. Tabacaru, Criste Cristoveanu şi Al.
Zamfirescu. In anii 1924-1930, poetul Bacovia, împreună cu d.
Gr. Tabacaru, a făcut să apară la Bacău, o revistă literară „A te­
neul l i t e f a r unde au colaborat cei mai distinşi scriitori ai Ba­
căului. Deasemenea, a ţinut numeroase şezători la Ateneul lo­
cal. Acum poetul locueşte în Bucureşti.
 Iconom stavrofor TH EODOR ZOTTA
Protoereul circumscripţiei Bacău

Fost paroh al bisericei Precista, din localitate, dela 1907-

1922, fiind transferat apoi la biserica catedrală Sf. Nicolae,
unde se află şi în prezent. Fost membru în consistoriul apela­
tiv din Roman în anii 1906-1909. Sub-protoereu al jud. Bacău,
dela 1 Iulie 1911 — 1 Decembrie 1912, când a fost numit pro-
toereu, funcţionând neîntrerupt până azi. Fost vice-preşedinte al
Societăţii „Ortodoxe a Femeilor Române", filiala Bacău, înfiin­
ţată prin concursul său. In timpul războiului a activat pentru
înfiinţarea unei cantine şi a unei grădine de copii.
Pr. protoereu Th. Zotta, este autorul monografiei bisericei
Precista, din Bacău, declarată monument istoric, scrisă în tim­
pul cât a fost parohul acelei biserici, 1907-1922, stabilind pre­
cis, după inscripţii şi documente, că ziditorul bisericei este A-
lexandru, fiul marelui Voevod Ştefan cel Mare, şi nu Alexandru
cel Bun, cum s’a crezut până atunci.
 Pr. Crişan, din Poduri-Bacau, scriitor de talent.
G. M. Vlădescu, fost mulţi ani funcţionar la Bacău, scrii*
tor de seamă, premiat în 1933 de Societatea Scriitorilor Ro­
mâni, pentru romanul „Menuetul". U)((
Gh. Apostol, avocat din Bacău, autor a două volume de
poezii, cum şi broşura „Tării mele", poezii patriotice. A fă­
cut şi ziaristică.
Maximilian Costin-Ghindaru, originar din Bacău, a scris
poezii. S’a manifestat mai ales în arta muzicală ca un virtuos
violonist. A scris studii pentru vioară şi compoziţii muzicale. A
scos o revistă „Muzica".
N. Anghel, Scorţeni-Bacău, versuri bine apreciate.
Dintre cei dispăruţi mai reamintim pe fostul profesor Eu•
gen Revent, un valoros scriitor.
Emil Rey, fost avocat, ziarist-publicist.
Ioan Amaru-Iordăchescu, poezii în genul poetului Bacovia.
Iorgu Teodor, directorul ziarului săptămânal „ N o r d u l "
Nicobrad şi alţii cari nu pot fi amintiţi.

Ziarele cari apar astăzi în Bacău.

Scurt istoric

„Bacăul", ziar bi-săptămânal, cu un tiraj de 3000 exemplare.

Este primul ziar independent apărut după război în Ba­
cău, născut din entuziasm şi idealism în anul 1923, apărând în
ziua întâi de Paşti.
S’au scurs 10 ani dela naşterea lui, ani grei, şi cu toate
acestea, el străbate triumfător calea atât de spinoasă.
Părinţii cari i-au dat viaţă, fondatorii acestui ziar sunt d-nii:
Const. Paşalega, director şi proprietar; Grigore Grigorovici, prim-
redactor şi George Ţintă, administrator, cu toţii pe atunci cores­
pondenţi de ziare.
Pe lângă entuziasmul acestora, a mai fost îndemnul şi
binevoitorul concurs moral al d-lui Criste Cristoveanu.
Dela început, ziarul a apărut în formatul de astăzi şi se
tipărea la Piatra Neamţ şi la Iaşi, la Bacău nefiind pe atunci
tipografie pentru asemenea format.
Primul număr a fost scos în 1000 exemplare, ajungând
după un an să fie citit de toţi intelectualii din oraş şi judeţ.
 bupă scurt timp dela apariţia acestui ziar şi penfrucă
începuseră lovituri de moarte contra lui, d. Gr. Grigotovici şi
mai apoi d. George Ţintă, s’au retras pentrucă erau funcţio­
nari publici.
S’ au perindat rând pe rând prin redacţia ziarului d*nii:
Iancu Nedeleanu, Bernard Klein, ziarist dela Iaşi; Dimitrie Mi*
hălăchescu, institutor din Bacau şi apărator al învatătorimii;
Tache Floareş, un bun şi priceput administrator; păr. Muntea*
nu-Muntmarg, preot la Scorteni; Roland Kaufman ; Paul Donici ;
I. Bistrijeanu, colaboratori importanţi, N. Margulius-Mărgărit, se*
cretar-şef de redacţie al acestui ziar şi I. Idelovici-Voledi, redac*
tor humorist.
In anul 1926, d. Constantin Paşalega, retrăgându-se dela
direcţia ziarului, „Bacăul” a trecut sub direcţia d*lui Tache Fjoa*
reş, după care sub aceia a d*lui Pompiliu Nicolau-Stoica, a-
vocat, în colaborare strânsă cu d. Dimitrie C. lorga.
In anul 1931, ziarul „Bacăul", a trecut în proprietatea şi
sub direcţia d-lui Ioan Nicolau, avocat, iar astăzi este proprie­
tatea Societăţii Anonime „Hârtia", din Bacău.
„ Bacăul" a trecut pragul celui de al doilea deceniu şi a
devenit ziarul indispensabil băcăoanilor, ziarul local consacrat,
pentrucă rădăcinile sale sunt adânc pătrunse şi nimic nu mei
poate să-l mişte de pe pedestalul pe care a fost aşezat.
„Gazeta B a c ă u l u i ziar săptămânal independent, a apărut
în ziua de 1 Septembrie 1930, sub direcţiunea d*lui Ioan I.
Stoican, avocat şi scriitor de valoare.
Din motive necunoscute, ziarul şi-a întrerupt un timp apa­
riţia, reluată curând de d. Roland Kaufman, ziarist şi publicist
băcăoan, care este şi fondatorul ziarului local „Curentul Ba­
căului“ .
La „Gazeta Bacăului" colaborează actualmente d*nii Iulius
Cristian, Ioan I. Stoican, Gh. D. Apostol, Ionel Bistrijeanu.
Unul din promotorii „Gazetei Bacăului“ a fost şi bardul
poeziilor băcăoane — eminentul epigramist de curând decedat
la Moîneşti — Alexandru Gheorghiu-Doinaru.
„Gazata Bacăului" se bucură de un prestigiu indiscutabil
în rândurile cetăţenilor noştrii.
„Presa", organ al partidului national-liberal de sub con ­
ducere-a unui comitet format din d-nii: Leonida Dimltrescu, Ed.
Racovitză, profesot Grigore Tabacaru, Pompiliu Nicolau-Stoica
şi B. Klein, avocaţi. înfiinţat în luna Noembrie 1932.
„Curentul B a c ă u l u i ziar săptămânal politic independent;
înfiinţat în luna Mai 1927 şi condus de d. Roland Kaufman, zi­
arist din Bacău. A trecut după un timp sub conducerea d-lui
Constantin Nădejde, preşedintele Asociaţiei Presei din Bacău,
(1929-1933).
Conducerea ziarului o are actualmente d. profesor A. Mo*
canu, care u r m e a z ă aceiaş directivă.
„Ora“ , primul ziar cotidian independent apărut la Bacău
în cursu lunei Octombrie 1933, sub conducerea d-lor Roland
Kaufman şi Paul Kisler-Bistriteanu, ziarişti.

« B. O:A"RR: D U L.. , . ,.1 '■

S f e S . CRAINICUL 8
M m V e s t e a
.... Bine aii venit! ;

LMUHCnfORÎUL 1
m m ?- « ancnt weut t;

Clişeul reprezintă câteva ziare şi reviste, c e au apărut p e vremuri în Bacău

şi cari s’ au mai putut găsi la Academ ia Română

Ziariştii-corespondenţi ai ziarelor
din Capitală şi Iaşi

Grigore Grigorovici, ziarist-corespondent din anul 1908.

Fost corespondent al ziarelor „ Minerva“ şi „Dacia". C orespon­
dent al marelui ziar românesc „ Universul“, neîntrerupt din anul
1919. Fondator al ziarului local săptămânal independent „ Cu­
rierul Bacăului", care a apărut în anii 1915-1916.
Membru fondator al Asociaţiei Presei din Bacău.
 Bernard Klein, avocat, ziarist din anul 1919 la Bucu­
reşti şi Iaşi. In prezent corespondent al ziarelor „Adevărul",
„Dimineaţa" şi „Curentul". Vice-preşedinte al Asociaţiei Pre­
sei din Bacău.
Florian Amaru-Paraschivescu, ziarist, corespondentul zi­
arului „Calendarul". Fondatorul revistei „Cântecele „Nistrului".
Paul Kisler-Bistriţeanu, ziarist din anul 1917. Fost c o ­
respondent al ziarelor „Rampa", „Dacia", „Izbânda", „Refor­
ma", „Lumea", „Lupta", *Argus", „Adevărul" şi „Dimineaţa".
Redactor la ziarele „Vocea Galaţului" şi „Curierul Galaţului".
Prim redactor al ziarului local „Gazeta Bacăului".
Membru fondator al Asociaţiei Presei din Bacău.
V. D. Manciu, colaborator Ia] ziarul „Bacăul" şi „Cu­
rentul Bacăului". Corespondent la ziarele cotidiane din Capita­
lă. Fondatorul revistei „Glasul Nostru".
Lupu Glasman, corespondent al ziarului „Lumea".
 E d i l i t a t e a

Iluminatul public
. Prin anul 1850, iluminatul public se făcea în condiţiuni
extrem de rudimentare. La distanţă de 200 metri, se găsea câte
un par, în vârful căruia era un mic felinar cu o lumânare de
său. Aceste felinare erau aprinse şi întreţinute de oamenii
Primăriei, cari se numeau „fanaragii", şi cari în timpul nopţii
strigau — probabil ca măsură preventivă — „Te văd, te văd“ / '
___ In anul 1867, au fost introduse primele lămpi cu petrol.
In centrul oraşului s’ au pus vre-o 100 de lămpi, iar mahalalele
erau iluminate de felinare cu lumânări de său. Numărul lămpi-.;
lor creşte la 400 în anul 1889, iar în anul 1894 marchează un
vădit progres, întrucât se găseau 800 de lămpi. La o distanţă
de 12 m. se găsea o lampă. In urmă s’a încercat introducerea
lămpilor cu benzină, cari s’au dovedit însă puţin practice.
In anul 1902, s’a introdus iluminatul electric. Până în anul
1902 curentul electric a fost furnizat de două maşini cu aburi
de 50 H, P. şi două dinamuri de curent continuu, ce erau instala­
te în curtea Primăriei şi cari alimentau reţeaua oraşului ssufc 440
volţi tensiune şi 90 amp. fiecare. . ,.v ,' n . b fisesş
In anul 1912 ia fiinţă uzina hidro-etecirieă dela .Qherăeşti»/
cu două turbo-alternatoare şi o forţă motrieă .de 3560- H.
240 K. W. .'a s b r o W i a i b ..r. «o f6 iqk> ibsi
Faţă de vădita dezvoltare a industfcieî,; sfivi jn&taleâză în
anul 1923, al 3-lea turbo-altemator. de 120 JC. W&oqarei;i*);?casîş
tat trei milioane lei. d .iăgoiiosia qinţ> asliob ie 9 i>
Uzina hidro-electrică se află în satul GhetfăeşălOOldOS.îleai
părtare de 3 km. de Oraş, în aprâpi^tfc^eijawL Bistriţa. Este

— —-
alimentată cu apa necesară de acest rîu, printr’un canal, beto­
nat în lungime de 5 km. Debitul de apă furnizat este de 15
metri cubi pe secundă şi produce o forţă motrică de 540 H.P.
Căderea de apă este de 3,26 metri.
O parte din curentul furnizat de această uzină, este în­
trebuinţat pentru acţionarea celor doua pompe de cate 55 H. P.
ale staţiei de pompare, cari servesc la alimentarea municipiu­
lui cu apă. Curentul este transmis printr’un cablu subteran lung
de 4200 m. sub 5250 volţi tensiune la centrala din Bacău.

Interiorul uzinei hidro-electriee dela Gherăeşli

In uzina municipiului situată în curtea Primăriei, funcţio­

nează două grupuri electrogene „Diesel“ •• unul de 260 H. P.
cu 187 rotaţiuni pe minut, care furnizează curent trifazic de 50
perioade pe secundă sub 5250 volţi, şi altul de 560 H. P. di­
rect cuplat cu un alternator de 378 K. W., 214 rotaţiuni pe minut.
Primul „ Diesel“ de 260 H. P., a fost instalat în anul 1925
şi a costat peste trei milioane lei. In anul 1932 s’a instalat cel
de al doilea grup electrogen „Diesel“ de 560 H. P, care a co s­
tat 7.800.000 lei.
In cursul anului 1933, a fost instalat în uzina thermo-electri-
ca, al 3-lea grup e le ctr o g e n „Diesel-Carelsu d e 675 H. P., şall
480 K. W.
In anul 1929 s’a transformat reţeaua de iluminat a muni­

Primăriei
din curtea
în uzina
instalate
„Diesel"
Motoarele

cipiului Bacău, din curent continuu, în curent alternativ trifazic.

Curentul de înaltă tensiune este distribuit la 14 substatiuni de
transformare din municipiu, printr*o reţea de cabluri subterane,
iar în transformatori tensiunea de 5250 volţi este redusă la ten­
siunea joasă de 380/220 volţi, sub care este distribuită printr’o
reţea aeriană şi subterană abonaţilor şi industriaşilor.
Această importantă lucrare a costat şapte milioane lei.
Lungimea reţelei aeriene electrice este de circa 69,4 km.
Producţia anuală de energie electrică este de circa
2.700.000. K. W .
Iluminatul public (străzi, pieţe, grădini şi parcul Gheră­
eşti), eşte efectuat prin 2700 becuri dela 60-1000 waţi.
Sunt peste 3000 abonaţi la curentul electric cari utilizea­
ză aproape 50.0000 becuri.
Uzinele comunale sunt conduse de d. inginer-şef N.
Sutescu-Christidy, secondat de d. Nicolae Munteanu.
Străzile
Străzile oraşului se găseau prin anul 1850, intr’un hal

Primele lucrări de pavage

detestabil, desfundate şi neprunduite. Bugetul comunei Bacău

 Strada General Berthelot

C alea Regele Ferdinand I

nu trecea de 3.600 galbeni, astfel că nu se putea reface — cel pu­
ţin în parte — aşa zisele străzi ale oraşului. Abia în anul 1864,
prefect al jud. Bacău fiind Dimitrie Cracte, iar primar Gheorghe
Negel, s’a început adevărata operă edilitară. Ei au făcut prime­
le trotuare cu bordură pe străzile din centrul oraşului. In anii
următori, edilii oraşului s’au mulţumit să prunduiască numai
străzile.
Veniturile comunei urcându-se în anul 1889 la suma de
250.000 lei, primarul Costache Jiadu, începe să facă trotuare cu
bazalt artificial. S’au construit vre-o 10 km.de trotuare cu bazalt.
Peste câţiva ani, primar fiind Leon Sakellary, a început

Strada lonifa Sturza

să se lucreze o stradă dreaptă, care să lege podul de fer al

Bistriţei cu şosea Domnească, care este Bulevardul Carol I, de
astăzi.
In anul 1892, primar fiind Gh. Răileanu, s’a început cons­
truirea unei străzi care leagă bariera Oituz, fostă Călugăra, cu
şoseaua naţională, str. Ioniţă Sturza de astăzi.
Abia în anul 1923, s’a început pavarea străzilor cu piatră
de granit. Aceste lucrări au mei’s succesiv pavându-se străzile:
Regele Ferdinand, (fostă Bacău-Piatra), până la podul pârâului
N egel; calea Mărăşeşti, (fostă Bacău-Focşani), până în dreptul
Administraţiei Financiare; Mihai Viteazu, (fostă str. Mare), inclu­
siv Piaţa Biserieei Sf. N icola e; Voevodul Mihai, (fostă Căsă-
piilor); 10 Mai, (fostă Tavernelor); 15 August, (fostă Bacău-
O cna); Calea Oituzului, (fostă tot Bacău-Ocna, spre bariera
Oituz, mai înainte bariera Călugăra); Busuioc, Dumitraşcu, Ge­
neral Grigorescu (fostă Soarelui) şi o parte din strada I. Stutza.
Pavarea acestor străzi s’a făcut sub primariatul lui Leon
Sakellary şi a d-lor Ioan Grigoriu şi Vasile Pavli.
In vara anului 1953, sub primariatul d-lui Mihai Văgău-
nescu, s’au pavat cu granit următoarele străzi: Ioniţă Sturza,
8043 m. p., în valoare de lei 4.400.000. Mareşal Presan, 4983

Strada Mihai Viteazul

m. p., în valoare de lei 2.755.000. Biina Vestire, 1154 m. p., în

valoare de lei 644.000. Basarabiei, 500 m. p., în valoare de
lei 279.000. Cristoveanu, 1251 m. p., în valoare de Iei 699.000.
S’au făcut trotuare de bolovani pe străzile: Banul Mără­
cine, Iarmaroc, Cremenea, Bradului, Costache Negri, Marconi,
Aurel Vlaicu, Zefirului, Fundăt. Hotinului, Artileriei, Hatmanul
Befescu, Dimitfie Cantemif, Tfecăt. Borzeştilor, Avram Iancu,
Casele Naţionale, Fundăt. Conachi, Mireea, Traian, Vasile Con­
ta şi Gloriei; cele mai multe din ele sunt pela periferii.
S’a amenajat în stil occidental, Piaţa din faţa bisericei
catedrale Sf. Nicolae, spre a servi la festivităţi naţionale.
Aceste importante lucrări edilitare, se ridică la suma de
peste 10 milioane lei.

Apa şi canalizarea
Păstrând nota comună a tuturor celorlalte servicii edilitare,
apa şi canalizarea, se prezentau prin 1850 în condiţiuni destul

Rezervorul de apfi din strada Negel

de proaste. Numai Şoseaua Domneasca şl Uliţa Mare, erau do­

tate cu un soi de canale empirice şi cari se rezumau la nişte
şanfuri săpate la marginea drumului. Locuitorii din preajma a-
cestor aşa zise canale, erau obligaţi să aibă în fata casei lor
un podeţ de lemn. Aceste canale serveau de scurgere a tu­
turor murdăriilor. Pârâul Negel, care frece prin mijlocul muni­
cipiului, servea şi el drept canal.
Sub primariatul lui Costache Radu, în anul 1890, s’a în­
tocmit planul construirei unui canal cimentat şi acoperit. După
trei ani de tergiversare, sub primariatul lui Gh. Răileanu, s’a
început lucrarea care a fost terminată în anul 1894, de către
Costache Radu. Canalul avea o lungime de 1 km. şi i s’a mai
adăugat o ramură care trecea pe lângă hală şi vechiul local
al cazărmilor, în lungime de 500 m. Peste puţin timp, această
ramificaţie este prelungită cu 200 metri, de către primarul Leon
Sackellary.
Oraşul Bacău era alimentat cu apă din nişte fântâni rudi­
mentare, cari la un moment dat erau peste o mie.
In anul 1890 făcându-se o analiză chimică a apei din fân­
tâni, s’a constatat că nu este potabilă.
Primarul Costache Radu, începe lucrările necesare pentru
aducerea apei potabilă, din Bistriţa, dar este împiedecat de
faptul că proprietarii terenurilor expropriate, au câştigat procesul
intentat comunei în fata înaltei Curţi de Casaţie. Tot Costache
Radu însărcinează pe inginerul Cucu Starostescu, cu aducerea
apei în oraş. Devizul acestui inginer părându-i-se prea mare,
Leon Sackellary, care urmează la primărie, îl respinge, însărci­
nând cu aceiaş misiune pe inginerul Tancred Constantinescu.
Lucrările de alimentare cu apă şi introducerea canalizării,
au început abia în anul 1909.
Instalaţiunile de apă se compun din 9 puţuri filtrante, afla­
te în primul strat subteran al bazinului Bistriţei dela Gherăeşti,
cu un debit de 6000 m. c. apă pe zi. Puţurile sunt branşate pe
o conductă de aspiraţie din fontă de 1261 m. 1., ce debuşează
intr’un rezervor în uzina centrală, unde se face aspiraţia prin-
tr’o pompă de vid de 8 H. P. Din acest rezervor, apa este re­
fulată cu două pompe de câte 55 H. P„ direct cuplate cu e-
lectro-motoarele ce primesc curentul electric dela instalaţia
de turbine^ prin intermediul unei conducte de refulare, în re
zervorul de compensaţie construit în beton armat şi care are
o capacitate de 800 m. c. şi o înălţime de 20 m., instalat în
str. Negel. Printr’o reţea închisă în lungime de aproape 25 km.
apa este distribuită ziua şi noaptea, sub presiunea care variază
între 2-3 atmosfere.
Consumaţia medie a apei într’o zi este de 6000 m. c.
Conducta de refulare este de 5000 m. 1.
Canalizarea este construită după sistemul de tot Ia canal.
Parte din canale sunt vizitabile şi parte sunt tubulare cu spă­
lare automată.
Canalurile dau într’ un colector general dealungul Bistriţei
şi care debuşează în acest rîu, în aval de municipiu. C olec­
torul general are o lungime de 2646 m. 1., iar reţeaua de ca­
nalizare are o lungime de 16.294 nu 1.
Şeful serviciului technic municipal este d. inginer-şef
Ph. Hudic.
Salubritatea

Salubritatea publică era cu totul desconsiderată prin a-

nul 1850.
Neexistând legi sau regulamente, oraşul era lăsat în voia
soartei.

Vechile sacale pentru stropitul străzilor

Pe lângă murdăriile de tot felul, străzile erau în timpul

verii inaccesibile din cauza prafului. In anul 1867 se introduce
pentru prima dată sistemul de a se stropi străzile, care se fă­
cea rudimentar cu nişte butoae prevăzute cu un mic furtun şi
o tinichea găurită. Capătul furtunului era legat cu frânghie pur­
tat fiind în dreapta şi în stânga de un om al Primăriei, care
avea titlul de bălălău. Cu sistemul acesta de stropit, omul care
mânuia furtunul, era ud din cap până în picioare de apă. In
certurile dintre mahalagii nu lipsea şi blestemul: „Să ajungi
bălălău la Primărie".
Prima sacâ de stropit, sistematică, se cumpără în anul
1887, iar în anul 1898 numărul lor era de şase.
In 1898, primarul Gh. Răileanu, înfiinţează în curtea Pri­
măriei o fântână, deasupra cărei consfrueşte un bazin. Apa din

Auto cisternă stropitoare

acest bazin se distribuia prin tevi subterane în diferite puncte,

la o depărtare de 500 m. Dela aceste guri de apă se aprovi­
zionau sacalele pentru stropitul străzilor şi în caz de incendiu.
Ravagiile holerii din 1865, au determinat pe edilii oraşului
să reglementeze salubritatea publică. Leon Sakellary, în calitate
de primar, pune bazele unui serviciu comunal de salubritate,
ce a fost devăvârşit în anul 1894 sub primariatul lui Costache
Radu. Gunoaele din curţile locuitorilor erau ridicate de către
oamenii Primăriei, în schimbul unei taxe lunare.
Acest serviciu s’a reînfiinjat pe bază de regulament, în
anul 1933.
 In ce priveşte salubritatea publică, oraşul Bacău n’a făcut
progrese simţitoare. Pentru stropitul străzilor au rămas numai
două sacale de fer şi îh 1927 s’a cumpărat o auto-cisternă stro­
pitoare cu un rezervor de 3500 litri, care este desigur insufici­
entă pentru raza municipiului nostru.
Ţinând seamă de faptul modernizării municipiului Bacău,
reorganizarea serviciului salubrităţii se impune.
Se simte absolut necesar şi construirea unor vespasiene
în punetele mai frecventate ale municipiului.
 Edificii publice şi edilitare

Zidirea edificiilor publice şi edilitare a început abia în

anul 1886.
Actualul local al Primăriei, a fost cumpărat dela N. Morţun.

Localul Primăriei Municipiului Bacău

In anul 1880, sub primariatul lui Costache Radu, localul

Primăriei a fost refăcut, înfiinţându-se şi grădina din fata ei
In anul 1896, primar fiind Leon Sakellary, adaugă noui încă­
peri vechiului local al Primăriei, şi-i schimbă intrarea prin
strada Ionifă Sturza.
 In iarna anului 1890, arzând casa lui Mavromati-Sion, Pri­
măria Bacău cumpără locul şi construeşte după planurile d-Iui
arhitect G. Sterian, actualul palat al Ateneului, cu o sală la
etaj, pentru expoziţii, serbări şcolare, conferinţe şi teatru.
In aripa dreaptă a palatului se află Chestura Poliţiei, în
aripa stângă Secţia de Pompieri şi la etaj biblioteca Ateneului
Cultural „ V. Alecsandti".
Lucrarea a început sub primariatul lui Costache Radu, în

Palatul Ateneului '

In acest loca l, în timpul războiului 1916-1918, a fost spital de răniţi

anul 1895 şi a fost terminată în anul 1897 de către primarul

Leon Sakellary.
Sala Ateneului devenind neîncăpătoare, în anul 1906 s’au
construit un număr de 15 loji.

Palatul Administrativ

A fost clădit în anul 1896 şi s’a terminat în anul 1899.

Se zice că pe locul unde este acest palat, curgea cu mulţi
ani înainte, pârâul Negel şi că la săpăturile făcute pentru te*
melia palatului, s'au dat peste grinzi şi urmele unor mori vechi.
In acest local, care este în curs de renovare, se află ur­
mătoarele autorităţi: Prefectura Judeţului, Tribunalul cu două
secţii, Parchetul Tribunalului, Curtea cu Juraţi, Cabinetele I şi

II de Instrucţie, Corpul Portăreilor, Baroul Avocaţilor, Avocatu­

ra Statului, Pretoratul Plăşei Bistriţa, Serviciul Technic al Sta­
tului şi Judecătoria Ocolului I Rural.
 Hala

înainte vreme, nu exista un loc determinat pentru desface­

rea alimentelor, Vânzarea produselor se făcea pe locul din faţa
bisericei Sf. Nicolae.
Primul local în acest scop s’ a deschis în anul 1889 şi în
anul 1892, sub primariatul lui Leon Sakellary, s’ a construit hala
de carne, peşte şi zarzavat, cu un număr de 40 compartimente.
In anul 1930 s’ a construit un pavilion cu cabine în incin­
ta halei, pentru desfacerea alimentelor. Tot în acelaş an, s’ a

Interiorul halei centrale

mai înfiinţat o mică piaţă de zarzavat si 4 compartimente de

măcelărie, la punctul numit „Paloşanu" , de lângă podul pârâu-
lui Negel.
Prin felul cum este construită hala centrală, s’ a dovedit
în ultimul timp că nu mai corespunde nevoilor municipiului,
care s’a mărit considerabil în epoca de după război. Construi­
rea unei noui hale, cu instalaţiuni frigorifere şi aparate moder­
ne, este desigur un imperativ al vremii.
 In anul 1933, d. primar M. V ă g ă u n escu , m o d ifica intrările
principale ale h alei cen ira le şi asfaltează incinta.

Piaţa halei centrale

înfiinţează şi o hală de alimtente în cartierul ceferist.

Abatorul
Tăerea vitelor se făcea până la 1867 sub un şopron în
apropierea râului Bistriţa, numit zalhana, fără nici o regulă şi
fără a se respecta igiena. Abia în anul 1886 se construeşte o
sală din scânduri, iar în anul 1891 se aduce în localitate pri-'
mul medic veterinar, în persoana d-rului Mincu, care între alte­
le avea datoria să supravegheze tăerea vitelor. înainte de a fi
fost medic veterinar, tăerea vitelor se făcea sub controlul u-
nor oameni angajaţi de Primărie, dar cari fiind cu totul profani,
permiteau de cele mai multe ori tăerea vitelor bolnave.
 Starea actuală a abatorului constitue prin existenţa sa tiri
adevărat pericol pentru sănătatea publică. Nu este decât o cons­
trucţie veche din scânduri intrate în putrezire, aşezat pe nişte
piloţi înfipţi în malul Bistriţei, la extremitatea străzii Lecca şi
în care controlul cărnurilor se face cu anevoe. Tăerea vitelor

Abatorul comunal

se face de trei ori pe săptămână: Lunea, Marţea şi Vinerea.

Se proectează construirea unui nou local de abator care
va fi înzestrat cu cel mai modern utilaj. Locul destinat pentru
această construcţie este pe proprietatea Primăriei, în strada
Ştefan cel Mare, lângă Fabrica de postav Filderman.
Medic veterinar al municipiului d. dr. Dimitrie Petrescu.
Consumul cărnei de către populaţia municipiului nostru,
inclusiv armata, este de aproape 2 milioane kg. anual.

Sistematizarea
In ce priveşte sistematizarea oraşului, mai sunt desigur
multe lucruri de făcut. In trecut, pela 1850, nefiind ingineri şi
arhitecţi şi nici dispoziţiuni cari să regulamenteze construcţiu-
nile, nu se pulea executa clădiri raţional şi sistematic. Renumit
pe vremea aceia era un oarecare lojă Ungurul, care împreună
cu tovarăşii săi, executau după cum îi ducea capul, diferite
construcţiuni de clădiri. Abia în anul 1870 vin la Bacău primii
ingineri şi arhitecţi, iar conducătorii primăriei elaborează pri­
mul regulament pentru alinierea străzilor şi construcţiunilor de
clădiri.
Aspectul oraşului a fost schimbat în decursul timpului de
două mari incendii: unul la Jji53. când a distrus peste 350 de
case şi al doilea în luna Mai 1926, dând pradă flăcărilor vre-o
400 case şi m8i multe fabrici.
Acest din urmă incendiu a luat naştere pela orele
12 ziua^ dela o casă din Bulevardul Carol I, situată lângă un
depozit de cherestea, care fiind cuprins de flăcări, a produs
dezastrul. In mai puţin de o oră, focul care mergea zig-zag, cu

O scenă a catastrofalului incendiu din 1926

o viteză înspăimântătoare, a cuprins numeroase case şi fabrici,

distrugând moara Calmanovici, marile fabrici de postav Gros şi
Singer şi alte fabrici mai mici.
Tot cartierul din partea de nord a oraşului, nu era decât
un câmp de ruine, cu tot ajutorul dat de pompierii din oraşele:
Bacău, Roman, Focşani, Buzău, R.-Sarat şi Buhuşi, cari au ve­
nit imediat cu trenuri speciale.

O ^ aliă fscen ă ja in cendiuluidin 1926

Ruinile incendiului din 1926

In epoca de după război s’ au construit foarte multe clă­

diri în oraşul nostru, cele mai multe în stil modern şi confor­
tabil.
Iată o statistică a construcjiunilor din Bacău, în anii:
1919, 22 ca se ; 1920, 2 7; 1921, 65; 1922, 145; 1923, 148; 1924,
84; 1925, 214; 1926, 221; 1927, 133; 1928, 193, 1929, 154;
1930, 126; 1931, 9 0; 1932, 106 şi în 1933: 148.

Cartierul distrus de fo c , refăcut

Bacăul a fost sortit să sufere şi dezastrul inundaţiilor pro­

vocate de revărsarea pâraelor Bâfrat, care frece prin partea de
nord a municipiului; a Negelului, care traversează o parte a
municipiului şi de râul Bistriţa, care trece prin marginea muni­
cipiului. .
Cu mulţi ani în urmă, s’au produs inundaţii cu adevărat '
catastrofale, cum au fost şi acele din anul 1930, când cartiere
întregi au fost inundate.

Cartierul dinspre şcoala de meserii, sub apă

 Pe locul din fata gării, s*a înfiinţat un cartier populat in
majoritate de funcţionari ceferişti. In decurs de 7 ani, s’ au ri­
dicat vre-o 400 de case.
Cum a luat fiinţă:
In anul 1922, un număr de peste 200 funcţionari ceferişii,
s’au constituit în obştie şi comitetul ales a delegat pe d-nii:
Mihai Patescu, Th. Budescu, Constantin Aştefanei şi Ioan Ciubo­
tarul \n calitate de mandatari, să facă demersuri pentru cum­
părarea terenurilor din raza oraşului, lângă regimente şi gară,
pentru construcţii de case.

Cartierul C . F. R., Alex. Constantinescu

In acest scop, s’a adunat suma de 900.000, lei cu care

obştia ceferiştilor cumpără 45 ha. teren din moşia Isvoarele-
Valea Seacă, pentru a-1 da în schimb Primăriei Bacău.
Ministerul de Domenii expropriind întreaga ţarină a Ba­
căului de 500 ha., inclusiv terenul cerut de obştia ceferiştilor,
mandatarii obştiei recurg' la intervenjiunea oamenilor noştri
politici, prin stăruinţa cărora, marele om de stat def. Al.
Constantinescu, pe atunci ministru de domenii, a admis schim­
bul cu numai 30 ha. în loc de 45 ha., care a fost divizat în 400
parcele a câte 500 m. p. teren fiecare. Intr’un timp relativ scurt,
s’au construit pe acest loc sute de case de diferite tipuri, deve­
nind un cartier populat cu peste 600 capi de familie. Are 34
străzi.

Parcul comunal „Bistriţa"

Este aşezat într’o admirabilă pozitiune pe malul drept al

râului „Bistriţa", teritoriul fostei moşii Fântânele, la 4 km. de
oraş.
Are o suprafaţă de 24 ha. Pe tot acest teren se află nu-
frieroşi arbori de diferite esenţe, unii chiar seculari, cari dău
un aspect fermecător, aşa cum se găsesc în lunca Bistriţei,
dela podul Lespezi şi până la Bacău.
Parcul a fost amenajat în anul 1950, prin stăruinţa d-lui
Miha.il Văgăunescu, primarul municipiului Bacău, gratie căruia,
cetăţenii Bacăului au un loc frumos de recreaţie în timpul ve­
rii. Mai înainte era o luncă în stare sălbatecă, nu era vizitată
decât foarte rar de orăşeni. In 1933 s a făcut şi un ştrand.
Atât şoseaua ce duce la parc, cât şi parcul, sunt iluminate
cu electricitate.

Podul dc fer peste Bistriţa

Construit în anul 1886 din plăci masive de fer, în lungi­

me de 319 m. 1. Pe ambele părţi este prevăzut cu trotuare de
lemn. Pe el se strecoară zi şi noapte numeroase vehicule, a-

Podul de peste Bistriţa

vând comunicaţie cu comunele de peste Şiret şi cu şoseaua

principală ce duce spre Roman. Leagă cartierele Podul de Fer
şi Şerbăneşti, alipite municipiului Bacău, în anul 1930. Acest
pod a înlocuit cele trei poduri de lemn de altădată întinse pes­
te apa Bistriţei, în dreptul oraşului.

Plutăritul pe Bistriţa

Pe râul Bistriţa, ce traversează o parte a municipiului

Plule pe Bislri|a

nostru, trec cu plutele, considerabile cantităţi de materiale de

cherestea, debuşeul fiind oraşul Calaţi.
Regimentul 10 Roşiori la ocuparea Budapestei, în 1919
 Cul tul
Biserica Precista
Monument istoric

Multă vreme s’a crezut că ziditorul acestei biserici este

Alexandru cel Bun, al cărui chip este zugrăvit pe peretele din
dreapta uşei, ţinând o biserică în mâini. Pe baza acestei cre­
dinţi, strada dela biserică spre centrul oraşului, poartă numele
acestui Domnitor şi tot potrivit acestei credinţi, îngrijitorul bi-
sericei din 1869, comunică ministerului că fondatorii acestui
locaş de rugăciune, sunt:-Domnitorul Alexandru cel Bun şi so­
ţia sa Doamna Ana, iar înzestrătorii biserieei, sunt Domnitorul
Vasile Lupu şi soţia sa Doamna Teodosia.
Abia la anul 1882 s’a stabilit, că ziditorul biserieei Pre­
cista, nu este Domnitorul Alexandru cel Bun, ci Voevodul A le­
xandru, fiul lui Ştefan cel Mare şi aceasta după inscripţia sla­
vonă aşezată în partea stângă dela intrare, pe care n tradus-o
în româneşte răposatul episcop de Roman, Melchisedec, cu ur­
mătorul cuprins:
„Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea
„Sfântului Duh, bine cinstitorul şi de Hristos iubitorul Alexan-
„dru Voevod, Domn Ţării Moldovei, fiul lui Ştefan Voevod, a
„zidit acest hram întru numele Adormitei Precistei născătoarei
„de Dumnezeu şi pururea Fecioarei, şi s ’a săvârşit în anul 6999
„(1491) luna Ianuarie
 Din aceasta inscripţie reese sigur, că fondatorul bisericei
este Voevodul Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, care stăpâ­
nea cu titlul de Domn, tara de jos.

Biserica Precista

In partea dreaptă a uşei din pridvor este o altă inscripţie

în româneşte, în cuprinsul următor:
„Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi săvârşirea
„ Sfântului Duh, Evseviosul şi iubitorul de Hristos, Io Alexandru
„Voevod, fiul lui Ştefan, Domnitorul Ţărei Moldovei, a zidit a-
nCest templu întru numele Adormitei Pfecuratei Născătoarei de
Dumnezeu şi pururea Fecioarei Măriei şi s ’a săvârşit în anul
„6939 luna Ianuarie 1 (1431)“ .
 Cuprinsul acesteia care nu este decât o traducere a celei
slavone, se deosebeşte numai cu data 6939 (1431), care coin­
cide cu timpul Domnului Alexandru cel Bun şi nu cu timpul
Voevodului Alexandru, fiul Marelui Ştefan, care moare în anul
1496 Iunie 26 şi a fost înmormântat în Mănăstirea Bistriţa, ală­
turi de strămoşul său Alexandru cel Bun. *).
*
• •
In anul 1933 s’ a terminat restaurarea acestui important
monument istoric, de către comisiunea monumentelor istorice,
desfiintându-se privdorul, turla din faţă (clopotniţa), care a fost
adaus, şi turnul dela mijloc refăcut în formă octogonală.
Pictura existentă a biserieei fiind aceia dela 1854, a fost
tot acum restaurată de pictorul Const. Ionescu.
Sfinţirea de redeschidere a biserieei s’a făcut în ziua de
8 Octombrie 1933, de S. S. Episcopul Lucian Triteanul al Ro­
manului.

Biserica catedrală Sf. Nicolae

Este zidită între anii 1848-1850 prin subscripţie publică şi

prin stăruinţele căminarului Pavalache Cristea şi a protopopului
Ioan Enache Petrovici.
Se zice că aceştia, după ce s’a pus temelia biserieei,
au dus pe schelă, în poala antereului, cele dintâi cărămizi.
a). Clopotul cel mare a fost turnat în curtea biserieei din
diferite m etale: aur, argint, aramă, fer, ce s’ au strâns de pela
boeri, negustori şi dela foţi cetăţenii creştini. Are următoarea
inscripţie: „ Acest clopot sau vărsat de 400 ocă cu capital adunat
din milostenie prin stăruinţa şi ajutorul de Epitr. biserieei Sf. E-
rarh Nicolae din Tărgu Bacău, anume Iconom Ioan Petrovici şi
Spt. Pavel Crâstea, Mestecat de Kir Constandin Dimitriu spre po­
menirea miluitorilor în veci amin, anul dela Xc. 1848 Iunie 29".
Pe marginea de jo s are inscripţia: nA cest clopot sau văr­
sat de Maistru Pavel Romanovică. Vătavu Gheorghe slujitor bi­
sericii*.

1). Istoricul biserieei „Precista‘‘ din Bacău, anul 1911, d « pr. Prolo-
ereu Th. Zotta.
'). Ambele inscripţii traduse de pr. Al. Apostol, dela Biserica Sf. Im»
păraţi din Bacău.
 Parohul Bisericei Catedrale este pr. protoereu Th. Zotta,
iconom stavrofor, transferat dela Biserica Precista din Bacău,
în anul 1922. Este ajutat în treburile bisericeşti de preotul Ca*

Catedrala Sf. N icolae

list Berea, fost arhidiacon la această Catedrală, hirotonisit

preot în luna Martie 1933.
Pr. protoereu Th. Zotta, conduce circumscripţia I Bacău,
cu un număr de 71 parohii.

Catedrala Sf. Nicolae, are un cor compus din elemente

apteciabile, înfiinţat în anul 1913 de profesorul Colgiu.
După război a fost condus de pr. I. Luca, pe atunci dia­
conul Catedralei. După demisia sa, o parte din cor 8 trecut la
Biserica Sf. împăraţi din Bacău. Corul Catedralei a fost dirijat
apoi de d. G Elinescu, funcţionar. După plecarea sa din loca ­
litate, conducerea acestui cor a fost încredinţată d-lui Ermil
Teofânescu, institutor

Biserica Sf. împăraţi Constantin şi Elena

Zidită în anii 1842-1845. Fondatorii acestei biserici sunt,
boerii Enachi Ki'upenscki şi Anton Bărzu. Devenită cea mni

Enachi Krupenscki, ctitorul bisericii

frumoasă biserică din Bacău în urma picturii făcută în anul

1923, după desenurile executate de cunoscutul arhitect d-nul
George Stefian, cari au servit la pictura Mânăstirei Curtea de
Argeş, la a cărei restaurare a lucrat d-sa.
Lucrările făcute pentru înfrumuseţarea acestui locaş de ru­
găciune, se datoreşte muncii depusă de pir. Alex. Apostol, dis­
tinsului magistrat d. Mina Gorovei, prim-procuror la Tribunalul
Bacău şi harnicului epitrop d. Ion Chelafti.
Parohul biserieei este pr. Alex. Apostol, licenţiat în teologie,
profesor la Liceul „Ferdinand 1“ Bacău. Slujitor al bisericii din
anul 1896.
In casele din curtea biserieei a fost o şcoală catichetică,
înfiinţată în anul 1846, în care se pregăteau candidaţii pentru
primirea în seminarul Socola. S’a desfiinţat în anul 1861.
La această biserică dă răspunsurile corul asoc. sportive
culturale C .F .R ., filiala Bacău, dirijat de d. Aurel Constantinescu.
Biserica Sf. Ioan Botezătorul
Se crede că a fost zidită între anii 1803-1813 de ctitorii
Ioan Mocanu şi preotul iconom Ioan Moisă.
Pomelnicul ctitorilor acestei biserici cu data cea mai ve­
che din 1813 August 29, este scris cu litere chirilice pe scoarţe
de lemn, care se deschid în două părţi.
Biserica a fost reparată de mai multe ori. In anul 1924, a
fost închisă pentru a fi reparată radical. Din lipsă de fonduri,
reparaţia s’a făcut încet până în anul 1930, când a încetat.
Preotul Emil Lascar, demisionând, Episcopia de Roman
trimite la 1 Noembrie 1932, paroh la această biserică, pe pre­
otul Gh. Nicolau, pentru a administra mai cu grijă bunurile
bisericii şi pentru a reîncepe şi termina reparatiunile. Cu
concursul Primăriei Bacău, a Prefecturei judeţului Bacău
şi a enoriaşilor, cu începere din Februarie 1932, reparaţia se
accelerează, cu mai multe modificări şi la 24 Aprilie 1932 se
sfinţeşte, după ce a stat 8 ani închisă.
Pictura din interiorul bisericii este în stil neobizantin.
Stranele de stejar, sculptate, sunt executate de Şcoala de Arte
şl Meserii din Bacău. S’au pus şase uşi de stejar masiv cu
aplicatiuni sculpturale.
Cu ocazia redeschiderii bisericii, s’au făcut donatiuni im­
portante : opt candele de argint, două sobe de teracotă, uluce
de scurs apa de pe acoperiş şi un rând de vestminte de fir,
iucrate la Lyon, în valoare de 10.000 lei, donate de d. Radu
Manea, judecător la Tribunalul Bacău.
Reparafiile nu sunt complect terminate; ele v o r mat dura
4-5 ani. Biserica posedă trei imobile în stare de ruină.
Parohul bisericei este pr. Gh. Nicolau,licenjiat în teologie.
In cimitirul bisericei se găseşte mormântul lui Ionică Tă-
utul, autorul proectului de constituţie din 1822 şi cel dintâi
pamfletar român.
Răspunsurile la această biserică, le dă corul Ateneului
Popular „V. Alecsandri", dirijat de d. locot. Cristescu.

Biserica Buna-Vestire
Zidită de spătăreasa Soltana Sandu Sturza, din Bacău, in
anul 1820, după cum se vede înlr’o inscripţie pe un tablou ce
se păstrează în biserică.
Această biserică este construită în anul 1879, în locul c e ­
lei vechi, care era mică, în forma unei case, cu pereţii de că­
rămidă, plafonul de lemn şi acoperită cu şindrilă, iar deasupra,
în partea dinspre apus, avea un turn de lemn, unde erau aşe­
zate clopotele. Construcţia s’a terminat în anul 1882, când a
fost sfinţita.
Cel dintâi preot al bisericei a fost Ştefan Giuncu. A ve­
nit apoi preotul Gh. Vasian, în anul 1864. Dela 1897— 1927, a
fost veneratul preot iconom stavrofor Ioan Enea, care a servit
biserica timp de peste 30 ani.
Actualul paroh al bisericei este pr. iconom C. Moieeanu,
licenţiat în teologie.
La biserica „Buna Vestjre", a cântat o secţie a corului
Ateneului Popular „V. Alecsandri", dirijată de d. Eugen Lupu.

Foştii preoţi la bisericile din Bacău ’)

Pela 1850, preoţi la bisericile din localitate erau : Sava
Nechiforescu, Ambrosie Bălăşescu, Ioan Climescu, Vasile Ţirţes-
eu, Costache Suţescu, Catihet Ştefănescu, Gh. Albu, Gh. Cfistea,
Gh. Popovici, Costache Bocescu şi alţii.
- In fruntea preoţilor era protoereul Enache Petfovici, om
deştept şi cu multă energie. Era chemat adeseori la sfaturile
boerilor şi ale dregătorilor. El dădea peciul, învoirea de cununie.

') Din monografia „Bacfiul dela 1850-1900*, de C oslach e Radu.

 Biserica Catolică

Construită în anul 1841.

Mai înainte pela 1588, catolicii aveau o biserică care se
numea episcopie, pe locul azi proprietatea Bucă, din strada

B iserica Catolică

Traian, fostă Tăbăcari şi cum Bistriţa îşi avea matca pela poa­
lele acestui loc, a fost surpată de apă, iar odoarele bisericei
transportate la Episcopia Catolică din Iaşi.
Hramul bisericei este Sf. Nicolae. Sunt 300 enoriaşi.
 1). Biserica s’a zidit din contribuţia locuitorilor şi din d o­
naţia de 1000 fiorini, făcută de fostul împărat Frantz Iosef al
Austriei.
Parohul biserieei este protoereul Iosif Tălmăcel.
In faja biserieei se află aşezat un monument cu chipul
Sf. Francisc de Assisi, în mărime naturală, care s’d dezvelit în
ziua de 31 Octombrie 1929, cu prilejul împlinirei a 700 ani de
la moartea acestuia şi întru amintirea tuturor misionarilor fran­
ciscani, cari timp de 7 veacuri, au muncit în România pe tărâ­
mul religios şi cultural. Acest monument s’a ridicat la Bacău
din iniţiativa preoţilor franciscani pr. Iosif Tălmăcel, parohul Bi
sericei Catolice din Bacău şi pir. Ioan Bonaventura-Romila, pen-
Irucă aci a fost un mare centru al franciscanilor, unde au avut
una din cele mai vechi mănăstiri, devenită înainte de 1600 re­
şedinţă episcopală. '

Biserica Armeană

La 1848 s’a pus temelia biserieei armene cu hramul Sf.

Arhangheli Mihail şi Gavril, a cărei construcţie s’a terminat
după vre-o 10 ani, prin subscripţia enoriaşilor şi din contribu­
ţia cu 200 galbeni a Domnitorului Mihail StuFza, care a dat ur­
mătoarea autorizajie de construcţie a acestei biseiici:
Cu mila lui Dumnezeu, Noi Mihail Grigore Sturza Voevod,
Domnul Ţării Moldovei.
Luând în privire cererea ce Ni s’a făcut de către comuni­
tatea naţiei armene din poliţia Bacăului, ca să le învoim a ri­
dica cu a lor cheltuială, o biserică de ritul armean ortodox în
acea politie, Domnia Noastră Ie învoim prin decretul de faţă
asemenea cerere, după care numiţii pot să păşească către fa­
cerea unei biserici, şi spre obşteasca ştiinţă, Departamentul a-
verilor bisericeşti, va publica această a Noastră învoire prin
foile oficiale.
Urmează semnătura,
Secţia I din Departamentul averilor bisericeşti No. 1736,
anul 1848 Noembrie 24 zile.

’)■ Din monografia biserieei Sf. împăraţi de Pr. Al. Apostol Bacău.
 Parohul acestei biserici este pr. D. Melconian, hirotonisit
preot în ziua de 18 Octombrie 1931, în locul mult regretatului

Biserica Armeană

preot Grigore Lararovici, care a servit aceasta biserică timp de

peste 40 ani.

Biserica Regnicolară
de confensiune Augsburgică (lutherană)

Capela din Gherăeşti-Bacău

înainte de războiul mondial, trăiau în oraşul nostru, mulţi
supuşi străini de religie lutherană. Majoritatea erau de naţio­
nalitate germană, oameni angajaţi ca conducători şi maiştri la
întreprinderi industriale.
 Prinţul Giinter de Schonburg-Waldenburg, proprietarul în­
tinselor domenii din Fântânele-Bacău, cât şi numerosul său
personal, era exclusiv de origină germană.
Dornici să asculte cuvântul Domnului, au format o comu­
nitate, care era păstorită de către parohul bisericei lutherane
din Iaşi.
După război, majoritatea acestor supuşi străini au părăsit
tara noastră, iar cei rămaşi, au menţinut cu mari greutăţi c o ­
munitatea.
In anul 1931, comunitatea lutherană din Bacău, devine
persoană juridică şi împreună cu comunităţile lutherane din
Buhuşi şi Piatra Neamţ, formează o parohie unită, cu sediul la
Buhuşi.
Capela lutherană se află la Gherăeşti. A fost donată c o ­
munităţii respective de către prinţul Schonburg-Waldenburg.
Este deservită de pr. Ervin Theil, parohul acestei biserici.

Biserica-Capelă din cartierul ŞerbSneşti

In anul 1933, prin concursul dat de Primăria municipiului

Bacău şi prin stăruinţa enoriaşilor, s’a ridicat în cartierul Şer-
băneşti, alipit municipiului Bacău, o biserică-capelă, din lemn,
cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, care deserveşte p o­
pulaţia din Şerbăneşti şi târguşorul Podul de Fer.

Sinagogile din Bacău

In Bacău sunt 24 sinagogi. Clădiri mari sunt numai şase,

restul sunt foarte mici.
Despre vechimea lor nu s,’a putut păstra nici un act, afară
de câteva sinagogi a căror vechime ar f i : sinagoga „CeTealişti-
lor“, din strada Ştefan cel Mare, cu o vechime de 100 ani.
Sinagoga „ Schnapic", situată lângă hală, reconstruită în locul
unei vechi sinagogi, care are vechimea de peste 100 ani. Si­
nagoga „Tăbăcarilor", din str. Ştefan cel Mare, înfiinţată în a-
nul 1848. Sinagoga „Zidarilor", din str. Plevnei, înfiinţată în anul
1883. Celelalte sinagogi sunt: „Rabi Israil“, templu, str. Leca ;
„Mafia Kofler", templu, str. Clotilda Mareşal A verescu; „David
Herşcovici", B-dul Carol I ; „V olf BuTăh", str. Leca ; „Zalman
Weisman“ şi „Rabin Sehafran\ str. C. Pieton ; apoi sinagogile:
„Tinerilor Croitori", „Croitorilor B ă t r â n i „ Birjarilor“ , „Cisma-
riloru, „Cotigarilor", „Habot", „Froim A i z i c toate din strada
Leca. Sinegoga „Cojocarilor", str. Înfundată ; „Rabin Wahrman
str. F. Klein; „Rabin Blank", calea Regele Ferdinand; „Păleşte
na“ . str. N eagoe Vodă. „Fraterna", str. Ştefan cel Mare, „Nută
E m s t str. Vasile Alecsandri. „Rebeca şi Osias Herşcovici", car­
tierul Podul de Fer.
 î n v ă ţ ă m â nt u 1

Istoric *)

înainte de anul 1839 nu exista la Bacău nici o şcoală pu­

blică.
Copiii de boeri, învăfau carte la Paris, iar copiii negusto­
rilor învăţau pela preoţi şi dascăli de biserică şi pela dascăli
greci.
Şcoala se făcea prin ucenicie. In anul 1839, a luat fiinţă
„Sehola Domnească“, casă existentă şi astăzi lângă Şcoala pri­
mară de băeţi No. 1 din str. C. Platon.
Cel dintâi director al şcoalei a fost Constantin Platon,
care a introdus în clasa I scrierea alfabetului slavonesc pe ni­
sip, alfabet care a urmat până la 1858.
Examenul de fine de an se dădea în prezenta unui dele­
gat al Academiei Mihăilene.
Costache Etaclide, preşedintele judecătoriei ţinutului, înfi­
inţează în anul 1854, o şcoală particulară, unde se învăţa între
altele şi limba franceză. In urmă, acestă şcoală trece sub di­
recţiunea lui Frantz Edinechevici. Nu mult după aceia, se des­
chide o şcoală particulară, sub conducerea unei doamne Mayer,
unde se învăţa mai mult franceza şi piano.

*). C ulegeri din m onografia lui C osta ch e Radu - Bacăul dela 1850-1900,.
 £rima şcoală de fete a fost înfiinţată în anul 1859 şi s’a
deschis cu 64 eleve. Era condusă de Ana Dobrea. După patru
ani, şcoala se complectează cu patru clase. A u funcţionat ca
directoare: Ana Dobrea, Mafia Morţun, Otilia Tăbuş şi Felicia
Radu. y „ .
A doua şcoală de băeti (Şcoala Primara No. 2) al cărei
director a fost mulţi ani d. Sava Anton, ia fiinţă în anul 1860.
Primul director a fost Const. Dobrea.
La 1867 se înfiinţează gimnaziu.
La 1875, Alina Corivan, deschide o ş c o a l ă particulară de
fete, unde se învăţa 4 clase primare, cu germana, franceza,
piano şi lucru de mână. Această şcoală trece în anul 1879 sub
conducerea unei franceze De la Chaise, iar în anul 1894, sub
conducerea doamnei Cecilie Lang.
Se putea învăţa pe lângă clasele primare şi patru clase
gimnaziale.
In anul 1876, se înfiinţează şcoala de meserii, cu 4 ateli­
ere. După patru ani de existenţă, această şcoală se desfiinţează.
La 1889, se reînfiinţează la atelierul circumscripţiei VH-a
a oraşului, o şcoală practică de meserii.
In anul 1890, se înfiinţează Externatul Secundar de Fete şi
în anul 1893, acest externat se schimbă în şcoală profesională.

Liceul de Băeţi „Ferdinand F

înfiinţat în anul 1867 Decembrie 1, sub numele de gim­

naziul „Principele Ferdinand“, care s’ a deschis cu 2 profesori .
Ioan Chi'fu şi Nicolae Corivan, iar ca director Ştefan Constan-
dachi.
In anul 1891, statul a clădit local pentru gimnaziu,^ aşa fel
ca să poată servi şi de liceu. In anul 1897 gimnaziul s a trans­
format în liceu, care a fost complectat cu 8 clese.
In Ianuarie 1888, judeţul îşi luă însărcinarea de a întreţi­
ne gimnaziul, fiindcă suma de 5000 lei vechi, cât dădea comu­
na, nu ajungea pentru plata personalului didactic şi întreţinerea
localului. In urma acestui fapt, Primăria Bacău îşi ia sarcina de
a plăti un profesor de franceză şi mai târziu unul de religie,
precum şi să facă reparaţiunile localului. In 1869 gimnaziul este
trecut în bugetul statului. In 1870 şcoala a avut al patrulea pro*
fesor şi în 1871 a avut 4 clase complecte, funcţionând într’o
casă particulară, până când statul a clădit actualul local.
La 1891 gimnaziul s’a mutat în noul local, iar în anul 1897,
gimnaziul s’ a transformat în liceu, înfiinţându-se clasa i V-a şi
apoi în fiecare an câte o clasă.

Defunctul Rege Ferdinand I, cu ocazia aniversării a 25 ani

dela înfiinţarea gimnazului, a donat o importantă bibliotecă.
Până în anul şcolar 1919-1920, cursuUsuperior a funcţio­
nat cu două se cţii: clasică şi modernă, când din cauza numă­
rului mic de elevi, s’a desfiinţat secţia clasică şi s’ a înfiinţat în
locul acesteia, secţia reală.
In anul 1925, Ministerul instrucţiunii publice a aprobat suma
de două milioane lei, cu care s’a construit un etaj pe ambele
aripi ale clădirei, mărindu-se localul cu încă 8 săli de clasă.
Corpul didactic al şcoalei a fost compus, în cea mai mare
parte, din profesori suplinitori până la 1904— 1906, când s’a com­
plectat cadrele cu profesori numiţi cu examen de capacitate, pe
specialităţi. Epoca aceasta de înflorire a durat până la 1915,

Ştefan C on sta n d a ch i
primul director al Liceului .Ferdinand 1*

când mulţi profesori fiind mobilizaţi, catedrele au rămas fără

titulari, cu suplinitori improvizaţi şi fără local în timpul războiu­
lui, întrucât în liceu a fost instalat Spitalul Crucea Roşie Nr. 27.
In timpul războiului, liceul a pierdut pe valoroşii profe­
sori : C. Stupcanu, Eugen Revent, I. Bulai şi Erbiceanu, iar după
război, au murit profesorii Al. Densuşianu şi C. S. Codreanu,
foşti directori.
Liceul are o admirabilă fanfară formată din elevi, înfiinţa­
tă în anul 1931, prin stăruinţa d-lui profesor Gh. Botezatu, fost
director al accstui liceu, care este condusă de d. locot. V. Ţuf-
canu, şeful muzicei reg. 27 dorobanţi.
Liceul are şi internat, înfiinţat în anul 1920, instalat în lo­
cal propriu, str. Cuza Vodă.
Efectivul elevilor liceului este de 550.
Directorul liceului este d. Gh. Gavrilescu, fost inspector
şcolar al regiunei XV-a Bacău. Funcţionează pentru a 4-a oară
ca director al acestui liceu. In Ianuarie 1931, a fost reales în
această calitate.

Foştii directori ai liceului „Ferdinand 1“

1867-1933

Ştefan Constandachi (1 Decemb. 1867— 1 Februarie 1868).

N. Corivan (1 Febr. 1868—1 Febr. 1869 şi 10 D ecem b. 1878—
1 Noemb. 1900). Ioan Chiru (1 Octomb. 1873— 10 Oct. 1878).
Gh. Jovianu (,1 Noemb. 1900— 24 Februarie 1901). P. Toplicea-
nu (24 Februarie 1901— 23 Aprilie 1903). L. Veniamin (23 A-
prilie 1903— 28 Aprilie 1907). Gh. Manoliu (28 Aprilie 1907—
20 Ianuarie 1911). I. Manoleseu (1 Febr. 1911— 23 Ian. 1914).
Gh. Gavrilescu (23 Ianuarie 1914—1 Iulie 1918). Nicolae Muscă
(1 Iulie 1918 —1 Martie 1919). Gh. Gavrilescu (1 Martie 1919-r—
1 Septembrie 1919). Al. Densuşeanu (1 Sept. 1919—1 Noemb.
1920) I. Monam (1 Noemb. 1 9 2 0 -1 0 Martie 1922). C. S. Co­
dreanu (10 Martie 1922—15 Martie 1925). Gh. Gavrilescu (15
Martie 1925—1 Aug. 1927). Haralambie Ionescu (August 1927—
Decembrie 1929). Nicolae Muscă (Ianuarie 1930 — Septembrie
1930). Gh Botezatu (15 Septembrie 1930— Decem brie 1931).
Dintre vech ii p ro fe so ri ai liceulu i, ream intim p e N. Cori­
van, I. Chim, G h Jovianu, P. Topliceanu şi L. Veniamin.

Şcoala Profesională de Fete

„Principesa Maria"

înfiinţată în anul 1890, luna O c to m b rie 1.

Este c e a m ai v e c h e ş c o a lă p ro fe sio n a lă din M o ld o v a , c a r e
s’ a bucurat tot timpul existentei, peste 40 ani, de o admirabilă
conducere.
La început şcoala a purtat denumirea d e : Externatul Se­
cundar de Fete, având patru profesoare şi în anul 1893, acest
externat se transformă în şcoală profesională, întreţinută de
stat.
Şcoala are 5 clase, cu 4 ateliere d e : croitorie, rufărie,
mode şi flori.
In Februarie 1926, s’a înfiinţat internatul şcoalei, care a-
dăposteşte eleve din judeţul Bacău şi alte localităţi, instalat în

Ortensia Morţun
c e a dintâi directoare a Şcoalei Profesionale de Fete

local propriu, din str. G-ral Averescu, unde se află şi un atelier

practic de croitorie, înfiinţat în anul 1931 şi unde absolventele
gradului I şi II, fac practică.
Şcoala are şi o cantină pentru eleve. *
Pe lângă subvenţia Ministerului instrucţiunii publice, pen­
tru plata chiriei şi a personalului, şcoala este întreţinută şi de
comitetul şcolar.
 Efectivul este de 230 eleve.
In rândul profesoarelor acestei vechi şi importante institu­
ţii şcolare, au fost valoroase elemente, printre cari reamintim
pe defuncta Ortensia Morţun, cea dintâi directoare a şcoalei,
care a funcţionat mulţi ani în această calitate, d-nele . Cctliopia
Ivaşcu, fostă directoare; Natalia Pavelescu şi Maria Climescu,
cari au muncit neobosit pentru existenţa şcoalei.
Actuala directoare d-na Mărie G. Hetţanu, profesoară, a
pus mult suflet pentru păstrarea renumelui şcolii, cum şi pen­
tru o cât mai mare desvoltare a acestei instituţiuni, luptând din
greu pentru a învinge obstacolele puse în cale de vitregia tim­
purilor de azi.
Expoziţia anuală a frumoaselor obiecte de croitorie, rufă-
rie, mode şi flori, executate cu multă măestrie de eleve, în a-
telierele şcolii, a stârnit admiraţia numeroşilor vizitatori, dove-
dindu-se prin aceasta, o admirabilă pregătire a elevelor învă­
ţământului profesional.
In vara anului 1933, expoziţia s’a bucurat şi de vizita d-lui
D. R. Ioaniţescu, fost ministru, care s’a arătat foarte satisfăcut
de progresele şcoalei.

Şcolile Comerciale

Desvolţarea econom ică în continuă creştere a judeţului şi

municipiului nostru, a făcut să se simtă din ce în ce mai mare
nevoia unui învăţământ comercial, pentru pregătirea tineretului
în această direcţiune.
D u p ă războiul 1916—1918, Camera de comerţ şi Indus­
trie din localitate, condusă de def. Gh. Florescu, întemeetorul şi
susţinătorul, ei, a înfiinţat Şcoala Comercială Elementară pe
ziua de 1 Septembrie 1921, susţinută din fondurile Cam erei'de
comerţ. La început şcoala -a funcţionat într’un local particular
sub conducerea d-lui profesor Leonida Dumitrescu, local com ­
pus dintr’o singură cameră, absolut neîncăpătoare faţă de nu­
mărul mare de elevi ce se înscrisese.
Din acest motiv, în anul al II-lea, şcoala a funcţionat în
localul liceului „Ferdinand I“ , până la 1 Septembrie 1924, când
se mută în actualul local, clădit de către Camera de comerţ,
special pentru şcolile comerciale.
 La 1 Septembrie 1925, şcoala trece în bugetul Ministeru­
lui de instrucjie, dar numai în ce priveşte plata corpului didac­
tic, rămânând ca toate celelalte cheltueli necesare să se facă
din fondurile comitetului şcolar şi din subvenţiile acordate de
Camera de comerţ şi de Primărie.
Tot în acest an, Camera de comerţ, condusă de d-nii Criste
Cristoveanu, preşedinte şi Marin Malhasovici, vice preşedinte,
arătând învăţământului comercial o deosebită solicitudine,
înfiinţează Şcoala Superioară de Comerţ, de care se simţea a-
tâta nevoe pentru a desăvârşi cultura, cât şi pentru a da posi­
bilitate unei părţi dintre absolvenţii gimnaziului, să se îndrepte
spre activităţile comerciale.

Localul Şcolilor Com erciale

Prima serie de absolvenţi a fost dată în Iunie 1929. Ei au

pătruns în comerţ, unii s'au înscris la Academia de înalte Stu­
dii Comerciale, alţii au îmbrăţişat cariera militară (administraţie
sau guarzi de geniu), alţii au concurat să ocupe posturi în fi­
nanţe. In orice caz, importanţa deosebită a economicului în
societatea actuală, a făcut ca aceşti absolvenţi să-şi găsească
câmp de lucru, mai repede cliiar decât licenţiaţilor facultăţilor.
Efectivul şcoalei comerciale elementare este de 140-160
elevi iar a celei superioare este între 130-150 elevi.
Directorul şcoalei comerciale este d. profesor Gh. C. Ma-
nolescu şi directorul şcoalei superioare de comerţ este d. pro­
fesor Totna Mihailescu.
Preşedinte al comitetului şcolar este d. profesor Leonida
Dumitrescu.

Liceul de Fete
Situat în fostul local al Şcoalei primare de fete No. 2,
din str. Sf. Nicolae, proprietatea Primăriei Bacău. Până la 15
Iulie 1932, a funcţionat într’un pavilion al Regimentului 67 in­
fanterie, din str. Buna Vestire.
Liceul de fete este înfiinţat în anul 1921, pe baza legei
comitetelor şcolare, cu 4 clase extrabugetare. A început cu un
număr de 253 eleve. In anul 1922 se adaugă şi cursul superior.
In 1921-1922 s’ au înfiinţat clasele I-a şi H-a paralele, iar
în anul 1922-23 clasele III-a şi IV-a paralele.
In luna Aprilie 1923, cursul inferior a trecut la stat.
In cursul anului 1922-1923, liceul a avut un efectiv de 328
eleve.
Cea dintâi directoare a acestui liceu, a fost d-na Mafia
Fulgeanu. A urmat apoi d-nele: Luca, Panaitescu şi Cristian.
Actualmente directoarea liceului este d-na Silvia Gherveseu.
In primul an al înfiinţării liceului, 1921-1922, au absolvit
cl IV-a 50 eleve.
In cursul anului şcolar 1922-1923, au fost absolvente a 4
clase extrabugetare şi 4 clase cu examen, date la liceul de
băeţi, în total 8 clase, şi în anul 1923-1924, a fost prima serie
de eleve cu 8 clase.

Şcoala Normală de învăţătoare

„Domniţa Ileana"
Printre edificiile de pregătire a viitoarelor luminătoare a
satelor, prin felul predării şi organizării demne de imitat a gos­
podăriei, enumărăm şi Şcoala Normală de învăţătoare din Ba­
cău, de sub conducerea d-nei directoare Eugenia Muşata.
Această şcoală a fost înfiinţată în anul 1919 şi instalată
din lipsă de localuri, în acel unde pe vremuri a fost Batalionul
III din Regimentul 27 infanterie Bacău.
Munca neobosită, zelul, moralitatea ce domnesc în această
şcoală, a făcut-o să se impună şi să şi atragă toată solicitudi­
nea, astfel că prezenta ei în capitala judeţului nostru, i-a con­
solidat tot mai mult utilitatea. V
Corpul didactic al şcolii n’a avut de s c q p decât să de­
săvârşească prin învăţătura sănătoasă fiicele satelor, cari întor-
cându-se în mediul de origină, cu pregătiri speciale, vor şti să
se achite de menirea lor de luminătoare a tărănimei.
Elevele sunt pregătite serios şi în atelierile de tesătorie,
cu aplicaţiuni în toate ramurile unei gospodării model.
Şcoala cultivă o bogată grădină de zarzavat, întreţine o
sistematică crescătorie de porci şi păsări, îngrijeşte de o splen­
didă grădină cu pomi roditori în număr de vre-o 3000, seră de
flori, etc.
Una din principalele nevoi ale şcolii este terminarea să­
lilor de clase, începute de vre-o 2 ani, cari din lipsă de fonduri
n’au putut fi încă terminate.

Şcoala Normală de învăţători „Ştefan cel Mare"

Scurt istoric

Simtindu-se cât mai mult nevoia de învăţători, mai ales

după războiul de întregirea neamului, a trebuit să se mărească
numărul şcolilor normale,J înliintându-se chiar în timpul războ­
iului, în iarna 1917, şcoli normale mixte, în diferite sate din
Moldova. In judeţul Bacău, asemenea şcoli au fost la: Mătăşti,
Mărgineni şi Baraţi.
Recrutarea elevilor pentru aceste şcoli se făcea numai
din fiii luptătorilor de pe front, iar profesorii lor, dinlre acei
refugiaţi.
La finele anului şcolar 1917-1918, elevii trebuiau să fie
repartizaţi la diferite şcoli normale.
In vara anului 1918, pentrucă numărul elevilor promovaţi
din şcolile normale mixte divizionare era cu mult mai mare»
faţă cu numărul locurilor dela şcolile normale vechi, din diferi­
te oraşe, după încheierea păcei, s’au format şcoli pregătitoare,
tot ,1a sate, cu un program echivalent al cursului inferior de li­
ceu, dând dreptul elevilor absolvent! a 4 clase sa se înscrie
în cursul superior la liceu, seminar, şcoli normale, etc.
Şcolile înfiinţate în judeţul Bacău, au fost la Hemeiuşi,
Gărleni şi Oneşti, cu parte din profesorii suplinitori şi parte
din corpul didactic primar şi cu elevii cari promovase în cla­
sa Il-a la şcolile normale divizionare mixte; iar pentru clasa
I a, cu elevi recrutaţi pe baza unui concurs de admitere.
La finele anului 1918-1919, s’a luat hotărîrea de a se în­
fiinţa şcoli normale proprii de băeţi şi fete, cât mai multe în
capitalele de judeţe. Intre aceste şcoli este şi Şcoala normală
de băeţi din Bacău, la cere au venit pe lângă elevii noi şi e-
levii dela fostele şcoli normale divizionare mixte, apoi pregă­
titoare : Hemeiuşi, Oneşti şi Gărleni.
Şcolile normale divizionare mixte au funcţionat cu câte o
clasă ; şcolile pregătitoare cu cl. I şi II-a, iar şcoala normală
în 1919, a început odată cu primele trei clase.
Cel dintâi director al Şcoalei normale de băeţi din Bacău,
a fost d. Gh. Gavrilescu, care era ca şi acum directorul liceu­
lui de băeţi „Ferdinand I “ . Această însărcinare d s a a avut-o
până în anul 1919, când a început să se numească profesori
şi la această şcoală, deschizându-se cursurile la 22 Noembrie
1919, clasele funcţionând după amiază în patru săli de clasă
dela liceul de băeţi. Localul şcolii primare d e fete No. 1 din
str. Negel, a fost amenajat în săli de mâncare şi internat elevilor.
In anul 1919, d. Haralambie Ionescu, a fost numit director
al acestei şcoale.
Şcoala a funcţionat neîntrerupt în tot timpul anului în a-
ceastă situaţie, având de luptat cu foarte mari greutăţi din
cauza insuficienţei localului, lipsa de personal pregătit şi mai
ales neîncrederea tuturor într’o şcoală nou înfiinţată.
In al doilea an de funcţionare 1920 — 1921, condiţiunile
şcolii au fost aceleaşi.
Numărul elevilor sporind simţitor, făcea să se simtă tot
mai/ mult lipsa unui local care să satisfacă nevoile unei şcoli
normale.
In anul 1922—1923 înfiinţându-se; clasa Vl-a şi şcoala de
aplicaţie, acestea s’ au instalat în sălile de clasă dela Şcoala
primară de fete No. 1, iar câteva pavilioane ale Regimentului
67 infanterie, din strada Buna Vestire, au fost transformate în
dormitoare pentru elevi.
Şcoala Normală de învăţători „Ştefan cel Mare'
 tn anul 1923, def. Al. Constantinescu, fost ministru de do­
menii, a dat în ţarina oraşului, din dosul spitalului comunal, un
teren de câteva hectare, şi un comitet de construcţie compus
din d-nii: Mireea Costinescu, P. G. Cantilli, Criste Cristoveanu,
Ed. Racovitză, Gr. Mârza, inginer Letoumeur, def. N. Negel şi
Haralambie Ionescu, directorul şcoalei, a adunat un fond de 3
milioane lei şi a făcut două milioane de cărămizi.
Pentru tâmplărie, s’a dat material din regiunea fostului
front de luptă.
Ministerul instrucţiunii publice, a dat suma de nouă mili­
oane lei, cu care s’a executat mâna de lucru.
In ziua de 8 Noembrie 1923, s’a pus piatrafundamentală
şi în anul 1930, s’a terminat acest monumental local de cultură
pentru viitorii luminători ai satelor.
In cursul anului şcolar 1932 —1933, această şcoală a avut
7 clase, funcţionând şi o şcoală de aplicaţie.
Efectivul şcolii este 109 elevi.
Şcoala urma să fie desfiinţată pentru anul şcolar 1933-34,
însă ministerul respectiv, a aprobat să funcţioneze mai departe
ca extrabugetară, numai cu clasele V-a, Vl-a şi Vil-a.
Directorul şcoalei este d. profesor Nicolae Popovici.

Şcoala de Arte şi Meserii

Situată pe bulevardul Carol I, lângă podul de fer de pes­

te Bistriţa.
Această şcoală, cu care Bacăul se poate mândri, a fost
înfiinţată în anul 1876. După o existentă numai de 4 ani s’a
desfiinţat, din cauză că erau mai mulţi profesori decât maeştri
şi elevi. Se învăja mai multă carte decât meserie.
La 1899 d-rul Constantin Istrati, fiind ministru al lucră­
rilor publice, înfiinţează la atelierul circumscripţiei Vil-a a ora­
şului, o şcoală practică de meserii. Deschiderea cursurilor s’ a
făcut în prezenta lui Conon, în urmă Episcop al Huşilor.
Progresele mari realizate în decursul celor peste patru
decenii, Învederează că această şcoală a fost dirijată cu price­
pere şi este îmbucurător că buna conducere a fost continuată
cu mult succes de actualul director d. Gh. Vanghelescu, care
munceşte fără preget în dezvoltarea cât mai mult a acestei in-
stttuţiuni.
 Şcoala de meserii are următoarele secţiuni: tămplărie,
rotărie, ferărie, tinichigeiie, lăcătuşerie-mecanieă şi sculptură.
In vara anului 1931, prin stăruinţa d-lui director Oh. Van-
ghelescu, s’a construit în curtea şcolii, cu pujină cheltuială, un
spaţios local din zidărie, destinat pentru internat elevilor acestei
şcoli, din judeţul nostru şi alte localităţi, cari până atunci era
într’un local închiriat, absolut insalubru.
Mai înainte, internatul şcolii de meşerii, a fost în localul
unde pe vremuri a funcţionat Şcoala Domnească,

Şcoala de Menaj

In anul 1926, pe lângă Orfelinatul „Clotilda Mareşal Ave-

rescu", situat în localul din str. Pavel şi Ana Cristea, donat de
Primăria municipiului Bacău, Societătei „Tinerelor Fetea din
Bucureşti, pentru orfelinat şi şcoală de menaj, Ministerul in­
strucţiunii publice a înfiinţat o şcoală elementară de menaj şi
intendente, care a fost organizată de d-na Maria Cârlănescu,
prima directoare. A fost complectată treptat cu ateliere de bu­
cătărie, spălat-călcat, ţesut şi lucru.
Şcoala la început a funcţionat cu un curs pentru intenden­
te şi s’ a complectat cu cele 4 clase în 1928. La înfiinţarea şco­
lii s’a avut în vedere, în primul rând, elevele orfelinatului.
In clasa I se primesc eleve absolvente a 4 clase primare.
Directoarea şcoalei d-na Cornelia Vântu.
•
• *
Pentru complectarea şcoalei elementare de menaj din
România, Ministerul instrucţiunii publice, înfiinţat în anul 1930,
un Institut de aplicaţie al învăţământului menajer, al 11-lea din
tară, în ordine cronologică, dupa cel din Ploeşti, organizat tot
de d-na Maria Cârlănescu, care l-a condus ca directoare până
la 1 Septembrie 1932, când acest institut a fost mutat lu Sibiu.
Institutul prevăzut cu două ateliere de* bucătărie şi spălat-
călcat, a avut în Bacău şi un restaurant pentru practica eleve­
lor şcoalei.
In institut se primeau eleve absolvente a 4 clase elemen­
tare de menaj, cari prin o practică bogată şi cursuri teoretice
repetitoare, se pregăteau pentru examenul de absolvire a şco­
lii elementare de menaj.
 Din trecutul unui dascăl

Printre institutorii oraşului nostru, o figură care s’ a distins şi care va

rămâne veşnic în amintirea tuturor, este aceia a d-lui Sava Ariton. C ate g e ­
neralii n’ au trecut prin şcoala condusă de d. Sava Ariton, generat., din care
au ieşit atâtea elemente intelectuale valoroase, cu care se mândreşte astazi
nu numai oraşul şi jude|ul nostru, dar chiar întreaga ţara pe m insul căruia
sunt astăzi răspândiţi numeroşi distinşi magistrali, avocat», doctori, .nginen
şi ofiţeri, toti foşti elevi ai d-lui Sava Ariton. ^
Venit ca tânăr institutor m oraşul B acau, ia anul 1888,la şcoala JNr.
3 de băeti, este numit director al acestei şcoli în anul 1897, in urma unui
concurs depus ad-hoc, iar nu pe cale politică, în care calitate rămâne pâna

SAVA ARITON

în anul 1899, când este numit director al şcoalei de băeti Nr. 2, unde îşi
păstrează această calitate până’ n anul 1931, când a ieşit la pensie.
S ’a menţinut mai departe piin meritele sale personale şi a fo sl totdea­
una respectat de colegii săi. I s’a oferit postul de inspector, dar nu a pri­
mit, rămânând mai departe la catedra sa, unde se devotă cu tot sufletul.
Timp de 32 de ani cât a funcţionat ca director la aceasta şcoala, prin
munca c e a depus, a reuşit să înalte prestigiul aceslei şcoli într’ atât, meat
părinţii copiilor din cuprinsul oraşului nu mai voiau să deie copii la alta
şcoală decât la aceia condusă de Sava Ariton, din care cauză numărul e-
levilor şcoalei a crescut cu mult peste numărul reglementar.
Datorită activităjii sale neobosite, în cursul anului 1903, pentru prima
pară în ţară, ia fiinjă la această şcoală batalionul micilor dorobanţi. Cine

80 i filoi a.Va.oj*1'''-
 nu*şi aminteşte de a cele timpuri când la defilările de 10 Maiu, în ropote de
aplauze, batalionul m icilor dorobanţi se întrecea în pasul de defilare cu re­
gimentele adevărate d e soldaţii In anul 1904 cu prilejul serbărilor de 400 ani
dela moartea lui Ştefan c e l Mare, batalionul micilor dorobanfi a înlocuit ar­
mata, — care în a cel timp şe afla plecată în manevre, — defilând în fata
ministrului instrucţiunii de pe alunei, Spiru Haret, în aplauzele miilor de o a ­
meni c e participau la acele serbări com em orative. A celaş batalion al micilor
dorobanţi a format garda de onoare în gara Bacău în anul 1905,— în lipsa
armatei din localitate, — când a fost trecută în revistă de bătrânul Rege
C arol I, cu prilejul Irecerei prin gara Bacău a Familiei Regale.
In cursul aceluiaş an, cu prilejul congresului Băncilor populare care
a avut lo c la Bacău, prezentându-se batalionul micilor dorobanţi, ministrului
instrucţiunii Mihail Vlădescu, el rămâne viu impresionat şi la întoarcerea în
C apilală, dă ordine ca astfel de batalioane ale micilor dorobanţi să se în­
fiinţeze în toate şcolile.
Cine nu a admirat frum oasele serbări date de această şcoală, serbări
la care veneau tpt c e avea oraşul mai distins. Prestigiul şcoalei sub direcţi­
unea d-lui Sava Ariton întrecea pe toate celelalte, aslfel că părinţii elevilor
se simţeau mândri de a avea copiii lor la această şcoală, care se confunda
cu persoana sa. Nimeni nu mai spunea că-şi dă copilul la şcoala No. 2, ci
la şcoala lui Savfc Ariton, nume care a rămas şi astă-zi ori de câte ori se
vorbeşte despre această şcoală.
Astfel d e elemente în învăţământ au pregătit generaţiile care ne-au dat
întregirea neamului şi am dori, ca exemplul dat de Sava Ariton să fie conti­
nuat de institutorii de azi, căci institutori ca el fa c mândria oraşului nostru
şi a ţării întregi. Generaţiile care au trecut prin şcoala lui îl stimează şi
continuă a-1 înconjura cu aceeaşi dragoste.
 Şcolile Primare de Băeti şi Fete
şi Grădinile de Copii
Şcoala Primară de Băeti No. 1, str. C. Platon, este cea
dintâi care s’a înfiinţat în Bacău, în anul 1839. Primul director
a fost C. Platon.
*
Şcoala Primară de Băeti No. 2, calea Oituz, înfiinţată în
anul 1859. Cel dintâi director a fost C. Dobrea.
*
Şcoala Primară de Băeti No. 3, strada General Averescu,
înfiinţată în anul 1870. Primul director a fost Movileanu.
*

Şcoala Primară de Băeti No. 4, instalată în una din clă­

dirile dela oborul comunal, înfiinţată în anul 1918.
Cel dintâi director a fost Gh. Mircea.

Şcoala Primară de Băeţi No. 5, înfiinţată în anul 1920.

Localul şcolilor primare de băeti şi fele No. 5

Funcţionează în noul local din str. Buna Vestire, construit în

anul 1927, prin stăruinţa fostului primar L. Sakellary.
 $coala Primară Mixtă No. 6, înfiinţată în anul 1925. Situ­
ată în cartierul funcţionarilor C. F. R-, de lângă gara Bacău.
*

Şcoala Primară Mixtă No. 7, înfiinţată în anul 1920, situată

în cartierul Gherăeşti, alipit la Bacău.f

Şcoala Primară Mixtă No. 8, înfiinţată în anul 1919, situa­

tă în cartierul Podul de Fer, alipit la Bacău.
*

Şcoala Primară Mixtă No. 9, din cartierul Şerbăneşti, alipit

la Bacău. înfiinţată în anul 1929.

Şcoala Primară de Fete No. 1, str. Negel, înfiinţată în anul

1859. Prima directoare a fost Ana Dobrea.
*

Şcoala Primară de Fete No. 2, funcţionează în noul local

al Şcoalei primare No. 5 din str. Buna Vestire, întrucât în pro­
priul local din str Sf. Nicolae, se află instalat Liceul de fete.
Şcoala este înfiinţaţă în anul 1889.
Prima directoare a fost Elena Ficşinescu.
*
Şcoala Primară de Fete No. 3, funcţionează în localul
Şcoalei primare de băeţi No. 3, din str. General Al. Averescu,
cursurile făcându-se după amiază.
Şcoala este înfiinţată în anul 1899.
Cea dintâi directoare a fost Eugenia Dimitriu.
•

Şcoala Primară de Fete No. 4, înfiinţată în anul 1920.

Funcţionează în localul Şcoalei primare de băeţi No. 4, instala­
tă în una din clădirile dela Oborul comunal.
•

Şcoala Primară de Fete No. 5, înfiinţată în anul 1921. In­

stalată în noul local din str. Buna Vestire, unde este şi Şcoala
primară de băeţi No. 5.
•
Şcoala Industrială de Ucenici, înfiinţată în anul 1920.
Cursurile sunt sera le şi ob ligatorii şi s e ţin în loca lu l $ c o a le i
prim are d e băeţi No. 1.

Şcoala Profesională de Ucenice, înfiinţată în anul 1920.

Cursurile sunt deasemenea serale şi se ţin în localul Şcoalei
primare de băeţi No. 3.

Şcoala Primară Israelito-Română de Băeţi „F. Klein“, str.

Leon Sakellary, înfiinţată în anul 1896. Este recunoscută ca
şcoală publică primară în anul 1928.
*
Şcoala Primară Israelito-Română de Fete „Cultura", strada
Alexandru cel Bun, înfiinţată de marele filantrop F. Klein. Func­
ţionează ca şcoală particulară.
•
Grădini de Copii sunt cinci şi anume: No. 1, în strada
N eg el; No. 3, în str. Bogdan V o e v o d ; No. 4, în str. N eagoe
V odă; No. 5, în strada Ştefan cel Mare şi No. 6 în cartierul
C. F. R.
Grădina de Copii No. 2 a fost desfiinţată în anul 1933.
•

Dintre vechii institutori la şcolile primare de băeţi, rea­

mintim pe N. Bibiri. I. Chirvăsuţă, I. Broşteanu, Toma Tăbuş,
Gh. Chirvăsuţă, 1. Lambrior, Sava Ariton, Ioan Grigoriu, D. Mi-
hailescu, C. Bobârnac, şi dintre institutoare pe Felicia Radu,
Eiena Ficşinescu, Eugenia Dimitriu, Otilia Tăbuş, Maria Morţun
şi Olimpia Grigoriu.
 Just i ţ i a

In anul 1868 s’ a înfiinţat Judecătoria de reşedinţă Bacău,

care avea ca circumscripţie oraşul Bacău şi toate comunile din
plasa Bistriţa de Sus şi de Jos, situate dincoace de Şiret. Prin
legea din 4 Martie 1894, iau fiinţă judecătoriile de pace. Jude­
cătoria Bacău, avea următoarea circumscripţie: oraşul Bacău şi
comunile : Letea, Ruşi, Mă /"ginerii- Osebiţi, din plasa Bistriţa, de
J o s ; Mărgineni-Munteni şi Săuceşti, din plasa Bistriţa de Sus.
Prin legea din anul 1884, Tribunalul Bacău este ridicat la ran­
gul de clasa I şi intră în rândul tribunalelor din circumscripţia
Curţei de Apel din Focşani.
Cel dintâi preşedinte al Tribunalului Bacău, a fost Dumitru
Ganea.
Tribunalul Bacău are două secţiuni.
Face parte din circumscripţia Curţei de Apel din Iaşi.
P rocesele civile, penale şi comerciale, se judecă de am­
bele secţiuni ale Tribunalului.
Notariatul şi secţia tutelară, aparţin'secţiei I-a. Secţia Il-a,
fiind şi secţie comercială, are falimentele şi vizarea registrelor
com erciale.
Secţia H-a a fost înfiinţată la 1 Septembrie 1911.
Primul-preşedinte al Tribunalului Bacău, d. Emilian Dimi-
trescu.
Preşedintele Tribunalului Bacău, secţia Il-a, d. Alexandru
Agapi.
 La secţia I-a a Tribunalului, judecători d-nii: Gh. Paloşa-
nu, Ioan Stănculescu şi suplehnt Octav Gheorghiu.
La secţia II-a a Tribunalului, judecători d-nii: Ioan Cristo-
veanu, Anghel Sakellary şi Gh. Cucu Starosteseu, supleant.
Judecător sindic, d. Radu P. Manea.

Parchetul Tribunalului Bacău

Este condus de primul-procuror Mina Gorovei, ajutat de d-nii
procurori de secţie R. Adam şi Gh. Zarojanu.

Cabinetul I de Instrucţie
Judecător, d. Emil Tifon.

Cabinetul II de Instrucţie
Judecător-consilier, d. Eugen G. Răileanu.

Corpul Portăreilor
Şeful corpului de portărei, d. Tanasă Ionescu.

Preşedinţi de tribunal dela 1866-1870 a)

Dim. Ganea, Dimitrie Lupaşc, Gh. Exarcu, Dimitrie Ghica-
Comăneşteanul, Căpitănescu şi Ioan Prodan.
Dela 1870-1910: Leon Sakellary, Th. Kemingher, Simion
Hociung, Al. Brăescu, Iancu Ganea, Dimitrie Iuraşcu, Gh. Răi­
leanu, Hotineanu, T. Petroni, C. Buzdugan, Th. Aronovici şi D.
D. Antonescu.

Prim-preşedinti şi preşedinţi ai Trib. Bacău 2)

Dela 1911-1933, Prim-preşedinti: D. D. Antonescu, Xenofon
Andronescu, M. D. Patron, D. Cihodatu, Sava Cristescu, I. A.
Floareş, Gh. Gh. Poltzer, Oliviu Cornea şi Em. JDimitfescu.
Preşedinţi: C. Climescu, G. Mezincescu, C. Bosie, Daniel
Budu, I. A. Floareş, Gh. Gh. Poltzer, Oliviu Cornea, Eduard
Guşti şi Al. Agapi.

’ ) După monografia lui C . Radu.

2) Din arhiva Tribunalului s. I.
 Avocafi dela 1866*1906

A. Avram, Alecu Vilner, Ernest Sturza, D. Holban, D. Lu-

paşc, M. Petrescu, V. Popovici, T. Kemingher, Costache Radu,
Leon Sakellary, Andrei Teodor, Ciril Sebastian, H. Griinberg
(naturalizat), Gh. C. Răileanu, Gheorghe Manoliu, N. N. Botez,
Vasile Colini, 1. D. Barzan, Vasile Pavli, C. Stavila, Dimitrie
Kemingher, Ioan Vârgolici, A. Floareş, N. Mihail, Emanoil Nea-
gu, Gh. G. Morţun, Sarchis Ştefănescu, N. N. Donici, Ioan Dai*
ban, G eorge Berea.
C el dintâi decan al Baroului a fost Ciril Sebastian. A ur*
mat apoi Leon Sakellary şi Gh. C. Răileanu, dela 1896-1906.
Dela 1906 şi până la 1924, a fost ales decan din doi în
doi ani, neîntrerupt, d. Vasile Pavli.
Dela 1924-1930, decan d. Dionisie Ionescu.
Dela 1930-1933, decan d. Eduard Racovitză.
Actualul decan d. Grigore Mărza, a fost ales în ziua de 2
Iulie 1933.

judecătoria Urbană Bacău

Judecător, d. Aurel Opreseu.

Ajutor judecător, d. dr. A. Mureşanu.

Judecătoria Ocolului I Rural Bacău

Jude*consilier, d. Gh. Istrati. Ajutor judecător, d. Gh.

Apostol.
Comunile ce aparţin acestei judecătorii sunt: Bereşti-Bis-
triţa, Călugăra, Ciumaşi, Domniţa Maria, Gărleni, Odobeşti,
Obârşia, Prăjeşti, Racova, Şerbeşti, Sărata, Secueni, Săuceşti,
Traian, Blăgeşti, Valea lui Ion, Făntânele, Letea Nouă, Mărgi­
neni şi Luizi Călugăra.
Asociaţiuni culturale dispărute şi existente;
sportive, filantropice şi profesionale.

Societăţi culturale dispărute.

Prima societate culturală s’a înfiinţat în Bacău, în anul

1867, cu denumirea „Societatea pentru învăţătura poporului to-
mân“ , preşedinte fiind Gheorghe Leca.
•

La 1881 s’a înfiinţat „Societatea oamenilor cari ştiu a ceti“ ,

sub preşedinţia lui M. Climescu, care scotea şi o revistă intitu­
lată „Mica bibliotecă

La 1902 a luat fiinţă „Societatea Ateneului“, sub preşedin­

ţia lui N. Corivan, pe atunci profesor de liceu.

La 1905 a apărut revista „ Şcoala", sub îngrijirea d-lui pro­

fesor Gr. Tabacaru.

La 1908 s’ a înfiinţat „Societatea pentru studiul pedagogic

al copilului", care a scos mai mulţi ani „Buletinul pedagogic
Societatea funcţionează astăzi sub denumirea de „ Societatea
pentru studiul şi protecţia c o p i i l o r Ţine conferinţe şi publică
revista „Pedagogia experimentală".
 In anul 1912, s’ a înfiinţat de profesorul Eugen Revent şi
medicul veterinar I. Vasian, Casa de sfat şi cetire „Costache
Negri“ , cu o bibliotecă.
*
In toamna anului 1923, a luat fiinţă în localitate „Ateneul
C u l t u r a l din iniţiativa d-lui Gr. Tabacaru şi a poetului G. Ba-
covia, cu scop de a cultiva masele prin co'nferinte culturale în
oraş şi sate.
In anul 1925, „Ateneul Cultural", a scos şi o revistă inti­
tulată „Ateneul", sub direcţiunea d-lor Tabacaru şi Bacovia, care
a apărut patru ani. Ateneul avea şi o bibliotecă publică.

Societăţi culturale existente

Ateneul Popular „Vasile Alecsandri"

Viata culturală-socială, din Bacău, înainte de război, era
aproape inexistentă.
In anul 1919, după o prealabilă înţelegere, un grup de
iluzionişti şi vizionari entuziaşti, s’au întrunit în ziua de 31 Au­
gust, sub preşedinţia def. dr. Veniamin Gheorghiu, şi au pus
bazele cercului cultural, denumit Casa de sfat şi cetire „V.
Alecsandri", din Bacău.
înfiinţarea acestui cerc era motivată de faptul că viata
socială de atunci — în localitate ca şi pretutindeni — era sub­
minată de curente subversive şi bolnăvicioase, cari tindeau la
anarhizare. Curentul socialist şi bolşevist pătrunseseră în viata
muncitorilor şi chiar a funcţionarilor, provocând greve repetate,
cari stânjeneau bunul mers al Statului. Se simţise în acel timp,
lipsa unei educaţii şi îndrumări sociale postbelice. Minorităţile
locale îşi luaseră deja măsurile ce le priveau, din punct de ve­
dere cultural.
Fiind o imperioasă datorie ca şi românii cetăţeni ai na-
Jiunei predominante, să se mişte, un grup de oameni de inimă
şi buni patrioţi, reprezentând în localita'te aproape toate clasele
sociale, au pus bazele menţionatei societăţi culturale şi patrio­
tice.
Membrii fondatori ai Casei de sfat şi cetire „ V. Alecsan-
dri“ au fost: dr. Veniamin Gheorghiu, Gh. Ambroşie, medic ve­
terinar I. Vasian, dispăruţi şi d-nii: Mina Gorovei, Gh. Mircea,
Ioan Profiriu, Nicolae Ţintă, Sava Ariton, Andrei Vraşti, N. C.
 General dr. DRAGOM1R BADIII
Invalid de război
Preşedinte de onoare al Ateneului popular „V . Alecsandri*

GR. URZICEANU
N. ŢINTĂ
Preşedintele Ateneului popular
Avocat, fost deputat
„V . Alecsandri*
V ice-preşedinle al Ateneului popular
„V . Alecsandri*
Corul Ateneului popular „V. Alecsandri" Bacău

înfiinţat în anul 1928, odată cu fostul Atenfeu popular „I.

L. Caragiale“. A repurtat strălucite succese, atât în oraşul şi
judeţul Bacău, cât şţ în alte oraşe. La Bacău s’ a manifestat în
diferite ocazii şi în faţa membrilor Familiei Regale.
Până la fuziunea cu Cercul cultural „V. Alecsandri", Ate­
neul popular „I. L. Caragiale", a organizat peşte 40 şezători şi
festivaluri, la cari au conferenţiat cele mai proeminente figuri

ale intelectualităţii ţării. Astei că dacă în noua societate rezul­

tată din fuziune, Ateneul „I. L. Caragiale", n’a adus un prea
mare aport material, în schimb a venit cu un splendid capital
moral şi intelectual, cu o putere de muncă şi de realizare
demne de toată lauda.
Dată fiind însufleţirea şi perseverenţa cu care Ateneul po­
pular „V. Alecsandri", păşeşte înainte pe calea marilor înfăp-
turi, se poate prevedea că în curând va ajunge una din cele
mai puternice societăţi culturale ale Moldovei.
 Flofescu, D. Vasiliu, preot Alex. Apostol, diacon I. Luca, Ştefan
Găină, D. Mihailescu şi general dr. Dragomir Badiu.
Primul preşedinte al acestui cerc cultural, a fost dr. Ve-
niamin Gheorghiu, care decedând, a fost urmat la preşedinţie
de d. general dr. Dragomir Badiu, ales regulat timp de 12 ani,
până când această societate a fuzionat cu Ateneul popular
„I. L. Caragiale", în anul 1932, sub denumirea de Ateneul
popular „ V. Alecsandri“, când a fost ales preşedinte d. Grigore
Urziceanu, iar d. general dr. Badiu, retră-gându-se din conduce­
re, a fost proclamat preşedinte de onoare.
Cercul cultural „V. Alecsandri", cât a funcţionat separat,
a avut o frumoasă activitate artistică-culturală, în localitate. A
organizat numeroase şezători, la cari au conferenţiat profesori
universitari, ca şi personalităţi de seamă, din oraşul nostru, prin­
tre cari d-nii: N. N. Botez, Leonida Dimitrescu, Mihail Văgău-
nescu, Mircea Cancicov, profesor dr. Gr. Tabacaru, I. L Stoican,
Profiriu, ş. a. Dânşii au ţinut cursuri de universitate populară, cu
subiecte din istoria neamului şi drept.
Părintele diacon Ioan Luca, a organizat pe lângă cerc, un
cor bisericesc, care este nucleul şi originea corurilor existente
azi în localitate.
Cercul cultural „V. Alecsandri", în primii s'ăi ani, a înfiin­
ţat o bibliotecă, inexistentă până atunci în localitate şi care a
progresat mereu, ajungând ca în 1932, când a fuzionat cu cea ­
laltă societate, să aibă în afară de reviste, 3.000 volume cărţi
de literatură şi ştiinţă. Cărţile au fost procurate din cotizaţiile
membrilor, din ajutoarele băneşti primite dela Primăria şi Pre­
fectura Bacău, dela Băncile : „Oituzui", „Bacăului", „Centrală",
Societatea „Letea", etc.
Sofii Augusta şi general dr. Dragomir Badiu, au dat a-
cestei instituţiuni, cel mai prejios sprijin, atât moral cât şi ma­
terial. In afară de adunarea fondurilor, organizarea şezătorilor
şi conferinţelor, au donat multe cărţi pentru bibliotecă, mobilier
şi bani. Au constituit în special pentru desvoltarea bibliotecei,
un fond în efecte şi acţiuni, care se ridică la suma de 200.000
lei, cu destinaţia ca din venitul său să se cumpere cărţi, să se
dea premii şi să se ajute la propaganda culturală.
Averea acestui cerc, în momentul fuzionării, trecea peste
520.000 lei, iar aceia a Ateneului popular „I. Caragiale", adu­
nată în cei 4 ani de existentă, atingea 50.000 lei. Ambele so*
cietăt», fuzionate în anul 1932, au denumirea de Ateneul popular
„V . Alecsandri
Ateneul „V. Alecsandri", mai are şi donaţia de 50.000 lei
şi o bibliotecă de peste 750 volume, a def. Dim. I. Bâcu, des­
cendent dintr’o familie veche de negustori băcăoani.
Fosta societate „k L. Caragiale", a desfăşurat în localita.
te, de asemenea, o frumoasă activitate culturală, sub conducerea
preşedintelui ei, d. Gr. Urziceanu.
Corul acestei societăţi, condus de d. locot. Şt. Cristescu,
a fost un bun aport pentru noua societate culturală, rezultată
prin fuziune.
Biblioteca Ateneului „V. Alecsandri", a fost în timpul din
urmă, reorganizată şi complectată, fiind din ce în ce mai cer­
cetată. Are însă nevoe de local spaţios şi de un puternic spri­
jin material, spre a fi la înălţimea vremurilor.
Sediul Ateneului popular „V. Alecsandri", ca şi biblioteca,
sunt în palatul Ateneului comunal.

Societatea „Crucea Roşie“ , filiala Bacău

înfiinţată în ziua de 14 Aprilie 1909.

Prima preşedintă a fost Ana Beloianu şi vice-preşedintă
Glise Aslan.
Crucea Roşie, în timp de pace, are menirea să pregătească
personalul ajutător, infirmiere, ajutoare de infirmiere şi să ajute
la educaţia morală şi socială a masselor, mai ales în straturile
rurale, unde asistenţa medicală şi socială este aşa de primiti­
vă, etc.
Crucea Roşie, în special, mai are rolul să îmbrăţişeze
lupta împotriva boalelor sociale, să creeze unităţi de luptă
independente, etc.
In timp de război, Crucea Roşie are menirea de a da în­
grijire răniţilor şi bolnavilor, indiferent din care tabără fac parte.
Comandantul garnizoanei locale este membru onorific, iar
membri de drept sunt: primarul municipiului, prefectul judeţu­
lui, primul-preşedinte al tribunalului, primul-procuror al tribuna­
lului şi toţi d-nii ofiţeri din garnizoana Bacău.
Această societate şi-a îndeplinit un rol imens în timpul
marelui război, pentru întregirea neamului.
 In acel timp, societatea a fost vizitată de mai multe ori
de M. S. Regina Maria, care s’a interesat de aproape de bunul
ei mers.
Actuala preşedintă este d-na Maria general Gherescu, care
călăuzită de cele mai înalte sentimente româneşti, munceşte
stăruitor pentru susţinerea intereselor societăţii.
Preşedinte de onoare este d. P. G. Cantilli.

Liga Culturală,
secţia Bacău

Ca urmare a înfiinţării în anul 1891 a societăţii intitulată

„Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor", cu sediul
central în Bucureşti, — un mare număr de fruntaşi ai vieţii pu­
blice din oraşul Bacău, s’au întrunit în ziua de 21 Iunie 1891, în
localul gimnaziului local, punând bazele Secţiunei Ligii Cultu­
rale în oraşul Bacău, care s’a şi constituit prin încheere de pro­
ces verbal în ziua de de 21 Iunie 1892, alegându-se primul c o ­
mitet al secţiei, compus astfel: D. Rosetti-Tescanu, ca preşedin­
te, iar membri: dr. V. Mancaş, Ion Chiru, N. Corivan, Dimitrie
Scurei, Gh. Sterian, C. Platon, I. Broşteanu, Gh. Livezeanu,
Gh. Beloianu, C. Leca, P. Topliceanu, T. Tăbuş, N. Bibiri şi
Gh. Jovianu, întrunirea fiind prezidată de D. Lupaşc.
Scopul societăţii fiind întreţinerea de relaţiuni culturale cu
românii subjugaţi de peste hotare, în special cu românii din
Ardeal şi Bucovina,— cărora li se trimeteau şi ajutoare băneşti»
strânse de diferitele secţii ale Ligii şi trimise prin organul cen­
tral al societăţii, în scop de propagandă culturală şi naţională —
activitatea secţiunii Bacău a Ligii Culturale, s’a manifestat mai
intens cu ocazia procesului memorandului, intentat de stăpâni­
rea maghiară, fruntaşilor români de peste munţi şi a condam­
nării lor la închisoare de către tribunalul unguresc din Cluj.
Cu acest prilej s’au ţinut mari meetinguri naţionale de
protestare, trimiţându-se telegrame şi apeluri către Regele Ca-
rol I, pentru a interveni în favoarea fraţilor asupriţi şi de în­
curajare către fruntaşii românj osândiţi.
Secţiunea Bacău a Ligii Culturale, şi-a continuat astfel ac­
tivitatea sa de încurajare şi ajutorare a românilor de peste ho­
tare, având rând pe rând ca preşedinte pe fruntaşii vieţii
culturale din Bacău şi anume: Gh, Exarhu, dr. Mancaş,
Ion Chiru, Daniil Klein, Ion Cornea, Panait Topliceanu, Pa-
nait G. Cantilli şi George Berea, care funcţionează şi astăzi ca
preşedinte al secţiei, fiind ales pentru prima dată în această
calitate la 24 Aprilie 1911.
Secţiunea Bacău a Ligii Culturale, s’a manifestat de ase­
menea cu multă însufleţire în perioada neutralităţii, care a pre­
cedat războiul de întregire naţională, din 1916-1918, :— luând
parte la toate meetingurile de încurajare a intrării în acţiune a
României, alături de puterile aliate, în contra monarhiei Austro-
Ungare, pentru eliberarea fraţilor români de sub stăpânirea hab-
sburgică.
După realizarea idealului naţional, prin unirea tuturor pro­
vinciilor româneşti, — Liga culturală, secţia Bacău, a continuat
să se manifeste — pe teren pur cultural, încurajând mişcarea
şi activitatea pentru unificarea sufletească a fraţilor alipiţi la
Patria mumă, luând parte la toate manifestările naţionale cu a-
cest scop şi luptând împreună cu toate celelalte societăţi cul­
turale şi naţionale zn contra curentului revizionist, alimentat şi
susţinut de statele învinse, în special Ungaria.
Secţia Bacău a Ligii culturale, este una din primele secţii
ale Ligii — înfiinţată în anul 1891,-când s’a constituit şi secţi­
unea centrală din Bucureşti, fiind recunoscută persoană morală
prin Legea publicată în Monitorul Oficial, în anul 1907.
Secţia locală a Ligii, a scos în anul 1910, şi o revistă in­
titulată „Liga C u l t u r a l ă condusă de membrii comitetului secţiei,
în care s’a scris articole cu caracter cultural-naţional, de frun­
taşii vieţii culturale din Bacău.

Societatea „Ortodoxă Naţională a Femeilor

Române",
filiala Bacău

A luat fiinţă dintr’ o nevoe absolut social-patriotică, în anul

1916, datorită d-nei Olga Sturza, din Iaşi, care în timpul răz­
boiului 1916-1918 conducea centrala acestei societăţi, în vremuri
grele când puternice încercări de, destrămare ameninţau sufle­
tul religios al neamului, în momente hotărîtoare când se vedea
nevoia de a se concentra întreaga conştiinţă românească, având
ca scop a forma femeia, a forma mama generaţiilor viitoare, a
forma mama cu toată autoritatea, care să îndrumeze paşii
copiilor ei pe drumul adevărului, al cinstei şi al dreptăţii.
Primul comitet a fost pus sub preşedinţia d-nei Zoe Buz­
dugan, având ca vice-preşedinte pe pr. protoereu Th. Zotta.
Şi-a început activitatea prin înfiinţarea unei cantine cu colabo­
rarea d-nei Maria Gh. Florescu, care a urmat la preşedinţia
societăţii în locul d-nei Zoe Buzdugan, după care a venit d-na
Olga Vasilescu.
Preşedinta societătei, filiala Bacău, este d-na Maria ge­
neral Gherescu, o vrednică luptătoare cu sentimente curat ro­
mâneşti, care munceşte neobosit pentru formarea cadrelor unei
mari armate a apostolilor mireni, pe care să se sprijine bise­
rica noastră ortodoxă şi chiar Statul.
In anul 1929, cu sprijinul dat de d-na Alexandrina Canta-
cuzino, preşedinta generală a societăjei, s’a cumpărat un mare
imobil destinat pentru cămin, cu denumirea „Alexandrina Can-
tacuzino", situat în calea Oituz, amenajat în conditiuni moderne
pentru un număr de 60 eleve, unde se adăpostesc fiicele func­
ţionarilor şi sătenilor din judeţul Bacău, cari urmează şcolile
Statului, bucurându-se de o îngrijire şi educaţie aleasă şi pă­
rintească. Localul căminului s’a înfeugurat în acelaş an, în pre­
zenta M. S. Elena.

Asociaţia „Cercurilor de Gospodine‘%

filiala Bacău
înfiinţată în luna Ianuarie 1922.
Susţine un dispensar de copii sugari, cu numele „Princi­
pele Mihai", înfiinţat ia 5 Februarie 1922, situat într’un local
închiriat, din str. Neagoe Vodă, având mobilierul necesar şi o
mică bibliotecă.
In acest dispensar se primesc copii dela naştere şi până
la vârsta de doi ani şi jumătate.
Dispensarul se întreţine din subvenţii şi din beneficiul ba­
lurilor, serbărilor, etc., condus fiind de un comitet , sub preşe­
dinţia d-nei Olimpia I. Grigoriu.

Asociaţiunea „Cultul Patriei",

secţiunea judeţeană Bacău
A luat fiinţă la 30 Septembrie 1931, în urma dorinţei d-lui,
profesor Marin Ştefănescu, preşedintele centralei din Bucureşti.
 Scopul pe care şi IV impus această asociajiune, recunos­
cută persoană morală şi juridică, este, ca prin conferinje, şe­
zători, publicaţii, etc., să desvolte în poporul român, dragostea
de patrie, precum şi cimentarea ca şi propovăduirea moralei, a
naţionalismului şi credinţei strămoşeşti.
Preşedinte d. general dr. Dragomir Badiu.
*

Asociaţia „Medico-Farmaceutică“ , înfiinţată în anul

1928, cu scop ştiinţific.
In şedinţele ce se tin, se discută chestiuni medicale, cazuri
interesante şi se fac conferinţe medicale şi medico-sociale.
Primul preşedinte al acestei asociaţii, a fost d. general dr.
Dragomir Badiu, timp de un an. După d-sa, a fost ales în fie­
care an preşedinte, până astăzi, d. dr. Radu Moise, medic pri­
mar la spitalul „Pavel şi Ana Cristea* din Bacău.
*

„Colegiul Medicilor", secţia judeţeană Bacău, înfiinţat

la 22 Septembrie 1930, având sarcina să controleze practica
medicală şi să vegheze la păstrarea prestigiului medical, lu­
ând măsurile necesare pentru preîntâmpinarea sau sancţionarea
abaterilor săvârşite prin actele profesionale şi deontologie
medicală.
Regulamentul legii sanitare şi de ocrotire privitoare la or­
ganizarea şi funcţionarea „Colegiului Medicilor" spune, că nici
un medic nu poate exercita profesiunea medicală dacă nu este
înscris în colegiul judeţean respectiv.
Sediul asociaţiunei este în localul serviciului sanitar al
judeţului Bacău.
Preşedinte d. dr. Ioan Pastia, medic primar al jud. Bacău.
•

Asociaţia Generală a Medicilor, filiala Bacău, este

înfiinţată înainte de război, cu scop âultural, cum şi pentru re­
zolvarea diferendelor dintre medici şi dintre medici şi clienţi,
prin contenciosul respectiv.
Are ca preşedinte pe d. medic general dr. Dragomir Badiu.

Societatea Coloniile Şcolare, înfiinţată în anul 1915, a-

vând de scop a trimite copiii debili în colonie de vară, la mare
sau la munte. Recunoscută persoană juridică în 1925.
 Prima colonie şcolară, s’a înfiinţat în judeţul nostru, la
Schitu-Frumoasa în anul 1916.
•
Pe lângă Şcoala primară de băeţi No. 4, funcţionează
cercul cultural „G h Donici“ . Se compune din şcolile primare
de băetiNo. 1, 4 şi 5 ; 4 şi 5 de fete; 7 şi 8 mixte şi grădi­
nile de copii No. 4 şi 5.
•
Pe lângă Şcoala primară de băeţi No. 3, funcţionează
cercul cultural „N. Iorga“ , care se compune din şcolile primare
de băeţi No. 2 şi 3 ; de fete No. 2 şi 3 ; No. 6 mixtă şi grădi­
nile de copii No. 3 şi 6.

Cohorta cercetaşilor „Dragoş ;Vodă“ , înfiinţată în anul

1915 de d. Gh. Gavrilescu, care a fost primul comandant. S e­
diul cohortei la liceul „Ferdinand I“ .
Cercetaşii au activat în timpul războiului pentru întregirea
neamului pela diferite instituţiuni spitaliceşti.
In anul 1932, cohorta a participat la jamboreea naţională
dela Sibiu, fiind clasificiată I-a pe Moldova şi V-a pe întreaga
ţară.
Sunt trei centurii: două la liceul de băeţi, una la şcoala
comercială şi o grupă la şcoala de meserii.
Efectivul cercetaşilor este de 300.
Comandantul cohortei d. Gh. Gavrilescu, directorul liceu­
lui de băeţi din Bacău.
Ajutor comandant al cohortei d. căpitan Const. Bianchi.
Comandantul centuriei I-a d. I. Gheorghiu.
Comandantul centuriei Il-a d. locot. N. Varveri.
Comandantul centuriei IH-a d. locot. I. Paraschivescu.
•

Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război",

filiala Bacău.
înfiinţată după războiul din 1916-1918, în scopul îngrijirii
mormintelor eroilor neamului.

Societatea „Sacra” , Înfiinţată în anul 1901, în scopul

îngrijirei mormintelor din cimitirile comunităţii israelite, din mu­
nicipiul Bacău.
 Societatea „Sacra" are un Pinchas (cronică) scrisă în anul
1774. Pe atunci această societate avea un program stabilit nu
numai cu chestiuni cari priveau ritul înmormântării, ci şi ches­
tiuni de asistenjă socială.
Acest document este prima rază ce deschide drumul spre
cercetarea ştiinţifică a existentei evreilor în România.
Preşedintele societăţii d. Samoil Filderman, mare indus­
triaş. Sediul societăţii este în strada Vasile Alecsandri No. 5.
*

Asociaţia Culturală Sportivă C, F. R., filiala Bacău,

înfiinţată în luna Ianuarie 1928, din iniţiativa unui grup de c e ­
ferişti în frunte cu d. inginer C. C aloenescu, cu scopul de a
răspândi în marea massă a funcţionarilor şi lucrătorilor C.F.R.,
cultura fizică şi intelectuală. Asociaţia dispune de un parc
sportiv situat lângă bariera Oituz, înzestrat cu toate instalaţiu-
nile pentru antrenament de gimnastică, box, tenis, foot-ball, etc.
Are şi o sală de lectură, cu o importantă bibliotecă.
Această asociaţie, ca să poată activa cu toată amploarea
necesară, s’a afiliat în ziua de 1 Iunie 1928, la „Asociaţia G e­
nerală Sportivă Culturală C. F. R.“ din Bucureşti, mai înainte
purtând denumirea de Societatea C. F. R. „Excelsior" Bacău.
In anul 1929, plecând din localitate d. inginer Caloenescu,
conducerea asociaţiei a fos încredinţată d-Iui inginer Popp.
In anul 1931, desfiinţându-se inspectiunile C. F. R. din
Bacău, funcţionarii cari au mai rămas, au înjghebat un comitet
sub preşedinţia d-lui Ioan Parfene, şeful gărei Bacău, care
printr’o pricepută conducere, a putut susţine mai departe opera
începută.
Societatea are un cor compus din 75 persoane, cu care
s’a dat o serie de festivaluri. Corul a fost înfiinţat de d. pro­
fesor Eugen Alexandrescu, care l-a condus până la plecarea
sa din Bacău. Actualmente acest cor este condus de d. Aurel
Constantinescu.
Activitatea acestei societăţi este de toată lauda, datorită
comitetului de conducere şi preşedintelui ei.
Şezătorile, festivalurile, serbările sportive, balurile, etc., aşa
cum au fost organizate, au avut caracterul unor adevărate ma-
nlfestaţiunl.
Asociaţia se bucură de sprijinul moral şi material al Aso­
ciaţiei Centrale Sportive C. F. R. din Bucureşti.
 In anul 1931, a luat fiinţă secţia sportivă de foot-hall,
sub conducerea unui comitet compus din d-nii: Ioan Parfenet
şeful gărei Bacău, inginer Medeanu, Chirica, Mihail Botz şi
locot. Buby Andrei.
•

Asociaţia sportivă „Stadiul Bacăuan", A luat fiinţă la

15 Aprilie 1931, din iniţiativa unui grup de tineri entuziaşti pen­
tru sport, societate sportivă cu numele de mai sus, în scopul
de a încuraja, practica şi propaga sportul în oraşul Bacău. In­
tre membrii fondatori, cităm: căpitan Bianchi, lt. Ghermănescu,
profesor Gheorghiu, sub-lt. Săvescu, sub-lt. Antonescu, Emil
Palade, sub-lt. Profiriu, pentru a nu cita decât pe cei cari au
fost sufletul înfiinţării acestei societăţi.
Cu toate greutăţile materiale întâmpinate, totuşi datorită
muncei celor de mai sus, societatea îşi înjghebează echipa de
foot-ball şi reuşeşte în scurt timp a fi cea mai valoroasă echi­
pă, reuşind impunându-se astfel în toată regiunea cuprinsă în­
tre oraşele Bacău, Roman, P. Neam}, Buhuşi, Focşani.
încurajaţi de succesul moral, creiază legături cu echipele
din Iaşi şi reuşesc frumoasa performantă de a învinge pe cam­
pioana laşului „Victoria", cu scorul de 4— 3.
Această victorie este cu atât mai importantă cu cât ştiut
este, că laşul posedă organizaţii sportive mult mai vechi şi este
lăudabil, că un grup de tineri începători, datorită muncii şi dra­
gostei de club, au reăşit să se impue până în vechea citadelă
a laşului.
Lipsa încurajării din partea publicului bacăuan însă, le-au
tăiat mare parte din avântul cu care porniseră la drum, nepu­
tând suporta cheltuelile necesare de aducerea echipelor străine
şi numai cu mari sacrifici materiale personale, reuşesc a an­
gaja campioana Bucovinei, cărei îi cedează cu rezultat merito­
riu, ştiut fiind technica superioară a jucătorilor cernăuteni.
La 1 Octombrie 1932, pentru munca depusă pe terenul
sportiv, Federaţia Română de Foot-Ball Asociaţie, centrala Bu­
cureşti, dă delegaţie Bacăului să organizeze regionala sa în a-
ceste părţi ale Jării şi astfel ia fiinţă districtul Bacău, cu sediul
în Bacău, cuprinzând judeţele Bacău, Neamţ Şi Roman.
Bucureştiul o recunoscut prin aceasta meritele sportive ale
bacăuanilor numindu-i conducători sportivi ai acestui district.
 Stadiul Bacăuan câştigă prim ufcem pionat al regiunei şi
cedează la limită campioanei Cernăuţi „Dragoş Vodă*, cu rezul­
tatul onorabil de 3— 4. ,.«<
Cu toată munca şi sârguinta depusă de conducători, acti­
vitatea ar fi mers foarte greu din lipsa unui stadion, unde ti­
neretul să-şi poată desvolta aptitudinile fizice.
La 7 Septembrie 1933, Societatea fuzionează cu Asocia­
ţia sportivă „Principele Mihai" din localitate, iar aceasta din ur-

Instantaneu dela matchul Ripensia—St. Bacăuan (Aprilie 1933)

mă, cu fonduri strânse în acest scop, construeşte un admirabil

stadion pe bulev. Victoriei, posedând tot utilajul modern sportiv.
Fuziunea cât şi construirrea stadionului, este opera d-lor
colonel Constantinescu, comandantul Reg. 4 art. grea, Criste
Cristoveanu, Mihail Văgăunescu, primarul municipiului, profesor
I. Gheorghiu şi lt. Ghermănescu, cari răpindu-şi din timpul
liber, au reuşit să creeze astfel stadionul „Stadiul Principele
Mihai*, cel mai complect stadion din toate câte se află în Mol­
dova, Bucovina şl Basarabia.
 Stadionul posedă o tribună încăpătoare j pentru 600 per*
soane, un vestiar cu două camere de echipare având fiecare :
duş, două terenuri de tenis, teren de foot-ball, voley-ball, pistă
de alergări, pedestră şi ciclistă pe 400 m. lungime, precum şi
tot utilajul necesar.
Societatea are organizate pe secţiuni sporturile d e : foot-
ball, basket-ball, tenis, hochkey, atletică uşoară şi^ciclism.
Secţiile de box, scrimă şi lupte greco-romane sunt în curs
de organizare.
•

Asociaţia sportivă „Macaby", înfiinţată în anul 1911.

Preşedinte este d. 1. Bigman.

Cercul cultural „Raza". S’a înfiinţat în anul 1918, din

iniţiativa unui grup de tineri intelectuali, cu autorizaţia Com an­
damentului militar, care în acel an mai funcţiona în localitate,
sub controlul şi cenzura căruia erau toate societăţile şi publi-
caţiunile din acea vreme.
Scopul cercului era înfiinţarea şi întreţinerea unei biblio­
teci pentru membrii lui şi răspândirea gustului de a ceti prin
şezători culturale.
Primul comitet de conducere al Cercului cultural „Raza"
a avut de preşedinte pe d. N. Lucianu, avocat.
Din anul 1924 cercul cultural a fost condus de mai multe
comitete, care toate, au avut de preşedinte pe d-na Rose dr.
Perlberger.
Astăzi cercul şi biblioteca sunt conduse de un comitet
format din d-na Rose dr. Perlberger, preşedintă, d-rele B. Brill,
J. Naftalis, Ch. Ionas, Lobel şi d-nii av. B. Klein, av. L. Filder*
man, Braunştein şi T. Haimovici, membri.
Biblioteca cercului posedă 3650 volume din literatura ro­
mână, peste 2500 volume din literatura franceză, 800 volume
din literatura germană şi numeroase reviste literare. D eşi ne-
subvenţionată de nimeni, datorită activităţii intense pe care o
depune comitetul de conducere, biblioteca a reuşit să dispună
de toate volumele literare apărute până’n ultimul timp şi în
special autorii moderni consacraţi din literatura română.
 Căminul Cultural „Sf. Nicolae". .AS pe tangS $co.-
S e

1, primară de bieţi No. 1. Este înfiinţata m anul 1930, d n

iniţiativa d-lui Ermil Teofănescu, institutor, împreuna cu coriştii
Catedralei Sf. Nicolae şi d. N. Groza, institutor.

Cercul Studenţesc Bacăuan. Mişcarea culturală a stu­

d e n t e i creştine bacăuane, crescând tot mai mult,în anul 1923,
s’a reînfiinţat „Cercul Studenţesc Bacăuan‘ , avand de scop cui
tivarea masselor populare şi înfiinţări de biblioteci publice, ma
cu seamă la sate.
Studenţimea bacăuană, face o vie propaganda culturala
r o m â n e a s c ă în judeţ, tin&nd conferinţe şi şezători cu caracter
pur educativ al masselor populare.

Asociaţia Culturală a Femeilor Evree, filiala Bacău,

înfiinţată în anul 1926. Are un număr de 400 membre.
Scopul asociaţiei este cultural şi social.
Susţine o grădină de copii, instalată în localul Şcoalei
israelito-română de băeti. „F. Klein“ , din strada Leon Sakellary,
unde este şi sediul asociaţiei.
Preşedintă este d-na Rose dr. Perlberger.

Asociaţia Culturală „A vo da h ". înfiinţată în anul 1926,

cu scop cultural-social. Este condusă de domnişoarele evree.
Preşedintă d-na Rose dr. Perlberger.
•

Orfelinatul „Clotilda General Averescu“ , pentru o-

crotirea orfanelor din război, instalat în imobilul din str. Pavel
şi Ana Cristea, în care a fost primul spital comunal şi care
imobil a fost donat de Primăria Bacău, Societăţii „Tinerelor
Fete“ din Bucureşti. Este înfiinţat în anul 1919.
Sunt un număr de 23 orfane.
Orfelinatul se întreţine din o subvenţie a Societăţii .1 me­
relor Fete“ , din serbări, baluri, etc.
Directoare d-na Cornelia Vântu.
• 0
Orfelinatul „Debora şi S. Filderman", situat in str.

— 100 —
Ioniţă Sturza, înfiinţat în anul 1929. Este instalat înir’un frumos
imobil propriu, cu etaj.
Sunt în total 20 orfani: 10 băeti şi 10 fete.
•

Asociaţia de Ajutor Mutual „Albina” , înfiinţată la 1

August 1908, sub denumirea de Societatea de Economie, Credit
şi Filantropie „Albina", din oraşul şi judeţul Bacău, având ur­
mătorul sco p : a desvolta spiritul de econom ie, a înlesni credi­
te, a acorda ajutoare băneşti în cazuri de boală, infirmitate şi
deces, a strânge legăturile de solidaritate şi colegialitate a
membrilor, etc. etc.
In anul 1927 s’a modificat vechiul statut, când Societatea
a trecut sub o nouă administraţie.
In luna Octombrie 1933, adunarea generală a membrilor
ei, a adoptat un nou statut, în scopul de a se transforma în
asociaţie cu personalitate juridică, dându-i-se denumirea de
Asociaţia de Ajutor Mutual „Albina“ din Bacău.
Asociajia posedă care funebre şi articole funerare.
Are un număr de peste 1000 membri.
Preşedintele asociaţiei d. Const. G. Constantinescu.
*

Societatea Clerului, de economie, credit şi ajutor, înfi­

inţată în anul 1929. Sediul la Protoeria circ. I Bacău.
Preşedinte pr. protoereu Th. Zotta.
•

Societatea de vânătoare „Mistreţul", înfiinţată în a-

nul 1922. Recunoscută persoană juridică.
înfiinţată în anul 1922. Are luate în arendă următoarele
moşii şi păduri: Racova, Gârleni, Călugăra, Luizi-Călugăra,
Pânceşti, Letea-Veche, Letea-Nouă, Săuceşti, Buhoci, Prăjeşti,
Bereşti-Bistri)a, Brad, Ciumaşi, Tisa Silvestri, Coteni şi Munte­
neasca, toate din judeţul Bacău.
Preşedinte d. Th. Negel. Vice-preşedinte d. Ioan Brăescu.
Maestru de vânătoare d. Const. V. Cucu. Secretar-casier d. lt-
col. I. Dăscălescu.
•
Asistenţa socială este exercitată în primul rând de au*
toritatea comunală, cum şi de diferite societăţi de binefacere.
 Primăria munlclpului Bacău, întreţine un azil dc bătrâni
cu peste 20 paturi. înfiinţat In anul 1910, care poarta numele lm
N. Dragoianu, donatorul imobilului.
Este situat lângă oborul comunal.
Primăria Bacău, mai întreţine copiii găsiţi şi acorda pen­
siuni lunare persoanelor sărace.
Pentru înlesnirea operelor de binefacere, Primaria da o
contribuţie efectivă prin acordări de subvenţii diferitelor socie-
taţi din localitate.
•
Lângă Spitalul israelit „Schuller“ din calea Oituz, se află
Azilul de bătrâni israel», înfiinţat în a n u l 1929 din iniţiativa
unui grup de cetăţeni evrei, în frunte cu d-mi A. Isvoranu şi
Ozias Klein, mari industriaşi, cari au donat sume importante de
bani. Azilul are 18 internaţi. Se întreţine din cotizaţia cetăţeni­
lor evrei şi din o subvenţie dela Primăria Bacau. -
Un comitet de doamne sub preşedinţia d-nei Raschela dr.
L. Tecuceanu, se ocupă de bunul mers al azilului.

„Materna", asociaţia femeilor israelite din municipiul

Bacău, pentru asistenţa lehuzelor israelite lipsite de mij oace,
precum şi îngrijirea sugacilor. înfiinţată în ziua de e ruar e
1925. Sediul principal la comunitatea israelită. Este recunoscu
tă persoană juridică. . _ •
Această asociaţie are trei categorii de membre: de onoa­
re, fondatoare şi active.
Preşedintă d-na Renatta Filderman.
Medicul asociaţiei d. dr. M. Şaler.

Societatea de Economie a Personalului de Mişcare

din Gara Bacău, înfiinţată în anul 1931. Are ca preşedinte pe
d. Ioan Parfene, şeful gărei Bacău.
t- •

„Expresul11, Societate de ajutor reciproc a funcţionarilor

C. F. R„ filiala Bacău, fondată îr. anul 1912.
 „Motorul**, Societate de ajutor reciproc a personalului
de tracţiune din gara Bacău, cu 16 filiale în Jară, înfiinţata la
1 Iunie 1906.

„Locomotiva**, Societate filială a personalului de tracti*

une din gara Bacău, fondată la 1 Ianuarie 1895, cu sediul la
Bucureşti.

„T ra cţiu n e a ", Societate de ajutor reciproc a personalului

de tracţiune din gara Bacău, înfiinţată la 1 Ianuarie 1904.
•
Filiala Casei de Pensiuni a personalului C. F. R., „Regele
Catol înfiinţată în anul 1918 cu sediul la Bucureşti, afili­
ată pe lângă Societatea „Locomotiva*.
•

Asociaţia Personalului Sanitar Auxiliar şi Veterinar,

filiala Bacău, sediul la Bucureşti, înfiinţată în luna Iunie 1933»
având ca preşedinte de onoare pe d. dr. I. Pastia, medicul pri­
mar al judeţului Bacău.
•

„Fraterna**, Societate de ajutor reciproc, fondată în anul

1879. Este recunoscută persoană juridică. ,

„Unirea", Societate a diferiţilor meseriaşi evrei, pentru

ajutor în caz de boală şi deces. Fondată în anul 1880.
•

„înfrăţirea**, Societate pentru ajutor în caz de boală. În­

fiinţată în anul 1891.
•

„Vindecarea Bolnavilor“ , (Marphe Lenefeş), Societate

de ajutor. Fondată în anul 1893.
Recunoscută persoană juridică în anul 1927.
 *

„Providenţa1*, pentru ajutor reciproc, înfiinjată în anul

1923. Recunoscută persoană juridică.
*
Asociaţia Pensionarilor Civili şi Militari, din muni­
cipiul şi judeţul Bacău, înfiinţată în anul 1932.
Preşedinte d. inginer D. Cristeseu.
*
Societatea de Credit, Economie şi Ajutor „Unirea
Funcţionarilor şi Pensionarilor Financiari“ din judeţul Bacău, în­
fiinţată în anul 1933.
 Autoritatea locală

Municipalitatea = Primăria
Din cele mai vechi timpuri, alcătuirile administrative loca­
le, au evoluat dela sfatul bătrânilor populaţiei respective până
la Primăria sau consiliul comunal modern.
In ce priveşte Bacăul, după cele mai vechi documente şi
hrisoave, rezultă că alcătuirea teritorială şi administrativă nu­
mită: târgul, urbea, oraşul, municipiul Bacău de azi, are o ve­
chime cu mult înainte de întemeerea Principatelor Române, ve­
chime a cărei origină se pierde în epoca cea mai îndepărtată,
în epoca preistorică. Sunt mulţi autori cari susţin, că în Bacăul
de azi, pe urmele unor vechi temple şi aşezăminte, a fost chiar
palatul şi capitala unui principat moldovean, în care mai târziu
a locuit Alexandru cel Bun.
Alţi autori, descriu acest oraş ca fiind aşezat pe o insulă
de pământ între Bistriţa şi un braţ al ei, localitate strategică pe
hotarul vechei Moldove, unde se ştie că mult mai târziu — sub
Ştefan cel Mare — prin alipirea judeţului Putna la Moldova
(Bogdania), hotarul a fost mutat la Milcov. Până atunci şi după
acea dată încă mult timp, aici la Bacău, era cetatea de rezis­
tenţă, punctul strategic şi economic al Moldovei de jos, înspre
hotaiul de răsărit şi miază-zi,cel mai expus. Tot aci la Bacău a
fost pe acea vreme şi mai târziu, vama cea mai importantă
pentru taxarea mărfurilor ce treceau dinspre Lemberg spre
Dunăre, Oituz şi vice-versa şi tot aci erau şi aşa zisele „beciuri
domneşti", unde se adunau productele, care se plăteau tribut
puterilor protectoare şi impozite domneşti.
In străşnicia strângerii acelor venituri vamale şi în apăra­
rea viguroasă de către populaţiunea locală a hotarelor vechei
Moldove şi a demnităţii ei, în această parte de pământ se gă­
seşte origina zicătoarei: „Ţi-ai gă sit B a că u l".
Paite din răzăşimea acestui ţinut, (cea dela Obârşia Jud.
Bacău), Tanacu (jud. Vaslui), a cărui capitală din cele mai vechi
timpuri, cu mii de ani în urmă, a fost acest oraş Bacăul, îşi are
origina mult mai înainte de ocuparea Daciei de către împăra­
tul Traian, deci viată organizată.
In adevăr, populaţiunea locală, demnă şi viguroasă în orice
împrejurări, a ştiut să impună tuturor, zicătoarea legendară:
„ Ţi-ai găsit Bacăul“ şi sunt destul de numeroase şi elocvente
cazurile când nu de multă vreme, localnicii trezeau Ia realitate,
pe acei ce venind din aite părţi, înfumuraţi şi nu ştiau să se
acom edeze vietei locale demnă şi cinstită, aveau apucături urâte.
Se pom enesc din ce în ce mai rar cazuri, nu atât de
vechi, când diverşi demnitari veniţi ori stabiliţi în localitate, căl­
când alături cu demnitatea şi sociabilitatea locală, nu şi-au pu­
tut găsi nici case de locuinţe şi repede, repede „şi-au găsit
Bacăul", părăsindu-1, neadaptându-se dictonului roman: „Intrasti
urbem, ambula ritu ejusa. (Ai intrat într’un oraş, poartă-te după
obiceiul lui“ ), al cărui corolar este lozinca băcăoană: Nu te
porţi cum se cuvine, după obiceiul nostru, „îţi găseşti Bacăul“.
S tem a — marca — protectoare a acestui aşezământ mol­
dovenesc urban, municipiul Bacău, după tradiţie şi hrisoave,
este Sf. Precista (Maica Domnului), aşa precum este înfăţişată
în clişeul acestei lucrări, din prima pagină.
Asupra aflării originei şi vechimei acestei steme, revine
sarcina cercetătorilor băcăoani mai ales, făcând chiar şi
săpături aici şi la movila (tumulul) dela comuna Traian, spre a
se stabili cu preciziune dacă nu cumva Monastirea Precista
din Bacău, este pe urmele unor vechi temple şi aşezăminte
evlavioase, mult mai vechi ca zidirea ei (1472), probabil temple
mai vechi ale strămoşilor noştri pelasgi, cari aci ca şi în Delta
Dunării, unde era cultul şi templul zeului Soarelui şi al Leto­
nei, au dat înainte de Christos (denumirea de Letea sau Leite-
n0 = Latona, moşiei înconjurătoare a acestei Monastiri, in cins­
tea divinităţii femenine preistorice, protectoare unor aseseme-
nea pitoreşti ţinuturi, locuite din cele mai vechi timpuri de oa­
meni viguroşi (Bâcu=voinicul, păzitor de hotare).
Filologii şi arheologii, citează numeroase dovezi că stră­
bunii romani, înainte de Christos, pe calea apelor Mărei Negre
(Pontul Euxin), Dunărei, Şiretului şi Prutului, au pătruns pe
văile Moldovei, inclusiv Basarabia, şi evident odată cu coloniştii
şi obiceiurile lor, au putut aduce şi cultul divinităţilor de pe
atunci (Apollo, Latona, etc.).
Revenind la autoritatea comunală locală, scriitorii şi chiar
călătorii străini, vorbesc despre existenta acestei alcătuiri, zisă
Bacău, cu mult înainte de primele organizări ale Principatului
Moldovei, prin descălicarea lui Dragoş Vodă.
Din cele mai vechi timpuri, târgurile (urbele) sau oraşele
(municipiile) din ambele principate române, mari sau mici, a-
veau o viată administrativă şi econom ică cât mai liberă, cât
mai autonomă, restrângându-se apoi prin evoluţia vieţii de stat,
până la formele strânse pe care le vedem azi, când aşa zisa
autonomie comunală este numai nominală, căci în fond statul
este cel a tot puternic fată de viata comunală, neputincioasă
să-i reziste, ca în vremurile vechi.
Comparativ, viata comunală puternică şi în plină prospe­
ritate, fiind asemănătoare unei familii puternice, stat solid este
acela care se bazează pe puternicia şi prosperitatea comunelor
sale, statul fiind familia cea mare cu numeroşi şi puternici
membri (comune). Nu se poate zice stat solid şi sănătos, fără
comuni solide şi prospere.
In vechime târgul (urbea) Bacăului, a fost administrat de
un Judeţ (primar), ajutat de 12 Bătrâni (consilieri), cari existau
deja în secolul al XIH-lea şi al XlV-lea, în ambele principate,
la epoca întemeerei lor, moştenire dela străbuni.
Numirile de soltuz şi de purgari ce s’ a dat mai târziu
conducătorilor alcătuirilor comunale urbane zise municipalităţi
(în locul numelui de „judeţ Şi bătrâni"), n’au schimbat întru ni­
mic fondul, competinta şi obligaţiunile acestui personal destinat
conducerei gospodăriei şi autorităţii locale.
Membrii conducători ai municipalităţii (cum ar fi consiliul
comunal urban de azi), se alegeau de comunitatea (obştea)
târgului, în fiecare an. Municipalitatea (autoritatea comunală) era
autonomă în raza proprietăţii urbane. Guvernul voind a căpăta
dela municipalitate vre-un obiect, nu poruncia, ci intra în toc­
meală deadreptul cu ea. C ele mai multe documente menţionea­
ză că complectul municipalităţii (cons. comunal) era de 13 inşi.
In afaceri de cea mai mare importantă, bună oară de
vânzarea vreunei proprietăţi urbane, pe lângă cei 13 membri
ordinari, sc mai chemau şi alti membri ad-hoc, de obicei preo­
ţii şi diaconii domneşti, sau vre-o câti-va bătrâni din oraş.
Sfera activităţii municipalităţii (primăriilor urbane), nu se
mărginea numai în cercul sau raza proprie a târgurilor respec­
tive, ci şi în afară de ele, asupra întregului teritoriu depen­
dinţe sau ascultător de ele, în care se cuprind mai multe sate
din jurul lor.
Datoriile municipalităţii între altele erau:

GHEORGHE NEGEL
primul primar al oraşului Bacău, 1864-1865
Vifă d c boer moldovean

De a apăra chiar mânu militari teritoriul orăşănesc contra

usurpatorilor; de a cerceta şi dacă se poate a împiedeca pro­
cesele pentru vii, case, etc., cu drept de apel la D om n itor.
De a certifica sub sigiliul municipalităţii (care se păstra
exclusiv de primar), tranzactiunile de proprietăţi între orăşeni.
De a {ine un registru de toate proprietăţile oraşului.
 MIHAIL VĂGĂUNESCU
Avocat
Primar al municipiului Bacău
Fost prefect şi deputat
Maior invalid de război
Cavaler al ordinului „Mihai Viteazul”
Preşedinte al Societăţii mutilaţilor de război, din România
EDUARD RACO VITzX
Avocat
Senator
Consilier municipal
M IRCEA C A N C IC O V
Avocat
Deputat
Consilier municipal
 CONST. ZLOTESCU
Avocat. Fost Ajutor de Primar.
Consilier municipal

POMPILIU N ICOLAU-STOICA
Avocat. Fost Ajutor de Primar,
Consilier municipal
r

VASILE PAVLI
Avocat
Fost în trei rânduri primar al oraşului Bacău
Consilier municipal
 IO AN GRIGORIU
pensionar
Fost in două rânduri primar al oraşului Bacău
 GR. MÂFZA
Avocat
D ecanul Baroului avocaţilor
Consilier municipal
Fost deputat
 n ic o l a eVLAHUŢĂ
Licenţia! în drept
Secretar general al Primăriei Bacău
 De a veghea la aprovizionarea lui.
De a aduna şi răspunde fiscului dările cuvenite din partea
populaţiei.
De a forma din orăşeni, contingentele de oaste, cerute în
timp de resbel, etc,
Satele îşi aveau administratorii şi judecătorii lor dintre
ţăranii satului respectiv, cari se numeau judeţi de sate, iar de-
ciziunile lor, erau supuse apelului, la şeful districtului, (purcă*
labi=staroşti=căpitani de tinut=ispravnici=prefecţi).
încet, încet, autoritatea comunală — municipalitatea — a
fost redusă în atributiunile ei, prin diverse aşezăminte şi legiu­
iri, aşa că până la 1864, când s’a pus în aplicare prima lege
de organizare a comunelor urbane şi rurale, această autorita­
te comunală locală — municipalitatea târgului Bacău — a funcţi­
onat conform obiceiului pământului şi sub diverse denumiri :
judeţi. bătrâni, soltuzi, purgari, epitropî, şi aşa precum se vede
mai sus amintit.
După 1864, când se poate zice că prin legiferarea comu­
nală, s’a procedat la modernizarea administraţiei locale şi a
tânărului Stat român, târgul şi mai apoi oraşul Bacău, urmând
poate mai grabnic ca alte oraşe, ritmul modern, datorită diver­
selor conduceri comunale, începând cu primul primar ales (Gh.
Negel), sub efectul legilor comunale din 1872, 1876, 1882, 1894,
1902, 1925, 1929, etc., care toate mărind or micşorând numărul
consilierilor comunali, au oscilat în cadrul primelor începuturi
de organizaţie a vieţii comunale, progresând la nivelul la care
se vede astăzi, când multe din aspectele rele de până eri, au
dispărut, rămânând numai în amintirea bătrânilor şi în atenţiu­
nea cercetătorilor de lucruri vechi.
In ultimii 60-70 ani de viată comunală, când însăşi Statul
Român în urma războaelor naţionale din 1877-1878, 1913 şi
1916-1919, a dobândit independenta şi întregirea Neamului Ro­
mânesc, în hotarele lui fireşti, oraşul Bacău redevenit munici­
piu la 1930, aşezământ moldovenesc, a cărui vechime se con­
fundă cu însăşi scoarţa pământului pe care este aşezat, a că­
pătat înfăţişarea şi structura solidă de azi, câ n d : lumina elec­
trică, canalizarea, pavajul modern, pieţele, parcurile, etc., fac
din ce în ce mai plăcută viaţa localnicilor, rămânând de dom e­
niul uitării vremurile opaiţelor şi mizeriilor de altă dată.
Numai acestui progres mereu crescând şi aşezării sale
admirabilă, se explică creşterea şi desvoltarea Bacăului din
ce în ce mai mult, sub toate punctele de vedere : economic,
comercial, industrial, etc.
In cei 70 ani dela organizarea vieţii comunale, dela 1864
până azi au fost următorii primari aleşi, unii de mai multe ori,
unii mai buni, aljii mai răi, după cum i-au ajutat oamenii şi
Dumnezeu: Oh. Negel, C. MurguleJ, Constantin Iacovache, C.
Tulbure, Iordache Aristide, Ionel Stanciu, dr. C. Prodan, Iorda-
che Juraşcu, Gh. Sturza (fiu de domnitor), Gh. Hociung, Gh.
Manoliu, Ilie Racovitză, Leon Sakellary, C. Vlaicu, Gh. Răilea-
nu, Gh. Levezeanu, C. Radu, L. Veniamin, V. Pavli, I. Gri-
goriu, P. Topliceanu, D. Bucă, M. Văgăunescu.
Sediul administraţiei comunale — Municipalitatea aşa zisa
Primărie — în vechime era în casa însăşi a primului ales con­
ducător, apoi în locul unde acum este Ateneul şi Pompieria
comunală şi de peste 50 de ani, în localul de azi (str. lonită
Sturza No. 1), fostă casă a familiei Mortun, actual refăcută.
Dacă fluctuatiunile politice n’ar fi impus de cele mai multe
ori schimbarea edililor comunali prin diverse comisii interimare
şi s’ar fi ocazionat să se continue buna gospodărie comunală,
de sigur că Bacăul ar fi fost mult mai înaintat.
Un început bun este activitatea şi zelul actualului consiliu
comunal (ales la 10 Martie 1930), compus din reprezentanţii cei
mai indicaţi ai diverselor partide politice şi cari deşi adversari
politici pe diverse fronturi, activează armonios pe frontul gos­
podăriei comunale, reuşind a realiza cele mai frumoase înfăp­
tuiri în cursul ultimilor ani.
•

Secretar al Primăriei Bacău pela 1871, era Arhip. Au ur­

mat apoi Dimitriu, Teodor Cancicov şi Em. Samureanu. Acesta
din urmă a fost cel dintâi secretar general al Primăriei. Actua­
lul secretar general este d. Nicolae Vlahufă, licenţiat în drept.

Lucrări consultate cu citatc din vechi autori:

„B acău l*, d e C . Radu,
D acia Preistorică, de N. Densuşanu.
V echilie Institutiuni, de I. Brezoianu.
Istoricul Bisericii „S f, împăraţi*, d e Pr. Apostol Al.
Valahi, slavi, cel|i, etc., studiu filologic de Prof. C ocu z, Iaşi.
 Judeţul Bacău

Scurt Istoric

Locuitorii judeţului Bacău sunt români.

Populaţia română se compune din moldoveni băştinaşi ai
locului şi din mocani, veniţi în decursul veacurilor din Ardeal.
Românii moşneni din partea muntelui, se deoseb esc mai
cu seamă prin statura lor înaltă, spătoasă, prin tăria lor de
constituţie şi prin agerimea minţii lor.
Mocanii, de origină ardeleană, ocupă mai cu scamă sate­
le din văile Oituzului şi Caşinului. Ei şi-au păstrat portul arde­
lenesc.
Printre sătenii agricultori se găsesc unele nuclee de ori­
gină maghiară, păstrând întrucâtva un jargon maghiar în vorbire.
Nucleele izolate cu populaţia de origină maghiară, denu­
miţi ceangăi, locuesc mai ales bazinul Şiretului şi au fost aduşi
în timpul din urmă la munci agricole, de foştii proprietari de
moşii. Mulţi din ei au rămas pe loc şi s’au aşezat pe moşiile
învecinate cu Transilvania, pe valea Trotuşului şi pe partea
dreaptă şi stângă a Şiretului.
Nu se poate şti cu siguranţă când au venit evreii în ju ­
deţul nostru. Se constată însă existenţa lor prin secolul ai
XVIII-lea. Cei mai mulţi au venit fie din Rusia, fie din Galiţia
şi mai ales din cauza persecuţiunilor din Rusia, în special după
războiul mondial.
 Ţiganii, dela emanciparea lor din robie, s’au contopit cu
populaţia ţării.
in privinţa armenilor ei ar fi venit în Moldova pe la 1418,
pe timpul lui Alexandru cel Bun, alungaţi de turci din Arme­
nia. Aşezarea lor mai întâi a fost în părţile sudice ale ţării
precum: Cetatea Albă, Galaţi, apoi în oraşele Vaslui, Iaşi, Do-
rohoi, Botoşani şi până la Hotin şi Suceava, împrăştiindu-se cu
timpul în tot cuprinsul ţării.
*
• *
T) Dacă s’ ar arunca o privire retrospectivă asupra locuitori­
lor judeţului Bacău, dintr’un trecut îndepărtat, de secole, când
popoarele barbare cutreerau ţările române, s’ar putea recurge,
fără documente pozitive însă, la toponomia câtorva localităţi
din acest judeţ şi să se tragă dintr’ânsa dovezi, că în judeţul
Bacău au locuit odinioară cumanii, luându*se după numirile to­
pice de Comăneşti, Coman şi alte analoage; că deasemenea
au stat în acest judeţ Uzii, de oarece se găsesc numirile de
Uz şi Oituz.
Din epoca invaziunilor barbare, dacă nu şi mai vechi,
adică din timpuri preistorice, cată să fie şi numeroasele movi­
le, ce se văd în unele părţi ale judeţului Bacău şi din cari,
cea mai înaltă şi mai însemnată este, fără îndoială, cea din
comuna Prăjeşti. Chiar la apus de oraşul Bacău, în dreptul lo­
cului numit Dumbrava şi Ia Ilieşti, comuna Ardeoani, sunt mo­
vile mari şi altele mai mici, unele naturale, altele poate ridica­
te de mâini omeneşti.
Despre unele, se zice, că ar fi vechi morminte, iar des­
pre altele, ar fi servit de puncte strategice, sau puncte de ob­
servaţie şi semnalizare, mai ales în timpurile de grea cumpănă
pentru ţară.
In fine, o altă ipoteză este aceia emisă de călătorul ma­
ghiar P. A. G ego, care a ţost trimis la 1836 de Academia din
Budapesta, să cerceteze ceangăii din Moldova, susţinând că ei
ar fi urmaşi ai cumanilor şi că dâlmele (movilele) ce se văd
nu departe de oraşul Bacău, ar fi vechi altare, pe cari cumanii
jertfeau zeilor. Ori, această ipoteză nu se poate susţine, de
oarece ungurii n’au nici un raport de origină cu cumanii.

') Dicţionarul G eogra fic al Judeţului Bacău, de Ortansa Racovitză,

anul 1898.
 Prefectura Judeţului Bacău

Este înfiinţată la 1864. De această instituţiune depinde 62

comuni rurale şi 3 urbane nereşedinţă.
Judeţul Bacău este împărţit în 6 plăşi. 11 străbate 8 şo se le
naţionale, 6 judeţene, 67 vecinale şi 106 comunale.
Teritoriul judeţului Bacău, este împărţit în trei regiuni: a
dealurilor ocupând o întindere de 57.996 ha., a şesurilor

Iii

DIMITRIE CRACTI
C el dintâi prefect al judefului Bacău
Fost mare proprietar al unor întinse moşii din comuna SSuceşti-Bacău

111.672 ha. şi a munţilor 241.650 ha. Se întinde dela şesul Şi­

retului până în creasta Carpaţilor, la fostul hotar al ţării spre
Transilvania şi cuprinde valea de jo s a Bistriţei şi aproape în­
treg cursul Trotuşului.
Arterele fluviale cele mai însemnate sunt: Şiretul şi Bistriţa.
 Judeţul. Bacău are păduri întinse, puţuri de păcură, căr­
buni de pământ, ceară de pământ, salinele cele mai mari din
Jară şi alte minerale.
Prezintă apoi avantajul, că fiind situat pe rîuri, cari au
căderi puternice de apă, au dat putinţă exploatatorilor să înfi­
inţeze multe fabrici.
> Valea Trotuşului fiind foarte populată şi fată cu enormele
bogăţii ale subsolului, este considerată a doua după renumita
vale a Prahovei.
Industria forestieră şi a pe­
trolului, mai cu seamă, este la
înălţimea mişcării econom ice
naţionale.
Principala ocupajiune a lo­
cuitorilor din judeţul Bacău, este
agricultura. Locuitorii dela munte
se ocupă cu cărăuşia.
Femeile locuitorilor dela
tară se ocupă foarte mult cu in­
dustria casnică, care se compu­
ne din ţesături de lână, bumbac,
cânepă şi mătase de borangic.
In genere îşi fabrică singure a-
proape toate lucrurile de îmbră­
căminte.
Populaţia judeţului Bacău, LEONIDA DIMITRESCU
inclusiv com unele urbane nere- Prefectul Judeţului Bacău

şedin|ă, este de 26Q.781 locuitori.

Suprafaţa judeţului este de 4.113 km. pătraţi. Este unul
dintre cele mai întinse judeţe ale tării.
Pădurile, mai cu seamă cele din regiunea Comăneşlilor,
sunt foarte bogate în fiare sălbatice. Localitatea Parlea (Căiuji),
este renumită pentru vânătorile de urşi.
•
• *
C el dintâi secretar al Prefecturii, se zice că ar fi fost C.
Ghenadiu. Nu se ştie cine a fost înaintea acestuia.
Actualul secreta r g en era l al P refectu rei, este d. Dim itrie
C la p o n , licenţiat în drept.
 Institufiuni publice

Administrative, sanitare, economice

Chestura Politiei

Are următoarele birouri: administrativ, judiciar şi siguranfă.

A fost ridicată la rangul de Chestură (Prefectură de politie) în
anul 1929.
Personalul se compune, afară de chestor şi secretarul
Chesturei, din: 8 comisari, 10 comisari-ajuiori, 8 agenţi de po­
litie administratrativă, 8 agenţi de politie judiciară, 8 detectivi,
1 sub-şef de birou, 1 şef de detaşament al guardienilor, 3 şefi
de sec{ie de guardieni şi 80 guardieni publici. Din acest nu­
măr, 14 guardieni sunt detaşaţi la Primăria municipiului Bacău,
cari formează politia comunală, condusă de un comisar dela
Chestura locală. Cheltuelile pentru plata acestor guardieni, se
fac din bugetul Primăriei Bacău.
Cel dintâi poliţai al oraşului Bacău, a fost Zaharaehe Mol-
dovanu, vijă de boer.
Cel dintâi chestor al Politiei locale, prin legea de orga­
nizare poliţienească din anul 1929, a fost d. Gh. Rânzescu, ve­
nit dela Brăila, unde era prefect al Politiei din acel oraş. D-sa,
între anii 1929-1933, a fost în trei rânduri chestor al Politiei
municipiului Bacău.
Actualul chestor este d. Simion Necşulescu, avocat din
Bacău, care îndeplineşte această funcţiune prin delegaţie.
Secretarul Chesturei este d. George Fălticeneanu, fost şef
al Politiei locale, dela 1920 până la reorganizarea poliţienească
din anul 1929, având în două rânduri delegatiunea de chestor
al politiei.
Biroul administrativ este sub conducerea d-lui comisar-şef
Ctistea Manolescu.
Pe lângă această Chestură, funcţionează şi un detaşament
al corpului de guardieni publici, înfiinţat în anul 1903. Are pa­
tru secţiuni: ia Tg. Ocna, Moineşti, Comăneşti şi Slănic (băi),
îniiintate în anii 1930 1933.
•

Foşti polija i: Zaharache Moldovanu, Avram Iancu, Edg.

Crupenschi, Aîecu Capşa, Nicolae N. Sascău, I. Georgescu,
Vasile Bart, Nicolae C ocea, căpit. Gh. Niculescu (aceşti doui
prin delegaţie) şi G eorge Fălticeneanu, titular.
Cu titluri universitare : Emil Rey, Dim. Ardeleană, Mihail
Văgăunescu, Puiu Alexandrescu, Ernest Racovitză, Nicolae Ţintă,
G eorge Boţea, Gh. Trifu, Alex. Zverca, N. Diamantescu şi
Tache Floareş (delegaţie).
Foşti ch estori: E. Cartojan, Gh. Bârzescu şi Şt. Mihailes-
cu, toti prin delegaţie.

Administraţiile Financiare Bacău

#
Dela 1 Aprilie 1933, conform nouii legi de reorganizare,
Administraţia financiară a judeţului Bacău, a fost scindată în :
Administraţie financiară de încasări şi plăţi şi administraţie
financiară de constatate. Cea dintâi, este pusă sub conducerea
d-lui N. Stoicescu-Piţa şi a doua, nou înfiinţată, este condusă
de d. Dimitrie Popescu.
Administraţia financiară de încasări şi plăţi, se limitează,
numai la încasarea sumelor cuvenite statului, regiilor autonome
şi caselor speciale. Are sub ordine 17 agenţii de încasare şi
anum e: Lucăceşţi, Bucşeşti, Băseşti, Agăş, Dărmăneşti, Căiuţi,
Oîtuz, Râpile, RacOva, Scorţeni, Valea Rea, Răcăciuni, Săuceşti,
Traian, Letea Veche, Horgeşti şi Gloduri. Aceste agenţii varsă
sumele încasate percepţiilor de circumscripţii, cari la rândul lor
Ie varsă Administraţiei financiare pentru încasări şi plăţi.
In Bacău sunt două circumscripţii fiscale.
 Circumscripţii fiscale în judeţ sunt la : Tg. Ocna, Moineşti,
Oneşti, Părincea şi Mărgineni.
Administraţia financiară de constatare a judeţului Neamţ,
este condusă de d. administrator de constatare al jud. Bacău,
cu reşedinţa la Bacău.
Administraţia de constatare stabileşte debitele la directe
şi indirecte. Debitul format la începutul fiecărui an, se trece
Administraţiei financiare de încasări şi plăţi, spre executare.
•

După cât am putut afla din spusa bătrânilor, fiindcă do*

cumente nu am putut găsi la Administraţia financiară, primul
gestionar al Statului ar fi fost Saneşul Iordache, care însemna
pe răboj, sumele primite dela locuitori pentru plata birului/
In anul 1866 s’a înfiinţat Casieria generală a judeţului Ba­
cău, şi a durai până Ia înfiinţarea Administraţiei financiare, în
anul 1897.
Casieri generali ai jud.Bacău, au fost următorii: Oh. Teo-
doru, Gh. Lascar, I. Apostolescu, T. Miller, Mihai Haret, Ioan
Arhiri şi Gh. Poltzer.
Administraţia financiară a judeţului Bacău, s’a înfiinţat cu
următoarele servicii dependinţe : Secţia creditului agricol, având
ca şef pe d. Iacob Capril pensionar şi Secţia regiei monopo*
lurilor statului, având ca şef pe Maţiani.
Primul administrator financiar al judeţului Bacău, a fost
Gheorghe Polţer, decedat, care a funcţionat în această calitate
până în anul 1914, când a ieşit la pensie.
Cei dintâi şefi de secţie la înfiinţarea Administraţiei fi­
nanciare, au fo s t: Petrache Negel şi Ştefan Zămescu.

Oficiul Poştal şi Telegrafic

A luat fiinţă în anul 1895.

Instalat în localul fostului hotel „Central", din calea Ragele
Ferdinand, construii în anul 1882.
Serviciul de poştă. In cuprinsul municipiului sunt 18 cutii
de scrisori, din cari se ridică de două ori pe zi. Coresponden­
ţa sosită se distribue în oraş prin factori, începând dela ora 8
dimineaţea, iar acea sosită cu alte trenuri, se distribue şi după
amiază la orele 15. Oficiul face serviciul de corespondenţă de
p oştă: scrisori, mandate şi colete, cari se predau la destinaţie,
în cuprinsul municipiului, prin 8 factori urbani, doui conductori
plătitori şi serviciul de „factaj", iar cele pentru localităţile în­
vecinate, se distribue la timp prin factorii rurali, în curse săptă­
mânale.
Corespondentele sosite cu „Express" se distribue imediat
după sosire, în maximum două ore.
Poşta rurală, pentru localităţile din jurul Bacăului, ridică
corespondenta, mandate şi colete de 5 ori pe săptămână: Luni,
Marti, Mercuri, Vineri şi Sâmbătă.
Serviciul telegrafic. Este înzestrat numai cu aparate
„M orse", având legături telegrafice cu toate oraşele mari din
Moldova şi cu Capitala, putând avea la nevoie legătură tele­
grafică „M orse" cu orice oficiu din tară.
C el dintâi diriginte al Oficiului poştal Bacău, a fost Şt.
Voronca.
*

Cu începere dela 1 Decembrie 1933, Oficiul face şi ser­

viciul de încasarea, protestarea şţ plata tuturor afectelor de c o ­
merţ (cambii, poliţe, trate, cecuri, efecte documentare, chitanţe
şi cupoane de efecte şi acţiuni).

Direcţiunea I Regională Minieră

Este1 prima regiune minieră din tară.

De această importantă institu{iune aparţine judeţele: Ba­
cău, Iaşi, Botoşani, Roman, Vaslui, Neamţ, Tutova, Tecuci, Făl-
ciu, Putna şi Covurlui şi administrează inspectoratele miniere
din Cernăuji şi Chişinău, cari au toate judeţele din Bucovina,
plus judeţele Baia şi Dorohoi.
•

Mai înainte această institutiune a funcţionat ca inspectorat

minier la Tg. Ocna şi apoi la Comăneşti şi Moineşti. Fiind ri­
dicat la gradul de Direcţiune regională minieră, cu atribujiuni
mai întinse, se strămută în anul 1929 la Bacău, în imobil propriu.
Direcţiunea I regională minieră Bacău, cu subdiviziunile
sale, autorităţile miniere locale, Inspectoratul minier Cernăuţi,
Inspectoratul minier Chişinău, Ocoalele miniere: Lucăceşţi,
Moineşti şi Tg. Ocna, are următoarele atributiuni: 1. Exploata­
rea zăcămintelor miniere, să se facă în mod raţional, adică
extragerea materiei prime să se facă în condiţiuni cât mai a*
vantajoase, conservând totuşi zăcămintele şi pentru viitor.
2. Prelucrarea produselor extrase să se facă cât mai economic»
utilizând instalaturile cele mai moderne. 3). Supraveghează ca
personalul ocupat cu lucrările de exploatare şi prelucrare, să
fie cât mai bine pregătit şi în deplină siguranţă. 4). Suprave­
ghează ca prin activitatea minieră, să nu se prejudicieze pro­
prietăţile vecine exploatării, indicând măsurile de circumstanţă
şi constatând despăgubirile pentru degradările survenite. 5). C on­
trolează dacă cerinţele legii minelor sunt respectate. 6). In-
drumează întreaga activitate minieră în spiritul impus de pro­
gres şi de necesităţile econom ice.
Sub controlul Direcţiunei I regionale miniere Bacău, intră:
Moldova, Bucovina şi Basarabia, iar activitatea acestei autorităţi,
se extinde asupra zăcămintelor carbonifere, metalice, petrolife­
re, asupra izvoarelor de ape minerale şi asupra carierelor.
Din cuprinsul întregei regiuni, numai subsolul jud- Bacău,
însumează cele mai bogate şi variate zăcăminte miniere.
Cărbunele — lignitul m eotic— din bazinul Comăneşti, este
exploatat de societăţile „Creditul carbonifer" şi „Petroşani", a-
vând o producţie zilnică de 25 vagoane.
Exploatarea restrânsă de astăzi a acestui combustibil, este
cauzată din lipsa de debuşeuri, singurul client fiind C. F. R.
Petrolul — aflat în zona marginală a flişului carpatic — se
exploatează în centrele: Moineşti, Solonţ, Stăneşti, Lucăceşti»
Teţcani. Câmpeni, Mosoare şi Dofteana. Producţia zilnică de
ţiţei este de 16 vagoane.
Caracteristica exploatărilor de ţiţei, din aceste schele, este
durata lungă de extragere, cauzată de însuşi felul de inmaga-
zinare al acestui combustibil în gresia ce-1 poartă.
Zăcământul de sare dela Tg. Ocna, este exploatat de Casa
autonomă a monopolurilor.
Băi şi ape minerale sunt la Slănic, Moineşti, Tg. Ocna
şi Sărata, cele mai renumite fiind ale Slănicului.
Cariereje din judeţul Bacău, sunt în general gresii rezis­
tente, bune pentru construcţii, terasamente, balast, etc.
Primele puţuri din ţară pentru extragerea ţiţeiului, au fost
descoperite la Mosoare, lângă Tg. Ocna.
Directorul Regiunei este d. inginer Adrian Gheorghiu.
 Camera de Comerţ şi Industrie
Scurt istoric
Camerile de comerţ au fost creiate prin legea din 30 Sep­
tembrie 1864, care a fost pusă în aplicare la începutul anului
d868 şi prin care se prevedea înfiinţarea de Camere de co ­
merţ şi de industrie în toate oraşele principale ale ţării. Fie­
care Cameră de comerţ era compusă din cel puţin 5 membri
şi cel mult 7, cari trebuiau să fie aleşi dintre comercianţii şi
industriaşii cari plăteau un drept de patentă de cel puţin 50
lei pe an.
In baza legii din 1864, s’ au înfiinţat printr’un Decret
Dom nesc din 1865, un număr ■
de 15 Camere de comerţ şi de
industrie în următoarele locali­
tăţi : T. Severin, Craiova, T. Mă­
gurele, Ploeşti, Bucureşti, Giur­
giu, Brăila, Focşani, Galaţi, Bâr­
lad, Iaşi, Bacău, Piatra N., Bo­
toşani şi Ismail.
Camerile de comerţ, înfi­
inţate prin legea dela 1864, au
funcţionat până la 1886, când
această lege a fost modificată.
In baza nouii legi, numărul
Camerilor de comerţ şi industrie
s’a redus la 10, cu sediul în
următoarele localităţi: Craiova,
CRISTE CRISTOVEANU
Piteşti, Ploeşti, Bucureşti, Brăila,
Deputat
G alaţi, F o c ş a n i, Iaşi, B otoşa n i şi Preşedintele Camerei de corner)
C on stanţa. şi industrie Bacfiu
In anul 1919 se reînfiinţează Camera de comerţ şi de in-
dustrie din Bacău, ieşind din formaţia Camerei de comerţ din
Focşani şi ia fiinţă legală în Ianuarie 1920, când i se alipesc
şi judeţele Roman şi Neamţ.
Camera de comerţ Neamţ stă în formaţia Camerei de c o ­
merţ din Bacău, până în anul 1925, când ia fiinţă separat.
In luna Februarie 1926 se înfiinţează Camera de comerţ
Roman, care lucrează independent până la Iulie 1929, când
intră din nou în formaţia Camerei de comerţ din'. Bacău.
 C am era d e com erţ şi industrie B acău , d ela înfiinţarea ei
şi până astăzi, a avut o intensivă activitate, rem arcâ n d u -se prin
solujionarea tuturor p rob lem elor e c o n o m ic e n e c e s a r e bunului
m ers al com erţului şi industriei b ă că o a n e .
P e lângă diverse publicajiuni referitoare la situatiunea c o ­
merţului şi industriei, cu date statistice din punct d e v e d e re
ju rid ic şi e co n o m ic, C am era d e com erţ din B acău a mai e f e c ­
tuat şi lucrări p ractico d e in teres lo ca l.
Printre realizările c e le mai im portante ale a ce s te i institu-
Jiuni, s e p oate c i t a :
Construirea unui local de vamă. Cumpătarea unui teren ue-
cesar construirei unui nou local de vamă, conform cetinţelot mo­
derne. înfiinţarea şi construirea unui local pentru şcolile comer­
ciale elementară şi superioară şi cumpărarea unui alt imobil a-

OS1AS HERŞCO VICI

V ice preşedinte al C am erei d e c o ­
MARIN MALHASOVIC1 merţ şi industrie, secţia com ercială
fost Vice-preşedinte al Camerei de co- j
mer| şi industrie, secţia com ercială

nexă, necesar pentru clase şi locuinţele personalului. Cumpărarea

unui imobil pentru înfiinţarea unui cămin al ucenicilor industriali.
Organizarea şi amenajarea oborului de cereale. întocmirea planu­
rilor unui proect de linie de centură, care să deservească printr’o
cale ferată industriile situate la marginea oraşului, pe malul
drept al Bistriţei. Amenajarea unui drum de acces la magaziile
gărei şi cumpărarea actualului palat al Camerei de comerţ, care
a costat suma de patru milioane lei, inaugurat în ziua de 20
Octombrie 1930.
Aceste importante realizări se datoresc în parte regretatu­
lui industriaş Gh. Florescu, fost cel dintâi preşedinte al Came­
rei; în cea mai mare parte d-lui Criste Cfistoveanu, deputat,
fost preşedinte al Camerei dela 1924-1929, revenit pentru a 2-a
oare, în luna Decembrie 1933, în fruntea acestei importante
i __________________________

N. N. DAMIAN
D irectorul Băncii „O iluzul". î IOSEF FELDHER
Fost preşedinte al C am erei de Fost vice-preşedinte al Camerei de
com erf şi industrie Bacău corn. şi industr,, sccjia industrială

institutiuni, care a arătat o deosebită solicitudine învăţământu­

lui comercial prin înfiinţarea Şcoalei superioare de com erţ;
d-lui N. N. Damian, fost preşedinte al acestei Camere, în anii
1929-1933 şi foştilor vice-preşedinti d-nii: Marin Malhasovici,
Osias Herşcovici şi Iosef Feldher.
m
Cel dintâi preşedinte al Camerei de comerţ şi industrie,
a fost Gh. Florescu, industriaş. A urmat apoi d-nii Criste Cris-
toveanu şi N. N. Damian.
C ei dintâi vice-preşedinji ai Camerei de comerţ din Bacău,
au fost d-nii Osias Herşcovici şi Marin Malhasovici, primul la
secţia industrială dela 1920-1930, în care timp a girat şi preşi-
denţia Camerei, aproape 2 ani şi cel al doilea, la secţia c o ­
mercială, dela 1920-1929.
In urma alegerilor dela acestă Cameră, din anul 1929, a
venit ca vice-preşedinţi d-nii : Iosef Feldher, la secţia industrială
şi Osias Herşcovici, la secţia comercială.
In anul 1930 d. Osias Herşcovici, demisionând, a fost în­
locuit cu d. Aurel Negrescu, care a stat împreună cu d. Iosef
Feldher până în luna Decembrie 1933, când au venit vice-pre-
şedinţi d-nii Osias Herşcovici, secţia comercială şi Many Fil-
derman, secţia industrială.
Secretar general al Camerei este d. Gh. Dimitrescu şi d.
Eug. Lupu, şeful serviciului informaţiunilor comerciale şi casier.

Sfatul Negustoresc
secţia Bacău
înfiinţat in anul 1914 din iniţiativa şi prin stăruinţa def.
Gh. Florescu, fost cel dintâi preşedinte al Camerei de comerţ
şi industrie din Bacău şi cel dintâi preşedinte al acestei insti-
tuţiuni.
Depinde de centrala Sfatului negustoresc din Bucureşti.
Se întreţine din cotizaţiuni lunare dela comercianţi.
Scopul înfiinţării acestei instituţiuni este, de a apăra inte­
resele negustoreşti din municipiul şi judeţul Bacău.
La Sfatul negustoresc din Bacău, sunt afiliate : Sindicatul
cârciumarilor şi Asociaţia micilor morari.
In anul 1933, Sfatul negustoresc, a ţinut la Bacău un mare
congres economic, la care au participat un foarte mare număr
de comercianţi din Moldova, Basarabia şi Bucovina.
Preşedintele Sfatului negustoresc este d. Hetman KisleT.

Direcţiunea IlI-a Regională Silvică

Prin anul 1877, serviciul pădurilor statului, la Bacău, se

numea Circumscripţia II-a Silvică Bacău, care ţinea de Minis­
terul agriculturii, industriei, comerţului şi domeniilor şi era co n ­
dusă de inspectorul silvic Th. Galeriu. Avea 7 ocoa le silvice :
Tg. Ocna, Focşani, Adjud, Bacău, Neamţ, Piatra şi Vaduri. Ş e­
fii ocoalelor se numeau guarzi.
 Accst serviciu a durat până în anul 1862, când s’a trans­
format în Inspecţia Il-a Silvică Bacău, condusă tot de inspec­
torul silvic Th. Galeriu. In compunerea acestui serviciu, erau
ocoalele silvice cari se grupau în trei circumscripţii: Bacău,
Neamţ şi Focşani.
A mers aşa până în anul 1894, când s’a înfiinţat Regiunea
Il-a Silvică Bacău, având O coalele silvice: Băbeni, Mera-Schitu,
Soveja, Vărzăreşti, Berzunţ, Brăteşti, Lucăceşţi, Mănăstirea-Ca*
şin, Prăjeşti, Bistriţa, Borleşti, Mânăstirea-NeamJ, Tarcău şi
Văratic.
In anul 1911, Regiunea Il-a silvică Bacău, s’a împărţit în
d o u ă : Regiunea II-a silvică Bacău, având ocoalele ; Căiufi, Mă­
năstirea Caşin, Lucăceşţi, Tg. Ocna, Valea Rea, Prăjeşti, Sove­
ja, Schitu-Frumoasa şi Tazlău şi Regiunea XI-a silvică Piatra
Neamţ, cu o co a le le : Calu-Iapa, Vaduri, Pipirig, Galu, Regina Eli-
sabeta, Buhalnifa, Tg. Neamţ, Mănăstirea Neamţ şi Gârcina.
In anul 1924 s’ a înfiinţat Direcţiunea IV-a Regională Silvică
Bacău, condusă de d. inspector general silvic N. Dragoteanu.
Prin contopirea Regiunei Il-a silvică, eu Regiunea Xl-a Piatra
N., în anul 1930, s’a făcut Direc. IH-a Silvică, care este şi astăzi.
In compunerea acestei direcţiuni, intră următoarele ocoale
silvice, cu arătarea suprafeţelor păduroase : Căiuji (12.309 ha.),
Lucăceşţi (18.849 ha.), Scorjeni (9.333 ha.), Mânăstirea-Caşin
(17.250 ha.). Roman (5.633 ha.), Tg. Ocna (4.527 ha.), Tazlău
(16.679 ha.), Traian (9.010 ha.), Valea Rea (6.334 ha.) şi Fân-
tânele (7.771 ha.), din judeţul Bacău; Gârcina (8.873 ha.), Galu,
(9.729 ha.), Buhalnija (10.474 ha.), Calu-Iapa (11.618 ha.), Mă­
năstirea Neamţ (10.000 ha.), Varatic 13.780 ha.), Pipirig (13.435
ha.), Regina Elisabeta (28.952 ha.), Tg. Neamţ (5.583 ha.), Va­
duri (13.957 ha.) şi Tulgheş (15.028 ha.), din judeţul Neamţ.
Acest important serviciu este sub direcţiunea d-lui inginer
inspector silvic I. Slavu.
Personalul se compune d in : un inspector, trei subinspec-
tori, 18 ingineri-şefi, 12 ingineri-silvici, 2 ingineri stagiari, 4 con­
ductori, 1 contabil, 1 casier, 1 şef de birou, 5 sub-şefi de birou,
7 impiegaţi, 74 brigadieri silvici şi 330 pădurari.

Regiunea IV-a Industrială

înfiinţată în anul 1920, prin descentralizarea Ministerului
de industrie şi comerţ» fiind numai 12 pe toată tara.
 Regiunea industrială Bacău, cuprinde următoarele judeţe i
Bacău, Neamţ, Roman, Putna şi Fălticeni pentru partea industri­
ală, şi judejele din întrega Moldovă, pentru secţia energiei.
Scopul înfiinţării regiunilor industriale, este ca industriaşii
să aibă la îndămână un organ al Ministerului de industrie pen-
îndrumarea în raport cu legiuirile industriale, iar Ministerul să
poată în orice moment fi pus în curent de nevoile şi mersul
industriei.
Atributiunile acestei institutiuni sunt: de a aplica legea în­
curajării industriei naţionale, a Jine în evidentă situaţia fiecărei
fabrici şi a face o dare de seamă anuală de mersul industriei
din regiune.
Secţia energiei are atribuţiunea de a verifica cazanele de
aburi, maşinele şi uzinele electrice, dacă sunt în bună stare de
funcţionare, pentru a preveni eventuale accidente, cum şi a re­
feri asupra tuturor instalaţiunilor ce s’ar înfiinţa pentru a obţi­
ne autorizaţie de funcţionare.
Şeful regiunei d. Gh. Eneseu.

Serviciul Technic al Statului

In anul 1930, Serviciul technic Bacău, pendinte de Minis­

terul lucrărilor publice, a trecut la judeţul Bacău, cu ocazia
venirei guvernului naţional-ţărănist, care a desfiinţat şi presta­
ţia. A funcţionat sub administraţia judeţului Bacău, până la 1
Aprilie 1933, când iarăşi a trecut la Stat, la Ministerul lucrări­
lor publice.
Administraţia tuturor şoşelelor din judeţul Bacău, se face
de acest serviciu. La Bacău n’a existat în timpul dela 1 Ianua­
rie 1930, până la 1 Aprilie 1933, o Casă autonomă a drumuri­
lor de stat. Drumurile de stat din judeţul Bacău, au fost admi­
nistrate în parte de Casa drumurilor din oraşele: Roman, Neamţ,
Bârlad şi Focşani, cari aveau anumite porţiuni de şosele din
judeţul Bacău, sub administrarea lor.
Dela 1 Aprilie 1933, toate drumurile de stat, judeţ şi c o ­
mună, sunt sub administraţia technică a serviciului judeţean de
drumuri. Lucrările cari se execută pe şoselele de stat, în cu­
prinsul judeţului, se plătesc de Ministerul lucrărilor publice. Cele
cari aparţin judeţului Bacău, se plătesc de acest judeţ şi cele
ce se execută pe şoselele comunale, se plătesc de comuni.
 Serviciul technic este condus de d. inginer-şef Mihail
Borcea. Sunt patru conductori technici. Picheri sunt 14 dintre
cari: 5 aparţin Ministerului lucrărilor publice şi 8 judeţului Bacău.
Primul inginer-şef al judeţului Bacău, a fost G. Beloianu.

Federala Băncilor Populare şi Cooperativelor

Săteşti „Trotuşul"
A luat fiinţă în ziua de 16 Aprilie 1916, înscriindu-se a-
tunci 36 bănci populare ca membre în federală.
In prezent sunt afiliate 99 unităţi cooperative şi anume :
83 bănci populare şi 13 cooperative de producţii, consum, fo­
restiere şi 3 obştii de cumpărare de pământ.
In anul 1931 s’a afiliat şi cooperativa de librărie a Cor­
pului didactic din Bacău.
Federala „Trotuşul" se află instalată în local propriu, si­
tuat în strada General Averescu.
C el dintâi preşedinte al consiliului federalei „Trotuşul“, a
fost pr. Alex. Vasiliu, iar director Toma Teodorescu, ambii de­
cedaţi.
In prezent preşedintele federalei este pr. V. Petrovanu,
dincomuna Racova şi director al federalei d. Gh. Costică.
In localul acestei instituţii se află Banca „Luceafărul", în­
fiinţată în anul 1918, având ca preşedinte dela înfiinţare pe d.
Ioan Grigoriu, fost primar al oraşului Bacău. In acest local se
află şi secţiunea judeţeană a Corpului contabililor cooperatori
din România.
Numărul societarilor Băncei populare „Luceafărul", este
de 769. Activul şi pasivul de lei cinci milioane.

Revizoratul şcolar al judeţului Bacău

Este condus de un revizor ajutat de patru sub-revizori
şcolari.
Numărul total al şcolilor primare, urbane şi rurale, este de
271, din ca re : 83 şcoli cu un post, 77 cu două posturi, 46 cu
trei posturi, 36 cu patru posturi, 17 cu cinci posturi, 7 cu şase
posturi şi una cu şapte posturi. Din aceste şcoli, 192 au loca­
luri proprii.
Şcoli de copii mici, (grădini de copii), sunt 32, rurale şi
urbane, din care una singură are local propriu.
 Afară de şcolile de Sfat, mai există în judeţ patru şcoli
primare şi două grădini de copii confesionale israelifo-române.
■ Sunt 64 muzee şcolare, cu obiecte procurate sau con fec­
ţionate de elevi, în proporţie de 30°/o » restul cumpărate sau
donate.
Un număr de 138 şcoli au biblioteci cu un total de 34.161
volume.
Coruri bisericeşti există la 22 şcoli şi 12 societăţi corale
de elevi şi 4 societăţi corale învătătoreşti.
Curs complimentar regulat funcţionează la 83 şcoli, din
cari 73 cu caracter agricol.
Sunt 17 case de econom ii şcolare, 12 cooperative, 8 can­
tine şi 18 farmacii şcolare.
Corpul didactic este reprezentat prin 710 învăţători şi 46
conducătoare la grădinile de copii.
Cel dintâi revizor şcolar al judeţelor Bacău şi Roman, a
fost Dumitru Scurei. Era doctor în filosofie dela W iena şi
Cernăuţi. A urmat apoi Stoica, Toma Tăbuş, L Lambrior, D.
Mihailescu, etc.
Actualmente revizor şcolar al judeţului Bacău, este d. Va­
sile Ioan şi sub-revizor de cancelarie d. Gh. Cucescu, institutor.

Serviciul Apelor, regiunea XlI-a

Instilujie înfiinţată în anul 1925, de care aparţine judeţele'*
Bacău, Neamţ, Tecuci, Roman şi Putna.
In anul 1921, s’ a votai o lege pentru reglementarea folo­
sinţelor de apă, cu aplica(iuni în toată tafa» care apoi a fost
modificată în anul 1924.
Legea regimului apelor şi regulamentul ei de aplicare,
este o lege de administraţie publică ; ea stabileşte regularea
cursului apelor, cum şi condijiunile în baza cărora se poate
face utilizarea apelor pentru toate trebuinţele casnice şi econ o­
mice ale populajiunei, c a : alimentarea cu apă, crearea de forţă
motrică, irigaţiuni, plutire, navigaţiune, aprovizionarea fabricilor,
etc.
Şeful serviciului apelor este d. inginer-şef Otto Dworzak.

Biroul de Măsuri şi Greutăţi

înfiinţat în anul 1884. Acest birou a făcut verificarea mă­
surilor numai pentru oraşul Bacău până la 1895, când s’au tn-
fiin)at verificatori şi în comunele urbane nereşedintă.
Titulatura de astăzi s’a dat în anul 1910, când personalul
a fost pus sub conducerea unui şef.
Până în anul 1921, Biroul măsurilor şi greutăţilor, a făcut
parte numai pentru centrele mai importante din judeţ: Tg. Ocna,
Moineşti, Răcăciuni, Oneşti, Comăneşti, Brusturoasa, Dărmă-
neşti, Dofteana şi Letea Veche. Dela această dată, acest ser­
viciu s’a extins asupra întregului judeţ.
Biroul se ocupă în prezent cu verificarea tuturor măsurilor
uzuale de comerţ, verificarea butoaielor, a manometrelor şi a-
naliza metalelor preţioase.
Şeful biroului este d. Gh. Pro fi tiu. Mai înainte, ca ajutor
şi apoi şef al acestui serviciu, a fost d. Const. Valter, actual*
mete şeful biroului măsuri şi greutăţi Tg. Mureş.

Depozitul de Vânzarea Produselor Monopolizate

Mai înainte acest serviciu avea denumirea: Depozitul Re­
giei Monopolurilor Statului şi depindea de Administraţia finan­
ciară a judeţului Bacău. Astăzi acest serviciu depinde de Casa
autonomă a monopolurilor.
In cursul unui an intră în depozit şi se vând fabricate :
tutun, ţigări, hârtie de ţigară, timbre, cărţi de joc, explosibile şi
sare, în valoare circa 78-80 milioane lei.
C el dintâi şef al depozitului R. M. S. a fost Maţiani.
Actualmente depozitul C. A. M. este condus de d. Vasile
Tănăsescu, care are gradul de sub-inspector. Personalul se
compune din un contabil, doi- impiegaţi şi un revizor în judeţ.

Inspectoratul Muncii Regiunea Vl-a

înfiinţat în anul 1920. Face parte de acestă instituţiune ju­
deţe: Bacău, Putna, Neamţ, Baia, Roman şi Tecuci.
•Pe lângă acest inspectorat se află şi Oficiul public de
plasare.
Scopul înfiinţării acestei instituţiuni, este aplicarea legilor
referitoare la protecţia muncitorească, rezolvarea conflictelor de
muncă, plasarea braţelor libere de muncă şi orice alte chesti­
uni cari reglementează relaţiunile dintre salariaţi şi patroni.
Inspectorul regiunei este d. A. Budişteanu.
 Camera de Muncă

A luat fiinţă pela finele anului 1932. Cuprinde ju d e ţe le :

Bacău, Neamţ, Ciuc, Odorhei şi Baia.
Este organ de reprezentare şi ocrotire a intereselor sala*
ria|ilor industriali şi comerciali şi ale meseriaşilor. Primul con ­
siliu de administraţie a fost instalat în ziua de 18 Iunie 1933.

Casa Asigurărilor Sociale

Mai înainte a purtat denumirea d e : Corporaţia meseria*

şilor „Salvarea”, înfiinţată în anul 1912 de marele român Radu
C. PorumbaTu, cel dintâi preşedinte al acestei corporatiuni.
In luna Iunie 1932, i s’a dat o nouă denumire, aceia de
Casa Asigurărilor Sociale, având de scop asigurarea lucrători­
lor de prin fabrici, micii patroni şi funcţionarii particulari, în
caz de boală, de invaliditate, accidente de muncă, de d eces
etc., acordându-se şi pensii pentru invaliditate din cauză de
boală şi bătrâneţe. Primul preşedinte al acestei institiitiuni,
este d. Const. Iordănescu, industriaş.

Serviciul Agricol al Judeţului Bacău

A avut mai înainte denumirea de Inspectorat Agricol şi de

dela 1917 numirea de Consilierat Agricol al judeţului Bacău, în
care situatiune a mers până la 1 Ianuarie 1931. Din acest timp,
Consilieratul agricol, care a durat până la 1 Ianuarie 1931, s’a
desfiinţat şi personalul a trecut la Camera de agricultură, luând
denumirea de Oficiul agricol judeţean, iar dela 1 Ianuarie 1932,
s a înfiinţat din nou Consilieratul agricol, însă cu denumirea de
Serviciul agricol judeţean, fiind organ al Statului, aparţinând de
Ministerul agriculturii şi domeniilor.
Serviciul agricol are menirea de a urmări în general pro­
gresele de ordin agricol, colaborând cu autorităţile din întreg
judeţul Bacău şi cu celelalte organe ale Ministerului agricultu­
rii : zootechnic şi silvic.
In judeţ sunt trei asociatiuni agricole : la Oneşti, Leca şi
Secueni şi regiuni agricole în com unele: Bacău, Tg. Ocna
Moineşti şi Părincea.
 C e l dintâi in sp ector a g ricol al judeţului B acău, a fost Matei
Millo, fost magistrat, a p o i G. S ă u lescu şi Gh. Gh. V ă s e s cu , a se­
m en ea foşti magistraţi.
In timpul războiului fiind ministru de domenii def. Gh.
Mârzescu, s’au înfinjat posturi' judeţene de consilieri agricoli,
ajutaţi de inspectori agricoli.
Primul consilier agricol al judeţului Bacău, a fost d. Mii-
tiade Hanoutz, după a cărei demisie, a fost numit cu delegaji-
unea de inspector agricol d. Gh. Gh. Văsescu, care a mai a-
vut în două rânduri şi delegaţia de prefect al jud. Bacău.
In anul 1920, desfiinţându-se inspectoratele agricole, pos­
turile de consilieri agricoli au fost încredinţate agronomilor,
când a fost numit consilier agricol al judeţului Bacău, Nicolae
Stahie.

Camera de Agricultură
înfiinţată în anul 1925. Este o instituţie publică cu carac­
ter profesional pentru sprijini­
rea, ocrotirea şi îndrumarea a-
gricultuiii, cum şi organul auxi­
liar al Ministerului agriculturii,
pentru aplicarea diferitelor legi
cu caracter agrar.
Camera agricolă fiind ins­
tituţie autonomă, are un consi­
liu de administraţie ca organ
deliberativ, iar ca organ executiv
este Serviciul agricol, în cola­
borare cu personalul technic al
Camerei, pentru partea agricolă;
iar pentru partea zootechnică şi
silvică, lucrările se execută de
medici veterinari şi ingineri sil­
vici.
C e l dintâi p reşed in te al
C a m e re i d e agricultură, a fo s td .
Mircea Costinescu, deputat, fost
prefect al judeţului, care a "reve­
nit pentru a doua oară în fruntea MIRCEA^Ctf)STINESCU
a c e s te i institutiuni. Preşed. Camerei de Agricultură
 Gara Bacău

Deserveşte cea mai importantă linie de cale ferată Bucu-

reşti-Cernău{i, cu un mare număr de trenuri personale şi de
marfă. In această gară se încarcă şi se descarcă zilnic, mari
cantităţi de mărfuri, astfel că, atât liniile de garaj şi manevră,
cât şi magaziile respective, nu mai corespund nevoilor actuale.
Personalul de tracţiune al gărei Bacău, este de 150 oa­
meni şi cel de mişcare de 400 oameni. Gara Bacău, a fost
pusă în exploatare Ia 1 Septembrie 1872.
Şeful gărei este d. Ioan Parfene.
m■
* •
Din condica de Teclamaţiuni a gărei Bacău, din anul 1873
„Astăzi 28 Aprilie 1873, voind a plăti taxa biletelor pentru
Tecuci, mi s’a refuzat primirea unei monezi de aur galbeni
olandezi ce circulă în tară. Dl. casier a obiectat că nu cunoaş­
te acea monedă nefiind în tarifele d-lor. Această conduită adu­
ce nemulţumire pasagerilor, mai ales când s’ar ocaziona să
aibă această singură monedă în pungă".
Consilierul Curtei Focşani, (ss) indescifrabil.

Secţia de întreţinere L. 6 C. F. R.
Documente despre existenta acestei institutiuni, care se
zice că ar fi fost înfiinţată acum 62 de ani, odată cu punerea
în exploatare a gărei Bacău, la 1872, nu s’a putut găsi. Mai
recent, prin anul 1918, Secţiunea de întreţinere C. F. R. Bacău,
era subordonată Inspecţiei Vil-a M. T. L., ce se afla în acel
timp la Bacău şi care a durat până în anul 1922, când a luat
fiinţă Inspecţia Vil-a de control, depinzând de Inspecţia V-a
exploatare Galaţi, care a existat în localitate până în anul 1926.
In anul 1926 s’a înfiinţat Direcţia XII-a exploatare, care a
funcţionat până în anul 1927, când a luat fiinţă Inspecţiile de
exploatare M. T. L. adică: mişcare, tracţiune şi întreţinere, iar
în anul 1928 s’a înfiinţat şi Divizia XII-a financiară, cu durată
până în anul 1931, când s’au desfiinţat toate grupurile de ins­
pecţii şi divizii.
A răm as S ecţia L. 6 C . F. R. B acău , ca re d e p in d e actual*
m ente d e D irecţia IV-a exploatare Iaşi, unde sunt Inspecţiile
d e întreţinere, m işcare, tracţiune şi Divizia IX-a financiară.
Atributiunile acestei Secţii constă din partea technică: te-
rasamente, linii, poduri, telegraf, telefon, centralizare etc.
C o n d u c e r e a S e cţie i o are d. inginer Gh. Medeanu.

Biroul Vamal

Multă vreme s’a simţit nevoia înfiinţării în oraşul Bacău, a

unui birou vamal, care să deservească interesele industriaşilor
şi comercianţilor, atât în judetui Bacău cât şi acelora din jude­
ţele Roman şi Piatra N.
Camera de comerţ ?i industrie din Bacău, prin regretatul
Gh. Florescu, fost preşedinte, obţinând sprijinul lui Alexandru
Constantinescu, pe atunci ministru de domenii şi al fruntaşilor
liberali d-nii Criste Cristoveanu, Eduard Racovită şi alţii, s’a
înfiinjat pe ziua de 1 Martie 1923, un birou vamal în oraşul
Bacău, dela care dată s’a început adunarea fondurilor necesa­
re construirei unui local propriu, inaugurat în ziua de 4 Noem-
brie 1923. Şeful vămei este d. Gh. Gorgan.

Serviciul Telefonic

Societatea Anonimă Română de Telefoane din Bucureşti, pre­

luând serviciul telefonic din toată Jara, a înfiinţat şi în munici­
piul Bacău, pe ziua de 1 Ianuarie 1931, o sucursală, a cărei
conducere a fost încredinţată Ia început d-lui Gh. Stavri, pen­
sionar, fost diriginte al Oficiului P. T. T. din Bacău.
Serviciul de telefoane din Bacău, are 145 abonaţi. Oficii
telefonice în judeţ sunt: la Moineşti, Comăneşti şi Tg. Ocna,
iar agenţii telefonice la Tetcani, Valea Rea, Oneşti, Răcăciuni,
Slănic, Dărmăneşti şi Agăş.
Se pOate efectua convorbiri telefonice atât în toată tara,
cât şi în orice localitate din străinătate, cu audiţie ireproşabilă*
datorită noilor instalatiuni telefonice.
D irigin tele serviciu lu i este d. Io s if Hentiu.

Fiducitatea
Societate Română de Pază şi Siguranţă, având sediul prin­
cipal în Cernăuţi, fondată în anul 1905.
 In municipiul Bacău s’a înfiinţat în anul 1921, o sucursală
a acestei societăţi, care face serviciul cu plată, a avutului po­
pulaţiei locale, lucrând în unire cu Chestura politiei Bacău.
Acest serviciu este pus sub direcţiunea technică a d-lui
Constantin Frunzei.
Efectivul se compune din 28 agen(i bine pregătiţi.

Serviciul Sanitar al Municipiului Bacău x)

Intre anii 1850-1860 nu exista un serviciu sanitar al ora­

şului Bacău, care să corespundă cerinţelor. Acest serviciu se
rezuma la un singur funcţionar ignorant, a cărei menire era,
ca odată pe lună să intre în casele oamenilor şi să întrebe :
„Sănătoşi" ? Ori care ar fi fost răspunsul, acesta nu putea da
nici un ajutor medical. Lumea săracă se trata pela babe. Geam-
başii şi dascălii dela biserici, erau „specialişti" în vindecarea
frigurilor. Renumit era prin acea epocă şi Tănase Bărbierul,
care lua sânge, punea ventuze şi lipitori şi scotea măsele.
Adevărata închegare a Serviciului sanitar al oraşului Ba­
cău, s’a făcut abia în anul 1873, când a fost numit medic dr.
V. Mancaş. Tot atunci s’au angajat agenţi sanitari şi moaşe di­
plomate, iar epidemiile se tratau ştiintificeşte.
Primul medic al oraşului Bacău, a fost dr. Torceanu, care
a funcţionat angajat de Primărie, dela 1860-1867.
A urmat doctorul V. Mancaş, ca medic al oraşului Bacău
şi apoi medicii Petre Adam, T. Iamandi şi Ath. Tihan.
Pela 1850-1860 erau următorii medici în B acău: C. Pro-
dan, Şendelca, Cetore, Miiller, Torceanu, Maizels, Barder. Dela
1860-1870 s’au mai aşezat în acest oraş m edicii: Zigura, L. C o ­
lin, N. Dumbrăveanu; apoi dela 1870-1900 m ed icii: Ed. Baroni,
Fischler, Hilariu, Marcovici, Ţonciu, A. Brill şi C. Bădescu.
•

Municipiul Bacău, este împărţit actualmente în două cir­

cumscripţii sanitare: circumscripţia I, condusă de d. dr. Ath.
Tihan, medic şef al municipiului Bacău şi circumscripţia Il-a,
înfiinţată în anul 1930, condusă de d. dr. IoanfNastasă.

Bacăul dela 1850-1900, d e C . Radu. 6

 Serviciul Sanitar al Judeţului Bacău

Acest serviciu ar fi luat fiinţă cam pela anul 1867, conco­

mitent cu Serviciul sanitar al oraşului Bacău. Nu se poate face
nici o preciziune, din lipsă de documente.
Până la 1910, Serviciul sanitar era la judeţ, dela care dată
a trecut la Stat. In prezent spitalele judeţene şi personalul sa­
nitar inferior, sunt trecute pe seama judeţului.
In judeţul Bacău sunt 4 spitale: Părincea, cu 20 paturi;
Valea Rea, cu 20 paturi; Moineşti şi Tg. Ocna, cu câte 25 de
paturi. Sunt 5 dispensării cu locuinţe pentru m ed ici: Secueni, Ră-
căciuni, Oneşti, Tescani şi Gârleni.
Medici de circumscripţie rurală sunt 13. Agenţi sanitari şi
moaşe sunt 18. Cel dintâi medic primar al judeţului Bacău, a
fost dr. Dumbrăveanu.
Medic primar al judeţului Bacău, este d. dr. Ioan Pastia.

Serviciul Sanitar-Veterinar al Municipiului Bacău

Era aproape inexistent până prin anul 1891, când a luat

fiinţă executarea unor reguli igienice în ce priveşte controlul
cărnurilor pentru consumul populaţiei, prin aducerea unui me­
dic veterinar.
Rolul acestui serviciu se împarte în două categorii: 1). A-
plicarea măsurilor de politie sanitară-veterinară pentru preveni­
rea epizotiilor şi 2). Controlul alimentelor de origină animală,
care se îndeplineşte în primul rând la abator, îndepărtând din
consumaţie cărnurile şi organele cu diverse boli.
Unul din alimentele strict necesare consumatiunei pu­
blice, este şi laptele, care se aduce spre vânzare de sătenii
din comunele învecinate. Despre starea igienică a acestui ali­
ment, nu există nici o siguranţă, neexercitându-se un control la
locul de origină.
In ultimpul timp, Direcţia generală zootechnică a luat mă­
suri să organizeze şi în municipiul nostru, un control al laptelui.
*
• *

O lacună care înrăutăţeşte mult igiena publică, este îm-

prăştierea gunoaelor pe locuri virane dela marginea municipiului
sau pe malul Bistriţei, ele tiind adevărate focare de infec{ie.
Este absolută nevoe de organizare practică a acestui Serviciu
de depozitarea gunoaeler în anumite puncte şi distrugerea lor
prin ardere. O altă chestiune de capitală importantă este în*
fiinţarea unui serviciu de ecarisaj, după toate regulele moderne,
cu un crematoriu pentru arderea cadavrelor animale.
Stârpirea câinilor vagabonzi se face actualmente prin 0-
trăvire şi mai mult prinderea lor cu laţul, care se rezumă la
un personal ignorant, de cel mult 2 oameni, cu o ladă trasă de
de un cal, care colindă străzile municipiului, escortată de un
guardian public, pentru evitarea incidentelor.
Cadavrele câinilor ucişi se îngroapă în aşa zisul cimitir
de animale, care se află la 4 km. de Bacău.
Numărul câinilor vagabonzi este totuşi foarte mare şi a-'
ceasta se explică, că cei mai mulţi vin cu stăpânii lor de prin
comunele din judeţ.
Mulţi din ei fiind turbaţi, pun în pericol viaţa cetăţenilor.
Câinii vagabonzi se mai stârpesc şi prin otrăvire.
Totuşi numărul lor este foarte mare şi in cursul unui an
se ucid circa 3000 de câini, ceiace acest număr nu-1 are Ba­
căul.

Serviciul Sanitar-Veterinar al Judeţului Bacău

Înfiinţat încă dela creiarea Statului Roman, fiind o n ece­
sitate impusă de epizotiile grave de pestă bovină şi altele.
Până în anul 1907, acest serviciu a fost condus de un
medic veterinar, când a început să se înfiinţeze circumscripţii,
iar până la războiul mondial, au mai funcţionat şi punctele de
observaţie la frontieră cu reşedinţe la Palanca şi Hârja.
Din anul 1908, au început lucrările zootechnice pentru se­
lecţionarea animalelor, înfiinţându*se staţiuni de montă în cen­
trele : Bacău, Domniţa Maria, Răcăciuni, Bereşti-Bistriţa, Şer-
beşti, Părincea, Traian, Secueni, Gloduri, Geoseni, Sănduleni,
Oneşti, Tg. Ocna, Comăneşti, Moineşti, Tescani şi Scorţeni.
Au rămas permanente şi cu localuri proprii, staţiile de montă
Domniţa Maria şi Gârleni, iar cu ajutorul primăriilor respective,
mai funcţionează Tg. Ocna şi Moineşti. După război, îmbunătă­
ţirea animalelor s’ a făcut intens prin fosta Comisie zootechnică
şi actualmente prin Camera de agricultură.
 Până în anul 1929, epizotiile erau reduse şi ca fel şi ca
număr de animale atinse. A bântuit şi bântuie în ultimii ani, tot
felul de epizootii : febra aftoasă, cărbunele enfizematos, ce nu
se mai cunoştea de peste 20 ani în judeţul Bacău; antraxul
sau dalacul, pesta şi holera păsărilor, turbarea, într’un număr
imens de cazuri, cu foarte multe muşcături la oameni, râia, dar
mai ales gălbeaza oilor şi bolile porcilor, cari apar destul de des.
Sunt 5 circumscripţii veterinare: Circumscripţia I-a cu re­
şedinţa în Bacău, având 19 comuni. Circumscripţia Il-a la Tg.
Ocna, cu 14 comuni. Circumscripţia IH-a la Moineşti, cu 19 co ­
muni. Circumscripţia IV-a la Părincea, cu 16 comuni şi Circum­
scripţia V-a Oneşti, cu 15 comuni.
In judeţul Bacău se consumă aproximativ 700.000 kg.
carne anual. Medic veterinar primar şef, este d. dr. V. Stavăr.
Spitalul Municipal „Pavel şi Ana Cristea*
Poartă numele boerului căminar Pavalache Cristea şi a
soţiei acestuia Ana, născută Coroi dela Tamaşi-Chetriş, cari în

Dr. TELEMAC IAMANDI

M edic chirurg al Spitalului .P avel şi Ana Cristea*

anul 1857 au lăsat prin testament imobilul din str. Pavel şi Ana
Cristea, în care a fost primul spital din Bacău.
In s co p u l întreţinerii spitalului, P avalach e C ristea d on ea ză
m oşia Chetrlş, ca re se adm inistrează astăzi d e Prim ăria B acău .
Pavalache Cristea a mai donat pentru acest spital şi m o­
şia Isvoarele, însă între moştenitorii acestuia şi epitropia spi­
talului, a intervenit un proces, în care marele om de Stat M.
Cogălniceanu, a apărat interesele epitropiei.
Serdarul Grigore Busuioc, a lăsat şi el prin testament spi­
talului, mai multe case, moşia Râpa Epei şi 50 fălci din moşia
Ardeoani.
Marele filantrop băcăoan def. Feiwiş Klein, a donat acestui
spital un fond bănesc însemnat, pentru pavilionul de izolare.
Primăria Bacău a administrat spitalul până la 1667, dela
care dată a trecut sub îngrijirea judeţului Bacău, prefect fiind

Dr. RADU M OISE

Medic de boli interne al Spitalului „Pavel şi Ana Cristea*

Gheorghe Leca. In prezent spitalul se administrează tot de

Primăria Bacău. Construcţia actualului local a început în anul
1906. In anul 1926 i s’a suprapus un etaj, pentru care lucrare
Primăria Bacău a contribuit cu suma de două milioane lei.
Spitalul funcţionează cu două secţiuni: chirurgia pusă sub
conducerea d-lui dr. Telemac lamandi şi secţia de boli interne
sub acea a d-lui dr. Radu Moise. Asistentă la chirurgie este
d-na dr. Eugenia Alexandrescu. Secţia de radiologie, funcţionea­
ză sub conducerea d-lui dr. M. Eliescu.j
 Instalajiunile spitalului sunt făcute după ultimele progrese
ale ştiinţei medicale. Are un număr de 70 paturi.
Administratorul spitalului este "d. Const. Burchi.
In timpul marelui războiu
din 1916-1918, în acest local a fost spital militar No. 216

Spitalul „Pavel şi Ana Cristee*

cu aleea principală

S u bch iru rgi d-nii C o n s i. B ârsan, secţia ch iru gicală şi Gh.

C o n ia c , secţia m ed ica lă .
 C el dintâi medic al spitalului a fost Carol Miiller, după
care au urmat m edicii: Ţonciu, Oheorghiu, Fulgeanu, Iamandi.

Comunitatea Israelită
Are o existenţă de mai bine de 100 de ani. Timp de 12
ani, înainte de războiul din 1916-1918, n’a funcţionat din cauza
multor neînţelegeri dintre partide, în care interval, spitalul şi
celelalte instituţiuni, s’au

Comunitatea israelită
se întreţine din gabelă (taxă
pentru tăerea vitelor şi pă­
sărilor) şi din donaţiuni. Ea
îngrijeşte de spitalul israe­
lit, o şcoală primară de
băeti şi una de fete şi face
o mare operă de asisten­
ţă socială.
Cel dintâi preşedinte
al comunităţii a fost lancu
Delaocol, care a înfiinţat
actualul spital israelit, în
anul 1848.
Dela recunoaşterea a-
cestei comunităţi ca per­
soană juridică, actuala con ­
Dr. L. TECUCEANU
ducere în frunte cu d. dr.
Preşedintele Comunităţii Israelite
L. Tecuceanu, luptă pentru
intrarea în patrimoniu, a tuturor bunurilor ei, inclusiv venitul ci*
mitirului şi pentru introducerea impunerilor directe, cari să uşu­
reze situaţia actuală precară a comunităţii.

Spitalul Israelit „Aizic şi Aneta Schuller"

înfiinţat în anul 1848 de către lancu Delaocol, care era şi
preşedintele Comunităţii israelite din Bacău, pe acele vremuri.
Primul spital israelit a fost pe locul unde se află acum
sinagoga „Cojocarilor" din str. Miron Costin, fostă înfundată.
In anul 1916 i s’a dat denumirea de Spitalul „Aizic şi A*
neta Schuller", cari au renovat complect localul, înzestrându-1 cu
toate instrumentele chirurgicale necesare.
C el dintâi medic al spitalului a fost dr. Maizles. Au urmat
apoi m edicii: Mancaş, Marcovicii lamandi şi Marcusohn.
Spitalul are un serviciu de consultatiuni şi tratamente me-
dico-chirurgicale, oferind o perfectă ospitalizare bolnavilor, fără
nici o diferenţă confesională şi trei servicii de specialitate în­
credinţate medicilor spitalului d-nii A. Brii, (boli genito-urinare
şi âifilis), D. Crejer (boli şi operaţiuni de nas, gât, urechi şi
ochi) şi M. Şaler (boli ginecologice, sugari şi obstetrică). A-
ceşti medici fiind şi internişti, consultă şi tratează bolnavii spi­
talului.

Farmaciile din Bacău

In anul 1850 s’a înfiintat la Bacău cea dintăi farmacie
„La Mântuitorul", de către farmacistul Teodori, care le 1854 a
fost vândută unui farmacist german Rudolf Poek. La anul 1872
a vandut-o lui Ilie Racovitză, sub a cărei proprietate a mers
până în anul 1912, când a fost vândută lui Iosef Vogel, care a
trecut-o ca moştenire fiului său Marcel Vogel, farmacist. Aceas­
tă farmacie este arendată d-lui L. Averbuch, farmacist.
A doua farmacie în Bacău cu emblema „Sf. Gheorghe",
a fost înfiinţată de farmacistul Pecinsky, la anul 1852. La anul
1860 murind Pecinsky, farmacia a fost arendată lui Carol Elen-
bergher, de moştenitoarea Ernestina Volansky, care a tlaut-o
până la 1903, când a fost vândută d-lui farmacist M. Malhaso*
viei, care o dirijează în calitate de proprietar până astăzi.
In anul 1901, se instală fermacia lui Aron Enescu.
In anul 1921, farmacistul Stâncă, a cumpărat dela moşte­
nitorii farmacistului Enescu, dreptul de farmacie şi în anul 1933,
acesta a vândut-o d-lui farmacist Marcu Nachmanshon, care o
dirigează astăzi.
In anul 1921 a luat fiinjă farmacia „Salvator", a lui Mir-
cea Goleşteanu.
In anul 1924, farmacistul Goleşteanu a fost omorît în ur­
ma unei puternice explozii, în localul farmaciei, în timp ce pre­
para un amestec de clorat de potasiu cu pucioasă, pentru e*
fectuarea unor pocnitori.
P roprietara fa rm a ciei este d-na C lara G oleştean u -R osen -
zw eig. Farm acist-diriginte d . L. Rintzler.
 In anul 1928 s’a înfiinţat cu concurs farmacia „Regina
Maria", lângă podul Paloşanu, care a fost condusă de d-na
Elena Popovici (azi Săvulescu), proprietara farmaciei, până în
anul 1930, când a fost arendată d-lui Paul Herman, farmacist.
In anul 1932, s’a înfiinţat tot cu concurs a 6-a farmacie
în Bacău, în str. Mihai Viteazul, fostă str. Mare, proprietar fiind
d. Eugen Iliescu, asistent şi conferenţiar la Facultatea de far­
macie din Iaşi.

Laboratorul Regional de Igienă din Bacău

Aparţine Directiunei Sănătăţii din Ministerul Muncii, Să­
nătăţii şi Ocrotirilor Sociale, având drept autoritate superioară
intermediară Inspectoratul General Sanitar VI Iaşi.

D octor VASILE CRĂCIUNESCU

Medicul Ş ef al Laboratorului Regional de Igienă din Bacău

Localul. — Laboratorul este instalat cu chirie într’o casă

situată în str. General Grigorescu 19, colt cu str. Cristoveanu,
la piaţa formată din întretăierea a cinci străzi. încăperile labo­
ratorului constau în 4 camere de lucru, un antreu-biurou de
primire, o magazie de substanţe chimice, o magazie de păstrat
probele alimentare pentru analiză, o cameră pentru animalele

D -ra Inginer DEA POLTZER

Chimistă-şef a secţiunii de chimie

mici de laborator, un adăpost pentru animale mai mari, cele­

lalte atenanse obicinuite, locuinţa medicului şef şi a persona­
lului de serviciu.
Organizarea. — L aboratorul este împărţit în 2 secţiu n i:
1. S ecţiu n ea d e b a c te rio lo g ie şi ch im ie -b io lo g ică sau d e ana­
lize m e d ic a le ş i 2. S ecţiu n ea d e chim ie alimentară şi industri­
ală.
In secţiunea de analize medicale se execută analize bac­
teriologice, serologice, parazitologice, veterinare şi chimico-
biologice. In secţiunea de chimie alimentară şi industrială, se
execută analize de alimente şi băuturi, de materii prime şi fa­
bricate industriale şi de medicamente.
 Laboratorul este regional, deservind cu analize medicale,
(oficiale şi particulare), spitalele, dispensariile şi medicii din ur­
mătoarele 5 ju d eţe: Bacău, Neamţ, Roman, Putna şi Tecuci, e-
xecutând şi analize pentru controlul alimentelor în această re­
giune, precum şi analizele de chimie industrială necesare vămii
Bacău.
Laboratorul este înzestrat cu aparatele, sticlăria şi chimi­
calele necesare, având un inventar î,n valoare de 1.600.000 lei.

O cameră de lucru a secjiunei de analize m edicale

Personalul. — Se compune d in : şeful laboratorului dr.

Vasile Crăciunescu, care este şi medic şef al sectiunei de ana­
lize medicale, d-ra inginer Dea Poltzer, care este chimistă-şef
a secfiunei de chimie, d-ra Adriana Antonescu, licenţiată în far­
macie, având postul de asistentă-chimist, Paul Goldenberg, pre­
parator (asistent-farmacist), d-ra Jeana Papafil, impiegată, Const.
Boacă, prim-laborant, Const. Ciubotaru, laborant secund şi Ioan
Sava, om de serviciu.
 Istoric.

Laboratorul a fost înfiinţat la 1 Iulie 1924 sub forma unei

secţiuni de chimie prin numirea în postul de chimist-şef a d-lui
P. Nisipescu, licenţiat în fizico-chimice. Direcţiunea Sanitară Regi­
onală Bacău (desfiinţată ulterior la 1 Ian. 1930) i-a acordat la în­
ceput o singură cameră în localul spitalului „Pavel şi Ana
Cristea" din calea Mărăşeşti, în care d. Nisipescu a făcut pri­
mele începuturi executând analize de chimie alimentară. Secţi-

O cam eră de lucru a secţiunei de chimie

unea de chimie astfel înfiinţată, primeşte o întărire la 1 August

1924 prin înfiinţarea unui post de asistent-chimist, care a fost
ocupat de d-ra Dea Poltzer, licenţiată în fizico-chimice.
In urma demisiei d-lui P. Nisipescu, survenită la 1 Ianua­
rie 1925, d-ra Dea Poltzer este înaintată în postul de chimist-
şef a secţiunei de chimie, pe care la deţinut până în prezent,
continuând activitatea în domeninl chimiei şi procurând treptat
restul aparatelor necesare chimiei alimentare.
 Camera dela spital devenind cu totul insuficienta, Direc­
ţiunea sanitară regională Bacău, cedează 2 camere în localul ei
din str. Busuioc 25, în care se mută secţiunea de chimie în pri­
măvara anului 1925.
La 15 Aprilie 1925, postul de aşistent-chimist vacant este
complectat prin numirea d-rei Adriana Antonescu, licenţiată în
farmacie, post în care funcţionează până în prezent.
O transformare importantă se produce când postul de
medic-bacteriolog, ajuns a fi ocupat ca o sinecură de către
nespecialişti, în urma interventiunei energice care a curmat a-

Camera d e pregătire a materialelor de laborator

cest sistem, a d-lor profesori de igienă şi de bacteriologie ai

Facultăţilor de medicină, în frunte cu d-nii profesori doctori Al.
Slătineanu, M. Ciucă şi 1. Bălteanu, este ocupat la 15 S ep­
tembrie 1927, de d. dr. Vasile Crăciunescu, având specialitatea
de medic-bacteriolog şi igienist. D-sa înfiinţează secţiunea de
bacteriologie şi chimie-biologică (adică de analize medicale,
cari nu se făcuseră până atunci) şi preia conducerea adminis-
 strativă a întregului laboralor, transformat astfel în Laborator
Regional de Igienă.
Procurarea aparatelor şi pregătirea executării analizelor
medicale de bacteriologe, serologie, parazitologie, veterinare şi

de chimie-biologică, a cerut un oarecare timp. Se ob|ine în»

chirierea unei case întregi (actuala), în care se mută, laborato*
rul în vara anului 1928.
 in acest an, un concediu de 6 luni şi o bursă Rockefeller,
obţinută în urma recomandatiunei d-lor prof. d-ri Al Slătineanu,
M. Ciucă şi I. Bălteanu, a căror elev este doctorul Crăciunescu
şi a d*lui dr. P. Cazacu, pe atunci secretar general al Ministe­
rului sănătăţii, au permis d-lui dr. V. Crăciunescu o călătorie
de studii la Hamburg, Roma şi Madrid, continuată apoi cu vizi­
tarea laboratoriilor din Paris.
La întoarcere, d-sa continuă punerea la punct a metodelor
de analize şi această pregătire fiind terminată în Iunie 1929,
începe a executa pentru spitale şi public, singur toate analize­
le medicale inclusiv chimia biologică. Numărul de analize me­
dicale crescând repede, efectuarea lor devenea prin acest fapt
tot mai dificilă. Silite de această situaţie, după doi ani, în Iunie
1931, d-şoarele chimiste încep a se pune la curent cu ra­
mura chimiei biologice şi mai târziu a prelua treptat o parte
tot mai importantă din aceste analize sub controlul medicului
şef.
In anul 1930, d-ra Dea Poltzer obţine titlul de inginer
chimist în chimia industrială, lărgind activitatea secţiunii de
chimie şi în această direcţiune.
O creştere a personalului se produce prin obţinerea în
buget a unui post de preparator şi ocuparea lui Ia 1 Februarie
1931, de către d. Paul Goldenberg, asisteni-farmacist, post în
care a funcţionat până în prezent.
Un eveniment deosebit s’a produs în viaţa laboratorului
Ia 18 Iunie 1933, prin vizita d-lui ministru al sănătăţii D. R.
Ioaniţescu, care în urma constatărilor d-sale, a acordat d eco­
raţia „Crucea Meritului Sanitar" în diferite clase, fiecăruia din
personalul superior al laboratorului.
•
• •
O concepţie exactă asupra progresului realizat în activi­
tatea acestui laborator, în decursul celor zece ani împliniţi de
la înfiinţarea lui, se poate avea din observarea tabelei statistice
numerice de pe contra-pagină.
 ►din care
O > O TJ co < 03
Q > Oi
3 •-1
Q> 2. o
(t> N FT
•"S
>
O Z
2.
5T O o 5* >
03 Q>
3 21 o o EH
{ paiticulare
\ 0fiC!alC
2L <Q^ *9. N
N <0 o O* o m
O o O
3 *3.
Q- o*
S o
co

LABORATORUL
2L
>
3

o
108

O 00 vO
tg
00 4^ >
0

O
00 00 H
00 vO
885

00 s© N>
VO Ui
4

REGIONAL DE IGIENĂ
v© ^4
1697

SO
vO ig >
94

Os
H
00 ca
1793

H-* . 00 vO
VO ts3 >
26

SO

vO sO
vO
N)
280
218

00 00. 00

tO O
to SO
1000
1278

•^3
UI vO
• 00
o (O
00 O tg Ui h* 4*. VO •n
DIN BACĂU

50
ON
u> k*
OS tg cn
3345
3016

VO
ON UI
tg
00 tg
tg
vO UI
4^' tg Os •th. o

so tg 4*.
3295
6203

O **«4 M* VO
vO © •<1 Os IO U)
00 00 00 UI O

o >£■ 00 04 so
’• 04
7200
3838

u> ■J v© UI UI
00 00 K>
vo Ui t-f -v j UI
N)
Ol O)
4630
7941

o\ to UI
■«4 00 ui SO
UI
01 Ol O 00
00 so UI os
UI Ui so os UI
 Baia

O singură baie era la Bacău prin anul 1850 şi se numea

„Feredeul everesc“. Era instalată lângă şcoala Domnească, str. ■>
C. Platon. Totul se rezuma la o boltă de piatră în pământ, cu
un cuptor mare şi cu vre-o trei rânduri de laviji, unde se! fă ­
ceau băile de aburi. In fată erau două odăije mici unde se fă­
ceau băile de cadă. Când era zi fixată pentru baie, publicul
era anunţat printr’un om special, care colinda străzile oraşului
cu o prăjină în mână, în vârful căreia erau legate paie şi cârpe,
strigând cât putea: „Budaran, budai'an".
A doua baie a oraşului a fost construită în anul 1874, de
Strul Juvaergiui, în str. Ţigănimei, astăzi str. Lecca. Abia în a-
nul 1894, oraşul a fost înzestrat cu o baie sistematică de către
defunctul filantrop Feiwiş Klein, clădind-o pe locul din strada
Vasile Alecsandri, unde se găseşte şi astăzi. Ceva mai târziu,
tot el construeşte încă o baie pe strada Poştei, pentru folosinţa
lumei nevoiaşe, care acum nu mai funcţionează.
Ambele băi sunt proprietatea Comunităţii israelite din lo­
calitate.

Oborul comunal de vite şi mărfuri

Este situat în partea de nord-vest a municipiului, lângă a-

zilul de bătrâni al Primăriei.
In fiecare săptămână Joia, este zi de târg, iar bâlciuri a*
nuale se ţin I a 23 Aprilie, 29 Iunie, 29 August şi 26 Octom- .
brie. Bâlciurile dela 23 Aprilie şi 26 Octombrie, sunt înfiinţate
în anul 1933. .
Atât în zilele de târg cât şi la bâlciurile anuale, cele mai
importante tranzacţii sunt de vite de muncă -şi de tăere, cari
se transportă în mare număr la Craiova şi spre Dunăre până
la Galaji, Brăila, Călăraşi.

Oborul de Cereale

Situat în str. Basarabiei, pe un vast teren foarte bine a-

menajat.
Având în vedere viata comercială şi industrială a munici­
piului nostru, Camera de comerţ şi industrie din localitate, prin
stăruinţa d-lui deputat Criste Cristoveanu, preşedintele Camerei
de comerţ şi industrie, a ratificat în anul 1928, una din- cele
mai importante chestiuni, înfiinţând un obor de cereale, derivate
şi mărfuri, la scopul încurajării micilor producători agricoli şi
în conformitate cu dispoziţiunile legii burselor de comerţ.
In obor, Primăria a construit un imobil în care sunt in­
stalate birourile, iar Camera de comerţ a construit grajduri ca
adăpost pentru vite şi căruţe, precum şi o instalaţie gratuită
de cântărire oficială.
Preşedintele comisiunei oborului este d. Avram Simon,
comerciant, consilier municipal şi membru în consiliul de ad­
ministraţie al Camerei de comerţ şi industrie Bacău.

Serviciul de Pompieri

La început serviciul de pompieri se rezuma la câteva bu­

toaie de lemn, trase de boi, şi din cari pojarnicii (pompierii)
scoteau apa cu căldările. In timpul iernii, pompierii întrebuin­
ţau pentru serviciul de incendiu, apă adusă din puţurile de sa-

V echile aparate de incendiu

re dela Sărata, care îngheţa numai la temperaturi foarte scă­

zute. Apa se păstra în anumite rezervoare înconjurate cu gunoi.
Mai târziu au fost aduse dela Viena, aparate de incendiu,
cari deşi destul de vechi, mai sunt şi astăzi în funcţiune, şi cari
până acum câţiva ani, constituiau singurele aparate pentru in*
cendiu.
 Serviciul de pompieri al municipiului Bacău, este înzestrat
actualmente cu următoarele maşini: o moto-pompă „ Magirus” ,
care funcţionează din anul 1927; o auto-pompă cisternă „Magi-
rus", cu motor de 70 H. P., debit 1000 litri pe minut, capaci­
tatea rezervorului fiind de 3500 litri, pusă în funcţiune în
Septembrie 1928; o auto-cistemă „Latil" de 55 H. P., rezervo­
rul având o capacitate de 3000 litri, pusă în funcţiune în anul

Noile maşini de incendiu, cu scara m ecanică

1928 şi o scarăImecanică, capabilă să atingă cele mai înalte

clădiri din municipiul nostru.
Serviciul de pompieri este pus sub comanda d-lui locot.
Ioan Bărbulescu.

Penitenciarul Bacău

J) In Moldova până la 1646 neexistând urme de legiuiri

penale, nu se putea da nici preciziuni asupra pedepselor cu
fapte săvârşite.
„Detenţiunea era premergătoare morţii, căci cine era tri­
mis la închisoare, cu greu mai scăpa cu viată. C ei arestaţi e-
rau aruncaţi în gropniţe şi beciuri, lipsiţi cu totul de orice în­
grijire. Condamnaţii Ia ocnă nu mtfi vedeau, lumina zilei".

Gr. Dianu. Istoria închisorilor din România.

 2) Până la Grigore Ghica (1849-1856), închisorile au stat
în cea mai neagră mizerie. Acest Domnitor încuviinţează înfiin­
ţarea grosurilor din nou la 7 ţinuturi şi meremetul la celelalte
şase şi anume: Dorohoi, Botoşani, Roman, Bacău, Galaţi şi
Bârlad.
In toată ţara românească erau şase temniţe: Bucureşti,
Craiova, Giurgiu, Brăila, Telega şi Ocnele Mari.
In Moldova erau 13 temniţe de judeţe. La Iaşi criminalul
şi arestul de poliţie, iar la Tg.-Ocna, o temniţă de muncă silni-
că.
Penitenciarul din Baeău a avut mai înainte denumirea de
Arest preventiv. Până Ia 1885 când s’a construit actualul local
de arest, „ Grosul", cum i se zicea pe atunci, era pe locul un­
de este acum Cercul de recrutare. S’a mutat apoi într’o clădi­
re unde este Şcoala primară de băeţi No. 3, din strada G e­
neral Averescu care era împrejmuit cu ziduri groase, ale căror
puţine urme se văd şî astăzi.
Directorul penitenciarului este d. George Ţintă,- vechi zi-
arist.

) „V ăcăreştii” de O ctav G eorgescii.

 Bacăul în vremuri de război

Ţinutul sau judeţul moldovenesc având drept reşedinţă o-

raşul Bacău, din cele mai vechi timpuri despre care se vorbeş­
te în această lucrare şi la capitolul Administraţia locală, a jucat
un important rol şi pe terenul apărării şi consolidării naţiona­
le, „găsindu-şi Bacăul'‘ cu populaţia acestui judeţ, oricine s’a
abătut din calea apărărei gliei şi demnităţei naţionale.
Locuitorii acestui întins, bogat, variat şi frumos ţinut, des-
cedenţi ai voinicilor apărători de hotare, din seminţia Bâcu-lui
„Bâcău“ cu „cheile Băcului“ despre care legendele spun :
„Bacului viteazului“
„ ce-a pus strajă drumului“ .
în toate momentele grele prin care au trecut mult frământatele
noastre provincii, au participat cu cea mai largă parte dş jertfe
şi devotament, cauzei naţionale. Nu trebue să se uite, că
pe aici pe strategicele văi ale Trotuşului, Oituzului şi Şiretului,
au fost de zeci şi sute de ori invazii barbare şi tot atâtea re­
trageri or rezistenţă a populaţiei, până ce viscolele barbarilor
adesea şi a pretinşilor binevoitori „protectori", au trecut. Numai
prin pasul Oituzului, înainte de 1916, au fost peste trei zeci de
treceri or năvăliri în sus şi în jos, cum atât de precis sunt a-
rătate într’o documentată comunicare a eruditului profesor N.
Iorga, făcută Academiei.
Răzăşimea ca şi cealaltă ţărănime muncitoare care formea.
ză baza populaţiunei acestui ţinut, în mod constant, cum zice
românul, „de când e lumea", au răspuns cu riscul ori căror sa­
crificii supremei datorii: apărarea Patriei şi gliei strămoşeşti.
$i nici nu era posibil altfel, pentru o .răzăşime a cărei origină

se află aici, pentru unii din ei — cei din stânga Şiretului şi cei
dela munte, — cu mii de ani, adică înainte de prima colonizare
romană înainte de Christos, iar pentru alţii dintre ei, răzeşi cu
titluri de nobleţă -hrisoave domneşti — stăpânitori aici dobândi-
tori de pământ dela voevozii moldoveni, pentru fapte de vitejie în
lupte, penfru care sunt mărturie şi numeroasele hrisoave dar şi.
multe denumiri de sate, moşii etc.
Traiul acestei răzeşimi în decursul veacurilor, alături cu
ceangăii catolici cari au sate întregi în acest ţinut, n’ au influ­
enţat întru nimic atitudinea tuturor în vremuri grele şi toti la
un lo c: răzeşi moldoveni, ceangăi, clăcaşi etc. indiferent de cre­
dinţa religioasă, averea ori limba ce vorbesc, s’au socotit cu
drept cuvânt cei mai legitimi stăpâni şi apărători ai acestui pă­
mânt moldovenesc şi în toate timpurile, cot la cot au luptat
frăţeşte pentru apărarea Patriei şi pământului străbun. • •
întreg acest ţinut poate servi ca studiu celor ce vor să ştie
procesul de asimilare în timp, a populatiunei conlocuitoare.
Volume întregi s’ar putea scrie dacă ar cerceta cineva
frumoasele şi ospitalierele sate băcăoane, în privinţa părţei
contributive a acestei populaţiuni pe altarul Patriei, din cele
mai vechi timpuri, când viata era destul de primitivă, dar ins­
tinctul de conservare şi apărare a pământului strămoşesc, pre­
ponderent.
Cercetătorul obiefctiv ar găsi în fiecare sat şi la fiecare
răspântie or colină, numeroase urme şi semne ale fermecătorului
trecut ăl acestui interesant ţinut.
Iniţiativa şi realizarea unui muzeu băcăoan, în care s’ar
colecta tot ceiace este mai proeminent din trecutul acestui
ţinut, în care s’au născut şi trăit viteji şi voevozi neuitaţi c a :
Ştefan cel Mare $i Sfânt, scriitori, învăţaţi şi patrioţi distinşi ca :
Vasile Alecsandri, Costache Negri, dr. Istrati (fost bursier al
oraşului etc.), un asemenea muzeu ar fi cel mai important te­
zaur şi mândrie a localităjei-
Vechii răzeşi, boferii stăpânitori de pământ şi ţărănimea
de gloată, s’au întrecut în acte şi fapte de devotament către
voevozii şi hotarele Ţârii, luptând tot aşa de vitejeşte atâtdea-
lungul veacurilor, cât şi mai târziu la Grivija, Plevna şi de cu­
rând la Robăneşti, Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti etc.
Soarta şi situatiunea geografică a acestui judeţ, a făcut ca
teritoriul său să contribue ori când, cu tot ceiace nevoia a ce ­
rut pentru izbândă.
Fără a ne preocupa de latura luptelor politico-econom ice
mai vechi, ori mai noi, concentrând aceste rânduri numai asu-
pra laiurei pur ostăşeşti, putem afirma fără să fim desminţiţi
că : trecutul militar al acestui ţinut, este demn de pildă în toate
Binecuvântarea
trupelor înainte
de a intra
în lupte

privinţele şi că pe cât de strălucit şi bogat este sub raportul

— 156 —
 sacrificiilor şi faptelor de arme, din cele mai vechi timpuri până
azi, pe atât de lipsit este de orice urmă, or cât de îndepărtată
a faptelor care ar dezonora pe un vrednic şi demn cetăţean.
Pe cât nu există nici o urmă despre vre-o laşitate or
trădare în lupte, a vreunui răzeş sau luptător băcăoan, conducător
or nu de oaslte, aşa precum istoria ne arată că s’a întâmplat
cu multe căpetenii de oştire sub vechii voevozi, pe atât abundă
nume şi faptele celor ce s’au distins în orice împrejurări în
slujba naţiei şi prestigiului său.
Cercetătorul acestor lăudabile constatări, ar afla de exem­
plu, cuni în timpul marelui nostru război pentru unitatea naţio­
nală, simpli soldaţi băcăoani ajunşi în captivitate îndepărtată, cu
instinctul lor nativ, au ştiut cum să se informeze şi să se orien­
teze, evadând din lagăre sau munci silnice, spre a trece prin foc şi
apă către frontul armatelor amice, cărora le-au adus preţioase in-
formaţiuni asupra celor observate la duşmani în timpul captivi­
tăţii, sau vor afla morminte pe întinsul acestui ţinut în care o-
dihnesc bătrâni, femei şi copii cari au preferat să li se sfârtece
mai bine corpul. în bucăţi, decât să servească drept călăuze
sau altceva vrăjmaşilor, pe care soarta armelor i-au adus la
căsuţele lor! Cercetaţi de exemplu în satele: M-rea Caşin, Pa­
lanca, Enăcheşti, Căiuţi etc. asemenea realităţi.
Aşa a fost scris Bacăului ca tot pe teritoriul lui, să se
desăvârşească pentru o clipă chiar, primul vis de Unire a tutu­
ror Românilor şi tot aici să fie câmpul de luptă şi lagărul cel
mai rezistent in războiul. pentru realizarea României Mari.
Aici în vecinătatea oraşului Bacău, pe dealurile de lângă
satul Iazu (comuna Petricica), s’au întâlnit acum 334 ani trupele
moldoveneşti dela Cetăţuia (Nadişa) cu trupele lui Mihai V i­
teazul, venind pela Oituz, biruitor dela Alba Iulia, spre capitala
Moldovei, pentru desăvârşirea Unirei tuturor Românilor.
Aici lângă Iazu, trupele moldoveneşti ale lui Eremia Mo­
vilă, fugit la Hotin, după o scurtă ciocnire, recunoscându-şi fra­
ţii, cu strigăte de bucurie au trecut alături de ei şi cu Viteazul
Voevod Mihai, în frunte şi aclamaţi de popor au mers spre Su­
ceava, capitala de atunci a Moldovei, şi Iaşi realizând, astfel
pentru ori cât de puţin, Unirea tuturor provinciilor româneşti.
Scânteia de atunci nu şi-a pierdut strălucirea.
Acum 17-18 ani, tot pe aceste frumoase văi ale Oituzului,
Caşinului şi Trotuşului, s’au dat cele mai lungi şi crâncene lupte,
cari au precedat ziua cea mare a păcii mondiale pe urma că­
reia am realizat. Unirea pe veci a tuturor provinciilor româneşti
realizând idealul „pentru care ne-au răposat şi moşii şi părinţii".
In vârtejul acelor vremuri grele în veci pilduitoare, prin
care a trecut ţinutul şi neamul românesc, oraşul Bacău de azi,
„târgul Băcăului“ de ieri, a fost centrul către care şi-au îndrep­
tat în primul loc gândul, învinşii şi învingătorii liniilor de Juptă
vecine şi tot aici şi-au pus speranţele celei mai mari şi mai din

Casa inginer Anania

Comandamentul Armatei de Nord şi al Armatei H-a, pentru frontul
Maraşti-Soveja-Caşin-Oituz-Palanca-Bicaz-Tulgheş-Dorna-Călimanul [Bucovina]

urmă victorii, pe care n’au putut-o realiza inamicii noştri de ieri,

cari ar fi putut prelungi sau schimba soarta războiului dacă puneau
mâna pe acestă citadelă şi obiectiv: Bacăul cu bogăţiile lui.
Naţiunea, Suveranul şi comandanţii oştirei noastre, din
prima zi a mobilizării din 1916 şi pânâ la armistiţiul păcii
mondiale din 11 Noembrie 1918, aci la Bacău au ţinut coman­
damentul cel mai de seamă al războiului nostru, aci au fost
comandamentele: Armatei de nord (general Prezan C.) şi apoi
Comandamentul Armatei Il-a (general Averescu Alex.). Oraşul
Bacău şi vecinătatea lui fiind în permanenţă, în tot acest timp
un puternic lagăr şi laborator care pregătea, hrănea şi îmbărbăta
unităţile divizionare române angajate în luptă, apărând cu vite­
jia legendară şi hotarele vechei Moldove, în care destinul a voit
 ca pentru un scurt timp la laşt, în fosta capitală a Moldovei,
să se afle însă-şi Capitala Ţării, Suveranul şi guvernul său.
Aci în Bacău au fost marile comandamente de luptă în
vecinătatea frontului; de aici s’au condus diviziile pe întinsul
front, aci au fost centrele de pregătire în orice clipă de a sări
la frontul periclitat, aci au fost spitalele de răniţi în luptele a
căror vuet, şueră şi acum în urechile sutelor de mii de români
ostaşi şi civili, trăitori pe aceste meleaguri în timpul marelui
război. Cu drept cuvânt unii au botezat acest oraş cu merita­
tul titlu de : Capitală a rezistenţei şi victoriilor întregirei naţio­
nale, iar pe zidurile clădirilor respective, vor sclipi pe veci plăci
comemorative a fostelor formaţiuni militare şi comandamente
cari au funcţionat efectiv aci în timpul marelui război, după cum
numeroasele urme de tranşee care brăzdează satele şi neuita­
te cimitire, strejuesc pe întinsul cuprins al judeţului, pe unde
lupte neînchipuit de grele au stăpânit câji-va ani toată fiinţa şi
existenta acestui ţinut şi a întregei Ţări.
Dacă în 1877 dorobanţii băcăoani, au ajuns şi s’au întors
cu mici pierderi, victorioşi dela Grivija şi Plevna şi dacă la 1913
urmaşii lor, infanteriştii băcăoani şi celelalte trupe locale, tre­
când Dunărea, au străbătut Bulgaria peste Balcanii dela Etro-
pol şi Slatita până în faja Capitalei bulgare şi s’ jau reîntors să­
nătoşi, nu tot aşa a fost soarta trupelor băcăoane în războiul
1916-1919, care a secerat mii de viteji pe întinsul fronturilor de
luptă, din regimentele locale, veşnic refăcute în urma pierderilor.
Destinul a voit ca şi în această împrejurare, în războiul
cel mare pentru întregirea neamului românesc, trupele bă­
căoane, să lupte cât mai mult pe propriul lor teritoriu ju ­
deţean şi alătyri de celelalte trupe de aceiaşi înaltă va­
loare, să contribue într’o largă măsură de sacrificii, în luptele
de pe vechea frontieră a Carpaţilor băcăoani şi să scrie cu
propriul lor sânge, eterna lozincă a frontului Caşin-O ituz - Slă-
nic-U z-Trotuş: „P e aici nu se trece“ .
Regimentele de infanterie băcăoană, au cunoscut cu
prisosinţă şi entuziasmul ofensivei la baionetă, dar şi îngri­
jorarea defensivei propriului teritoriu, căci — spre deosebire de
alte trupe — care au luptat victorios pe alte fronturi de luptă,
aceste regimente şi cele de artilerie locală, au trecut împreună
cu celelalte corpuri de trupă divizionare, trecătorile Carpa­
tilor corespunzători judeţului Bacău, până dincolo de Miercurea
 Ciucului şi unele pe valea Bicazului şi apoi defileul Mu­
reşului, până aproape de Reghinul Săsesc, în plină şi entuzi­
astă ofensivă, pentru ca apoi, deşi victorioşi, consecinţă a lup­
telor din Dobrogea, siliţi a se retrage din Înalt ordin român
la vechea frontieră: M-rea Caşin-Oituz-Uz-Bicaz, spre. a se opu­
ne puhoiului duşman care încerca să se reverse cu preţul or
căror sacrificii de sânge, asupra Moldovei, care în acele vre­
muri de tristă amintire era România însăşi, situa{iune eroică
defensiva, care a împiedecat pe vrăjmaşi la cucerirea unei sin­
gure palme de pământ, mai mult din poziţiile pe cari s au oprit
regimentele noastre cari au avut de apărat odată cu propriul

D efileul Oiluzului
unde s’ au dat cele mai crâncene lupte

lor teritoriu şi cerc, de foc, Caşin-Oituz-Slănic-Trotuş, din jurul

Bacăului lor, şi Bicaz (Neamţ), soarta Naţiunei şi Statului Ro­
mân, aflate în spatele acestui cadril al morţii, brăzdat de tran­
şee şi supra populat de trupe ruseşti şi populafiune refugiată.
Mai târziu, unele din aceste trupe băcăoane au fost în­
dreptate spre alte fronturi de luptă tot aşa de greu expuse :
Argeş, Dragoslave, Bucureşti, Jiu,R. Sărat, Mărăşti etc., revenind
apoi, unele la Oituz-Cireşoaia, altele după o scurtă refacere la
Nămoloasa-Mărăşeşti, iar populajiunea locală băştinaşă, n’a în­
cetat de a fi pe loc de folos frontului respectiv, contribuind zi
cu zi la ajutorul ori căror alte trupe, cari au luptat ori cantonat
pe acest frământat şi însângerat pământ.
In timp ce scumpii lor luptau vitejeşte pe fronturile de
luptă, cei de acasă: bătrâni, femei şi copii n’au încetat o clipă
de a fi veşnic în contact cu războiul care s’ a purtat la uşa ca ­
selor lor şi gârboviţi de corvezi şi rechezitii, n’au pregetat a
încuraja la rezistentă pe front, prin conduita lor, chiar pe „alia­
ţii" moscoviţi cari se ştie cum s’au purtat cu paşnica populati-
une românească, după ce germenul distrugerei şi disciplinei
militare a intrat în rândurile lor !
Din aceleaşi trupe-băcăoane, un batalion activ, al paturlea
din regimentul 27 infanterie, deslipit de regimentul de origină din
prima zi a mobilizării, servind ca trupă de acoperire în acţiu­
nea de pe valea Bicazului şi Mureşului, alături de regimentul
frate mai mare (67), a avut în cursul războiului o soartă ostăşeas­
că neîntrecută, căci a luptat voiniceşte pe toate fronturile de lupta
ale armatei române, începând cu cele dela Bicaz-Toplita-Ratoş-
nea, trecând apoi la Dunăre, şi după aceia dela Tg. Jiu-Căr-
buneşti, în amărîta retragere, dând numeroase lupte, până la
fixarea frontului Ireşti-Mărăşti-Oituz şi apoi în luptele din acest
sector şi cele dela Tg. Ocna-Cireşoaia, unde iarăşi pe propriul
teritoriu judeţean, regăsindu-se în lupte, cot la cot cu ostaşii
regimentului de origină, batalionul 4/27 fiind încadrat la acea
dată în regimentul 31 infanterie, căruia iau dat fiinţă, după ca-
derea acelui regiment, în luptele dela Cerna.
Acest batalion băcăoan, este acela care între alte fapte de
arme, a intervenit ca ultimă rezervă, în luptele dela 7-8 Octomb.
1916 şi a împiedicat decisiv trupele austro-ungare victorioase
de a pătrunde în Moldova prin defileul Bicaz-Tarcau.
Tot acest batalion este acel care la 25*26 Octomb. 1916,
trecând Dunărea pela Giurgeni-Hârşova în spatele armatelor ger-
mano-bulgare, aflate în plină ofensivă, a ocazionat trupelor ru­
seşti (Div. 8-a cav. rusă), să poată da cea mai mare lovitură
în spate — pe care n’au dat-o însă — acestor trupe duşmane.
Apoi acelaş batalion decimat, în lupte, este acel care Ia 13
Noembr. 1916, pe Olt la Curtişoara lângă Slatina, a ţinut piept
la trei divizii germane din armatele victorioase dela Jiu, îm-
piedecându*le trecerea, prin acest vad, din cauza rezistentei
eroice opusă de acest batalion „fantomă", fapt despre care vor-
beşfe destul de eloquent însăşi generalul Ludendorf, fostul şef"
de stat major al arirtatelor germane, care dojeneşte pe g-ralul
von Kiihne, că a întârziat din Cauza acestei dârze rezistente, cu câ­
teva zile, joncţiunea trupelor germane, destinate atacului concen­
tric asupra Bucureştilor. (Vezi Amintirile Ludendorf, ediţie rom.
voi. I pag. 355).
Bucuria armistiţiului general, (11 Nov. 1918), a găsit in-,
fanteria şi artileria băcăo&nă pe propriul teritoriu la:C aşin-O i-
tuz-Coşna-Tg.-Ocna-Poeni-Cireşoaia, în aşteptare de nou sbor
peste Carpaji, iar la August 1919 aceiaşi băcăoani: regimen­
tele 27 infanterie 12 şi 17 artilerie regăsindu-se la un loc şi
cu voluntarii şi trupele ardelene, după grele lupte, la hora
obiectivului final: Buda-Pesta, de unde apoi s’au reîntors la vatra
părintească pe care au apărat-o prin vitejia şi credinţa lor nestră­
mutată, spre a-şi reface apoi plugul, securea şi gospodăria, di­
struse de viscolul războiului necruţător.
Tot pe plaiurile şi colinele acestui judeţ, unde aţâţi vred­
nici şi bravi oştaşi ai numeroaselor alte corpuri de tiupă cari au
luptat pe acest teritoriu, au rămas neperitoare urme ale celor
ce s’au distins pentru vitejia şi credinţa lor, în slujba natiunei
şi patriei române, îutK gite.
Aici se găsesc mormintele atâtor viteji şi legendari patri­
oţi, căzuţi ÎA lupte pentru cauza naţională, realizată prin războiul
cel mare. . .
Tot pe teritoriul acestui jude}, au căzut vitejeşte legendarul
grănicer Muşat, scriitorul bucovinean ion Grămadă, înflăcăratul
ardeleafl locot. Rebreanu Emil şi tot aici şi-a făcut pregătirea de
luptă şi sub comandamentul de aici, eroina Ecat. Teodoroiu de
la Jiu, de aici a fost viteazul călăreţ veteranul Donici, tot aici
Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost în tranşee la cot
cu soldatul şi tot pe acest teritoriu la Coşna-Tg ^Ocna, Princi-
pele moştenitor, Suveranul de azi, a primit botezul de sânge,
alături de bravii vânători de munte şi câte alte asemenea scum­
pe reamintiri înălţătoare din marele război îşi au origina în
aceste frumoase ţinuturi şi vremuri grele trăite.
Pare că a fost un făcut, că pe lângă bucuriile cele mari
ale izbânzilor de pe fronturile comandate de comandamentul
armatelor de aici şi reprezentanţi ai misiunilor aliate, tot aici
foştii inamici ne-au lăsat şi amintirile cele ce în veci trebue să
ne reamintească calvarul suferinţelor noastre.
Astfel tot pe teritoriul băcăoan, sunt îngropaţi spionii şi
dei condamnaţi la moarte de curtea marjială, dare a funcţionat
pe lângă comandamentele diviziilor şi armatei Il-a română şi
tot aici (la Palanca) se află început de către trupele ungare
un grandios monument, simbolizând vremelnica lor victorie asu­
pra noastră la vechea frontieră Agăş - Palanca - Ghimeş, monu-

Monumeniul eroilor dela Palanca

ment transformai apoi româneşte şi tot aici (în faja gărei Ră-
căciuni) la puţin timp, după ce Marele Rege Ferdinand I, făgă­
duise aici pământ şi vot ostaşilor săi, reprezentantul Puterilor
centrale, von Kiilman a pretins, cu ocaziunea păcei separate ru­
seşti, abdicarea Suveranului nostru, rămas însă neclintit credincios
 până la moarfe, jurământului ce făcuse către naţiunea şi Statul
român.
Încrederea în rezultatul final al războiului, n’a părăsit o
clipă pe Marele nostru Rege, nici pe devotatul său popor şi
ostaşi, astfel că reamintindu-ne, noi şi urmaşii noştri, acele ne­
uitate momente grele, să ne întrecem în apărarea acestei scumpe
moşteniri şi cu evlavie şi hotărîre să ne reamintim ori când că :
„Nici un sacrificiu nu-i prea mare peutru apărarea şi cins­
tirea Patriei“ .
In acele vremuri ’de supremă îngrijorare şi sacrificii de
tot felul, trupele băcăoane (27 şi 67 infanterie, 12, 17 artilerie
şi 5 obuziere), mobilizate pe fronturile de luptă, la cot cu cele
alte trupe din bravele divizii române, se întreceau în fiecare o-
câzie, în acte de bravură „La Arme pentru Neam şi pentru Rege“,
fapte cari au dat ocaziune înaltelor comandamente să distingă
cu cele mai mari decorajiuni de război, atât regimentele cât şi
pe vrednicii lor ostaşi, osebit de cele alte decoratiuni de răz­
boi, atribuite unui numeros număr de ostaşi băcăoani, distinşi
pe diversele fronturi de luptă.
Astfel din lipsă de spajiu, fără a reproduce textul breve­
telor tuturor acestor distinctiuni, cari formează cel mai nobil şi
important hrisov al acestei generatiuni, cităm ca document al
vremurilor, următoarele Brevete şi înalte Decrete Regale de
decoratiuni extrase din Ediţia Il-a, sumarul Ordinul Cavalerilor
„Mihai Viteazul" :

B R E V E T
Ordinul „Mihai Viteazul1‘ clasa IlI-a
cu înalt Decret Regal N o. 1126 din 30 Septem. 1917.
Drapelului Regimentului 55/67 infanterie,
(Regimente contopite în 1917)

Noi, Ferdinand 1 Rege al României.

Dorind a răsplăti meritele Regimentului 55/67 infanterie,
pentru vitejia şi avântul cu care au luptat atât ofiţerii cât şi
trupa Regimentului 55/67 infanterie în aprigele lupte din Iulie
1917 şi în care au reînoit gloria câştigată în grelele lupte din
1916.
 Pe frontul dela Nămoloasa au rezistat cu îndârjire timp
de o lună, celor mai îngrozitoare bombardamente şi încercări
de atac, fără să dea înapoi şi fără ca inamicul să poată pătrun­
de cât de puţin în sectorul său. In bătălia dela Mărăşeşiti a dat
în noaptea de 1-2 August mai multe contra atacuri furioase,
oprind înaintarea germanilor, iar la 6 August în aceiaş bătălie,
patru atacuri inamice s’au sfărâmat de liniile,, pe atunci slab
întărite ale acestui glorios regiment.
Noi îi conferim 'Ordinul militar „Mihai Viteazul“ cl. III.
Drept care îi dăm acest brevet subscris de Noi şi înves­
tit cu regescul Nostru sigiliu.
Dat în Iaşi la 30 Septembrie 1917
(ss) Ferdinand

B R E V E T
Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa IlI-a
Drapelului Regimentului 2 7 Bacău
cu înalt Decret Regal No. 4351 din 22 Octomb. 1920

Noi, Ferdinand I Rege al României.

Dorind a răsplăti meritele Regimentului 27 Infanterie Ba­
cău, pentru vitejia şi avântul de care au dat dovadă ofiţerii şi
trupa în luptele dela Pralea, în iarna anului 1917, când după
o luptă crâncenă corp la corp, au respins pe inamic la cota
773, Bordeiul lui Mihai şi cota 779, capturând prizonieri şi mi­
traliere.
In luptele dela Cireşoaia în Iulie 1917, când inamicul
înaintase cu forţe superioare la aripa dreaptă a Diviziei a 8-a,
Regimentul 27 infanterie contra atacă cu furie trupele vrăjmaşe
şi respingându-le, restabileşte situaţia şi capturează 200 prizo­
nieri, 3 mitraliere şi un tun. In ziua de 28 August, atacă cu
avânt cota 707 Pârâul Fânaţului Biserieei Cireşoaia şi cu toate
pierderile grele suferite, liniile de asalt înaintează sub focul
violent de baraj al artileriei duşmane, până la 50 metri de po­
ziţia inamică, unde se fixează pe un nou front, pe care se
menţin apoi cu toate contra atacurile disperate ale vrăjmaşului.
Noi îi conferim Ordinul militar „Mihai Viteazul“ cl.; III.
 Drept care îi dăm acest brevet subscris de Noi şi înves­
tit cu regescul Nostru sigiliu.
Dat în laşi la 22 Octombrie 1920.
(ss) Ferdinand

BREVET
Ordinul „Mihai Viteazul “ clasa IlI-a
înalt Decret Regal No. 1137 din 3 Octombrie 1917

Noi, Ferdinand I Rege al României.

Dorind a răsplăti meritele Sub-locot. Ciobanu C. Iosif, din
Regimentul 27 infanterie Bacău, pentru vitejia şi energia fără
seamăn cu care a condus lupta corp la corp ce a dat la tran­
şeele de pe Dealul Kiteluşului, în ziua de 27 Iulie 1917, când
trupe numeroase inamice reuşiseră să ajungă pe poziţie. S’a
distins în mod remarcabil şi Ia 29 Iulie,, când a condus pluto­
nul la atacul poziţiei inamice din Valea Aninişului, cu atâta a-
vânt, în cât a antrenat şi companiile vecine după sine.
La atacul crestei a 3-a, a căzut grav rănit în mijlocul lup­
tătorilor săi.
Noi îi conferim Ordinul militar „Mihai Viteazul" cl. IlI-a
Drept care îi dăm acest brevet subscris de Noi şi înves­
tit cu regescul Nostru sigiliu.
Dat în Iaşi la 3 Octombrie 1917.
(ss) Ferdinand

BREVET
Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa IlI-a
înalt Decret Regal N o. 633 din 19 Martie 1918

Noi, Ferdinand I Rege al României.

Dorind a răsplăti meritele Locot. de rezervă Văgăunestu
Mihail, din Regimentul 27 infanterie, pentru vitejia şi avântul
cu care a comandat, compania în lupta de pe muntele Chsipies
în ziua de 7 Octombrie 1916.
 Asvârlindu-se Ia contra atac în fruntea unităţii sale, a tre­
cut prin focul omorâtor al inamicului şi sfărmându-i cu baione­
tele rezistenta, a pus stăpânire pe munte, capturând două tu­
nuri, o mitralieră, un bogat material de război şi numeroşi pri­
zonieri.
Prin această faptă de arme, a înlesnit în mod hotărîtor a-
părarea defileului Bicazului.
Noi îi conferim Ordinul militar „Mihai Viteazul“ cl. Iii-a.
Drept care-i dăm acest brevet subscris de Noi. şi învestit
cu regescul Nostru sigiliu,
Dată în Iaşi la 19 Martie 1918.
(ss) Ferdinand

In aceiaş măsură a recunoaşterei actelor de vitejie pe

front în faja inamicului, numeroşi alti ofiţeri şi grade inferioare
născuţi, crescuţi ori trăiţi pe frumoasele meleaguri băcăoane,
. dar cari au făcut parte din alte corpuri de trupă de cât cele
locale, au scris de asemenea prin vitejia lor, pagini glori­
oase în istoricul tărei şi al regimenteloT din cari au făcut parte
în timpul marelui război, iar brevetele şi faptele lor vor forma
deapururi cel mai frumos izvor de hrisoave şi tezaur al pătimi-
rei şi realizărei noastre naţionale.
Cităm între astfel de hrisoave brevetele următorilor ofiţeri
şi grade inferioare născuţi, educaţi or trăiţi în tinuţul Bacă*
ului în timpul războiului:
Cavaleri ai Ordinului „Mihai V i t e a z u l generalii: Averescu
Al., Prezan Const., Văitoianu Ar., Broşteanu Ernest, G rigorescu
Eremia, Rosetti Radu, Cihoschi H., Bunescu Gr., Davidoglu CL
Vasilescu Par., Colonelii Tomoroveanu V., lonescu ]., Lt.-col.
Balaban N., Ioiiescu C., Maiorii lonescu G. S., Stareşin Const.,
Stamatiade Felix, Căpitanii Arion Mihail, lonescu Gh. (Tg.
Ocna), dr. Bruteanu Mircea, Locot. Văgăunescu Const., Alpre-
otului Simion şi alţii, iar cu * Virtutea Militară“ de război, urmă-
orii ostaşi grade inferioare : Ioan Vrabie, plutonier invalid, Gh.
Coroi, plutonier major rez, Dimitrie Valter, plutonier, rezervă,
Const. Ţurai, plutonier major rez., Carol Ragoveschi, sergent
rez., Ferdinand Ghertner, sergent rez., Ştefan Pericle, sergent
invalid, Ferdinand Dobrică, plutonier major activ, Const. Fuioa-
gă, plutonier rez., Manea Ursei, plutonier rez., Gh. Constanti-
 nescu, toţi aceştia din Bacău şi din judeţ următorii: Rândaşu
Ion, Parfenie Ion, Bârgaonifa Ion, Costachi V. Ion, Gheorghiu
Vasile, Banea Achim, Olteanu Gh. Costachi, Stan Ion, Codrea-
nu Mateiu, Crăciun V. Neculai, Ticanet N. Ion, Climescu Vasile,
C ochior Gh., Ivancea Mihaiu, Sandu Gh., Todirică Ion, Cheta
Neculai, Hobu Vasile, Murariu Stan, Murariu N. Neculai, Mir-
canu Gh. Mărican Ion, Răileanu Gh. Ion, Roşu Ion, Gherasi-
mescu I. Ion, Manole Gh., Elisei Ursac, Miltiade Hociung, An-
tonaş Ştefan.
Pe lângă toti aceşti distinşi ostaşi, ofiţeri şi trupă, Mo­
nitorul Oficial al epocei respective, cuprinde un mare număr
de ofiţeri şi trupă băcăoani, decoraţi şi medaliaţi pentru bra­
vură cu celealte distinctiuni de război Steaua şi Coroana Ro­
mâniei şi Bărbăţie şi Credinţă cu spade, osebit diverse deco-
rajiuni străine şi aliate.
Dintre toti aceşti distinşi ostaşi, unii îşi dorm somnul de
veci, alături de iubifii lor camarazi; şi soldaji, căzuţi în lupte
înainte de încheierea păcei generale, care a pus capăt celui
mai sângeros război de până acum.
In neuitatele vremuri ale marelui război, când vitejia şi de­
votamentul îşi măsura puterea cu moartea pe întinsul fronturi
lor, populajiunea băcăoană, îndura cu stoicism ca tot românis­
mul, clipele grele ale războiului care le brăzda cu tranşee şi
obuze şi căminul şi sufletul, dar hotărîti a muri pe pământul
strămoşesc, ceas cu ceas urcau şi scoborau alături şi pentru
luptători la linia de foc, tot felul de greutăţi inerente luptelor:
munijiuni, alimente etc.
In acelaş timp administraţia judeţeană: primari, notari,
cantonişti, factori poştali, şefi de post etc., mobilizaţi pe loc în
această arenă a mortei, numită: zona frontului Armatei a Il-a ro­
mâne, unii dublaţi şi triplaţi cu elemente de aceiaşi datorie, refu­
giaţi din teritoriul vremelnic ocupat, de unde structura întreagă
de aparat ad-tiv judeţean, s’a alăturat structurei administrative
din Moldova liberă; tofi aceşti se întreceau spre a fi cât m.ai de
folos trupelor şi Ţărei, concentrată în această parte de pământ.
Deşi parte din conducătorii vlejei judeţene, luase măsuri
de evacuare spre Odesa, a odraslelor lor, scutiţi de mobilizare
din cauza sexului ori etăţii, pulsul vieţii active locale, nu s’a
resimţit întru nimic, iar miile şi miile de refugiaţi din alte părji
stabiliţi aici la cot cu suferinţele populatiunei locale, au fosl
un stimulent, pentru o cat mai intensa activitate pentru sus*
tinerea luptătorilor şi a moralului tuturor forţelor vii ale naţi-
unei, separată vremelnic în două, prin linia de foc Galaţi-Mără-
şeşti-Mărăşti-Oituz.
Diversele formaţiuni ruse şi accesoriile lor şi venirea unită­
ţilor de voluntari ardeleni în Bacău şi împrejurimile lui, au dat
un impuls vieţei locale, unde s’a făcut şi un puternic centru de
instrucţie al armatei noastre, aşa că o activitate militară neîn­
chipuit de intensă şi o viaţă agricole, econom ică dătătoare de
lucru şi hrană acestor mii şi mii de guri trăitoare în acele
vremuri, aici alături de populaţiunea locala, au dat cu toata du-

Tranşee blindate în Carpafi

rerea vremurilor, fericitul prilej ca fraţi, surori şi străini înde­

părtaţi să trăiască luni şi luni de zile cumplite, alături şi în
gospodăria ospitalierilor noştri băcăoani.
In Bacău, oraşul de reşedinţă, toate clădirile publice şi
particulare mai de seamă, au devenit comandamente, spitale,
magazii, ateliere etc., în care viaţa zilelor grele de atunci, când
bombardamentul era Ia bariera oraşului, iar aeroplanele duşma­
ne, zilnic aruncau asupra lui, bombe ucigătoare, în cea mai
perfectă înţelegere a vremurilor, toţi la o laltă, mic şi mare
ostaş ori nu, activau pentru triumful final.
 Aşa s’ au scurs zilele mari şi grele, în acest colt de pă­
mânt românesc numit Bacău, jude| şi oraş, pomenit deapururi
pentru partea lui contributivă pe altarul Patriei* iar pentru vred-'
nica populajiune, talisman de care pe veci să se mândrească
cu origina şi trecutul său.

Tunul anti-aerian instalat la Bacău, condus d e ofiţeri francezi

Aici şi-au scris cele mai frumoase titluri de glorie vitejii,

mari şi mici ai fronturilor cari neau dat bucuria izbânzilor: Oi-
tuz-Mărăşti-Mărăşeşti şi în amintirea acelor mari jertfe la care
Bacăul nostru a fost martor şi părtaş, cu toţii să strigăm:
Trăiască rezultatul suferinţelor martirilor şi strămoşilor
noştri : Trăiască Romănia-Mare !

Devotamentul unui soldat

Căpitanul Constantin Văsescu, din regimentul 8 roşiori,
Botoşani, originar din Fălticeni, cade mort de un glonte inamic,
în ziua de 29 Septembrie 1916, la paza Oituzului, în timpul ma­
relui război pentru întregirea neamului.
In timpul nopţii, soldatul ordonanţă, fără ştirea cuiva, pune
corpul ofiţerului într’o căruţă, şi-l aduce la Bacău, la fratele său,
d, avocat Gh. Văsescu.
 In acel timp, nefiind un cimitir al eroilor, căpitanul Const.
Văsescu, este îngropat în cimitirul oraşului Bacău, al cărui
mormânt se află aşezat în faţa biserieei.
In acelaş cimitir este înmormântat şi doctorul D. C ondopol
din Bacău, mort în Aprilie 1917 de tifos exantematic, la spitalul
militar din Tg. Frumos, unde-şi făcea datoria ca medic mobilizat.

Marile solemnităţi dela Grozeşti (Oituz)

Regiunea fostului front între Caşin şi Oituz, a cunoscut în
ziua de 19 Septembrie 1931, o însufleţită sărbătoare, când s’a

M. S. Regele Garol II-lea şi Marele V oev od Mihaij

pe fostul front dela Oituz

făcut desvelirea monumentului diviziei I-a cavalerie, la care au

asisiat M. S. Regele, M. S. Regina Maria şi Marele Voevod
Mihai, mareşalul Al. Averescu, miniştri, numeroşi ofiţeri gen e­
rali, superiori şi inferiori, personalităţi politice şi mii de locui­
tori de prin împrejurimi.
Monumentul, menit să perpetueze eroismul roşiorilor şi
călăraşilor noştri, se înalţă pe muntele Coşna, deasupra satului
Oituz. Are o înălţime de 10 metri. Deasupra piedestalului de
piatră, în formă de obelisc, predomină vulturul. Pe faţa principa­
lă un medalion înfăţişează chipul marelui Rege Ferdinand şi
al M. S. Regina Maria, ca soră de caritate.
 Pe o placă de marmoră este gravat următorul omagiu:
„In amintirea eroilor din divizia I-a cavalerie, regimentele
„1, 4, 5, 9, 10 roşiori, 3 călăraşi şi 1 cavalerie pe jos; compania
„ I şi compania Il-a ciclişti; divizionul I artilerie călăreaţă; bri-
„gada II-a călăraşi; regimentele 7 şi 9 călăraşi, căzuţi în timpul
„războiului pentru întregirea neamului 1916-1918“ .
Pe partea stângă a monumentului, sunt săpate numele lo­
calităţilor unde a luptat divizia I cavalerie.
La baza piedestalului, un cavalerist descălecat, porneşte
la atac, în timp ce calul nechează.
Monumentul este aşezat cu faja spre satul Oituz. Este o-
pera sculptorului lonescu-Varo, din Bucureşti.
La această mare solemnitate M. S. Regele Carol al IMea,
a ţinut următoarea cuvântare:
„Monumentul eroilor, este o amintire a gloriei di­
v iz ie i I cavalerie şi nu este altceva decât un altar ri- «

„dicat în amintirea zilelor de glorie ale oştirei noastre.

„Această piatră va arăta generaţiei viitoare, că pe aceste
„locuri cavaleria a ştiut în zile grele să lupte cot la cot
„cu aceiaşi vitejie şi aceiaşi pricepere ca şi infanteria.
» Pagini ce le-a scris divizia I cavalerie în întregirea
„neamului, sunt pagini nemuritoare. Acest monument
„ este ridicat aci la gura Oituzului, pentru întregirea
„neamului românesc. E l înseamnă piatra de rezistenţă
„a neamului nostru care a învins împotriva tuturor di­
ficultăţilor , fie cele morale sau materiale. Neamul nos-
„tru va şti să reziste întotdeauna şi să birue. Acele sute
„de mii de morţi, cari au căzut pentru întregirea unui
„singur gând sub acelaş drapel şi aceiaşi coroană, tre-
„bue să fie veşnic în mintea noastră. Să se ştie că ni-
„meni nu va putea să spargă vreodată fie aci, fie aiu­
r e a , ceiace ei au înfăptuit. Cu acest gând, ridicăm
„prinosul nostru pentru acei cari au ştiut să se sa­
crifice şi cari trebue să rămâie veşnic pilda generaţi­
i l o r ce vor veni “ .

Monumentul Regimentului 10 Roşiori

Pentru comemorarea a 50 ani de existentă a regimentului

10 roşiori, s a aşezat în fata cazarmei, un monument, care s ’a
desvelit în ziua de 21 Septembrie 1930, în prezenţa M. S. Re­
gelui şi A. S. Principelui Nicolae, cu care ocazie d. colonel C.
Madancovici, comandantul regimentului, a făcut istoricul şi
descris faptele de arme ale acestui regiment, mulţumind M. S.
Regelui A. S. R. Principelui Nicolae, pentru înalta cinste ce

M. S. Regele C arol II şi A. S. R. Principele N icolae

la Regimentul 10 roşiori.

au făcut, patronând serbarea jubileului şi inaugurând monu­

mentul, la care M. S. Regele răspunde:
„Ostaşi, îndoita serbare de azi are în istoria regimentului
„10 roşiori, o însemnătate deosebită. Faptul că acest regiment
„îşi serbează 50 ani de existenţă, trebue să-i închinăm amintirii
„pentru cei cari s ’au jertfit neamului. 50 ani înseamnă o epocă
„de consolidare la care şi regimentul 10 roşiori a luat parte.
„Serbarea de azi mai trebue să însemne tradiţie şi credinţă
 „D e aceia, doresc ca toţi ostaşii să-şi noteze bine acest îu.
„ctu, căci numai bazat pe credinţă şi tradiţie, Regele va şti să
„apeleze la ei când va fi nevoie, pentru ca şă-şi facă datoria

Cimitirul eroilor dela Poligonul de tragere

Este situat în partea de sud-vest a municipiului nostru, în

care sunt îngropaţi mii de ostaşi români identificaţi şi peste
4.000 ostaşi ruşi* în gropi comune, neindentificati, întrucât acte­
le lor au fost luate de armatele, ruse bolşevizate.
Din iniţiativa d-lui Mihail Văgăunescu, primarul municipiu­
lui Bacău, s’ a scos de sub tipar o voluminoasă lucrare, de os­
taşii înmormântaţi în cimitirul eroilor din Bacău, căzuţi în răz­
boiul pentru întregirea neamului din 19161918, şi identificaţi
după acte oficiale, lucrare închinată veşnicii lor amintiri şi sa­
crificiului lor sublim. In acest cimitir al eroilor, Primăria Bacău
a construit o frumoasă capelă, din zidărie de cărămidă, care
se vede în clişeul alăturat.

Cimitirul eroilor dela Lazaret

Pe locul unde este acum azilul de bătrâni „N. Dragoianu",

situat în partea de nord-vest a municipiului, a fost în timpul
războiului pentru întregirea neamului, un mare spital de conta-
gioşi, construit din scânduri,'în care au fost trataţi militarii bol­
navi de tifos exantematic, cum şi populaţia civilă. Acest spital
numit „Spitalul Lazaret No. 220“, la început — după 1 Ianua­
rie 1917 — a avut titlul de Spitalul de contagioşi al Armatei Il-a
şi a avut între conducători pe regretatul profesor dr. Anibal
Teohari, profesorul <lr. Bacaloglu, medicul colonel Imbert, din
misiunea franceză, medicul colonel Bălănescu şi doctorul L.
Tecuceanu, singurul rămas la Bacău, cari au îngrijit peste
12.000 exantematîci în timpul dela 1 Ianuarie 1917 şi până la
sfârşitului războiului.
La câteva sute de metri de spital, s’a înfiinţat un cimitir
pentru înmormântarea cadavrelor. In acel cimitir, în care s’au
îngropat peste 2.500 eroi, medicul colonel Imbert din misiunea
franceză, şeful spitalului Lazaret, a construit în anul 1917, o ca­
pelă din lemn, care s’a sfinjit în ziua de 21 Noembrie acelaş
an. Capela poate ii trecută în rândul monumentelor istorice. In
Cimitirul Eroilor dela Poligonul de tragere
 6a nu se săvârşeşte slujba bisericească, decât numai cu ocazia
sărbătorirei zilei eroilor.
Pe pardoseala de ciment a capelei, în mijloc, sunt să­
pate următoarele cuvinte: „Am construit această capelă tn a-
mintirea sărmanilor mei colegi şi a tuturor eroilor martiri ai ma­
relui război: ofiţeri, soldaţi, civili, cari odihnesc în acest cimitir“ .
Medicul Şef al Lazaretului
Octom brie 1917

In acest cimitir sunt îngropaţi eroi de toate gradele şi din

toate armatele aliate, morţi de tifos exantematic, cum şi civili
creştini, evrei.
Cimitirul este presurat de numeroase cruci mici de lemn,
uniforme, fără nici o inscripţie şi printre ele câteva cruci de
piatră cu următoarele inscripţii:
Căpitanul ad-tor Cristea Ioan, de 35 ani, mort în Septemb.
1917. Locot. dr. Ioaniţiu Buia, mort la 5 Mai 1917. Medic subit.
Ianculescu Aurel, mort pentru patrie 1917. Sergentul miliţian Ba-
luţescu Micu, mort pentru patrie la 9 Iunie 1917. Lt. Cocu Do-
breanu, mort pentru patrie la 28 Martie 1917. Plut. Popa Gh.
regimentul 4 cavalerie, mort în 1918. Const. Sion, mort la 19
Aprilie 1917. Alex. Petrescu, funcţionar comuna Valea Lungă
(Dâmboviţa), mort în Martie 1917.
Pe un mic monument de piatră, dela care crucea este
sfărâmată, sunt săpate cuvintele : „Camarazii şi colegii au pus
această cruce în amintirea neuitaţilor dr. maior Ispas Eputeanu,
lt. dr. Traian Hilariu, Zlotescu M. Ioan, medic Greceanu Flo­
rentin, sublocot. Iorgulescu Aurel, sublocot, Brana Ilie, morţi
pentru p a t r i e Dintre aceşti eroi, doctorul Tr. Hilariu, este bă-
căoan.
In cimitir sunt şi gropi comţine cu sute de eroi. Se gă­
seşte numai o inscripţie: „Gro.apa comună No. 2 cu 300 eroi“ .
Desigur că există şi groapa comună No. 1.
D. dr. L. Tecuceanu, spune că în acest cimitir sunt 50
gropi comune în care sunt înmormântaţi militari şi civili, bărbaţi
şi femei, creştini şi evrei, morţi de tifos exantematic şi holeră.
In partea stângă dela intrarea în cimitir, sunt îngropaţi
evreii. Pe cele mai multe morminte sunt pietre funerare cu ins­
cripţii în limba română şi ebraică.
Cimitirul Eroilor dela Lazaret
 Monumentul Cişmeaua Eroilor dela Oituz

In anul 1927, din iniţiativa Comitetului de administraţie al

Cercului subofiţerilor reangajaţi din garnizoana Bacău, s’a cons­
truit în valea Oituzului, unde s’au dat groaznicele lupte în răz­

boiul 1916— 1918. monumentul .Cişmeaua eroilor dela Oltuz",

in amintirea ostaşilor cari au luptat pe acest fronl.
 Comitetul respectiv era format din jî-n ii: locot.-colonel M.
Bărbulescu şi căpitan Iulius Cerbu, preşedinţi şi plutonierii
majori: Const. Stăncineanu dela Cercul de recrutare Bacău,
care a luptat tot timpul războiului pe frontul Oituzului, unde a
fost rănit de două o r i ; Anghel Rada, dela Legiunea jandarmi
Bacău, azi la Secţia jandarmi Jariştea—Putna; » Gh. Hufu, fost
în reg. 27 inf.; Gh. Coroi, fost în reg. 12 art.; Ioan Rugină,
dela comenduirea p ieţei; Gh. Feliu, dela manutanţa B acău;
Gh. Alban, dela 27 inf.; Gh. Tataru, şc. militară ofiţeri rez. inf.
şi A. Chirieş, decedat, membri.
Fondurile băneşti de peste 200.000 lei, s’au adunat din
donaţiile camarazilor subofiţeri din garnizoana Bacău, dela
subofiţerii pensionari, în frunte cu plutonierul invalid Ioan Vra­
bie, azi sublocot. rez. şi din liste de subşcripjie, baluri şi serbări.
Cea mai mare sumă a fost colectată cu concursul jan­
darmilor şefi de posturi şi de secţii ai Legiuitei Bacău şi prin
stăruinţa plut. majori Anghel Rada şi C. Stăncineanu.
•
' ' \

Acest monument care va perpetua în veci vitejia ostaşilor

români, s’a inaugurat în ziua de 14 Sept. 1930, când au partici­
pat reprezentanţi ai autorităţilor din Bacău, ofijeri şi subofiţeri
din garnizoana Bacău, o companie din regimentul 27 dorobanţi,
cu drapel şi muzică şi numeroşi locuitori din satele învecinate.

Borzeşti, satul natal al lui Ştefan c e l Mare

 Garda Financiară
In localitate a luat fiinţă în anul 1932, Secţia gărzii finan­
ciare, care depinde de Ministerul finanţelor. Această instituţiu-
ne este organizată milităreşte şi are atribuţiuni a controla tot
ce este taxabil pentru consumaţiune, c a : petrol, spirt, zahăr,
vin, bere, etc. etc.
De această secţiune aparţine judeţele: Bacău, Neamţ şi
Roman. Controlul se face de către 22 agenţi.
Şeful gărzii d. prim-comisar Ioan Rusu, ajutat de d. D.
Manoilescu.
&

Palatul „Mărăşti"
al Societâ|ii „O crotirea Tinerelor Fete*

Această măreaţă clădire a fost construită în anii 1927—

1929, . având o sală pentru teatru şi cinematograf şi hotel de
primul rang. Inaugurarea localului s’a făcut în prezenţa M. S.
Regina Maria, în ahul 1929.— Administraţia palatului şi cine­
matografului, eşte încredinţată d-lui Ioan Nicolau.
 Legiunea de Jandarmi

Jandarmeria este un corp organizat milităreşte, instituit

pentru a veghea pe teritoriul rural la siguranţa de Stat, la li­
niştea şi siguranţa publică, precum şi Ia executarea legilor şi
regulamentelor. Acest corp atât prin organizare cât şi prin pre­
gătirea elementelor ce-1 compun, asigură pe teritoriul rural cea
mai perfectă ordine. Astăzi, atât la paza comunelor rurale cât
şi a tuturor drumurilor de comunicaţii, jandarmeria veghează
zi şi noapte permanent în serviciu.
Primele baze de organizare a jandarmeriei rurale, au fost
în anul 1893 şi în ziua de 16 Iulje 1894, a luat fiinţă Com pa­
nia de Jandarmi Bacău, primul ei comandant fiind căpitanul
Const. Panaitescu, ajutat de locotenentul Toma Teodoreseu.
La început această companie dispunea de 9 jandarmi că­
lări şi 7 reangajaţi. Intre timp efectivul Companiei de jandarmi
Bacău, se măreşte în raport cu necesităţile serviciului, aşa că
efectivul, în anul 1903, este de un sergent-major, 5 sergenţi
şefi de secţii, 15 brigadieri şi 55 jandarmi pede^tri.
In urma revoluţiei din anul 1907, s’a văzut„şi mai mult
necesitatea jandarmeriei pe teritoriul rurel şi în anul 1908, le­
gea din 1893 nemaicorespunzând nevoilor serviciului, se modi­
fică, înfiinţându-se posturi de jandarmi în fiecare comună rurală.
Cu această ocazie, efectivul se măreşte, având de încadrat 77
posturi de jandarmi, corespunzătoare celor 77 comuni rurale.
In anul 1916, odată cu decretarea mobilizării, Compania
jandarmi Bacău, trimite oameni la diferite unităţi ce acţionau
pe front, pentru a face poliţia frontului şi a cantonamentelor.
In anul 1918, jandarmeria rurală i-a denumirea de Corpul jan­
darmeriei, având: brigăzi, regimente, batalioane, companii, plo-
toane, secţii şi posturi.
Prin legea din anul 1929, jandarmeria sufere modificări şi
totodată i se schimbă titulatura, numindu-se Legiunea de jan­
darmi Bacău, având efectivul mult mărit cu care se poate rea­
liza siguranţa şi ordinea publică.
Pentru a se vedea cât mai precis activitatea jandarmeriei
locale, este de ajuns să arătăm evenimentele întâmplate în
cursul anului 1933: Crime 17, toate descoperite. Delicte 1944,
din cari 1929 descoperite. Contravenţii de simplă poliţie 1412,
toate descoperite. Infracţiuni la legea speculei 1775, toate des-
 coperife. In general 5148 evenimente, din cari 5133 descoperite.
•

Intre anii 1901—1931, au fost comandanţi ai Companie

de jandarmi Bacău următorii: locotenenţii AI. Cociu şi Const.
S ideri; căpitanii Dumitru Mardare, Ioan Racovitză, Ioan Popo-
vici, Const. Gheorghiescu, Teodor Meculescu, Lazăr Radu, Di-

Maior VIRGIL ARITON

Comandantul Legiunei jandarmi Bacău

mitrie M areş, C on st. M in escu , R o m e o O răşan u şi C . Tănăsescu.

In anul 1932, a fost numit com an dan t al Legiu n ei d e ja n ­
darm i B acău , d. m aior Virgil Ariton, ofiţer distins, plin de e-
n erg ie şi cu multă com petin jă în co n d u ce r e a a ce s te i institutluni
im portante. D -sa este un fiu al Bacăului.
Ajutorul com andantului L egiu n ei, este d. căpitan C . Marian.
 Ilustre figuri băcăoane dispărute

Gh. Buzdugan
fost regent

Este descedentul unei vechi familii de boeri moldoveni.

Vasile Buzdugan, tatăl def. regent, a avut ojsituaţie politică im­
portantă în judeţele Putna şi Bacău.
 Fostul regent Gh. Buzdugan, a intrat în magistratură în
1892, ajungând la cea mai înaltă treaptă: prim-preşedinte al
înaltei Curţi de Casaţie.
C-u instituirea Regenţei, Gheorghe Buzdugan, a fost che­
mat să conducă destinele ţării.
Decedat la 7 Octombrie 1929 şi înmormântat Ia moşia sa
din Faraoani, judeţul Bacău, în ziua de 10 Octombrie 1929.
*

Enache Lecca
Elev al şcoalei politechnice din Paris. Fost ofiţer de ge­
niu la înfiinţarea corpului de geniu în România. A luat parte la
revoluţia dela 1848, când a fost exilat. A luat parte la războiul
Crimeei. Ales deputat în constituanta dela 1866, a fost unul din
cei 6 deputaţi contra dinastiei străine.

Gheorghe Lecca
S’a născut la 1831 şi a decedat la 1885, la Ungureni,
judeţul Bacău.
A urmat şcoala militară în Franţa, intrând în armată a fost
ca maior directorul şcolii militare dela Iaşi. Demisionând, a
fost numit prefect de Bacău, la 1866 sub locotenenta Domneas­
că. A fost ales apoi deputat, senator şi la 1882 numit ministru
de finanţe, în care demnitate a stat până în anul 1895, când a
decedat.

Generalul Dimitrie G. Lecca

Născut la Tecuci la 1832 şi decedat la Radomireşti, jude­
ţul Bacău, la 4 Iulie 1888. A tăcut studii la Paris, urmând şcoa­
la militară din Me|, de unde a eşit ofiţer. A urmat cursurile de
stat major dela 1852-1853. întors în ţară, a îmbrăţişat cariera
armelor şi a luat parte ca comandant al batalionului de vână­
tori la răsturnarea Domnitorului Cuza. Ministru de război ca
maior în Locotenţa Domnească dela 1866. Demisionează din
armată cu gradul de colonel la 1872 şi intră în politică. Gu­
vernul liberal încredinţându-i un comandament în divizia 4-a, în
timpul războiului dela 1877-1878, a cucerit Nazir Mahala, fiind
înaintat apoi general. Ministru de război la 1880 şi preşedinte
al Camerei dela 1883-1888.
 Caton G. Lecca
Fost prefect de Bacău. Prefect al politiei Capitalei. Ins­
pector administrativ şi ales de 11 ori în parlamentul ţării, ca
reprezentant al judejului Bacău.
*

Generalul Leonida Iarca

Primul comandant al Regimentului 27 infanterie, actual­

mente 27 dorobanji, dela 4 Aprilie 1880-10 Martie 1883, având
pe atunci gradul de locot.-colonel.
 Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri, a cest strălucit exem plar al neamului
nostru şi al ra sei latine, s ’a născut în anul 1821, la Bacău, p e
pământul ca re l-a zămislit şi p e Ştefan ce l M are, Dom nul M ol­
d o v e i.
V a s ile A lecsa n d ri a fost un tipic reprezentant al viejei su­
p e rio a re rom âneşti, în vrem ea în ca re s ’a turnat independenta
noastră politică şi culturală.

V a s ile A lecsa n d ri
Marele poet al neamului românesc

Un mare poet, un mare patriot, un puternic îndrumător în

cunoaşterea şi înţelegerea istoriei noastre naţionale din epoca
independenţii ţării.
O p e r a lui A lecsa n d ri d e o netăgăduită valoare politică, are
şi o m are v a loa re istorică şi educativă.
Este o m are cin ste şi m ândrie pentru noi,„băcăoan ii, de a se
fi născut şi de a sălăşlui pe aceste meleaguri, deasupra cărora
plutesc umbrele sfinte ale unor titani ai neamnului românesc.
Cu ocazia împlinirei a 40 ani dela moartea lui Alecsandri
— 1890 —, Ateneul popular din localitate, care-i poartă numele,
l-a comemorat printr’un frumos festival.
Statuia în bronz a marelui poet, se află aşezată în faţa
Ateneului comunal.
&

Doctorul Constantin Istrati

A fost cel mai renumit profesor de chimie. Este fiul lui
Ion Istrati, spătar moldovean şi al Măriei, fiica banului Vasile
Capşa, din Roman.
S’a născut în oraşul Roman la 5 Septembrie 1850. C opi­
lăria a făcut-o la Radomireşti, judejul Bacău, iar liceul până la
cl. VI-a, la Academia Mihăileană din Iaşi, de unde a intrat în
şcoala de medicină sub direcţiunea generalului dr. Carol Davila.
In anul 1877 şi-a luat doctoratul în medicină şi la 1887 a
 fost numit p ro fe so r d e chim ie m ed icală la Facultatea d e m edi­
cin ă din Bucureşti.
In anul 4899 fiind ministru al Instrucţiunii publice şi cul­
telor, înfiinţează în Bacău, o şcoală practică de meserii, care
există şi astăzi.
Expoziţia naţională din Bucureşti, 1906, a fost organizată
de dr. Const. Istrati.
A murit la Paris şi corpul său a fost incinerat în cremato­
riul dela Pere-Lachaise.
Doctorul C. Istrati. in anul 1871, a obţinut dela Primăria
Bacău, o bursă de 150 galbeni pe an, spre a continua studiile
medicale şi fizico-naturale la facullăjile Parisului, timp de 5 ani,
după care să servească comuna Bacău, trei ani ca medic, în
mod gratuit.
%

Alexandru Constantinescu
A făcut parte din guvernele cari au prezidat cele mai im­
portante acte naţionale.
In timpul marelui război pentru întregirea neamului româ­
nesc, def. Alex. Constantinescu, a fost un factor important la
realizarea ideaiului nostru naţional.
 Pentru oraşul şi judeţul B acău ; m arele dispărut a a cord a t
întotdeauna sprijin la înfăptuirea multor o p e r e edilitare d e m are
însem nătate, al căiu i nume va răm âne pururea legat d e ele.
Protecţiunei def. Alex Constantinescu, se datoreşte înfiin­
ţarea şi construcţia unui local de vamă, construcţia actualului
mare local al şcoalei normale de băeti înfiinţarea cartierului
funcţionarilor ceferişti, al cărui nume îl poartă etc. etc.
*

Poetul Grigore H. Grandea

Este descedent dintr’o familie de români macedoneni,
născ .t la 1843. A urmat m ii întâi şcoala de medicină sub d oc­
torul DtiVila, cu toate că n’avea înclinare pentru această ramură.
Intre anii 1861-1863, Grigore Grandea era medic de bata­
lion şi după câţiva ani, renunţă la această carieră şi îmbrăţi­
şează cariera literilor, ajungând abia la 1897, profesor suplini­
tor la gimnaziul din Bacău.
Grigore Grandea a activat intens în domeniul literar, zia*
istic, politic, religios, etc.
Ca mare patriot, a profetizat înfăptuirea idealului naţional,
publicând încă prin anul 1866, la L uge, o poezie profetică, în
 câre a avut viziunea trecerii Carpaţilor, liberarea Ardealului,
participarea Belgiei în războiul european şi înfăptuirea Româ­
niei Mari. Despre scrierile lui poetice s’au vorbit şi peste ho.-
tarele ţării.
Grigore Grandea a decedat la Bacău în anul 1897 şi în­
mormântat in cimitirul comunal, in cavoul familiei Bâcu.
*

Costache Radu
In cursul anului 1932 s’a împlinit un veac dela naşterea
cunoscutului ziarist şi publicist băcăoan: Costache Radu. El s’a
născut în anul 1832.
La 1866 Costache Radu colaborează la „Zorile", primul
ziar ce a apărut în Bacău, iar peste 2 ani, editează singur pu-
blicaţiunea humoristică „ Rusaliile“ . Mai târziu, în colaborare cu
I. Negură, G. Lecca şi D. Holban, scoate „Gazeta de Bacău",
care-şi Jncetează apariţia după scurtă vreme, iar prin anul 1878
editează „Curierul de Bacău".
Ca om politic a ocupat demnitatea de deputat şi primar
al Bacăului. Costache Radu a activat şi în domeniul compozi-
ţiunilor teatrale. Astfel localizează două comedii pline de humor:
„Senatorul somnoros" şi „Doctoria soacrelor", apoi „Băile dela
S l ă n i c realizare originală.
Lui Costache Radu se datoreşte şi apariţia unei importante
monografii: „Bacăul dela 1850-1900“ , tipărită în anul 1906. A-
ceastă publicaţiune de o însemnătate capitală pentru localitatea
noastră, este prima lucrare prin care s’a dat la iveală aspectul
real al trecutului Bacăului, din răstimpul celor cinci decenii de
cari se ocupă autorul.
*

Leon Sakellary
Născut la 22 Martie 1852 în oraşul Fălticeni, din o veche
familie moldovenească.
Studiile secundare şi le-a făcut la Liceul academic din Iaşi.
unde în 1869 îşi ia cu succes diploma de bacalaureat. Plecând
în străinătate, întâi la Berlin şi apoi la Bruxelles, după exame­
ne strălucite, obţine cu mare distincţie în 1873, titlu de doctor
 în drept. întors în fără se înscrie în baroul avocaţilor din Iaşi,
iar în Septembrie 1873, intră în magistratură fiind numit procu­
ror Ia Tribunalul Iaşi şi apoi transferat în aceiaş calitate la
Tribunalul Covurlui şi în Martie 1874 numit preşedinte al Tribu­
nalului Bacău, având vârsta de 23 ani.
Retrăgându-se din magistratură, îmbrăţişează din nou şi
pentru totdeauna cariera de avocat, înscriindu-se în baroul din
Bacău, unde profesează în mod înălţător şi demn mai mult de
cinci decenii, până la sfârşitul vieţii, această nobilă profesiune.
Intrând în politică, se înscrie în partidul national-liberal de
sub conducerea, pe atunci, a lui Ion Brătianu. Datorită calităţi­
lor sale deosebite, se dislinge de îndată în .viata publică a ju-
det'ilui şi oraşului Bacău.
Dela 12 Mai 18S6 până la 12 Mai 1926, fără întrerupere
în tot acest timp ocupa demnităţile de primar, deputat şi sena­
tor ci1 oralului şi judeţului Bacău, liind unul din .cetăţenii cei
mai distinşi ai ţinutului Bacăului. A fost ales de 7 ori primar,
întrunind la un loc mai mult de 14 ani de activitate gospodă­
rească, prefect o singură dată. Se alege trei ori deputat şi de
6 ori senator.
Bacăul aşa cum se prezintă astăzi, este creaţia lui Leon
Sakellaty şi tot ce^ poate da un aspect mai occidental şi ci­
vilizat, dela dânsul porneşte şi sub primariatul lui s’au realizat
cele maî importante lucrări edilitare: lumina electrică, apa, ca­
nalizarea, etc. etc.
Leon Sekellary a fost figura cea mei proeminentă a Ba­
că ilui. înzestrai cii nobleţă de caracter, inteligenţă superioară,
talent, energie rară şi cinste fără prihană.
 Radu C. Porumbaru

A fost primul director care a muncit neobosit pentru pro­

păşirea fabricei de hârtie „Letea“ , îndrumătorul şi susţinătorul
comerţului şi industriei naţionale. Activitatea lui rodnică a lăsat
urme pentru veşnicie.
Radu C. Porumbaru, a fost deputat, senator şi prefect al
judeţului Bacău. A murit în anul 1913, în vârstă de 57 ani şi
înmormântat în grădina fabricei „Letea".
Chipul în bronz al acestui mare român, a fost fixat pe un
soclu de piatră în anul 1914 şi aşezat în faţa Ateneului comu­
nal. In anul 1925, bustul lui Radu Porumbaru, a fost mutat în
grădina din Piaţa Mică.
 Gh. Florescu.
C el dintâi preşedinte al Camerei d e comierf şi industrie Bacău

Fost m are com erciant droghist şi fondatorul celei mai renumite fabrici
de produse chim ice din M oldova
 Industria şi comerţul

Comerţul din trecut

*). Pela 1850 întreaga stradă Mare, actualmente Mihai Vi­
teazul, începând din Piaţa Mică (drogheria Florescu) şi până la
biserica Sf. Nicolae, era numai a negustorilor rom âni: Const.
Călin, N. Dumitraşc, Mihai Grigoraş, Const. Pavăl, Ioan Rado-
vici, Stanciu Goguleţ, Ioniţă Abageru, Gh. Galaţanu, Iancu Aba­
giu, Toader Blănaru, Matei Vasiliu, Iacob Ţânţu, Andrei Zim-
bat, Fraţii Bogdan, Fraţii Axenti, M. Capril şi alţii; apoi câr-
ciumari mai înseamnaţi prin mahalale: Sandu Bacalu, Soholo-
deanu, Mălinici, Mititica ş. a. Dela 1864-1879 au mai fost c o ­
mercianţi, cei mai mulţi de coloniale (bacali), cum li se spunea
pe atunci: lord. Aristide, Gh. Polcovnicu, Gh. Putină, V. Ghe-
rasim, N. Zissu, Gh. Fronea, Ghiţă Radovici, N. Palade, I. Va­
siliu, Gh. Stavri, Fraţii Glod, Gh. Donici, Gh. Rotescu ş. a.
2). Cei mai mari comercianţi angrosişti de manufactură şi
braşovenie, bine cunoscuţi în toată Moldova, erau Fraţii Ioan şi
G. Cristoveanu. din strada Mare. Mărfurile, în speciei pânzetu­
rile şi bumbăcăria, erau importate din Anglia. Mărfurile de bra­
şovenie ca : dimie, glugi, cergi, lăzi cari se dau şi azi zestre
fetelor dela ţară; cisme, pălării de lână, mocăneşti, mari cât
roata unei căruţe, erau aduse dela Braşov.
Firma Fraţilor Ioan şi G. Cristoveanu, a luat fiinţă în anul

'). Textul până la punctul 1 şi cel dela punctul 3, sunt culegeri din
monografia lui Costache Radu : „B acău l dela 1850-1900'.
 1874 şi a durat până la încetarea din viajă a acestora, care s*a
produs in acelaş an 1900: G. Cristoveanu, a murit în Aprilie
şi I. Cristoveanu, în Octombrie.
In anul 1901, această importantă firmă a fost lichidată de
succesori. Mihai Hovsepian şi Ioan Jaliu, au fost primii conta*
bili la această mare întreprindere.
O firmă identică cu articole de manufactură, bumbăcărie
şi braşovenie, a fost şi aceia a Fraţilor Aritonovici, tot în str.

I. Cristoveanu
fost mare com erciant băcăoan

Mare, care a luat fiinţă în acelaş an 1874 şi care a durat până

la 1896.
Primul contabil la această firmă, a fost d. Gh. Orghidan,
tatăl def. Traian Orghidan, fost şef contabil la fabrica de hârtie
„Letea".
Comercianţi de seamă au mai fost în Bacău, pe strada
Mare, cu articole de galanterie şi manufactură aduse dela Pa­
ris, Viena, Berlin, următorii: S. Valerian, Grigore Manea, M,
Hirschenbein şi H. Horovrtz. >■ >.,*— gm
 Prăvălia care avea marfă de lux: coloniale, delicatese,
băuturi fine, era a lui Vasile Şandru, zis Galantaru, care adu­
cea mărfurile numai dela Paris.
Au mai fost mari comercianţi de coloniale Iancu Andre*
eseu şi C. Răileanu, cari aveau clientelă din societatea bună
a Bacăului.
Dintre vechii şi însemnaţii comercianţi locali, prin anul
1879, mai enumărăm p e : Ioan Bâcu, Ioan Paloşanu, Al. Gheor-

Feiwiş Klein
fost mare comerciant şi filantrop

ghiu, D. Vasiliu şi Mihai Vasiliu. Aceştia erau comercianţi de

coloniale şi unii din ei aveau cârciumă. Mihai Vasiliu, a avut
în urmă librărie, depozit de ziare şi tutungerie în str. Centrală,
actualmente Calea Regele Ferdinand.
Cel mai mare angrosist de ferărie din Moldova, era Fei-
wiş Klein. Firma acestui cunoscut comerciant, a fost cea mai
veche din Bacău, înfiinţată înainte de anul 1865, El furrtiza şine
de fer pentru construcţia liniei ferate la noi,
 După moartea lui Feiwiş Klein, succesiunea firmei a fost
luată de Moritz Merdler şi Jacques Klein. Firma a fost lichida*
tă în anul 1932.
Feiwiş Klein, a fost un mare filantrop. A înfiinţat şcoala
israelito-romană de băeţi din strada Leon Sakellary şi şcoala
primară de fete din strada Alexandru cel Bun. A fondat baia
«Centrală" din strada V. Alecsandri şi a donat sume însemna*
te de bani pentru institujiuni spitaliceşti.
Reamintim şi pe marele român Radu C. Porumbaru, care
pe lângă calitatea de inginer director technic al fabricei de

Ion Bâcu
Unul dintre vechii comercianţi băcăoani

hârtie „Letea“, făcea şi comerţul de pescărie, coloniale etc., în

Bacău şi comerţul de brutărie în Letea Nouă.
3). Negustorii din timpurile vechi, erau priviţi bine de
boeri, fiind între ei şi legături de afaceri.
Până la 1859, portul negustorilor români era aşa zis mol­
dovenesc : antereu, scurteică, giubea şi şapcă. Cei mai mulţi
l-au părăsit şi cu timpul acest interesant port a dispărut cu
totul.
Comerţul ambulant se făcea de străini, slovaci în special,

— 198 —
cari veneau cu lăzi mari ce le purtau în spate şi în cari aveau
numeroase obiecte : mărgele, cercei, inele, broşe, piepteni, flori
artificiale, pungi pentru bani şi multe altele. Mai veneau şi co-
ropcari (comercianţi lipoveni) cu obiecte cele mai multe pentru
femei şi fete dela ţară. Slovacii au dispărut pela 1864 şi co-
ropcarii pela 1890.
Banii cari circulau în ţară pela 1850, erau : lescăi de a-
ramă (două lescăi o para); mici şi subjiri de 2, 5 şi 12 para­
le. Aceşti bani erau turceşti şi ruseşti. Mai eraii firifiricul şi
dupca. Leul era socotit 40 parale, Nisfeaua 64 parale. Sorco-
văţul rusesc sau sfanţul 12 Iei şi 16 parale. Carboava 12 lei
(sferturi şi jumătăţi). Bişlicul 4 lei, Irmilicul sau icosarul 14 lei
(sferturi şi jumătăţi). Aceşti bani erau ruseşti, nemţeşti şi tur­
ceşti. Irmilicul de aur 14 lei. Galbenul austriac 37 lei. Galbe­
nul olandez 37 lei. Apoi lire turceşti, lefţi şi mahmudele.
La visteria statului nu se primea din banii de argint, de
cât carboavele şi irmilicii şi din banii de aur, numai galbenii,
polii şi lirele. Aceşti bani au dispărut pela 1867, când statul a
scos emisiuni de bani de aramă, argint şi aur.

Industria şi Comerţul de acum

Marea desvoltare industrială şi comercială pe care în scurt
timp a luat-o oraşul Bacău, l-a ridicat între primele centre de
industrie şi comerţ din ţară.
Deşi în prezent, industria noastră este în declin, din cauza
crizei financiare, totuşi, Bacăul se poate mândri cu arta indus­
trială de: hârtie, postăvărie, pielărie, maşini şi turnătorie, mori
sistematice, cherestea^ spirt, produse chimice, acid carbonic,
clei, unsori, lumânări, ceramică, cărămidă, tricotage, basmale şi
casinci, ciorapi, panglici, încălţăminte, mobilă, cartonage, frân­
ghie, tâmplărie, boiangerie, acid acetic, săpun, apă gazoasă,
distilerii de băuturi spirtoase, mezeluri, bonboane, rafinării de
petrol, metalurgii etc.
Făcând o comparaţie între numărul restrâns de industrii
de acum 30—40 ani când în localitate nu era decât: o moară
sistematică cu turbină, o fabrică de cherestea, o turnătorie de
fontă, o fabrică de săpun, una de lumânări de său, una de apă
gazoasă, două de cărămidă, patru iăbăcării, două de oale, ve­
dem cu multă satisfacţie marele progres în această ramura,
cum şi importantul rol ce Bacăul îl are în economia noastră
naţională.
Paralel cu marea desvoltare industrială, s’a desvoltat şi
comerţul. Efectele crizei însă, cari au început să se resimtă
mai mult cu începerea anului 1929, au produs o agravare eres-
cândă până la trista situaţie de astăzi.
*
* •
Este desigur interesant să se ştie când a luat fiinţă unele
industrii din timpurile vechi:
Prima fabrică de tăbăcărie, ceva cu totul primitiv, s’a în­
fiinţat în anul 1850, care era a lui David Iuftaru.
£ Prima fabrică de bere s’a înfiinţat în anul 1867 de Carol
j i Frantz Haintz. La 1892 fabrica a trecut în proprietatea lui
Felix Grivel, care a refăcut-o şi pus în funejiune la 1895.
La 1902, August Grivel, un fiu al lui Felix Grivel, luând
succesiunea, a condus fabrica până în anul 1916, când a fost
vândută lui T. Rădulescu din Bucureşti. In anul 1919, fabrica a
fost cumpărată de d. Osias Herşcovici, funcţionând sub denu­
mirea „W ally" şi în anul 1923, a fost cumpărată de d-nii Matei
Fodor, Mihai Fodor şi Matei Netto. In anul 1926, fabrica a fost
distrusă de incendiu. De atunci numai funcţionează.
*
Prima fabrică de cărămidă s’a înfiinţat în anul 1870, a lui
Ventzel Zingher.
In anul 1881 a luat fiinţă fabrica de hârtie „Lete a“, cea
mai mare din tară. Toi în acel an s’ a înfiinţat fabrica de che­
restea a lui V. Ţenov, care era situată pe câmpul Poştei şi fa­
brica de spirt dela Mărgineni, în apropiere de Bacău, a lui
Iosef Hemerle.
La 1890, s a înfiinţat o fabrică de ţesut sumane şi posta­
vuri mai simple, a lui Carol Moga.
La 1894, s’a înfiinjat prima fabrică de teracotă pentru
sobe şi la 1892 fabrica de mezeluri Ioan Stratulativ.
• «
Primul local de cofetărie, a fost al lui Nastasa Cofetarul
înfiinţat in anul 1850. La 1868 s’a înfiinţat cea dintâi librărie a
lui H. Margulius. La 1875 a lui Ioan Bâcu şi la 1889 a lui C.
Gavrilescu şi Mihai Vasiliu. La 1867 a ieşit în circulaţie pe
străzile oraşului Bacău, cea dintâi birjă.
 F a b r i c a d e h â r t i e „ L e t e a “ , p r i m a s o c i e t a t e r o m â n ă

p e n t r u înfiinţată în anul 1881. Este cea

f a b r i c a r e a h â r t i e i ,

mai mare şi mai, sistematică fabrică de hârtie din ţară.

In ziua de 7 Septembrie 1884, ora 3 d. a., s’a pus în miş­
care pentru prima dată, maşinile fabricei „Letea“ . Pela ora 6
d. a., s’a dat drumul pastei şi după o jumătate oră, a început
să apară primele bucăţi de hârtie.
Primul an de fabricaţie a produs 451 tone hârtie.

Vederea dinspre canalul de forţă cu clădirea maşinelor de fabrica|ie No. 1-

partea dinspre canal ; clădirea olendrelor şi a turbinelor de apă

La 188^ fabrica a fost distrusă de incendiu. Reconstrucţia

ei s’a terminat în anul 1889.
Forţa motrică se compune d in : 7 maşini cu aburi stabile
de 1260 H. P .; patru motoare electrice de 2300 H. P. şi 7 tur­
bine de apă 1430 H. P.
Pentru fabricaţie sunt 6 maşini, cu o capacitate de 60.000 kg.
Fondatorii fabricei au fost Ion Brătianu şi Radu C. Pofum-
baru. Fabrica are şi un bazar înfiinţat de marele român Radu C ’
Porumbaru, în scop de a înlesni pe lucrători cu alimente.
 Societatea „Letea" are o casă de pensiuni pentru funcţio­
narii şi lucrătorii fabricei, cum şi o casă de economie şi ajutor.
Are şi un dispensar. Numărul lucrătorilor este de aproape 1.000.
Funcţionarii au locuinţe confortabile puse lâ dispoziţie gra­
tuit de fabrică.

Centrala de forfă
O lendrele maşinei Vl-a şi parte din clădirea maşinei Vl-a de fabricaţie

Actualul director general al fabricei „Letea", este d. ingi­

ner Dan Cosiinescu.
Şeful contabilităţii d. Vasile Ciuchi. Şeful confecţiunilor şi
expediţiei d. Ioan Ţânţăteanu, vechi funcţionar. Inginer meca-
nic-şef d. H. Grambergher şi inginer mecanic d. A. Aldea.

Industria Textilă
F a b r i c a d e p o s t a v A . I s v o r a n u , s o c i e t a t e a n o n i m ă ,

a luat fiinţă la Tg. Neamţ, în anul 1898. In anul 1919, a fost

strămutată la Bacău, în strada Mircea, sub firma individuală A.
Isvoranu, iar în Aprilie 1933 s’a transformat în societate anoni­
mă. Este înzestrată cu un utilaj modern pentru fabricarea stofe­
lor de tot genul, dela cele mai ieftine până la cele mai scumpe,
din bumbac, lână şi kamgarn.
Utilizează o forţă motrică de 1000 H. P. pentru motoare
„D iesel" şi cazan cu aburi, cu o suprafaţă de încălzire de
180 m. p. Are 228 războaie mecanice şi 4000 fuse.
Ocupă circa 450 lucrători şi 40 funcţionari.
*

F a b r i c a d e p o s t a v a î n t r e p r i n d e r i l o r S , F i l d e r m a n ,

fondată în anul 1928, situată în strada Ştefan cel Mare. Produ­

ce din lână: postavuri de kamgarn fine, groase şi subţiri; pos-
tăvioare, şiacuri, loden şi dimie.
*

F a b r i c a d e p o s t a v ' S , S i n g h e r , S . A . situată în strada

Poştei No. 38, este fondată în anul 1908. Lucrează postav ţără­
nesc şi pentru armată. In două rânduri, în Aprilie 1924 şi în
Mai 1926, această mare fabrică a fost distrusă de incendiu.

Industria alimentară
M o a r a d e a r t ă c u t u r b i n e a î n t r e p r i n d e r i l o r S . F i l ­

a n , produce toate calitătile de

d e r m făină de grâu, fiind înzes­
trată cu cele mai perfecţionate maşini în arta măcinişului.
Mai înainte, această moară a aparţinut lui Paul Kristen,
care a fondat-o în anul 1892.
*

M o a r a d e f ă i n ă ’ H , C a l m a n o v i c i & F i i , înfiinţată în
anul 1904. Are maşini sistematice pentru măciniş.
Fiind distrusă de marele incendiu din luna Mai 1926, a
fost refăcută în acelaş an.
*

F a b r i c a d e s p i r t M ă r g i n e n i , î n f i i n ţ a t ă î n a n u l 1 8 9 2

p e n u m e l e J a q u e s B r u n n e r S - s o r i I o s e f H e m m e r l e & C - n i e ,

Se află la 2 km. de Bacău. Produce spirt rafinat din mela­

să şi cereale. Fabrica este condusă de d. Wilhelm Rothmund.
•
F a b r i c a d e m e z e l u r i C o n s t . G h e o r g h i ţ a n u , strada
Miron Costin, înfiinţată în anul 1911. Este înzestrată cu maşini
sistematice pentru prepararea mezelurilor.
Şunca în special, produsul acestei fabrici; se egalează
cu acea de Praga.
 F a b r i c a d e m e z e l u r i D i m i t r i e P a s c a l , strada Lecea,
înfiinţată în anul 1921.
*

D i s t i l e r i a v i n i c o l ă „ B i s t r i ţ a " d e c o n i a c , r o m , l i q u e r ,

e t c , O s i a s K a t z , strada C, Platon, înfiinţată în anul 1933.

F a b r i c a d e a p ă g a z o a s ă B r i l l & A b a s o h n , bulevardul
Carol I, înfiinjată în anul 1878.

• F a b r i c a d e a p ă g a z o a s ă M . E l e n b o g e n , strada Ştefan
cel Mare, înfiinţată în anul 1884.

I n d u s t r i a l e m n u l u i

F a b r i c a d e c h e r e s t e a „ B i c a z u l “ , p r o p r i e t a t e a I o s e f

F e l d a fost înfiinţată în anul 1918 sub firma „Dorna“, so­

h e r ,

cietate în nume colectiv, având trei gatere. In anul 1920, fabri-

Depozitul de butuci

ca a fost vândută firmei S. Filderman, schimbând emblema în.:

„Atlas , societate anonimă, care a funcţionat astfel până'în anul
1925, când a fost închiriată de d. losef Feldher, având emblemă
„Bţcazul". In anul 1928, d. Feldher, a cumpărat fabrica dela
firma „Atlas”, construind în curte o fabrică modernă, cu 4 ga­
tere, 3 circulare şi o maşină pentru forţa motrică de 300 H. P.,
cu un cazan „Babkow", având o suprafaţă de 236 m 2, cu
supra-încălzitor. In anul 1929, d. Feldher, a demontat fabrica
veche cumpărată dela fosta firmă „Atlas", anexând-o la cea nouă,
formând o singură încăpere de fabrică, cu 9 gatere şi 5 circu­
lare şi o maşină de geluit, iar în locul fabricei vechi, a făcut
o instalajie de 3 maşirii pentru fabricat talaj, cu o presa dublă
şi accesorii. In anul 1930, luna Martie, un puternic incendiu a

Hala gaterelor

distrus complect fabrica, cum şi instalaţiunile de fabricat talaj,

care se afla în imediata apropriere. Tot în anul 1930, luna Mai,
d. Feldher, a reconstruit fabrica incendiată şi în loc de 9 ga­
tere, a instalat-o numai cu 4 gatere şi o maşină ide geluit, cu
3 circulare, cari funcţionează şi astăzi, în permanenţă, ziua şi
noaptea. Deasemenea a mai făcut noui instalaţiuni pentru fa­
bricat talaj, cu două maşini, o presă dublă şi o maşină de c o ­
jit lemnul, precum şi două maşini dş fabricat lăzi, cu 3 circulare.
Fabrica are 9 motoare electrice pentru conducerea secţi­
une! de extras materialul lemnos din rîu şi tăiatul butucilor.
 Producfîa este socotită la 260^m. c. cherestea în 24 ore.
Lucrează peste 200 oameni. Este cea mai mare fabrică
de cherestea din Bacău.

Exteriorul fabricei, cu depozitul mărfurilor fasonate

Fabrica de cherestea Strul Kendler, înfiinţată în a-

nul 1916, cu 2 gatere şi 2 circulare.

Fabrica de mobilă, tâmplărie şi binale I. Stoleru,

str. Bucovinei, înfiinţată în anul 1922. Are diverse maşini siste­
matice, purtate cu electricitate.

Fabrici de tricotage

„Idealul", fabrică de ciorapi I. Nachmansohn, calea MS-

răşeşti, înfiinţată în anul 1926.
*

Fabrica de tricotage „Lânăria", I. Isersohn, fostă

„M erinos", strada 15 August, înfiinţată în anul 1923.
 Fabrica de încălţăminte Const. Iordănescu, înfiinţată
în anul 1919, transformată din atelier de încălţăminte la 1928, în
fabrică sistematică de încălţăminte, situată în str. Mihai Viteazul.
Posedă cele mai moderne maşini şi instalafiuni pentru
confecţionare de încălţăminte civilă şi militară, cum şi încălţă­
minte de lux, pentru bărbaţi, dame şi copii.
Fabrica are şi o secţiune specială pentru confecţionarea
din piele, a diferitelor articole de voia j: genţi, geamantane, ser­
viete etc., în conditiuni ireproşabile.
Maşinile fabricei sunt purtate cu electricitate. Producţia
este socotită la circa 25.000 perechi încălţăminte anual.
In fabrică se găsesc în permanentă 30-40 lucrători.
Tot ce se confecţionează în această fabrică, rivalizează
cu produsele străine. Este unica fabrică cu instalatiuni sistema­
tice de acest gen, din Moldova, Bucovina şi Basarabia.
D. C. Iordănescu, proprietarul acestei fabrici, a reuşit în
scurt timp, datorită energiei sale, să fie alături de marile in­
dustrii similare din tară.
m

Fabrica de încălţăminte S. Filderman, înfiinţată în

anul 1930. Confecţionează încălţăminte militară şi civilă: cis-
me, bocanci etc.
*

Prima fabrică sistematică de pielărie şi talpă a in-

treprinderilor S. Filderman, fondată în anul 1884. P rodu ce:
talpă, tovale şi blănculeje, blanc, boxuri şi chevreaux-uri.
*

Fabrica de pielărie dr. H. Perlberger, fondată în a-

nul 1906; in prezent nu mai funcţionează, din cauza crizei.

Fabrica de pielărie Herman Abramovici & Fii,

fondată în anul 1906.

Fabrica sistematică de pielărie, L. & L, O. Klein,

fondată în anul 1912. Produce talpă, boxuri şi chevreaux-uri.
*

Fabrica sistematică de pielărie Brill & Davidsohn,

fondată în anul 1920. Produce talpă, boxuri şi chevreaux-uri.
 Fabrici de casinci şi panglici
„ G l o r i a " , f a b r i c ă d e c a s i n c i L e o n G r a d , fondată în
anul 1913. Industria casincilor cu franjuri şi brodate, fiind îna­
inte de război o industrie vieneză, a reuşit a se introduce în
tară, specializându-se lucrătorii indigeni — luând astfel o des-
voltare aici — unde se întrebuinţează un număr de sute de lu­
crătoare, acordându-se astfel posibilitatea a'Şi câştiga existenta.

Fabrica .G loria*

Fabrica „G loria", dând acestei industrii o desvoltare sis­

tematică, a introdus pe lângă lucrul manual, o secţie specială
de maşini de cordonet, matasă vegetală, laceturi şi războaie
de ţesut. Este cea mai importantă fabrică din tară, în această
branşă.
*
F a b r i c a d e c a s i n c i s i b a s m a l e „ C a m e l i a " , I , M i l c o -

v i c i , calea Oituz, înfiinţată în anul 1923.

F a b r i c a d e p a n g l i c i ş i ş i r e t u r i „ S i l e d " a f r a ţ i l o r

D r i m e r , situată în dosul palatului administrativ, înfiinţată în

anul 1924.
• -

F a b r i c a d e s a l t e l e ş i p l a p o m e R , O r i n g h e r , s t r . R e ­

g e l e F e r d i n a n d , înfiinţată în anul j907.

 F a b r i c a d e p r o d u s e c h i m i c e G . F l o r e s c u , existentă
în strada General Averescu, însă nu mai funcţionează. Fabrica
a fost înfiinţată în anul 1908. instalaţiunile fabricei sunt pentru
a pulea produce: săpun de rufe şi de lux, vaselină albă şi
galbenă, uleiuri fierte, vegetale, sodă de rufe, etc.
*

F a b r i c a „ G l u t i n u m “ d e c i e i , S , A . R , , strada Regina
Elisabeta, înfiinţată în anul 1930.
*

F a b r i c a d e l u m â n ă r i „ L u m i n a " , A. Herşcovici, strada

Florilor, înfiinţată în anul 1919. >
#

F a b r i c a d e s ă p u n F e r d i n a n d G h e r t n e r , fostă Iosef
Horcki, strada Ştefan cel Mare, înfiinţată în anul 1919. Posedă
cazane de topit grăsime pentru 7000 kg. săpun. Poate produce
2.000 kg. săpun în 24 ore.
*

F a b r i c a d e b o i a n g e r i e ş i s p ă l ă t o r i e c h i m i c ă I u l i u s

situată în strada 15 August, înfiinţată în anul 1910. P o­

I l o v i c i ,

sedă diverse maşini sistematice cu aburi pentru vopsit şi spă­

lat, după metodele cele mai noui.

Metalurgia

M a r e a f a b r i c ă d e m a ş i n i , t u r n ă t o r i e d e f o n t ă ş i

m e t a l e A . str. Mareşal Prezan No. 8 - 1 0

D a v i d o v i c i & F i i ,

(fostă Gărei), înfiinţată în anul 1916, este recunoscută de în­

treaga industrie mare din nordul ţării, de execuţiunea perfectă
a celor mai complicate şi importante piese de maşini.
Produce diferite maşini auxiliare şi piese de schimb din
fer, fontă şi bronz.
*

T u r n ă t o r i a s p e c i a l ă ş i a t e l i e r m e c a n i c V . A n d r e e s c u ,

strada Poştei, înfiinţat în anul 1920, execută piese turnate în

bronz, fontă, fier şi diferite compoziţii.
 R a f i n ă r i a d e p e t r o l B . B l u m & F i i , M ă r g i n e n i ,

înfiinţată în anul 1875. Produce benzină de aviaţie, pentru au­

tomobile şi motoare, petrol rafinat, motorină şi parafină.

Industria ceramică
„ C e r a m i c a " f a b r i c ă d e s o b e d e f a i a n ţ ă I . E u g e n

A p str. Tirului, înfiinţată în anul 1904 de N. Apostol, pro­

o s t o l ,

duce faianţă şi teracotă pentru sobe, în diferite culori şi desene.

*

F a b r i c a s i s t e m a t i c ă d e p r o d u s e c e r a m i c e N . C o n s ­

t a n şoseaua Bacău-Piatra, km. 7. înzestrată cu maşini

t i n e s c u ,

automate pentru fabricarea de faianţă, teracotă, olărie de lux,

decorativă şi artistică, olărie ţărănească, cărămidă, ţiglă şi pavele.
*

F a b r i c a d e c ă r ă m i d ă V. C o n d u r a c h e , înfiinţată în a-
nul 1919.

Industria manuală ţigănească

Se ştie că şi cei mici au dreptul la viaţă. Aceştia sunt in­
dustriaşi manuali ţigani, cari se văd zilnic, bărbaţi şi femei, de
toate vârstele, mişunând prin piaţa halei centrale şi pe străzi, stă­
ruind în desfacerea produselor industriei lor manuală, constând
din diferite o b ie cte: capcane pentru şoareci, foarfeci, grătare,
cuţite şi în special piepteni ţărăneşti, lucraţi din coarne de vită,
cu oarecare măestrie.
Nu poţi face un pas în hală, sau în piaţa din dosul halei
să nu auzi strigând m ereu: Iaca gTatare, iaca capcane, foifeci;
iaca cotite, cleşti şi lopoţele pintru foc . . . Ia, cheptine dă lăut,
cheptineee . . . . .
 Institufiuni bancare

B a n c a N a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i , a g e n ţ i a B a c ă u

Agenţia din Bacău a Băncii Naţionale a României a fost

înfiinţată în anul 1894, având ca director pe def. N. Vişineanu.
Actualul director al agenţiei este d. G eorge Eşanu.

Banca Naţională

Gratie înfiinţării agenţiei Băncii Naţionale, a putut să pros­

pere întreaga stare economică a regiunei noastre, prin încura­
jarea tuturor elementelor de productiune.
Datorită operaţiunilor ei, agenţia din Bacău a fost ridicată
in anul 1933, la rangul de agenţie clasa I.
Pe lângă Banca Naţională funcţionează din anul 1915, o
Casă de împrumut pe gaj a Ministerului de finanţe, care acor­
dă împrumuturi agricultorilor din judeţul Bacău.
Contabilul şef al agenţiei d. G. Stancu şi casier d. Ioan
Matei.

B a n c a R o m â n e a s c ă , s u c u r s a l a B a c ă u

A fost înfiinţată, în localitatea noastră, la 1 Martie 1930,

când a trecut asupra ei dela Banca Bacăului, care s’ a lichidat
atunci, tot activul şi pasivul acelei bănci.
Banca Românească, societate anonimă, cu sediul central
în Bucureşti şi sucursale în principalele oraşe din ţară, a luat

Banca Rom ânească

fiinţă în anul 1911, din necesitatea de a întări tanăra organiza­

ţie a creditului comercial, industrial şi agricol al României;
sucursala sa din Bacău a fost înfiinţată deci, tot în acest scop,
având ca rază de activitate judeţele Bacău, Piatra, Roman şi
Putna. Banca Românească, cu un capital de lei 446.700.000 lei,
este o instituţie de depozite şi scont. Organizaţia sa cuprinde
ramuri pentru toate operaţiunile de bancă. Ea şi-a îndreptat
toată atenţiunea şi activitatea în sprijinul creierii şi desvoltării
întreprinderilor comerciale şi industriale din România. In lu­
na Februarie 1934,, depunerile şi conturile , curente credi­
toare, au ajuns Ia lei 1.600.000.000, ceiace dovedeşte marea
încredere de care Banca Românească se bucură în public.
Deasemenea, în străinătate, — unde întreţine legături de cores­
pondentă cu cele mai mari institute similare, — Banca Româ­
nească se bucură de un bun şi meritat prestigiu.
Sucursala Bacău are ca director pe d. Mihail S. C ons­
tantin, iar ca sub-director pe d. Nicolae A. Demetrescu.

B a n c a O i t u z u l ? s o c i e t a t e a n o n i m ă ,

înfiinţată la 1 Ianuarie 1921, sub denumire de Banca c o o ­

perativă „Oituzul", cu un capital de 50.000 lei, având ca preşe;
dinte pe d. Ioan Grigoriu şi director d. N. N. Damian.

Banca „Oituzul*
 La 28 Martie 1923, Banca cooperativă se transformă în
societate anonimă pe acţiuni, sub denumirea de Banca „Oitu-
zul", societate anonimă, capitatul fiind sporit la 1.000.000 Iei, care
prosperând din an în, an, a atins un capital de 20.000.000 lei,
deplin vărsat.
Cu toată criza acută din ultimii ani, această bancă a putut
face faţă împrejurărilor, continuând .a fi una dintre principalele
institutiuni de econom ie din Moldova.
Preşedintele consiliului de administraţie al băncii este d.
m edic general dr. Dragomir Badiu şi director al băncii d. N. N.
Damian.
In localitate mai figurează următoarele bănci m ici: „Ră-
căciuni", „O sias Herşcovici“, „Centrală", „Credit Mărunt", „C o ­
merţului" şi „Agricultorilor".

C o r p u l c o n t a b i i l o r a u t o r i z a ţ i ş i e x p e r ţ i c o n t a b i l i i ,

s e c ţ i a B a c ă u

Secţia locală s’ a înfiinţat în anul 1922, cu un număr de 30

membri. Numărul membrilor este azi de 111, din cari 11 exper­
ţi contabili, 79 contabili autorizaţi şi 21 contabili stagiari.
C el dintâi preşedinte al acestui secţiuni, a fost def. George
Malian, fost director al Băncii Naţionale din localitate.
Preşedintele corpului contabilor este azi d. George Eşanu,
expert contabil, directorul Băncii Naţionale Bacău şi secretar
d. G. Stancu, expert contabil, contabil la Banca Naţională Ba­
cău.
 încheiere

Fără să am preienjia că am cuprins în aceste pagini tot

ceiace se putea scrie despre interesantul nostru ţinut, în lip­
să de material documentar mai bogat, care lipseşte şi celor
mai reputate biblioteci şi arhive, am adunat aici tot ce s’a pu*
tut aduna, rămânând cercetătorilor şi specialiştilor să adauge

cât vor putea mai mult, pentru cunoaşterea cât mai bine a tre*
cutului acestei destul de vechi şi importante localităţi din Ro­
mânia Mare.
 Dându-mi seama ca, propriu zis, o monografie nu poate fi
opera unui singur ins, or cât de înzestrat ar fi, totuşi m’am
străduit să dau la lumină această lucrare, nu pentru dorinţa de
a deveni autor, ci pentru a contribui la complectarea cât mai
multor cunoştinţe despre trecutul şi prezentul ţinutului Bacăului.
Bazat pe sprijinul cC l-am avut dela toji factorii culturali
şi administrativi locali, cărora m’am adresat, am putut culege şi
înregistra tot ceiace se vede cuprins în această lucrare, iar din
partea Administraţiei Primăriei Municipiului Bacău, am avut cel
mai larg sprijin moral şi materia)., fără de care această lucrare
n’ ar fi putut vedea lumina tiparului.
Mulţumind tuturor celor ce m’au ajutat în orice chip, cu
resursele şi cunoştinţele lor, prezint această lucrare marelui
public şi în special băcăoanilor, încredinţat că munca mea va
fi primită cu sentimentul datorit oricărei iniţiative cinstite, pro­
miţând că, pe măsură ce*mi voi procura noui isvoare de cu­
noştinţe, nu voi întârzia să dau la iveală altă ediţie cât mai
complectă sub toate aspectele.

Gr. Grigorovici