Din punct de vedere geologo - structural, perimetrul studiat aparine zonei de

Molasa Carpailor Orientali.

Zona de molas (depresiunea pericarpatic)
Micrile orogenice stirice au dus la o ridicare structurala a zonei interne a
Carpailor Orientali, in timp ce apele marine au fost mpinse spre E, unde se accentua o zona
depresionara in fata unitilor de vorland.
Depresiunea creata funciona ca zona de vanafosa in raport cu vecintile de la E
i V care erau exondate i supuse proceselor de denudare. Acest mediu marin se ntindea spre
NV comunicnd cu bazinul extra alpin, iar spre S comunica cu bazinul creat in fata catenei
montane meridionale. Ridicarea tectonica existenta intre Valea Argeului i Valea Dmboviei
a determinat evoluia separata a sectorului nordic, ce constituie bazinul moldo-valah, i a
sectorului sudic ce constituie Depresiunea Getica.
In Miocenul superior, spre finele acestuia are loc o submersare generala i a
unitilor de vorland, mediul marin extinzndu-se peste Platforma Moldoveneasc, peste
Dobrogea de Sud i in continuare spre sud pana in fata Munilor Balcani, constituindu-se
bazinul dacic.
Zona bazinului dacic a fost afectata de micrile orogenice, in condiiile unei
subsidene active, care au permis acumularea unei stive groase de depozite sedimentare ce
constituie o unitate structurala majora carpatica cu poziia cea mai externa a Carpailor
Orientali.
Este cuprinsa intre zona fliului i linia pericarpatica, ntinzndu-se de la nord pana
in Valea Dmboviei. Limea maxima, de 30 33km, o are la N pana in Valea Moldovei, dup
care limea creste continuu pana la 35km in zona dintre Bistria i Trotu. In continuare se
menine cu o lime considerabila pana la Valea Dmboviei.
Raportul dintre zona fliului i zona de molasa este tectonic cu caracter de
nclecare. Astfel, de la N pana in Valea Buzului, zona de molasa vine in contact fie cu
Unitatea de Trcau, fie cu Unitatea de Vrancea. In continuare, zona de SV, zona de contact
tectonic este marcata de depozite recente care depete linia pericarpatica i nainteaz
peste zona fliului. Zona de molasa din punct de vedere morfologic constituie relieful de
dealuri i depresiuni a zonei pericarpatice.
Stratigrafia
Depozitele sedimentare neogene ale zonei de molasa sunt in continuitate de
sedimentare ncepnd cu Miocenul, care la rndul lui este in continuitate de sedimentare cu
depozitele Paleogenului. Prin urmare, ultimele depozite ale fundamentului zonei de molasa
sunt depozite paleogene care apar sporadic in culmile Pleu i Pietricica, care fie sunt olistolit
nsedimentate in conglomeratele miocene, fie sunt klippe de rabotaj generate de fenomenul
de ariaj. In culmile Pleu i Pietricica se recunosc termenii Eocenului i Oligocenului, ce se
ncheie cu menilitele superioare.
Condiii de sedimentare diferite de la o zona la alta a determinat acumularea unor
depozite cu mari variaii de facies att lateral cat i pe verticala. De asemenea, coninutul
faunistic redus nu permite stabilirea coronostratigrafiei valabile la scara regionala. De aici i
multitudinea denumirilor litofaciale ce poarta caracterul condiiilor locale.
Tectonica
Arhitectura tectonica a zonei de molasa a fost definitiva in doua faze. Intr-o prima
faza se produce in Miocen, odat cu declanarea diastrofismului stiric trziu cnd are loc
ridicarea parii interne a Carpailor Orientali ariajului zonei de fli peste zona de molasa i
cutare intensa a depozitelor de molasa.
STUDIU GEOTEHNIC PRIVIND STABILIREA NATURII SI PARTICULARITILOR TERENULUI DE FUNDARE
NR. SGD 001/05-2014 - MAI 2014

Ulterior in Miocenul superior, odat cu orogeneza moldavic determina nclecarea

zonei de molasa peste unitile de vorland in lungul faliei pericarpatice, nclecare pus in
evidenta cu foraje cu o amplitudine de 8 km. Odat cu micrile moldavice are loc
desvrirea structurii Carpailor Orientali in cele 7 uniti majore cu caracter de pnze de
ariaj, ca urmare a micrilor diastrofice ce s-au propagat de la interior spre exterior. Ridicarea
parii interne a zonei de molasa este compensata de o subsiden accentuata la E unde are
loc depunerea depozitelor miocen superioare pliocene, sub forma unei structuri
monoclinale. Astfel se poate vorbi despre o molasa inferioara intens cutata i o molasa
superioara mai slab cutata, sub forma unui monoclin general.
Contactul dintre zona de molasa inferioara i superioara in sectorul de la N de Buzu,
este tectonic in lungul faliei Cain Bisoca.
Sectorul sudic are o structura aparte data mai ales de prezenta masivelor de sare.
Micrile de orogeneza au dus la deformaii plicative intense in care se remarca structuri
anticlinale ridicate mult tectonic in raport cu zonele sinclinale foarte largi ce le separa.
Orientarea structurilor aproximativ paralela cu aliniamentul orogenului carpatic.
Prezenta masivelor de sare supuse forelor tangeniale a determinat formarea unor
structuri speciale pe care L. Mrazec le-a denumit cute diapire anticlinale foarte strnse cu
smburi de sare sau de argila cu sare. De la interior spre exterior se remarca urmtoarele
aliniamente de cute diapire.
In sectorul nordic, aliniamentul cutelor diapire revrsate in care masivul de sare este
dezrdcinat i adus la suprafaa, anticlinalele: Podenii Vechi, Lapo, Butenari, Crbuneti,
Ocnia.
n sectorul median, aliniamentul cutelor diapire exagerate in care smburele de sare
strpunge toate formaiunile pana aproape de suprafaa: anticlinalul Udvesti, Bicoi
Moreni, Gura Ocniei.
n sectorul sudic, aliniamentul cutelor diapire atenuate in care formaiunea cu sare
nu strpunge pana la zi depozitele acoperitoare.
Aliniamentul cviptodiapirelor in care masivul de sare numai a boltit formaiunea
acoperitoare: structurile Bercea Arbanesti, Urlai, Vldeni, Bucani.
Diapirismul a fost accentuat de micrile orogenice valahe de la finele pliocenului
care au dus i la cutarea depozitelor vilafranchiene ce marcheaz trecerea la depozitele
cuaternarului.

STUDIU GEOTEHNIC PRIVIND STABILIREA NATURII SI PARTICULARITILOR TERENULUI DE FUNDARE

NR. SGD 001/05-2014 - MAI 2014