Grădina Cişmigiu

-scurt istoric-

Bucureştiul este un oraş care a cucerit inimile multor călători ce au poposit la noi.
Clădiri, muzee, alei, parcuri, grădini, toate acestea reprezintă puncte de atracţie pentru
turiştii care ajung prin capitala noastră.
Grădina Cişmigiu este cea mai veche grădină a capitalei, a cărei intrare principală se
află pe Bd. Regina Elisabeta. Aceasta se învecinează şi cu Bd. Schitu Măgureanu, str.
Ştirbei Vodă, unde mai există o intrare în grădină, dar şi cu Colegiul Naţional Gheorghe
Lazăr.
Cine s-ar gândi că această frumoasă grădină a fost cândva doar o baltă plină de mâl?
Povestea grădinii începe în 1779, când domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ipsilanti,
a ordonat construirea a două cişmele care să ofere acces omului de rând la apă curată, de
izvor. Prima a fost construită în locul unde se află acum intrarea din strada Ştirbei Vodă,
însă în scurt timp aceasta s-a transformat într- baltă murdară, un real focar de infecţie. În
spatele acesteia, şi-a ridicat o casă şeful lucrărilor, "mai marele peste cişmele" sau
"Marele Cişmigiu", de aici provenind denumirea Cişmigiu.
În perioadele cu averse de ploaie, Dâmboviţa ieşea din matca sa şi ajungea până în
locul unde se află astăzi Cercul Militar Naţional. Astfel, în 1830, generalul Pavel Kiselev
a dat dispoziţie ca balta să fie secată. Însă acest lucru se întâmplă mai târziu, în anul
1847, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, de către peisagistul Carl Friedrich
Wilhelm Meyer, cândva director al Grădinilor Imperiale din Viena. Acesta a reuşit să
transforme balta mlăştinoasă într-o adevărată bijuterie, de care ne putem bucura şi astăzi.
La Grădina Cişmigiu s-a muncit o perioadă îndelungată. Meyer a transformat balta
într-un lac care dispunea de toate instalaţiile de canalizare pentru a fi golit şi curăţat, iar
în mijlocul său a amplasat o frumoasă fântână arteziană. Acesta trasează şi aleile şi
plantează mii de tipuri de arbori indigeni, dar şi specii rare. De asemenea, au fost
construite grote artificiale, poduri, băncuţe şi au fost realizate minunate covoare de flori.
Toate acestea se uneau într-un superb ansamblu, grădina fiind de o frumuseţe desăvârşită.
 Mai târziu, au fost aduse specii de peşti exotici, lebede şi pelicani. Totodată,
cumpărarea unei parcele din proprietatea familiei Creţulescu a permis augmentarea
suprafeţei parcului. În anul 1852, a fost realizată împrejmuirea totală a parcului, cu uluci
şi băncuţe, însă lucrările au fost încheiate în anul 1854, când a avut loc şi inaugurarea
oficială a Grădinii.
O dată cu urbanizarea excesivă, multe dintre frumuseţile naturii s-ar pierdut treptat.
Însă acest fapt nu înseamnă că nu mai există oaze de frumuseţe în care să îţi poţi petrece
timpul, să te relaxezi, să respiri aer curat, să ieşi măcar pentru câteva clipe din trafic,
aglomeraţie şi poluare. Printre aceste oaze se află şi Grădina Cişmigiu, care reprezintă o
adevărată bijuterie a Bucureştiului.

http://romania.ici.ro/ro/bucuresti/bu_cismigiu.html

http://www.ziare.com/weekend/timp-liber/parcul-cismigiu-cea-mai-veche-gradina-
publica-din-bucuresti-1008597