TEMA NR.

STUDIU DE CAZ ASUPRA

RESURSELOR NATURALE DIN ARABIA SAUDITĂ

Regatul Arabiei Saudite este o națiune care se află în Orientul

Mijlociu, în sud - vestul Asiei  și formează cea mai mare parte a
Peninsulei Arabe, mărginit la nord de Iordania, Irak și Kuweit , la
est de Golful Persic și Qatar , la sud-est de Emiratele Arabe
Unite și Oman, la sud de Yemen, la vest de Marea Roșie .
Populația Arabiei Saudite, conform estimărilor făcute în luna iulie
2010, este în jur de 25,731,776, inclusiv 5,576,076 non-naționali.
Are o suprafață de teren de 830.000 de mile pătrate, ceea ce îl face
cea mai mare țară din Orientul Mijlociu, cu o economie bazată pe
petrol, care generează 45 % din Produsul Intern Bru. Este una din
ţările cu cele mai abundende resurse minerale de pe mapamond,
fiind în primele 20 de ţări emergente din sectorul industriei
extractive conform Business Monitor. Regatul consideră prioritară
industria minieră prin prima necesarului de metale pentru procesul
de industrializare al ţării. Entitatea de stat responsabilă pentru acest
sector este Saudi Arabian Mining Company (Ma’aden). Arabia
Saudită dispune de avantaje comparative în sectorul minier, în
principal datorită consturilor scăzute la energie şi a logisticii, însă
procesarea minereurilor şi metalelor înregistrează o productivitate
scăzută comparativ cu standardele internaţionale. Geologia și
mărimea țării implică faptul că țara are depozite bogate de resurse
minerale. Unele dintre resursele sale naturale primare includ gaze
naturale, petrol, cupru, aur și minereu de fier. De asemenea, țara a
început recent producția de ciment, bauxită inferioară, argilă,
propan, etan, metan și plumb. Scutul Arabic situat la vestul țării
este deosebit de bogat în aur, cupru, argint, crom, zinc, mangan,
plumb, staniu, fier, tungsten și aluminiu. Formațiile sedimentare
din est sunt, de asemenea, cunoscute pentru a conține feldspat,
gips, sare, mica și sulf. Arabia Saudită este, de asemenea, o sursă
renumită de minerale rare și valoroase, cum ar fi tantal și niobiu.
Economia se bazează pe exploatarea și, mai recent, prelucrarea
petrolului. Este un exemplu tipic de țară care a cunoscut o
dezvoltare economica substanțială ca urmare a valorificării acestui
combustibil, solicitat intens pe plan mondial. În ultimii ani ai
secolului al XX-lea Arabia Saudita a devenit cel mai mare
producător și exportator de petrol din lume. Mai mult de o treime
din producția sa de petrol provine din exploatări submarine. Paralel
și-a dezvoltat o industrie petrochimică proprie, în prezent
platforma de la Dhahran fiind cea mai mare din lume.
Arabia Saudita are și o producție industrială diversificată:
metalurgie feroasă și neferoasă (aluminiu), construcții de mașini
(inclusiv electronică și electrotehnică), ciment, textile s.a. Fiind
deficitară în resurse de apă, Arabia Saudita și-a dezvoltat cea mai
puternică industrie de desalinizare a apei de mare din lume. Apa
astfel obținută asigură peste doua treimi din necesarul țării, iar
sarea rezultată este folosită ca materie primă în industria chimică.
Agricultura, tradițional axată pe creșterea nomadă a animalelor, s-a
diversificat datorită irigațiilor, cultura plantelor căpătând o pondere
mai mare. De pildă, din importator Arabia Saudită a ajuns
exportator de cereale. Un loc important îl ocupă plantațiile de
curmali. În zootehnie predomină creșterea cornutelor (ovine și
caprine) și a cămilelor.
Arabia Saudită este una dintre cele mai moderne rețele de transport
din regiune și totodată de pe continent. Se remarcă rețeaua de
autostrăzi și aeroporturi moderne (din Riyadh, Jiddah și Mecca),
precum și porturile petroliere Ras Tannurah, la Golful Persic, cel
mai mare din lume, și Yanbu, la Marea Roșie. De asemenea,
dispune de mari conducte care transportă petrolul spre Marea
Mediterană și Marea Roșie, de unde, îmbarcat în petroliere, acesta
ia calea Europei și Americii.
Țara este clasată pe locul trei în lume în ceea ce privește bogăția
resurselor naturale, cu valoarea totală a resurselor naturale evaluate
la 34, 4 trilioane $. Arabia Saudită este bătută doar la poziția
superioară de către SUA, a cărei valoare estimată a resurselor
naturale este de 45 trilioane USD, iar Rusia a cărei valoare a
resurselor naturale este estimată la 75, 7 trilioane de dolari. PIB-ul
națiunii este de 795, 58 miliarde de dolari, iar creșterea meteorică a
economiei națiunii a fost alimentată în primul rând de extracția de
petrol și gaze, care a transformat națiunea odată subdezvoltată într-
un stat modern și grele la nivel mondial.

În prezent, regatul are cele mai mari rezerve de petrol din lume,
estimate la 268 miliarde de barili de petrol. Depozitele reprezintă
aproximativ 22% din rezervele globale de petrol. Producția de
petrol în națiune a început în anul 1933, în timp ce exporturile
documentate au început în 1939. În prezent, producția de petrol
domină economia națiunii în ceea ce privește veniturile generate.
Depozitele de petrol se găsesc în partea de est a țării, regiunea de
sud lângă Kuweit și Irak și în Golful Persic. În 2017, națiunea a
reprezentat aproximativ 12, 9% din producția globală de petrol, iar
rezervele națioase ale națiunii se estimează că vor dura cel puțin
încă 80 de ani la actuala rată de extracție de 10, 2 milioane de
barili pe zi.

De asemenea Arabia Saudită are în prezent cea de-a șasea cea mai
mare rezervă de gaze naturale, care a fost estimată la aproximativ
240 de miliarde de metri cubi de rezerve de gaze naturale.
Aproximativ o treime din rezerve se regăsesc în regiunea estică a
țării din regiunea Ghawar. Guvernul a exercitat până în curând
controale stricte asupra producției de gaze în țară. Regatul a produs
aproximativ 2.472 miliarde de metri cubi de gaze naturale în anul
2008 și 3001.7 miliarde de metri cubi de gaz în 2015, reprezentând
o creștere anuală de 2, 7% a producției. Țara este, de asemenea,
printre cei mai mari consumatori de gaze naturale din lume,
consumând aproximativ 3.813, 9 miliarde de metri cubi de gaze
naturale. Creșterea consumului de gaze naturale este determinată
de creșterea continuă a rolului gazelor naturale în producția de
energie a națiunii. În ciuda depozitelor mari de gaze naturale,
Regatul nu este un exportator notabil. Depozitele de gaze naturale
ale națiunii, totuși, contribuie semnificativ la securitatea energetică
a Regatului. În ultimii ani națiunea a explorat, de asemenea,
producția de gaz de șist. Se așteaptă ca țara să devină un
producător de gaz de șist până în anul 2020.

În cee ace privește activitatea de exploatare a aurului a fost

efectuată pentru prima dată în Arabia la aproximativ 3000 î.en.
Cea de-a doua renaștere majoră în mineritul auriu arab a fost în
epoca islamică Abbasid între 750 CE și 1258 CE. Regiunea vestică
a Arabiei Saudite, cunoscută sub numele de scutul arabilor, constă
din roci Pre-Cambrian, care sunt deosebit de bogate în depozite de
aur. În prezent, au fost identificate peste 600 de situri de depozitare
aurie, cu activități miniere care au loc doar în cinci dintre aceste
situri. Minele includ mină Sukhaybarat, mină Bulghah, mină Al
Hajar, mina Madh Ad-Dahab și mina Almar. Extragerea aurului în
Regatul modern a început în 1939 și 1954 la Mahd Ad-Dahab în
timpul domniei regelui Abdulaziz. Orașul Mahd Ad-Dahab este
situat în partea de vest a țării, la aproximativ 191 de mile nord-est
de provincia Madinah. Mineritul se desfășoară în principal prin
metode subterane. Dezvoltarea tunelurilor este estimată la circa 37
de mile, care sunt folosite pentru a genera minereul care este apoi
livrat la uzina metalurgică. Aproximativ 183.425 tone de minereu
sunt exploatate la un nivel de 0.0245 lire sterline de aur pe tonă. În
anul 2007, operațiunile miniere au avut ca rezultat recuperarea a
58, 256 uncii de aur. Cea mai mare mină de aur din țară este mina
Mahd Ad Dahab, care a produs aproximativ 332, 231 uncii de aur
în 2017. Mina Sukhaybat este situată în provincia Al Qassim,
aflată la aproximativ 155 de mile de Madh Ad-Dahab și 341 de
mile de Riad. Mina Bulghah este situată în regiunea Al Madinah a
țării, iar operațiunile de la mina au început în anul 2002, care sunt
cunoscute în principal pentru procesarea minereurilor de aur de
calitate inferioară. Mina Al Hajar este situată în partea de sud a
Regatului, la aproximativ 441 de mile de Riad, capitala.
Operațiunile de la mina au început în 2001 și au produs
aproximativ 1 tonă de aur pe an. Mina Al Amar se găsește în
regiunea Ar Riyadh și a început să funcționeze în anul 2009 cu o
capacitate de 220, 262 tone pe an. În prezent, țara are în vedere
exploatarea potențialului său neexploatat, pe măsură ce scăderea
prețurilor la petrol la nivel mondial.
O alta resursă despre care putem vorbi, este Mina de fosfat de la
Jalamid din regiunile nordice ale țării care produce aproximativ 11,
6 milioane de tone de materii prime fosfatice care sunt transportate
în portul Ras Alkhair. Lucrările sunt în curs de desfășurare pentru
a stabili mina Waad Al-Shamal, care se găsește și în partea de nord
a țării.

Printr-unul dintre cele mai integrate proiecte din lume, Arabia

Saudită produce si aluminiu.Acesta cuprinde mina Bauxite din Al
Baitha, o instalație de concasare a minereului situată la 372 de mile
de Ras Al Khair și o fabrică de laminare. Instalațiile se ocupă de
aproximativ 4, 4 milioane de tone de bauxită.

Arabia Saudită analizează în prezent diversificarea economiei

bazate pe hidrocarburi, pe măsură ce rezervele de petrol continuă
să scadă. Planurile de diversificare implică încurajarea altor
sectoare ale economiei, cum ar fi sectoarele serviciilor și
divertismentului. Planul numit viziune 2030 a implicat, de
asemenea, privatizarea Aramco și adoptarea energiei nucleare ca
contragreutate pentru energia produsă prin utilizarea
hidrocarburilor.

BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Arabiei_Saudite

https://ro.history-hub.com/care-sunt-resursele-naturale-
majore-ale-arabiei-saudite