Sunteți pe pagina 1din 171

UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SPECIALIZAREA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

SUPORT DE CURS

MANAGEMENTUL AFACERILOR

LECT. UNIV. DR.GHEORGHE CHIRU

Capitolul I.

MANAGEMENTUL AFACERILOR

1. CONłINUłUL

ŞI

SEMNIFICAłIA

AFACERILOR ECONOMICE

1.1. ConŃinutul şi perspectiva abordării

MANAGEMENTULUI

Afacerile economice reprezintă, probabil, cea mai relevantă activitate a economiei de piaŃă contemporană, numărul, amploarea şi diversitatea acestora crescând în ultimele decenii considerabil. Ca atare, conducerea acestei activităŃi la întâmplare, după principiul "văzând şi făcând" nu mai oferă garanŃia obŃinerii unor performanŃe înalte şi durabile. In aceste condiŃii a apărut şi s-a impus, ca o cerinŃă a realizării unor afaceri economice performante, managementul afacerilor economice. Managementul tradiŃional în domeniul producŃiei constituie în continuare un factor important care contribuie la prosperitatea întreprinderilor, dar în ultimele trei-patru decenii, în prim-plan a trecut managementul afacerilor economice, iar în cadrul acestuia un rol deosebit de semnificativ îl deŃine managementul afacerilor economice internaŃionale. MenŃionăm că există o ştiinŃă a conducerii afacerilor care presupune elemente comune, fie că este vorba de afaceri economice interne, fie că acestea se derulează între parteneri din Ńări diferite, dar care au şi componente distincte, particularizări semnificative. Regula este aceea că afacerile economice internaŃionale prezintă caracteristici mai deosebite ca grad de complexitate. In continuare vom avea în vedere în mod prioritar afacerile economice internaŃionale.

Managementul afacerilor economice internaŃionale reprezintă totalitatea conceptelor, a metodelor şi instrumentelor necesare identificării oportunităŃii

afacerilor economice dintre parteneri aparŃinând unor Ńări diferite, promovării, negocierii, contractării şi derulării acestora, Problemele managemeritului afacerilor economice internaŃionale sunt abordate din următoarea prspectivă :

> ca teorie şi practica de conducere a unei firme, de interes naŃional sau

local;

> ca management specific în cadrul companiilor multinaŃionale

Intre cele două perspective de abordare a managementului internaŃional există unele deosebiri în ceea ce priveşte anvergura şi conŃinutul demersului managerial:

firma multinaŃională este de regulă o firma mare sau cel mai adesea o

mega firmă, deosebit de complexă, cu activitate internaŃională permanentă, reprezentând în plan organizatoric expresia cea mai relevantă a internaŃionalizării afacerilor;

activitatea internaŃională a unor firme de interes naŃional sau local,

chiar dacă are caracter de permanenŃă, se împleteşte cu activitatea internă, posibilităŃile de abordare a pieŃelor externe sunt mai limitate în comparaŃie cu prima situaŃie, mărimea firmelor de regulă este mai modestă, structurile manageriale au o veritabilă vocaŃie internaŃională şi sunt, la rândul lor, mai reduse numeric şi uneori şi calitativ;

managerii ambelor tipuri de firme, naŃionale şi multinaŃionale, trebuie

însă să prezinte calităŃi deosebite, care le conferă succesul în afacerile internaŃionale. Trăsaturile managementului şi ale managerului care acŃioneaza în mediul economic. internaŃional deriva din natura complexă şi adeseori contradictorie a mediului în care se desfaşoara afacerile firmei. Acesta se distinge prin câteva trăsături:

>complexitatea deosebită a componentelor macro şi microeconomică;

> diversitatea elementelor componente ale economiei mondiale;

> economii naŃionale, grupări integraŃioniste, organizaŃii internaŃionale, firme într-o mare diversitate structurală etc.;

> abordarea şi comunicarea în mediul intercultural;

> riscul cu un grad superior, deŃerminat de complexitatea condiŃiilor, de multitudinea factorilor economici şi extraeconomici; Mediul internaŃional economic are următoarele componente:

Tabloul nr. 1 Componentele mediului economic internaŃional

interna Ń ional economic are urm ă toarele componente: Tabloul nr. 1 Componentele mediului economic interna

Concluzie. InŃelegerea de către manageri a mediului extern al unei companii este esenŃială pentru a realiza o conducere performantă. Cunoaşterea şi înŃelegerea schimbărilor care survin în mediul afacerilor economice internaŃionale dau posibilitatea managerilor să-şi adapteze operativ strategiile, astfel încât să căştige din aceste şituaŃii sau cel puŃin să nu piardă. Cunoaşterea mediului afacerilor economice internaŃionale şi a schimbărilor ce survin în cadrul acestuia sunt vitale pentru direcŃia şi acŃiunile pe, care le întreprinde organizaŃia. Complexitatea mediului afacerilor economice internaŃionale este analizată de cei care planifică acŃiunea, deciziile fiind în final luate de managerii de la nivelul superior.

1.2. Factorii amplificării rolului managementului afacerilor economice internationale

Managementul afacerilor economice internaŃionale are o semnificaŃie deosebită datorită următorilor factori, care s-au manifestat puternic în ultimele două decenii:

a) O puternică dezvoltare şi diversificare a relaŃiilor economice internaŃionale. In pofida numeroaselor aspecte contradictorii existente în economia mondială, care parcurge o perioadă prelungită de instabilitate şi crize structurale, s-a produs adâncirea interdependenŃelor economice, sub incidenŃa revoluŃiei ştiinŃifico-tehnice, a amplului progres ştiinŃifico-tehnic, precum şi a unor factori socio-economici. Intr-adevăr, o trăsătură a economiei contemporane constă în aceea că, deşi factorii interni rămân prioritari, cel puŃin pentru Ńările dezvoltate economic, puternice, cu regimuri politice solide, conduse de oameni politici competenŃi, performanŃa economiilor naŃionale, a întreprinderilor este condiŃionată, într-o măsură însemnată, iar pentru Ńările în curs de dezvoltare chiar hotărâtoare de participarea la circuitul economic mondial de valori materiale şi spirituale. InfluenŃele factorilor externi, transmise prin sistemul relaŃiilor economice internaŃionale, sunt pe cât de numeroase, pe atât de complexe şi contradictorii. Concluzie. Asistăm la un fenomen de internaŃionalizare a pieŃelor, a modului de abordare a problemelor economice în condiŃiile în care creşte permeabilitatea graniŃelor economice statale. Efectul stă, intr-o mare măsură, la baza bogăŃiei şi prosperităŃii unor firme, a unor Ńări, dar are şi o contribuŃie regretabilă la menŃinerea sărăciei şi a marasmului economic din zone întinse ale planetei noastre.

economice

b)Diversificarea

fluxurilor

afacerilor

internaŃionale.

Astfel,

afacerile

economice

internaŃionale

cunosc

în

prezent

numeroase

forme

de

realizare

care,

într-o

anumită

măsură,

se

intersectează

şi

uneori

se

suprapun

parŃial,

dar

care

au

şi o existenŃă de sine stătătoare, cu evoluŃii şi caracteristici

proprii:

comerŃul internaŃional cu mărfuri tangibile, a căror structură s-a diversificat considerabil; comerŃul cu servicii (servicii tehnice, bancare, transporturi, turism etc), al cărui dinamism este accentuat; circulaŃia internaŃională de capital şi alte relaŃii financiar-monetare, acesta fiind în ultimele trei-patru decenii cel mai mobil flux al relaŃiilor economice internaŃionale. Concluzie. Diversificarea fluxurilor afacerilor economice internaŃionale duce la creşterea semnificaŃiei şi exigenŃei manageriale, fie şi numai în sensul particularizărilor metodelor de conducere în funcŃie de specificul fiecărui flux.

 

c)

Oferta

 

de

mărfuri

şi servicii

depăşeşte

de

regulă

cererea,

astfel

încât

problemele

exportului

de

mărfuri

şi servicii

au

devenit

din

ce

în

ce

mai

dificile

ca

urmare

a

intensificării

concurenŃei,

deci

şi

aspectele

conducerii

acestei

activităŃi

au

cunoscut o mare complexitate.

Concluzie.

Depăşirea

cu

regularitate

a

cererii

de

către

ofertă,

intensificarea concurenŃei necesită metode caracterizate printr-un înalt profesionalism pentru a realiza performanŃe ridicate şi durabile în afacerile economice internaŃionale.

instabilităŃii

a

d) Amplificarea economico-financiare,

mobilităŃii,

reflectată

chiar

a

în

schimbarea

perpetuă

preŃurilor

cu

tentă

pronunŃată

si

aproape

permanentă

de

inflaŃie,

flotarea

cursurilor

monetare

(valutare),

adică

a

raporturilor

valorice

între

care

se

schimbă

monedele

în

lume,

instabilitatea

datorată,

de

asemenea,

unor

factori

politico-sociali,

cuprinzând

acest început de veac şi de mileniu.

 

Concluzie. Instabilitatea presupune

un

grad

sporit

de

flexibilitate,

introducerea în strategiile şi tacticile de conducere a afacerilor economice internaŃionale a unor noi elemente contractuale şi extracontractuale, care să contribuie la conservarea echilibrului în ceea ce priveşte avantajele reciproce dintre parteneri, între momentul încheierii afacerii şi cel al finalizării acesteia.

e) Diversificarea tehnicilor manageriale de afaceri economice. O serie de tehnici mai vechi, cum sunt licitaŃiile, bursele internaŃionale, operaŃiunile de reexport, comerŃul în contrapartidă ş.a. s-au modemizat în ceea ce priveşte mecanismele de realizare, încât seamănă foarte puŃin cu formele existente în urmă cu 50-60 de ani. De asemenea, s-au impus o serie de tehnici noi de afaceri prin consulting-engineering, comerŃ cu brevete de invenŃii şi know-how, leasing, franchising, cooperări internaŃionale, a apărut şi se extinde comerŃul electronic. Concluzie. Diversificarea şi perfecŃionarea tehnicilor de afaceri economice internaŃionale, consecinŃă şi factor al dezvoltării relaŃiilor economice internaŃionale, constituie o dovadă convingătoare că problemele managementului internaŃional au devenit tot mai complexe, că semnificaŃia acestui tip de management a crescut considerabil.

2.

FUNCTIILE

ECONOMICE

MANAGEMENTULUI

ÎN

AFACERILE

FuncŃiile managementului în afacerile economice internaŃionale reprezintă adaptarea funcŃiilor managementului privit ca ştiinŃă a conducerii cu largă aplicabilitate la specificul activităŃii manageriale în acest domeniu pe care îl analizăm. FuncŃiile managementului afacerilor eeonomice, inclusiv a celor internaŃionale, vor fi prezentate în continuare în mod sintetic.

2.1. Organizarea (distribuŃia) produselor şi serviciilor

DistribuŃia ca funcŃie a managementului afacerilor economice

presupune o înlănŃuire de structuri organizatorice pentru a asigura circulaŃia normala a produselor, serviciilor, a monedei şi a altor instrumente şi mijloace de plată de la locul de ofertare la locul de cumpărare sau consum. Organizarea afacerilor economice trebuie să Ńină seama de următoarele cerinŃe:

> să se delimiteze cât mai exact sarcinile şi competenŃele fiecărui

membru al organizaŃiei, domeniile de specializare şi cooperare şi activităŃile

care se realizează în echipă;

> să se aibă în vedere performanŃele ridicate, dar să nu se treacă cu

vederea nici posibilitatea obŃinerii unor rezultate slabe sau mediocre;

> să se realizeze pregătirea şi specializarea unor compartimente sau a

unor persoane (în funcŃie de amploarea afacerilor economice) pe specificul unor

pieŃe, ceea ce va duce la creşterea performanŃelor în promovare, negociere, contractare;

> sistemul de retribuire să se bazeze în mod hotărâtor pe realizările

obŃinute;

> sistemul de promovare, mai ales în munci de conducere, trebuie să fie

raŃional şi echitabil, Ńinându-se seama de capacitatea reală a oamenilor;

> fiecare post de conducere trebuie să fie justificat din punct de vedere al

atribuŃiilor, să asigure o retribuire adecvată, astfel încât să nu constituie doar o

treaptă pe scara promovării;

> este necesară existenŃa unui regulament de ordine interioară, care să

precizeze exac tipul de decizii pe care le ia fiecare organ de conducere, atribuŃiile fiecărui compartiment şi implicit, ale fiecărui lucrător. Concluzie. O bună organizare a afaceriior economice trebuie să realizeze un efect sinergetic, o potenŃare a rezultatelor unităŃii conduse, astfel încât să fie superioare sumei celor care ar fi obŃinute prin însumarea mecanică a eforturilor individuale, să neutralizeze unele lipsuri ale unei părŃi a personalului din unitate printr-o distribuire atentă a funcŃiilor şi a competenŃelor, prin crearea unui climat de competiŃie, dar şi de întrajutorare. O organizare defectuoasă, ca o carenŃă a managementului în general,

inclusiv a celui din domeniul afacerilor, este identificată printr-o serie de aspecte:

creşterea exagerată a numărului nivelelor de conducere; funcŃionarea unui număr insuficient de structuri care nu cuprind întreaga activitate; existenŃa unor raporturi necorespunzătoare care generează confuzii în sistemul informaŃional, în delimitarea competenŃelor individuale şi de grup în luarea deciziilor; apariŃia unor litigii între manageri şi subordonaŃi; tendinŃa de a „parcurge o verigă organizatorică" în loc de a se adresa direct persoanei care deŃine informaŃiile.

2.2. Cercetarea şi prospectarea pieŃei

a) Definirea cercetării pieŃei; obiectivele acesteia Cercetarea pieŃei ca funcŃie a managementului afacerilor economice are următoarele obiective: definirea şi delimitarea pieŃelor de interes; determinarea motivaŃiilor agenŃilor economici de a deveni parteneri de afaceri; studierea concurenŃei.

Primul obiectiv, definirea şi delimitarea pieŃelor de interes, necesită cercetarea complexă a pieŃelor atât la nivel macroeconomic, cât şi microeconomic. Astfel, la nivel macroeconomic se cercetează politicile economice, cu deosebire cele comerciale reglementările juridice care guvernează piaŃa, iar la nivel microeconomic se stabileşte capacitatea de absorbŃie a pieŃei sau de ofertare, sistemele manageriale practicate pe piaŃa respectivă, nivelul concurenŃei indigene şi al firmelor străine, identificarea unor posibili parteneri de afaceri şi culegerea informaŃiilor despre aceştia (bonitate, solvabilitate etc). In final trebuie să se ajungă la o concluzie dacă piaŃa este destul de mare şi sigură pentru desfaşurarea unor afaceri. Al doilea obiectiv presupune identificarea şi determinarea motivaŃiilor pentru generarea de cumpărări şi vânzări ale posibililor parteneri, cu specificarea ofertei de export sau a interesului de import. Al treilea obiectiv, studierea concurenŃei pe piaŃa respectivă, are în vedere atât firmele indigene (locale, naŃionale), cât şi cele străine care acŃionează pe piaŃa cercetată. De regulă, se încearcă să se determine locul fiecărei firme concurente pe piaŃa respectivă.

Concluzie. Cercetarea pieŃei se realizează printr-o activitate susŃinută de marketing care, în ultimele decenii, s-a impus ca o concepŃie şi un sistem de metode şi instrumente de conducere a economiei prin luarea în considerare, în mod prioritar, a problematicii pieŃei. Cunoaşterea pieŃei presupune studierea acesteia pe baza unui program care trebuie să conŃină etapele cercetării, problematica si termenul în care trebuie parcursă fiecare etapă, precum şi cheltuielile necesare.

b) Etapele cercetării pieŃei externe

Etapele cercetării pieŃei externe pot fi sintetizate astfel:

stabilirea obiectivelor cercetării pieŃei externe: analiza situaŃiei

conjuncturale, segmentarea pieŃei, determinarea cotei de piaŃă deŃinută de o întreprindere, elaborarea de previziuni în ceea ce priveşte exporturile proprii, politicile şi reglementările comerciale existente pe piaŃa respectivă;

identificarea şi selectarea surselor de informaŃii. Sursele de informaŃii

se află parŃial în întreprindere, unele se obŃin din unităŃile specializate din Ńară, iar

altele din surse externe;

selectarea metodelor de cercetare, care se face în funcŃie de obiectivele

urmărite, de volumul şi calitatea informaŃiilor, de caracteristicile fiecărei metode,

de pregătirea cercetătorilor şi experienŃa acumulată în aplicarea tehnicilor de cercetare;

culegerea informaŃiilor, prin obŃinerea datelor necesare pe diferite căi, şi anume prin observaŃii directe, studii, documentaŃii special comandate etc;

prelucrarea informaŃiilor, care are drept scop transformarea lor pentru a putea fi analizate şi interpretate;

analiza şi interpretarea informaŃiilor, care constituie suportul

fundamentarii deciziilor;

redactarea studiului de piaŃă, prezentarea într-o formă sintetică a concluziilor şi propunerilor.

Tabloul nr. 2

Etapele cercetării pieŃei externe

într-o form ă sintetic ă a concluziilor ş i propunerilor. Tabloul nr. 2 Etapele cercet ă

c) Metode de cercetare a pieŃei.

In cercetarea pieŃelor externe se folosesc diferite metode, printre care menŃionăm:

> Metoda balanŃelor şi conturilor naŃionale. BalanŃele statistice sintetizează, intr-un sistem de tabele, prin indicatori statistici, informaŃiile necesare caracterizării procesului complex de reproducŃie materială pe o perioadă limitată, de regulă un an. In prezent, în diferite Ńări ale lumii se folosesc mai multe tipuri de balanŃe: balanŃa legăturilor dintre ramuri; diverse balanŃe pe produse; balanŃa plăŃilor externe; balanŃa de comerŃ exterior etc.

Sistemul conturilor naŃionale, folosit mai ales în Ńările dezvoltate, oferă informaŃii necesare caracterizării nivelului de dezvoltare economică şi a structurilor economice, prin evidenŃierea fluxurilor materiaie şi financiare pe baza cărora pot fi analizate: producŃia, repartiŃia, consumul şi acumularea de bunuri şi servicii într-o perioadă determinată, de regulă un an.

> Metode bazate pe cercetări selective. Aceste metode conferă

operativitate şi, în măsura în care selectarea eşantioanelor se face corect, datele pot avea o semnificaŃie deosebită pentru aprecierea unor fenomene economice, a unor întreprinderi sau pieŃe externe.

> Metoda corelării indicatorilor. Aceasta este o metodă de organizare a

cercetării pieŃei externe, de obŃinere şi prelucrare a informaŃiilor utile promovării şi dezvoltării comerŃului exterior, care are avantajul că evidenŃiază o serie de conexiuni ce influenŃează puternic evoluŃia fenomenelor economice.

2.3. Promovarea afacerilor economice

Promovarea afacerilor economice, ca funcŃie a managementului, reprezintă totalitatea metodelor şi instrumentelor specifice folosite pentru a face cunoscută întreprinderea şi oferta acesteia de produse şi servicii într-un mediu socio-economic cât mai larg, pe pieŃe cât mai numeroase care urmează a fi abordate pentru afaceri economice. Promovarea afacerilor economice internaŃionale se realizează începând cu marca fabricii, a produselor. Elaborarea şi susŃinerea printr-o strategie adecvată a unor mărci, impunerea lor pe piaŃa mondială constituie nu numai o măsură promoŃională, dar şi o condiŃie pentru a realiza afaceri economice internaŃionale durabile şi performante. Promovarea se realizează, de asemenea, printr-un program complex de publicitate care foloseşte o gamă variată de mijloace, presă, radio, televiziune, scrisori publicitare, precum şi prin târguri şi expoziŃii interne şi internaŃionale, prin conferinŃe profesionale etc. Promovarea se realizează şi prin acŃiuni de public- relations, de sponsorizare etc. Intregul sistem de relaŃii al întreprinderii cu mediul socio-economic în care acŃionează contribuie, în măsura în care este corect conceput şi executat, la promovarea afacerilor economice, la consolidarea acestora, la introducerea sau întărirea poziŃiei întreprinderii pe piaŃa internă şi pe cea externă.

2.4.

Adaptarea

produselor

şi

serviciilor,

strategiei

şi

a

culturii

organizaŃionale la cerinŃele dinamice ale pieŃei.

O condiŃie a asigurării unei conduceri performante a afacerilor economice internaŃionale este aceea a adaptării operative a produselor şi serviciilor la

cerinŃele pieŃelor externe, adaptare care presupune numeroase aspecte, dintre care menŃionăm:

> adaptarea produselor la specificul pieŃelor, datorat particularităŃilor

naturale (clima);

> adaptarea produselor la nivelul veniturilor; precum şi la specificul

civilizaŃiei, al tradiŃiilor, religiei, obiceiurilor consumatorilor;

> înnoirea produselor Ńinând seama de mutaŃiile dinamice care au loc pe

piaŃă.

Innoirea permanentă a ofertei de export constituie una dintre cerinŃele prioritare pentru a cuceri şi a menŃine pieŃele în condiŃiile concurenŃei aspre existente pe piaŃa mondială. Cât de importantă este lipsa pieŃei se poate observa şi din dezastrul economiei româneşti, din incapacitatea producătorilor români de a cuceri şi chiar de a se mentine pe diferite pieŃe. Rezultă că în domeniul afacerilor economice internaŃionale rolul central revine managementului dinamic, conducerii prin inovare, aceasta fiind calea sigură de a face faŃă concurenŃei aspre existente pe piaŃa mondială.

2.5. Negocierea afacerilor economice

Negocierea reprezintă o funcŃie relevantă a managementului afacerilor economice, prin care se pregăteşte şi se fundamentează dccizia cu privire la afacerile ce urmează a fi încheiate. Negocierea este o activitate complexă care presupune angajarea unor specialişti ce trebuie să întrunească, pe de o parte, o serie de calităŃi native deosebite, iar pe de altă parte, o serie de calităŃi profesionale. Managementul negocierii presupune structurarea activităŃii pe următoarele etape: prenegocierea (pregătirea), desfaşurarea tratativelor, postnegocierea şi protonegocierea (o activitate paralelă cu tratativele pentru sensibilizarea partenerilor). Negocierea contemporană presupune o pregătire temeinică, improvizaŃiile neputând să ducă decât la succese întâmplătoare. De asemenea, aceasta necesită exigenŃe specifice privind comunicarea, argumentarea intereselor proprii, combaterea obiecŃiilor partenerilor străini, competenŃă şi discernământ în luarea deciziei. In zilele noastre s-au dezvoltat şi perfecŃionat numeroase strategii, tactici şi tehnici de negociere ce presupun un înalt profesionalism care, dacă este dublat de talent şi intuiŃie, asigură premise puternice pentru obŃinerea unor înalte performanŃe în alacerile economice internaŃionale.

2.6.

economice

Contractarea

-

funcŃie

prin

care

se

ia

decizia

în

afacerile

Contractarea este functia prin care se ia decizia în afacerile economice, decizie care are prin contract un contur cconomic şi juridic precis. Deci, este funcŃia managementului care stabileşte în mod oficial, clar şi precis obligaŃiile şi drepturile partenerilor de afaceri, de această funcŃie a managementului depinzând în mod esenŃial raportul de avantaje, profiturile fiecăreia dintre părŃi, precum şi respectarea disciplinei de execuŃie în afacerile economice internaŃionale.

Decizia luată în procesul contractării în afacerile economice internaŃionale poate fi definită ca fiind alegerea unei alternative într-un mediu complex şi adeseori contradictoriu, caracterizat prin riscuri numeroase şi, de regulă, având un grad superior faŃă de cele care acŃionează în economia internă. Procesul decizional se desfaşoară în mai multe etape, care încep înainte de momentul contractării, dar care se finalizează prin încheierea contractului.

2.7.

Selectarea

şi combinarea tehnicilor

economice internationale

manageriale

în

afacerile

Selectarea tehnicilor manageriale în afaceri economice, precum şi combinarea acestora, reprezintă funcŃia managementului prin care se valorifică în mod performant resursele şi se asigură o înaltă eficienŃă. Pentru a înŃelege semnificaŃia acestei funcŃii menŃionăm că în ultimii circa 50 de ani s-a produs o veritabilă explozie în privinŃa managementului şi a tehnicilor afacerilor economice internaŃionale. Astfel, au apărut o serie de tehnici noi (leasing, franchising) sau s-a produs o dezvoltare şi perfecŃionare a altora foarte vechi (burse, licitaŃii, lohn). La ora actuală există o multitudine de tehnici de afaceri: licitaŃii, burse internaŃionale, operaŃiuni de reexport, comerŃul în contrapartidă, leasing, franchising, consulting-engineering, transfer de tehnologii, operaŃiuni de switch, cooperări internaŃionale în producŃie, ştiinŃă, tehnologie, comerŃ, turism, în domeniul financiar-bancar etc. Agentul economic care conduce ştiinŃific afacerile trebuie să aleagă cea mai potrivită tehnică în funcŃie de specificul pieŃei, al produselor, al afacerii în sine, de gradul de înzestrare cu capital, de scopul urmarit etc. Uneori alegerea tehnicilor manageriale este impusă de o anumită situaŃie specifică: finanŃarea afacerii de către un organism internaŃional, de pildă BIRD, care preferă folosirea licitaŃiilor internaŃionale.

2.8. Activitatea postcontractuală

Această funcŃie presupune derularea corectă a afacerilor conform prevederilor contractuale, adaptarea clauzelor contractuale la condiŃiile schimbătoare ale pieŃei, în măsura în care s-a prevăzut această posibilitate (indexări, escaladări de preŃuri, folosirea clauzelor valutare şi multivalutare etc).

Totodată, această funcŃie presupune urmărirea comportării produselor în perioada de garanŃie şi, după aceea, asigurarea activităŃii de service şi a pieselor de schimb, efectuarea eventualelor remedieri pentru defecŃiuni care se datorează proceselor de fabricare a produselor respective, acordarea, unui know-how competent etc. Indeplinirea corectă a acestei funcŃii devine un factor promoŃional pentru noi afaceri economice şi un mijloc de consolidare a locului întreprinderii exportatoare pe piaŃa mondială.

3. MANAGERII CU VOCATIE PENTRU AFACERILE ECONOMICE INTERNE ŞI

INTERNAłIONALE

Managerii care au vocaŃie pentru afacerile economice se disting prin câteva trăsături native şi trebuie să aibă o pregătire care să-i facă apŃi pentru realizarea unor activităŃi performante într-un climat profund concurenŃial. In procesul de selectare a managerilor cu vocaŃie pentru afacerile economice internaŃionale se utilizează anumite criterii de selecŃie, care vizează o serie de caracteristici specifice acestor manageri.

a)Flexibilitatea şi adaptabilitatea la culturi diferite

Managerii internaŃionali trebuie să fie capabili să se adapteze la culturi diferite, şi ca atare firmele examinează anumite caracteristici umane pentru a determina această adaptabilitate: experienŃa privind culturi diferite; abilitatea de a se obişnui rapid cu diferiŃi oameni, culturi şi tipuri de organizaŃii; călătorii anterioare în străinătate; capacitatea de a rezolva probleme din diferite sectoare de activitate şi din perspective diferite; flexibilitatea în diferite probleme de management; cunoaşterea limbilor străine; cazuri de emigrare recentă în familie. Concluzie. Indiferent de metodele folosite, important este faptul că

flexibilitatea

şi

adaptabilitatea

la

medii

şi culturi diferite constituie

o

caracteristică

de

primă

importanŃă

a

managerilor

şi,

cu

deosebire,

a

negociatorilor internaŃionali.

b)IndependenŃa şi încrederea în forŃele proprii IndependenŃa în acŃiune şi încrederea în forŃele proprii sunt caracteristici care Ńin într-o mare măsură de calităŃile native. De asemenea, un rol important îl are şi educaŃia în acest spirit în mediul familial, precum şi activitatea managerială învăŃată în şcoală şi mai ales cea extraşcolară, care se dobândeşte prin experienŃă. Concluzie. Managerii cu vocaŃie internaŃională trebuie să fie curajoşi, penetranŃi, înclinaŃi spre risc.

c)Sănătatea fizică şi psihică, vârsta, experienŃa Aşa cum s-a subliniat, activitatea internaŃională în general, cea privind afacerile economice în special, presupune efort şi stres deosebite, astfel încât starea sănătăŃii fizice şi psihice contează imens. In strânsă. ,legătură cu sănătatea s-ar afla şi criteriul vârstei, al experienŃei. Fără îndoială că, pe de o parte, tinereŃea prezintă atuurile capacităŃii de efort, de adaptabilitate, dar, pe de altă parte, şi experienŃa are semnificaŃia sa în sensul prevenirii şi evitării erorilor.

Concluzie. Indivizii sunt atât de diferiŃi ca longevitate fizică şi intelectuală, ca precocitate, mod de a reacŃiona la situaŃii neprevăzute, încăt aplicarea clişeelor generale reprezintă o strategie greşită.

d)Instruirea, educaŃia, moralitatea Este necesar ca managerii internaŃionali să fie persoane instruite care, pe lângă pregătirea de bază, să posede şi o cultură generală solidă. Un rol important îl are educaŃia, atât sub aspectul moralităŃii, cât şi al comportamentului, ce trebuie să pună în evidenŃă întotdeauna un grad ridicat de civilizaŃie. Coneluzie. Şcoala contemporană trebuie să fie orientată tot mai mult spre promovarea cunoştinŃelor de management comparat internaŃional.

e)Cunoaşterea unor limbi de largă circulaŃie In activitatea managerilor internaŃionali, curioaşterea limbilor de largă circulaŃie constituie o cerinŃă de prim rang. Aşa cum se ştie, engleza este limba de bază care se utilizează în afacerile economice internaŃionale, majoritatea managerilor de la nivelurile superioare vorbind-o alături de limba lor maternă.

Concluzie. Cunoaşterea unei limbi străine reprezentative este o necesitate de prim rang pentru un manager cu vocaŃie pntru afacerile economice internaŃionale. Limba este un factor critic, experŃii internaŃionali considerând-o „cea mai eficientă metodă indirectă de învăŃare a culturii unui popor".

f)Motivarea acceptării şi îndeplinirii funcŃiei primite Managerii trimişi să lucreze peste hotare, uneori în filialele companiei, trebuie să creadă în importanŃa muncii lor de acolo, să-i confere sensul de veritabilă misiune. Pe lângă acest interes economic, spiritul de aventură, pionieratul, dorinŃa de a-şi creşte sansele de promovare sau chiar îmbunătăŃirea statutului economic pot fi o motivaŃie pentru managerul internaŃional. Concluzie. ExperienŃa arată că managerii nemulŃumiŃi de situaŃia lor în firma din propria Ńară sunt arareori eficienŃi în străinătate.

g) Familia — adaptarea la culturi diferite

EficienŃa managerului internaŃional în străinătate depinde mult şi de satisfacŃia familiei sale şi, de aceea, înainte de numirea managerului, pe lângă alte evaluări se testează soliditatea familiei şi gradul de adaptabilitate al acesteia, urmărindu-se: adaptarea membrilor la o altă cultură, rezistenŃa la stres, legătura dintre membri. Concluzie. Compania este conştientă de faptul că nemulŃumirea familiei atrage după sine nemulŃumirea, ineficienŃa şi dorinŃa managerului de a se întoarce acasă înainte de termen. De aici rezultă costuri mari pentru firmă, care nu îşi atinge obiectivul propus.

h) Abilitatea de leader

In relaŃiile economice internaŃionale este recomandabil ca managerul să fie un leader sau să tindă către calităŃile unui leader. Leaderul reprezintă rezultanta căutărilor, cunoştinŃelor şi aptitudinilor, a talentului şi pregătirii acestuia. Deci, se are în vedere capacitatea de a conduce, prin exercitarea unei influenŃe deosebite asupra subordonaŃilor, membrilor grupului în procesele de stabilire şi realizare a obiectivelor. Comportamentul managerului internaŃional - leader este combinaŃia dintre comportamentul directiv şi suportul interpersonal, legat de relaŃiile cu oamenii, iar în relaŃiile internaŃionale, acestea sunt relaŃii cu oameni de diferite culturi şi orientări politice, juridice etc. Concluzie. In general, pentru a stabili abilitatea de leader a candidatului la postul de manager cu vocaŃie internaŃională, majoritatea companiilor urmăresc: maturitatea, stabilitatea emoŃională, capacitatea de bună comunicare, independenŃa, iniŃiativa, creativitatea şi starea bună a sănătăŃii. Dacă aceste caracteristici sunt întrunite de candidat, acesta fiind şi un bun leader la firma- mamă, atunci compania presupune că şi în străinătate va avea aceeaşi prestanŃă.

Tabloul nr. 3

Criterii

şi

metode

de

selectare

a

managerilor

cu

afacerile economice internaŃionale

vocaŃie

pentru

cu afacerile economice interna Ń ionale voca Ń ie pentru Concluzie . Sintetizând, concluzion ă m

Concluzie. Sintetizând, concluzionăm că managerii cu vocaŃie pentru

afacerile economice internaŃionale trebuie să posede aptitudinile următoare:

toleranŃa pentru neobişnuit şi necunoscut, judecata prudentă în situaŃii necunoscute, renunŃarea la exprimări spontane categorice, negative;

perceperea obiceiurilor locale, disponibilitatea de a Ńine seama de ele,

renunŃarea la demonstrarea propriilor obiceiuri;

respectul pentru istoria propriei Ńări şi pentru a Ńării străine;

atitudinea prietenoasă faŃă de toŃi localnicii, indiferent de statutul lor;

autocontrolul în situaŃii conflictuale şi în condiŃii de stres, capacitatea de a-şi reŃine impulsul „răzbunării";

disponibilitatea de a învăŃa o nouă cultură, cauzele diferitelor fenomene neînŃelese, tendinŃa de a învăŃa limba locală, chiar şi pentru comunicarea elementară în viaŃa de toate zilele;

capacitatea de a asculta şi reasculta până la sfârşit răspunsuri şi

explicaŃii la întrebările puse;

disponibilitatea de a-şi recunoaşte propriile greşeli în încălcarea

normelor formale şi neformale de comportament, cu scuzele corespunzatoare;

deschiderea şi sinceritatea în exprimarea nedumeriri sau a confuziei în

situaŃii dificile şi confuze, nesigure; fermitatea politicoasă, însă statornică şi continuitatea în susŃinerea propriilor principii morale de bază;

disponibilitatea continuă pentru clarificarea cu răbdare a cauzelor comportamentului propriu, neînŃeles de partener.

4. ETICA MANAGERIALĂ ÎN AFACERILE ECONOMICE

4.1. Definirea eticii; particularităŃile eticii manageriale

Etica reprezintă un sistem de norme de conduită a oamenilor, care permite aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale şi sociale a ceea ce este bine sau rău în comportamentul indivizilor şi al organizaŃiilor în scopul stabilirii unor raporturi generatoare de performanŃă, de stabilitate şi convieŃuire pe bază de reciprocitate. Etica nu se reduce la declaraŃii de bună intenŃie, ci îndeplineşte atât rolul de judecată morală, cât şi de luare a deciziilor în condiŃiile echilibrării problemelor care pot genera conflict. Exista deci o etică managerială, cu aplicaŃie şi în domeniul afacerilor economice interne şi internaŃionale. Etica managerială reprezintă modul în care deciziile au efecte asupra persoanelor şi grupurilor sociale, domeniul în care se definesc drepturile şi îndatoririle, precum şi regulile pe care trebuie să le respecte persoanele care decid. In legătură cu etica managerială în general, cu etica managerială în afacerile economice în special, există două puncte de vedere:

a) monitorizarea activităŃii manageriale - inclusiv în domeniul afacerilor

economice este obligatorie, deoarece managementul reprezintă o activitate care cuprinde, pe lângă alte componente, pe cea socio-umană;

b) etica şi morala în activitatea conducătorilor reprezintă o simplă

umbrelă care acoperă relaŃiile interne şi externe ale managerilor, ale firmei, întrucât nu se poate delimita ceea ce este corect şi ceea ce este incorect.

4.2. Factorii care determină etica managerială

Principalii

factori

care

determină

nivelul

şi

acurateŃea

eticii

manageriale sunt: reglementările legale; normele şi regulamentele comunităŃii locale; codurile etice la nivel sectorial; regulamentele şi codurile firmei; caracteristicile individuale ale managerilor; cultura organizaŃională a firmei; presiunea socială.

a) Reglementările legale

Reglementările legale stabilesc cadrul limitativ în care se poate desfaşura o activitate: ce produse şi servicii se pot realiza, care sunt condiŃiile calitative impuse acestora, care sunt relaŃiile de muncă, ce obligaŃii au firmele faŃă de mediul înconjurător, care sunt taxele şi impozitele, când trebuie plătite etc. Un cadru legislativ constructiv, dar liberal, trebuie respectat în aceeaşi măsură de toŃi managerii, iar încălcarea legilor este pedepsită contravenŃional sau penal, în funcŃie de gravitatea prejudiciilor aduse societăŃii. Nu reprezintă un secret faptul că democraŃia şi liberalismul în SUA, Ńara cu cel mai liberal şi democratic regim, au fost impuse prin lege. In România, cadrul legal nu este complet, lăsând managerilor incorecŃi o marjă de libertate rău înŃeleasă şi uneori insuportabilă pentru populaŃie.

Tabloul nr. 4 Factorii care determină nivelul şi acurateŃea eticii Manageriale

determin ă nivelul ş i acurate Ń ea eticii Manageriale b)Normele ş i regulamentele comunit ăŃ

b)Normele şi regulamentele comunităŃii locale Comunitatea locală impune conduite restrictive, caută să-şi protejeze cetăŃenii şi mediul înconjurător. Aceste reglementări vizează protecŃia şi gestionarea corectă a resurselor naturale, reducerea nivelelor de zgomot, salubrizarea localităŃilor, limitarea orelor de funcŃionare a firmelor etc.

c)Codurile etice sectoriale Codurile etice sectoriale reprezintă declaraŃiile unor grupuri de specialişti sau firme, care reglementează relaŃiile dintre proprii membri şi celelalte categorii de indivizi cu care se realizează un contact. Printre codurile sectoriale de conduită în management, menŃionăm pe cel creat de "British Institute of Management", denumit "Code of Conduct" (Codul de conduita) care prevede următoarele:

intereselor personale trebuie luate în

considerare şi interesele celorlalŃi.

Managerii nu trebuie să fîe răzbunători şi să nu aducă prejudicii

reputaŃiei persoanelor sau afacerilor altora.

Managerii trebuie sa declare imediat şi complet interesele personale care ar putea fi în conflict cu interesele firmei.

Managerii trebuie să manifeste interes faŃă de sănătatea, securitatea şi bunăstarea celor pe care îi conduc.

In urmărirea

materializării

Managerii trebuie să respecte confidenŃialitatea unor informaŃii.

Managerii nu trebuie să ofere sau să accepte cadouri sau favoruri în scop de mituire sau corupere.

Managerii trebuie să fie convinşi că toate informaŃiile comunicate

public sunt adevărate. Codul etic britanic menŃionează şi manifestările care contravin flagrant cu etica şi morala afacerilor: extorcarea, banii murdari, cadourile, mita.

d) Regulamentele şi codurile firmei Acestea stabilesc conduita în organizarea şi funcŃionarea internă a firmei. IncidenŃa eticii manageriale este evidentă în activităŃile legate de gestionarea factorului uman: recrutarea şi angajarea personalului, evaluarea performanŃelor, motivarea şi stimularea, colaborarea cu sindicatele etc. Firmele şi-au creat propriile coduri de etică, materializate într-o fişă de prezentare sugestivă ce prezintă modul în care angajaŃii şi conducătorii se implică în afaceri şi în tratamentul partenerilor. Codurile etice şi regulamentele firmei nu trebuie să reprezinte doar declaraŃii frumoase, infirmate prin acŃiunile derulate, conŃinutul acestora trebuind să fie însuşit de către angajaŃii firmei care vor milita permanent pentru materializarea lor. Codul de etică al firmei devine un document capabil să susŃină misiunea, vocaŃia şi obiectivele firmei: definirea ipotezelor fundamentale, identificarea valorilor fundamentale, filtrarea noŃiunilor reŃinute prin experienŃa acumulată, difuzarea şi împărtăşirea valorilor la nivel de angajaŃi, elaborarea normelor şi a principiilor, utilizarea acestora în comportamente şi acŃiuni.

e)Caracteristicile individuale EducaŃia din familie (se spune că "cei şapte ani de acasă" contează foarte mult), învăŃămintele din timpul şcoiarizărilor, mediul apropiat format din rude şi prieteni, mentorii şi modelele, experienŃa acumulată în relaŃiile umane, contribuŃia esenŃială a bisericii în transmiterea unor mesaje cu un conŃinut etic şi moral, toate aceste elemente conduc la o viziune personală a ceea ce este bine, cinstit, corect, onest, altruist. O asemenea viziune poate contribui la ameliorarea climatului social şi la creşterea angajamentului individual şi colectiv în problemele sociale.

f)Starea firmei O stare de prosperitate, de normalitate a firmei constituie o premisă importantă pentru respectarea angajamentelor sociale etice ale firmei. Dimpotrivă, starea firmei poate să diminueze angajamentul social al acesteia, în condiŃiile unor rezultate economice nefavorabile problemele sociale fiind neglijate sau chiar abandonate.

g)Presiunea socială Presiunea socială se poate manifesta sub diferite forme şi, ca atare, are rezultate contradictorii. De exemplu, manifestările sociale dure ale unor minorităŃi au condus la rezolvarea unor probleme considerate majore, dar care cu timpul au generat alte probleme poate şi mai grave. f)Presiunea socială manifestata prin lupta sindicală poate limita capacitatea de decizie a managerului în ceea ce priveşte reducerea personalului, deci a şomajului. Nu întotdeauna, această măsură este etică. Deoarece uneori se întârzie o restructurare necesară şi pe termen lung, întreprinderea dă faliment.Managementul conflictelor devine o disciplina deosebit de utilă pentru diminuarea presiunii sociale în faza iniŃială, în fazele următoare putându-se găsi cele mai adecvate soluŃii pentru eliminarea neajunsurilor. In literatura de specialitate se găsesc o serie de "îndrumare" pentru un comportament etic pe căre managerii îl pot utiliza în procesul decizional, ei fiind nevoiŃi să rezolve zilnic atât probleme economice, cât şi sociale. Aceste îndrumare nu specifică ce trebuie facut într-o situaŃie dată, ci doar clarifică atitudini, acŃiuni, justifică logica în gândire şi în desfaşurarea ideilor, astfel încât să se poată evalua dacă decizia luată este în conformitate cu normele de etică şi propriile valori ale firmei. Răspunsurile la întrebări vor întări convingerea că normele etice sunt respectate şi consecinŃele sociale sunt cunoscute şi asumate. Tabloul nr. 5

Model de îndrumar pentru examinarea etică a deciziei manageriale

Problema pe care doriŃi să o rezolvaŃi este reală aşa cum pare ea?

Dacă nu sunteŃi siguri, aflaŃi!

AcŃiunea care se va declanşa este legală? Este etică? Dacă nu ştiŃi,

aflaŃi!

AveŃi opozanŃi la acŃiunea pe care doriŃi să o desfăşuraŃi? Le înŃelegeŃi poziŃia? Este rezonabilă?

Cui îi este destinat beneficiul acŃiunii? Dar daunele, cine le suportă?

AŃi consultat specialişti în domeniu, pentru a le afla opinia cu privire la acŃiunea dumneavoastră? łineŃi cont de aceste opinii?

CredeŃi că şi alŃi conducători ar fi îndreptăŃiŃi să acŃioneze la fel ca

dumneavoastră?

DoriŃi ca acŃiunea dumneavoastră să fie însuşită şi aprobată de familie,

de prieteni, colaboratori? CredeŃi că în cazul unei investigaŃii în mass-media veŃi

găsi înŃelegere?

4.3. Metode de îmbunătăŃire a performanŃelor în etica managerială

Preocupările privind stimularea comportamentului etic al salariaŃilor sunt direcŃionate, de obicei, în scopuri moral-pragmatice, creând o imagine favorabilă

firmei. Metodele cele mai utilizate de îmbunătăŃire a performanŃelor în responsabilitatea socială sunt: auditul social, codul etic, comitetele etice, denunŃarea managerilor sau a firmelor iresponsabile.

managerial

utilizat pentru evaluarea contribuŃiilor sociale ale firmei, a modului în care acestea se regăsesc în obiectivele organizaŃionale, dar şi în rezultatele obŃinute prin programele sociale derulate. Rezultatele auditului social nu trebuie să fie. apreciate doar în termeni economici, deoarece astfel se elimină importanŃa responsabilităŃii sociale din activităŃile economice, acestea trebuind să corespundă aşteptărilor pe care societatea este îndreptăŃită să le primească de pe urma funcŃionării firmei. ConsecinŃele sociale se compară cu contribuŃiile standard, cu cele realizate de alte firme din comunitate, determinându-se nivelul de implicare a firmei în problemele sociale. Auditul social este rareori utilizat în afaceri, pentru că prezintă unele dezavantaje, cel mai mare constând în faptul că rezultatele obŃinute pot fi uşor criticate: acŃionarii nemulŃumiŃi de dividendele obŃinute acuză managementul de cheltuieli nerentabile, alte categorii sunt nemulŃumite de priorităŃile sociale alese, alŃii sunt deziluzionaŃi de nivelul de implicare etc.

b) Codul etic este un document prin care firma îşi declara valorile şi principiile în problemele sociale, scopul acestuia fîind de a comunica angajaŃilor standardele organizaŃiei, într-un limbaj simplu. Codul etic este valabil când este însuşit şi acceptat de toŃi angajaŃii, iar dacă managerul nu-1 respectă, cu siguranŃă nu-1vor accepta nici subordonaŃii.Codul etic mai poate conŃine şi prevederi legale foarte importante, precum şi mesajul pe care firma doreşte să-1 transmită publicului larg. In cele ce preced au fost deja analizate câteva coduri de mare relevanŃă ale unor întreprinderi cunoscute şi apreciate pe plan mondial.

c) Comitetul de etică reprezintă un grup executiv care-şi asumă responsabilitatea controlului respectării eticii în firmă prin inventarierea problemelor şi anchetarea abaterilor de la etică. In mod orientativ, se pare că pe plan mondial comitetele de etică sunt destul de rare, doar 15% din firmele care urmează un cod etic, având şi un comitet.

a)

Auditul

social

poate

fi

definit

ca

un

criteriu

4.4. Cauze ale nerespectării eticii

Nerespectarea eticii apare şi se extinde în sistemele şi în mediile în care nu există legi sau cele care există sunt defectuoase, în care controlul este defectuos sau nu funcŃionează, în care gradul de cultură este scăzut, în care istoriceşte au existat factori interni şi externi care au viciat acest mediu.

Făcând aceste consideraŃii de principiu, se pot indica şi o serie de factori cu influenŃă directă asupra nerespectării principiilor etice.

a) Lăcomia pentru obŃinerea unor mari câştiguri personale

DorinŃa exagerată de câştig provoacă un comportament neetic. Cei care pun pe primul plan propria bunăstare, indiferent de răul produs colegilor de muncă, firmei sau societăŃii, promovează practici care contravin eticii. In procesul selecŃionării angajaŃilor, trebuie să se depună un efort important pentru îndepărtarea persoanelor cu un nivel moral scăzut, cu toate că este foarte greu să se măsoare şi să se anticipeze calităŃile etice. Firmele ce nu au un sistem perfect de selectare nu pot să elimine acest tip de comportament neetic.

b) Valorile individuale în conflict cu scopurile firmei Conflictele de natură etică apar atunci când o firmă urmăreşte scopuri sau utilizează metode ce nu sunt acceptate de unii dintre angajaŃii săi. AngajaŃii ce protestează încearcă să găsească în interiorul firmei metode pentru a rezolva problemele apărute în conflict cu etica. „DenunŃarea" poate fi rezultatul unei asemenea situaŃii, dacă un angajat „face public" un abuz, după ce a eşuat în a convinge firma să-l corecteze. Managerii sunt garanŃii că o firmă va acŃiona sau nu etic. In calitate de decidenŃi şi participanŃi la procesul de elaborare a politicii firmei, ei au mai multe ocazii decât ceilalŃi să stabilească o atitudine etică pentru firma lor. Deoarece angajaŃii caută îndrumare etică la nivelurile superioare ale autorităŃii firmei, valorile managerilor superiori sunt importante. în general, managerii trebuie să considere că cele mai importante valori sunt:

responsabilitatea, onestitatea, capacitatea, imaginaŃia, logica, ambiŃia. Asigurând o conducere etică puternică prin exemplul propriului comportament, managerii firmelor şi, în special, cei de la nivelul cel mai înalt, a căror influenŃă este cea mai mare, pot realiza progrese esenŃiale în obŃinerea unui comportament etic din partea angajaŃilor. c) Presiunile concurenŃiale, aviditatea de succes prin orice mijloc Când firmele sunt presate de concurenŃa puternică, ele se pot angaja în activităŃile neetice pentru a-şi învinge concurenŃii. Atunci când concurenŃa foloseşte mijloace neloiale, există riscul ca şi managerii corecŃi să facă unele compromisuri pentru a rezista în faŃa procedeelor firmelor şi managerilor mafioŃi. De asemenea, în interiorul firmei rivalitatea dintre angajaŃi pentru avansare poate motiva unele tipuri de comportament neetic. d) ContradicŃii interculturale Unele dintre cele mai dificile probleme etice apar atunci când firmele fac afaceri pe diferite pieŃe externe, unde standardele etice diferă de cele din Ńara de origine sau unde guvernele sunt represive. In aceste cazuri, ceea ce se consideră etic într-o Ńară este considerat neetic în alta, dilemele ce apar putând fi foarte dificile pentru firme şi managerii lor.

Concluzie. Increderea reciprocă în ceea ce priveşte standardele etice joacă un rol esenŃial în toate domeniile de activitate, inclusiv în afacerile economice internaŃionale. Fără respectarea normelor etice, întreaga infrastructură care, în multe cazuri se construieşte pe baza tehnicilor informale, alteori a încrederii reciproce a oamenilor, s-ar putea distruge. Comportamentul etic constituie pe termen lung un factor promoŃional pentru Ńări, întreprinderi, indivizi. Viitorul omenirii este nesigur dacă nu se intensifică preocupările de respectare a eticii şi moralei atât la nivelul factorilor politici, cât şi al conducătorilor de unităŃi de tot felul. Nerespectarea comportamentului etic, moral, în sensul său cel mai larg al conceptelor la nivel de state, de oameni politici, de manageri de orice fel, de oameni ca atare, reprezintă sursa pericolelor care sunt înfiorătoare prin dimensiunea consecinŃelor (războaie, terorism, acŃiuni de tip mafiot, jefuirea resurselor naturale şi poluarea mediului) şi de aceea trebuie să se accelereze preocupările pentru lichidarea acestei situaŃii.

5. CERINTELE UNUI MANAGEMENT PERFORMANT ÎN AFACERILE ECONOMICE

Indiferent de şcoala de gândire în care se încadrează şi de metodele de conducere folosite, managementul trebuie să Ńină seama de unele cerinŃe care să asigure obŃinerea unor performanŃe ridicate şi durabile:

a) Managementul afacerilor economice trebuie să constituie un cadru propice pentru formarea şi cultivarea elitelor din rândul cărora se recrutează conducătorii performeri şi şă ia în considerare, ca o cerinŃă permanentă, ridicarea nivelului profesional, al competenŃei tuturor lucrătorilor în raport cu cerinŃele pieŃelor externe.

b) Managementul performant este condiŃionat într-o măsură însemnată de

menŃinerea şi dezvoltarea unui climat de colaborare între conducători şi conduşi, a

unei atmosfere participative la progresul întreprinderii, ceea ce presupune implicit evitarea tensiunilor care macină entitatea respectivă.

c) In domeniul afacerilor economice sunt necesare soluŃii de cointeresare

materială şi morală care să menŃină în permanenŃă motivaŃia ridicată a tuturor

lucrătorilor pentru progresul întreprinderii în care lucrează, să conducă la o mare stabilitate a forŃei de muncă, să asigure participarea efectivă a salariaŃilor la realizarea unor exporturi, importuri sau oricare alte afaceri economice eficiente.

d) Managementul prezentului şi cu atât mai mult al viitorului trebuie situat

în condiŃiile progresului ştiinŃific, dinamic şi ca atare, el trebuie să încurajeze

creativitatea, inovaŃia, în lupta cu concurenŃa, noutatea reprezentând o condiŃie esenŃială a succesului.

e) Managementul afacerilor economice viabil situează întreprinderea într-

un sistem de raporturi sociale şi într-o strategie naŃională coerentă, dar flexibilă şi, totodată, Ńine tot mai mult seama de dimensiunea internaŃională a

problematicii economice contemporane.

f) Managementul afacerilor economice acŃionează, de regulă, într-un

mediu concurenŃial, care se realizează încă din fazele de proiectare, de producŃie şi se evidenŃiază în mod hotărâtor în domeniul comerŃului şi în cel financiar- bancar şi, în consecinŃă, dimensiunea de afaceri a conducerii este cea care îi conferă unei întreprinderi un grad mai ridicat sau mai scăzut de competitivitate, de eficienŃă. Acest fenomen devine tot mai complex pe măsură ce oferta, de mărfuri şi servicii depăşeşte cererea, iar problemele cuceririi şi menŃinerii pieŃelor sunt tot mai dificile.

Capitolul II.

STRATEGII DE INTERNAłIONALIZARE A

FIRMEI; MODALITĂłI DE ORGANIZARE A

AFACERILOR ECONOMICE

1. INTERNATIONALIZAREA ACTIVITĂTII FIRMELOR; FORME DE ORGANIZARE ŞI MOTIVAłII

In ultimele decenii s-a produs o diversificare fară precedent a tipurilor de afaceri economice internaŃionale şi, în acest context, s-au diversificat şi structurile organizatorice aferente acestor afaceri. Astfel, în funcŃie de fluxurile în care se realizează aceste afaceri, structurile organizatorice în afacerile economice internaŃionale vizează: afaceri comerciale internaŃionale cu mărfuri tangibile; comercializarea serviciilor; unităŃi financiar-bancare, transferul internaŃional de capital; cooperarea economică internaŃională.

1.1. Forme de organizare a internaŃionalizării activitătii firmelor

In cele ce urmează vom analiza principalele forme de organizare a afacerilor economice internaŃionale. InternaŃionalizarea activităŃii firmelor presupune orientarea către pieŃele externe prin:

> promovarea exporturilor în proporŃie însemnată (cel puŃin 40-50% din

totalul vănzărilor);

> permutarea unor activităŃi de producŃie pe pieŃele externe;

> dezvoltarea exporturilor din produsele realizate pe pieŃe externe către

terŃe pieŃe;

> dezvoltarea exporturilor produselor realizate pe pieŃele externe către

Ńara de origine;

> cedări de mărci, brevete de invenŃii, oferte în franchising, în leasing

internaŃional;

> exportul de capital,

Fiecare dintre formele de internaŃionalizare prezintă particularităŃi aŃât în ceea ce priveşte procesul de instituŃionalizare, cât şi metodele de lucru. De asemenea, nu este obligatoriu pentru o firmă sa treacă prin toate etapele menŃionate, dar parcurgerea a mai multe etape corespunde unui anumit grad de interdependenŃe internaŃionale. Trecerea de la o treaptă la alta prezintă, de asemenea, semnificatii specifice. Aştfel, trecerea de la „exportul din Ńara de origine" la „producŃia în Ńara importatoare" reprezintă o schimbare de ordin calitativ cu efecte în principiu

benefice pentru Ńara importatoare. Această etapă presupune deja trecerea economiei pieŃei importatoare de la „pia