rabia Saudită

256 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
țară din Asia
(Redirecționat de la Arabia Saudita)

Arabia Saudită
Regatul Arabiei Saudite
‫المملكة العربية السعودية‬
al-Mamlaka al-ʻArabiyya as-Suʻūdiyya

Drapelul Arabiei Saudite Stema Arabiei Saudite[*]

Deviză: „‫”ال إله إال هللا محمد رسول هللا‬

„Nu există alt Dumnezeu decât Allah, Mohammad este
trimisul lui Allah”, Shahada[1]

Imnul național:  ‫السالم الملكي‬ („Aash Al Maleek”)

„Trăiască Regele”

Imnul Regal: limbi locale

 Geografie

Suprafață  

 - totală 2 149 690 km² (locul 13)

Apă (%) 0,7%

Cel mai înalt punct Jabal Sawda[*] (3.015 m) 

Cel mai jos punct Marea Roșie (0 m) 

Cel mai mare oraș Riyadh

Vecini Iordania
Kuweit
Qatar
Bahrain
Emiratele Arabe Unite
Oman
Yemen
Irak
Egipt
Iran 

Fus orar AST (UTC+3)

Ora de vară (neobservat) (UTC+3)

Populație

Densitate 12,3 loc/km²

 - Estimare  30 770 375[2] (locul 41)

 - Estimare 2018 33.000.000
Limbi oficiale arabă

Etnonim saudit, arab saudit

Guvernare

Sistem politic Monarhie absolută

Rege Salman bin Abdulaziz al Saud

Prințul moștenitor Mohammed bin Salman

Legislativ Prime Minister of Saudi

Arabia(d) 

Camere Biroul de experți al Consiliului de

Miniștri al Arabiei Saudite(d)
Adunarea Consultativă a Arabiei
Saudite(d)

Capitala Riyadh

Istorie

Fondare

Primul Stat Saudit 1744

Al Doilea Stat Saudit 1824

Al Treilea Stat Saudit 8 ianuarie 1926

Recunoscut 20 mai 1927

Unificarea regatului 23 septembrie 1932

Economie

PIB (PPC) 2019

 - Total $1.924 trilioane[3] (locul 14)

 - Pe cap de locuitor $56.817[3] (locul 12)

PIB (nominal) 2019

 - Total $779.289 miliarde[3] (locul 18)

 - Pe cap de locuitor (locul 35)$23.566[3]

Gini (2013) 45.9

IDU (2019) ▼ 0.854 (foarte ridicat)

(locul 40)
 Monedă Rial saudit (SR) ( SAR )

Coduri și identificatori

Cod CIO KSA 

Cod mobil 420 

Prefix telefonic 00966

ISO 3166-2 SA 

Domeniu Internet .sa

Populația estimată include 8,429,401 de non-resortisanți

Prezență online

site web oficial

hasthtag

Modifică date / text 

Arabia Saudită (în arabă ‫;السعودية‬ as-Su‘ūdiyyah sau as-Sa‘ūdiyyah), oficial,

denumită Regatul Arabiei Saudite (arabă ‫المملكة العربية السعودية‬ al-Mamlakah al-‘Arabiyyah
as-Su‘ūdiyyah) este cea mai mare țară din Peninsula Arabă și cea mai mare
țară arabă din Asia de Vest. Se învecinează cu Iordania la nord, cu Irak - la nord și
nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain și Emiratele Arabe Unite la est, Oman - la sud și
sud-est și Yemen - la sud. De asemenea, are o coastă maritimă de mari dimensiuni, în
partea estică aflându-se Golful Persic, iar în partea vestică aflându-se Marea Roșie.
Este numită "Țara celor doua moschei sfinte", o referință la Mecca și Medina, cele mai
sfinte locuri ale Islamului. Aderări mai importante: O.N.U. (1945), Liga Arabă, OPEC
(Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol).

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Arabiei Saudite.

Peninsula Arabia în 1914

Regatul Arabiei Saudite după unificare în 1932

Locuită din mileniul I î.Hr. de triburi arabe care întemeiază mici regate efemere,
Peninsula Arabică este unificată pentru prima dată, între 630 și 635, de Muhammad
(Mahomed), întemeietorul Islamului. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi
noua religie prin Africa de Nord până în Spania, iar în Asia până în inima Indiei. O dată
cu decăderea Califului Abbasid, în Peninsula Arabică iau naștere, în secolele 9 – 10,
mici principate feudale, care ajung, în secolul XVI sub suzeranitatea Imperiului Otoman,
situație menținută, cu întreruperi, până în 1918.
Muhammad Ibn al-Wahhab pune în Nejd, după 1740, bazele unei secte islamice
puritane și militante, câștigând de partea sa și pe emirul de Daraiyya, Muhammad Ibn
Saud, fondatorul actualei dinastii dominatoare din Arabia Saudită. Ibn Saud și fiul său
cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite,
dar statul Wahhabit este înfrânt, în 1818, de forțe britanice și egiptene. Eșuează, astfel,
prima tentativă de constituire a unui stat saudit. Începând cu anul 1902, Abd al-Aziz II
Ibn Saud (1902 –1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul
wahhabit și unește sub autoritatea sa cea mai mare parte a Peninsulei Arabice.
La 23 septembrie 1932 el ia titlul de rege al Arabiei.

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Arabiei Saudite.
Arabia Saudită este o monarhie absolutistă. Succesiunea la tron este ereditară, regele
trebuind să fie urmașul lui Ibn Saud, dar și electivă, el fiind ales de către un consiliu al
familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii lui Ibn Saud.
Administrația centrală și alegerile[modificare | modificare sursă]
Instituția centrală, Guvernul Arabiei Saudite, este monarhia Arabia. Legea fundamentală
adoptată în 1992 a declarat că Arabia Saudită este o monarhie condusă de
descendenții de sex masculin pentru primul rege, Abd Al Aziz Al Saud (sau Abdulaziz Al
Saud), și că, Coranul este constituția țării, care este reglementată pe baza legii islamice
(Shari'a). La 20 octombrie 2006, a fost înființat un comitet de principi care să voteze cu
privire la eligibilitatea viitorilor regi și prinți moștenitori. Comitetul, care urmează să fie
cunoscut sub numele instituției credință, include fiii și nepoții cheie ai Regelui Abdul
Aziz. Conform noilor norme, comisia poate vota pentru unul din cei trei principi numiți de
către rege. În cazul în care nici regele nici prințul moștenitor nu sunt în măsura de a lua
decizii, un consiliu de tranziție format din 5 membri va conduce afacerile de stat pentru
o perioadă de maximum o săptămână.
Nu sunt recunoscute nici partidele politice sau alegerile naționale, cu excepția alegerilor
locale care au avut loc în anul 2005. Puterile regelui sunt, teoretic, limitate de Shari'a și
alte tradiții saudite. El trebuie, de asemenea, să păstreze un consens al familiei regale
saudite, lideri religioși (ulema) și alte elemente importante în societatea arabă.
Arabia Saudită nu are parlament, în schimb există un program național "Consiliul
Consultativ" (care este compus din 150 cetățeni arabi numiți de rege, pentru o perioadă
de patru ani pentru a servi într-un rol consultativ). Numărul membrilor Consiliului a
crescut în mod constant de-a lungul anilor și are propriile sale comitete și o capacitate
limitată de a discuta despre legislația propusă, dar funcția sa principală este de a-l
consilia pe rege.
Nici partidele politice sau sindicatele nu sunt permise. În anii 1990, Partidul Acțiunii
Arabe Socialiste și Partidul Comunist din Arabia Saudită s-au desființat și membrii lor au
fost eliberați din închisoare, după ce au acceptat să își înceteze activitățile lor politice.
În 2005, au avut loc primele alegeri municipale arabe, dar așa cum alegerile au fost
non-partizane, partidele politice nu au fost permise.
Alte partide interzise, cum ar fi Hizb ut-Tahrir, continuă să funcționeze, dar nu în mod
deschis.
Drepturile omului[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Drepturile omului în Arabia Saudită.

În 2014, scriitorul saudit Raif Badawi a fost condamnat la 10 ani de închisoare și 1000 lovituri de bici pentru
„insultă adusă islamului”

Organizații cu sediul în Occident precum Amnesty International și Human Rights

Watch au condamnat în mod repetat sistemul judiciar saudit și pedepsele lui severe. Nu
există procese cu jurați în Arabia Saudită, iar completele de judecată au proceduri
sumare.[6] Human Rights Watch, într-un raport din 2008, nota că un cod de procedură
penală fusese introdus pentru prima oară în 2002, dar îi lipseau cele mai de bază
proceduri de apărare și, în orice caz, era în mod obișnuit ignorat de judecători. Deseori,
cei arestați nu sunt informați despre infracțiunea de care sunt acuzați, sunt lipsiți de
dreptul la un avocat și sunt subiectul tratamentelor abuzive dacă nu mărturisesc ce li se
cere. La proces se pornește de la prezumția de vinovăție, iar acuzaților li se interzice
adesea dreptul de a examina martorii și dovezile sau de a prezenta o apărare legală.
Multe procese se desfășoară în secret.[7][8] Un exemplu de pedeapsă în urma unui astfel
de proces: în octombrie 2015, pensionarul britanic bolnav de cancer Karl Andree, în
vârstă de 74 de ani, a fost condamnat la 360 lovituri de bici pentru că a fermentat alcool
pentru uzul propriu. Familia sa se teme că pedeapsa l-ar putea ucide. [9]
Arabia Saudită este acuzată ca având unul din cele mai proaste istorice din lume în
privința severelor încălcări ale drepturilor omului. Problemele din acest domeniu care au
atras cele mai multe critici includ extrema discriminare a femeilor, pedeapsa capitală
pentru homosexualitate,[10] discriminarea religioasă, lipsa libertății cuvântului și
a libertății de conștiință, precum și acțiunile poliției religioase.[11] Între 1996 și 2000,
Arabia Saudită a participat la patru convenții ONU privind drepturile omului și, în 2004,
guvernul a aprobat înființarea Societății Naționale pentru Drepturile Omului (SNDO),
condusă de personal guvernamental, pentru a monitoriza implementarea acestora.
Până în prezent, activitățile SNDO sunt extrem de limitate și persistă dubiile privind
neutralitatea și independența sa.[12] Arabia Saudită rămâne una din puținele țări din lume
care nu acceptă Declarația Universală a Drepturilor Omului. Ca răspuns la criticile
continue ale încălcărilor drepturilor omului în regat, guvernul saudit subliniază caracterul
islamic special al țării și sugerează că acesta justifică o ordine socială și politică diferită.
[13]
 Comisia Statelor Unite pentru Libertatea Religioasă Internațională a încercat fără
succes[14] să-l forțeze pe președintele Barack Obama să ridice chestiunea drepturilor
omului în convorbirile cu Regele Abdullah, în timpul vizitei pe care a efectuat-o în regat
în martie 2014, în special privitor la încarcerarea lui Sultan Hamid Marzooq al-Enezi,
Saud Falih Awad al-Enezi și Raif Badawi.[15] De asemenea, Arabia Saudită organizează
zeci de execuții în fiecare an, în general pentru omoruri sau trafic de droguri, deși sunt
executați oameni și pentru renunțarea la islam sau pentru „crime” împotriva familiei
regale.[16] Metoda de execuție obișnuită este decapitarea în public.[17][18] Spre
exemplu, Ali Mohammed Baqir al-Nimr a fost arestat în 2012, când avea doar 17 ani,
pentru că a luat parte la protestele antiguvernamentale din timpul Primăverii Arabe.[19] În
mai 2014, Ali al-Nimr a fost condamnat la decapitare în public și crucificare.[20]
În 2013, guvernul a deportat mii de ne-saudiți, mulți dintre ei lucrând ilegal în țară sau
având vizele expirate. Abundă rapoartele privind lucrători străini care au fost abuzați
sau torturați de angajatorii lor sau de către alți cetățeni saudți. [21][22] Deportarea a condus
la faptul că multe servicii de bază suferă acum de lipsa forței de muncă, deoarece mulți
cetățeni saudiți se feresc să ocupe posturi în meserii considerate inferioare. [23][24][25]
Arabia Saudită are un „Program Împotriva Radicalizării”, al cărui scop este să „combată
răspândirea și atracția ideologiilor extremiste în sânul populației” și să „insufle
adevăratele valori ale credinței islamice, precum toleranța și moderația”.[26] „Toleranța și
moderația” au fost puse sub semnul întrebării de ziarul Baltimore Sun, pe baza
rapoartelor Amnesty International privindu-i pe Raif Badawi [27] sau pe un bărbat din Hafr
al-Batin condamnat la moarte pentru că a respins islamul. [28] În septembrie 2015, Faisal
bin Hassan Trad, ambasadorul saudit la biroul ONU din Geneva, a fost ales
președintele Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, organism ce numește
experți independenți.[29]

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Arabiei Saudite.
Arabia Saudită ocupă 20% din suprafața Peninsulei Arabice. O mare parte a frontierelor
cu Emiratele Arabe Unite, Oman și Yemen nu sunt bine definite, din acest motiv,
dimensiunea exact a țării nu se cunoaște, dar este estimată la aproximativ
2.240.000 km².
Clima este uscată și caldă. Jumătate din țară este pustiu, pentru că este un deșert cu
temperaturi extreme, cu unele zone în care se găsesc oaze. În cea mai mare parte a
Arabiei Saudite, vegetația este rară și are un număr limitat de ierburi și arbuști. Fauna
cuprinde pisici sălbatice, maimuțe babuin, lei și hiene. Coasta Mării Roșii are o
importantă faună maritim, îndeosebi recife de corali. Zona de coastă se extinde pe
2.640 km.
Regiunea sud-vestică are munți care ajung la 3000 de metri altitudine și este cea mai
verde și proaspătă zonă din țară.
În capitala Riyadh predomină o temperatură medie de 42 °C și 14 °C în luna ianuarie. În
schimb, În Jeddah, pe coasta vestică are o temperatură de 31 °C în luna iulie și de
23 °C în luna ianuarie.
Principalele orașe din Arabia Saudită sunt: Riad (capitala), Dammam, Jeddah, Mecca,
Medina. Orașele Mecca și Medina sunt notabile pentru semnificația religioasă pentru
musulmani sau urmașii islamului.
Jeddah este un important oraș-port situat de-a lungul Mării Roșii și este poarta de acces
pentru pelerinii africani.
În Dammam se găsește principalul centru de exploatare din bogatele câmpuri petroliere
din Arabia Saudită.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Diviziuni administrative ale Arabiei Saudite.
Arabia Saudită este împărțită în 13 provincii[30](manatiq idāriyya, –
singular mintaqah idariyya). Provinciile sunt, mai departe, divizate în 118 guvernorate,
inclusiv cele 13 capitale provinciale, care au un statut diferit de municipiu (amanah)
conduse de un primar (amin). Guvernoratele sunt, la rândul lor, împărțite în sub-
guvernorate (marakiz, singular: markaz).
Nr. Provincie Capitală

1 Al Jawf (sau Jouf) Sakaka

2 Regiunea Hotarelor de Arar
Nord
 3 Tabuk Tabuk
4 Ha'il Ha'il
5 Al Madinah Medina
6 Al Qasim Buraidah
7 Makkah Mecca
8 Al Riyadh Riyadh
9 Provincia Est Dammam
10 Al Bahah (sau Baha) Al Bahah
11 Asir Abha
12 Jizan Jizan

13 Najran Najran

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Arabiei Saudite.
Arabia Saudită are o economie bazată pe petrol, iar Guvernul menține puternic controlul
asupra principalelor activități economice. Baza economiei este reprezentată de cele mai
bogate zăcăminte de țiței din lume. Arabia Saudită este principala țară a lumii în
producția și exportul " aurului negru ", cea mai căutată materie primă energetică.
Veniturile provenite din exportul de țiței și derivați ai petrolului (90% din export) sunt
completate de veniturile din exportul bogatelor surse de gaze naturale.

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Arabiei Saudite.

Densitatea populației Arabiei Saudite (locuitori pe km2)

Populație, limbă și probleme sociale[modificare | modificare sursă]
Populația Arabiei Saudite, conform estimărilor făcute în luna iulie 2010, este în jur de
25,731,776, inclusiv 5,576,076 non-naționali.

Religie[modificare | modificare sursă]
În Arabia Saudită trăiesc 25 milioane de musulmani, sau 97% din populația totală.
Practicarea altei religii decât Islam este permisă doar în căminuri și locuri private, iar
guvernul nu garantează vreun drept sau protecție religioasă non-musulmanilor. A doua
religie majoră în Arabia Saudită este Creștinismul, cu aproximativ 1,500,000 de
credincioși. O majoritate dintre aceștia sunt lucrători străini veniți
din Filipine, India, Pakistan, Bangladesh și state din Africa,
precum: Etiopia, Nigeria și Kenya. Cu excepția moscheilor și geamiilor (sau alte lăcașuri
de cult islamice) nu există alte lăcașuri de cult permise. De asemenea, convertirea la
altă religie, în afară de islam, este strict interzisă și se pedepsește cu moartea.

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 2 obiective
din această țară.

 Siturile arheologice de la Al-Hijr (Madâin Sâlih)

 Zona istorică At-Turaif din Ad-Dir’iyah

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Despre Arabia Saudită Arhivat în 17 aprilie 2012, la Wayback Machine., Ambasada regală
a Arabiei Saudite, Washington D.C.
2. ^ „Official annual projection”.  2014. Arhivat din original  (PDF) la  9 mai 2016. Accesat în  1
iulie 2014.
3. ^ a b c d „Saudi Arabia”. International Monetary Fund.
4. ^ „The World Factbook”.  CIA.gov.  Central Intelligence Agency. Accesat în 28 mai 2019.
5. ^ Human Development Report 2020 The Next Frontier: Human Development and the
Anthropocene  (PDF). United Nations Development Programme.  15 decembrie 2020.
pp.  343–346.  ISBN  978-92-1-126442-5. Accesat în 16 decembrie 2020.
6. ^ Anthony Shoult (2006).  Doing business with Saudi Arabia. p.  95. ISBN 978-1-905050-06-
2.
7. ^ Human Rights Watch (2008).  Precarious Justice. pp. 3, 4, 101, 102, 108–115.
8. ^ „Analysis: Saudi rough justice”. BBC News. 28 martie 2000.
9. ^ „Karl Andree case: David Cameron to write to Saudi government”. BBC News.
10. ^ „Here are the 10 countries where homosexuality may be punished by death”.  The
Washington Post. 24 februarie 2014.
11. ^ Otto, Jan Michiel (2010).  Sharia Incorporated: A Comparative Overview of the Legal
Systems of Twelve Muslim Countries in Past and Present. p.  175. ISBN 978-90-8728-057-4.
 12. ^ Al-Rasheed, pp. 250–252
13. ^ Otto, pp. 168, 172
14. ^ „Dispatches: Obama Refuses to Talk Human Rights in Saudi Arabia”. Human Rights
Watch.  31 martie 2014.
15. ^ "USCIRF Urges President: Raise Religious Freedom on Saudi Trip". United States
Commission on International Religious Freedom. 26 martie 2014.
16. ^ "SAUDI ARABIA: THE DEATH OF A DESERT MONARCH" Arhivat în 26 decembrie 2018,
la Wayback Machine.. TIME. 7 aprilie 1975.
17. ^ "Saudi Arabian justice: Cruel, or just unusual?". The Economist. 14 iunie 2001
18. ^ "Saudi Justice?". CBS news. 6 mai 2004.
19. ^ "Saudi Arabia must immediately halt execution of children – UN rights experts urge". Înaltul
Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. 22 septembrie 2015.
20. ^ "When Beheading Won’t Do the Job, the Saudis Resort to Crucifixion  ". The Atlantic. 24
septembrie 2015.
21. ^ Bayan Perazzo (14 ianuarie 2013) "Nightmare in Saudi Arabia: The Plight of Foreign
Migrant Workers". The Daily Beast.
22. ^ „Saudi Arabian official filmed beating foreign workers with a belt as they visit passport office
to get their visas”.  Daily Mail. London.
23. ^ Genet Kumera (24 noiembrie 2013).  „Beyond Outrage: How the African Diaspora Can
Support Migrant Worker Rights in the Middle East”.  The Huffington Post.
24. ^ Beatrice Thomas (10 noiembrie 2013) "Saudi services suffer under visa
clampdown". Arabian Business.
25. ^ "Saudi 'beating' video sparks human rights probe". Arabian Business.
26. ^ „Initiatives and Actions to Combat Terrorism”  (PDF). Kingdom of Saudi Arabia. p.  6.
27. ^ „Saudi Arabia's brutal punishment of a dissident”. The Baltimore Sun.
28. ^ „Saudi Arabia court gives death penalty to man who renounced his Muslim faith”. The Daily
Telegraph. 24 februarie 2015.
29. ^ "UK helped Saudi Arabia get UN human rights role through 'secret deal' to exchange votes,
leaked documents suggest". The Independent. 30 septembrie 2015.
30. ^ „Saudi Arabia: Administrative divisions”. arab.net. Accesat în 21 septembrie 2008.

Bibliografie