Inundatiile din 2005

• În 15 aprilie 2005, judeţul Timiş a fost lovit de cele mai grave inundaţii din istoria
modernă a Banatului. În urma ploilor şi a topirii gheţii, râul Timiş s-a umflat şi a rupt
digul de apărare în mai multe locuri. În urmă cu zece ani, apele s-au revărsat cu
furie peste localităţile aflate între albiile râurilor Timiş şi Bega. Imaginile erau
apocaliptice cu  "Marea Banatului". Totul era sub ape. Casele cădeau una după alta
sub umezeală.    Au fost inundate 116 localităţi şi suprafeţe de peste 30.000 de
hectare. Au fost evacuate atunci aproape 3.000 de persoane. Judeţul Timiş a trecut
prin clipe grele. Autorităţile au fost depăşite. Inspectoratul pentru Situaţia de Urgenţe
(ISU) şi pompierii nu aveau echipamente pentru lupta împotriva inundaţiilor. Doar
câteva bărci, tractoare şi cizme de cauciuc. Nici pregătire specială pentru salvarea
în cazuri reale de inundaţii.    „În perioada 14-26 aprilie 2005 au avut loc precipitaţii
cu o medie de 150 l/mp, care s-au corelat cu topirea zăpezii. A nins abundent atunci
şi spre sfârşitul lunii martie. Ca urmare a inundaţiilor 2.195 case afectate, dintre care
720 distruse în totalitat. De asemenea, au fost afectate 3.372 anexe gospodăreşti,
707 fiind distruse. Inundaţiile au acoperit aproximativ 100.000 de hectare şi peste
300 kilometri de drumuri - 27,3 kilometri drumuri naţionale, 92 kilometri drumuri
judeţene, 107 kilometri drumuri comunale şi 78 kilometri de străzi”, îşi auce aminte
Ovidiu Drăgănescu, prefectul de atunci al judeţului Timiş.
• Persoanele evacuate au fost cazate în 16 localităţi. Pe lângă cazare, au
primit zilnic hrană, produse pentru igienă corporală, haine şi altele necesare.
  „Toti copiii au fost integraţi de urgenţă în sistemul de învăţământ din zonele
de cazare. S-a asigurat cazarea animalelor în ferme puse la dispoziţie de
autorităţile locale şi s-a asigurat necesarul de hrană şi asistenţă sanitar-
veterinară. S-au vaccinat adulţii şi copiii din localităţile inundate, cadrele
Mininisterului de Interne, MApN şi cei din ONG-uri. S-au folosit 10.152 doze
în valoare de 1,7 miliarde lei. Au fost vaccinate şi aproximativ 35.000 de
animale-2.300 bovine, 940 cabaline şi 31282 ovine”, mai spune
Drăgănescu.     În ajutorilor sinistraţilor s-a mobilizat însă comunitatea
internatională. A fost o acţiune fără precedent. În acele zile, pe străzile
Timişoarei puteau fi zărite, prin tranzit, spectaculoase convoaie de
transportoare, sosite din Ungaria, Germania, Finlanda, Olanda, Italia,
Austria şi Luxemburg. Cărau cu ei utilaje şi echipamente de intervenţie,
pompe de mari dimensiuni pentru extragerea apei, bărci de salvare, corturi
de campanie, zone de prim ajutor şi alte ajutoare. Au venit cu tot cu
specialişti.
• 11 iulie 2005- s-au abătut asupra județului ploi puternice,
cantitățile de apă depășind cu mult debitele istorice înregistrate
vreodată pe teritoriul județului. 12 iulie 2005- Rîurile Năruja și
Zăbala au ieșit din matcă, au distrus 8 km pe DJ 205 M Năruja
-Nistorești, au inundat mai multe gospodării. În același timp,
pîrîul Zăbala a distrus în 10 puncte, DJ 205 D Valea Sării –
Nereju. Nouă comune erau complet izolate de restul județului.
În acest timp, rîul Putna înregistrează la stația hidrometrică
Colacu debitul de circa 1. 000 metri cubi/secundă și depășea
cota de inundații cu 70-80 de cm. Viitura formată pe rîul Putna
a inundat localitățile Rădulești și Mircești, Biliești și Suraia. În
aceeași zi, rîul Milcov inundă comunele Milcovul și Răstoaca. 13
iulie 2005- 20 de comune erau izolate de restul județului. DN
2D este închis la Lepșa din cauza căderii unor stînci și la Valea
Sării din cauza unor cedări de terasamente. Apele rîului Putna
trec peste podurile rutiere și de cale ferată de la Garoafa. 
• DN 2 este întrerupt la Garoafa din cauza cedării rampelor la
podurile rutiere. Magistrala de gaz care alimentează orașul
Focșani este ruptă în dreptul aceleiași localități. Comuna Gura
Caliței anunță primele alunecări de teren și întreruperea
drumului județean. Municipiul Adjud este inundat ca urmare a
deebitelor record înregistrate pe rîul Trotuș și avariază rampele
de acces la podurile rutiere și feroviare de lîngă Adjud. Viitura
coboară pe Siret amenințînd satele Suraia (deja inundat de
Putna) și Vulturu cu satul Vadu Roșca. Către seară pe lîngă
satele din comuna Vînători aflate sub apele Putnei, se
dezlănțuie inundațiile în Suraia și Vadu Roșca. Rîurile Siret și
Putna inundă satul Vadu Roșca, provocînd cel mai mare
dezastru, în care și-au pierdut viața 7 persoane 14 iulie 2005-
Județul Vrancea era complet izolat de restul țării, iar în 27 de
comune nu se putea intra din cauza apelor mari și a drumurilor
județene stricate.
• În același timp, datorită debitului Siretului care a depășit
4500 mc/s digurile de pe Siret au cedat în zona comunei
Nănești inundînd și comuna Nănești. În același timp, rîul
Rîmnicu Sărat cu un debit peste 700 mc/s crează o breșă
în digul de apărare al comunei Măicănești, inundînd circa
500 de case din această comună. În sudul județului s-au
unit rîul Siret, Rîmnic și Putna distrugînd mii de hectare de
teren, așezări omenești și omorînd fără cruțare oameni și
animale. 15 iulie 2005 – Magistrala de petrol Constanța –
Borzești se rupe în dreptul comunei Garoafa deversînd mii
de tone de țiței brut.
Inundatiile din 1970

• Inundatiile din anii ’70 au fost cele mai grave din istoria
României. Creşterea apelor Mureşului ameninţa inundarea a
sute de case. Cu toate acestea, în comparaţie cu alte calamităţi
din trecut, Aradul a făcut faţă cu brio viiturii de pe Mureş.
Terenurile arabile au avut cel mai mult de suferit, fiind inundate.
„Inundaţiile au avut loc în mai, într-un moment în care grâul era
de mult răsărit şi se pregătea să se coacă, compromiţând astfel
recolta. De obicei, recolta şi animalele au de suferit în urma
acestor inundaţii”, a explicat istoricul Corneliu Pădurean.
• În luna mai a lui ’70, apele Mureşului au atins cea mai mare cotă, în unele
locuri apa ajungând să măsoare şapte metri. În aceste condiţii, inundarea
oraşului părea iminentă. În schimb, învăţămintele fostelor inundaţii din
1932  au pus oraşul în mişcare înainte de a apuca să se revarse peste
oraş. „În anii 70, oraşul iar a fost salvat, datorită consolidării digurilor. Au
fost inundate zona fabricii de zahăr, cartierul Alfa, dar în oraş nu au
pătruns apele. Sigur, la fel ca în 1932 au fost infiltraţii în anumite zone.
Populaţia a avut timp să se pregătească şi să ia măsuri pentru a se apăra
de inundaţii. Oamenii au reuşit să-şi facă din timp provizii”, explică
Pădurean. În 1970 în shimb, Mureşul nu a mai ieşit peste oraş. La fel ca
la inundaţiile din 1932 au fost răspândite zvonuri privind o posibilă
spargere a digului, urmând să fie inundat cartierul Micălaca. „La vremea
respectivă Micălaca încă avea aspectul unui sat. Încă nu începuse
procesul de modernizare a cartierului. După ’72 au început dărâmarea
caselor şi ridicarea blocurilor”, mai spune Corneliu Pădurean.
• Terenurile arabile au avut cel mai mult de suferit, fiind inundate. „Inundaţiile au avut loc în
mai, într-un moment în care grâul era de mult răsărit şi se pregătea să se coacă,
compromiţând astfel recolta. De obicei recolta şi animalele au de suferit în urma acestor
Inundaţii”, explică istoricul arădean.
• Dacă la inundaţiile din 1932, civilii nu s-au înghesuit să dea o mână de ajutor, de data
aceasta a exista un sentiment de solidaritate. „Pur şi simplu oamenii s-au simţit mai
apropiaţi în necazurile care-i aşteptau. Autorităţile la rândul lor au luat o serie de măsuri,
pornind de la învăţămintele inundaţiilor, privind ridiocarea de diguri. Spre exemplu, centura
de beton care există pe faleza Mureşului a fost ridicată după 1970 tocmai pentru a înălţa
digul”, povesteşte Corneliu Pădurean. Fiecare a participat cu ce se putea: oamenii care nu
puteau oferi o mână de ajutor, veneau pe mal cu mâncare, ceaiuri pe care le distribuiau
celor care lucrau acolo, mai ales că Mureşul era păzit zi şi noapte cu făclii pentru a urmări
creşterea nivelului apei. Elevii şi-au întrerupt cursurile şcolare, iar împreună cu soldaţii au
fost scoşi pe malul Mureşului la încărcat de saci cu nisip pentru consolidarea digului.
Muncitorii de la Vagoane, UTA, Teba, principalele fabrici ale oraşului, au fost mobilizaţi de
asemenea. „Ţin minte, copil fiind, am cărat cu tata în podul casei perne, pături, tot ce era
necesar pentru a rezista vreme de câteva zile, mai ales că locuind în Pârneava, Mureşul era
la câteva sute de metri  de metri de noi.