Analiza comparative a sistemelor de management din Romania si

S.U.A.
Partea I
Prezentare generală
 Într-o lume caracterizată de schimbări rapide și interconectivitate globală, sistemele
de management reprezintă coloana vertebrală a organizațiilor, reflectând nu doar practici
eficiente, ci și specificități culturale și sociale. Această analiză se concentrează pe comparația
între sistemele de management din România și Statele Unite ale Americii, două realități
distincte, dar influențate de tendințe și provocări globale. În lumina diversității culturale,
istorice și economice, explorarea acestor diferențe și asemănări oferă o perspectivă esențială
asupra modului în care organizațiile abordează schimbarea, inovația, resursele umane și
responsabilitatea socială. Prin dissectarea acestor elemente, ne propunem să înțelegem mai
bine cadrul managerial în care activează organizațiile din cele două țări și să evidențiem
potențialele puncte de convergență și învățări reciproce într-un mediu de afaceri în continuă
evoluție.
Managementul comparat este strâns legat de managementul international cu care
uneori este confundat. Însa managementul international se ocupa de managementul si
activitatile corporatiilor internationale si, în mod specific, de asigurarea si controlul
defonduri, oameni si informatii ce traverseaza frontiere nationale si politice. Sfera
decuprindere a managementului comparat este sensibil mai mare, întrucât spre deosebire
demanagementul international - care raspunde în mod expres cerintelor companiilor
multinationale.
Piata internationala s-a dezvoltat în ultimele decenii într-un ritm intensiv care a
determinat oportunitati pentru extinderea si internationalizarea activitatii firmelor.
În aceste conditii, internationalizarea pietelor si a activitatii ramurilor face tot mai
dificila considerarea unor firme ca fiind doar nationale.
Managementul comparat se ocupa de toate fenomenele managementului. Noile
mijloace si tehnologii de comunicatie au asigurat îmbunatatirea si cresterea colectarii si
diseminarii de informatii mult mai largi. Tehnologiile actuale permit managerilor sa-si
monitorizeze dezvoltarea afacerilor de la distanta si conduc la o convergenta a gusturilor si
stilurilor de viata ale consumatorilor.
Pe piata internationala este evident faptul ca sursele de capital sunt mult mai adânci.
Astfel se considera ca exista suficient capital, prin încurajarea investitorilor,
bancilor,fondurilor de investitii pentru a finanta proiecte si afaceri internationale.
 În functie de strategia adoptata de catre firme se pot identifica urmatoarele categorii,
fiecare prezentând o diferentiere la nivel de obiective:
1.companii mondiale caracterizate printr o stricta standardizare a produselor,
activitatilor de desfacere si marketing, a operatiilor de munca si tehnologice si o coordonare
foarte centralizata;
2.companii multinationale care realizeaza produse complexe pentru piata mondiala,
distribuite prin filiale proprii plasate în diferite tari, beneficiind de o puternica reducere a
cheltuielilor de productie si de înfiintare a unor retele de distributie internationale
3.companii internationale care tin cont de pretentiile tot mai mari ale consumatorilor
ce nu mai agreeaza ideea unei standardizari excesive a produselor si serviciilor, orientând
comportamentul firmei spre o flexibilitate optima.
Necesitatea abordarii managementului comparat rezida tocmai în a identifica
cauzelecare determina ca nivelul de performanta economica al unei organizatii sau natiuni sa
fiemai redus decât al altora.
Managementul comparat raspunde unei game largi denecesitati, atat individuale cat si
de grup, cu tendinta de intensificare, pe masura adancirii diviziunii sociale a muncii, a
dezvoltarii relatiilor internationale si a cresterii informatiilor, lucru reflectat si in cresterea
semnificativa a rolului managementului comparat axat pevalorificarea informatiilor
manageriale abordate contextual.
Astfel, managementul are unrol tot mai important, adesea chiar decisiv,
managementul comparat reprezentand unadintre cele mai pretioase cuceriri ale ultimelor
decenii pe planul intensificarii si eficientizarii activitatilor economice, stiintifice, tehnice cu
character international.
Determinata de ideologia ca statutul unei persoane este stabilit în exclusivitate de
propriile performante în munca.
Managerii americani au responsabilitatea deciziilor individuale.
Traditional, managerii americani au pus accent pe distinctia dintre activitatile manageriale si
cele deexecutie. Această distinctie a fost întarita de prejudecata ca managerii reprezinta si
aparainteresele proprietarilor, în timp ce restul salariatilor actioneaza împotriva acestora.
Managerii si-au retinut anumite prerogative decizionale, precum dreptul de a
alocaresursele si dreptul de a face recrutari si concedieri. Acest lucru a condus, în general, la
reducerea participarii executantilor la procesele decizionale privind organizarea saustrategia
firmei. Managerii de vârf au responsabilitati în obtinerea rezultatelor la nivelorganizational si
au si autoritate totala. În acest context rezultatul este ca adoptarearecise si sunt conduse deun
presedinte de sedinta care nu este neaparat la cel mai înalt nivel ierarhic, dar care dispune de
o capacitate recunoscuta de mediere.
Întregul proces de comunicare este influentat si de distanta redusa si de putere.
Comunicarea precisa stilul simplu si clar se poate observa si în procesul de negociereunde
americanii prezinta urmatoarele trasaturi:
-Sunt individualisti, doresc sa negocieze singuri.
-Se comporta familiar înca de la început.
-Pun toate cartile pe masa chiar de la începutul discutiei.
-Negociaza pe baza ofertei.
Aspectele comparative ale sistemelor de management din România și SUA:
În lumea complexă a afacerilor, sistemele de management din România și Statele
Unite ale Americii reflectă diferențe semnificative, influențate de contexte culturale, istorice
și economice distincte.
În România, cultura organizațională se leagă adesea de tradiții și relații interpersonale,
iar accentul asupra adaptabilității la schimbare și a flexibilității se consolidează.
Implementarea standardelor internaționale de calitate și responsabilitate socială înregistrează
o creștere, iar inovația și tehnologia devin piloni ai dezvoltării organizaționale.
În contrast, SUA se remarcă prin accentul pus pe individualism și orientarea către
rezultate. Organizațiile americane adoptă rapid tehnologiile emergente, fiind la vârful
inovației globale. Gestionarea calității și a responsabilității sociale reprezintă standarde înalte,
iar etica în afaceri și transparența sunt priorități esențiale.
Sistemul de management american încurajează inițiativa și antreprenoriatul, iar
gestionarea eficientă a proiectelor și a schimbărilor contribuie la un mediu de afaceri dinamic.
În ambele țări, gestionarea resurselor umane devine din ce în ce mai centrală, cu
accent pe dezvoltarea continuă, motivare și echilibrul dintre viața profesională și personală.
În plus, gestionarea relațiilor cu clișeii și crearea unei experiențe clienților de calitate sunt
prioritare în ambele medii de afaceri.
În concluzie, sistemele de management din România și SUA reflectă diversitatea și
adaptabilitatea necesare într-o lume a afacerilor în continuă schimbare. Fiecare țară își
aduce contribuția la peisajul global al managementului, integrând aspecte culturale,
tehnologice și etice în moduri unice, modelând astfel direcții și practici distinctive.
Într-o analiză detaliată, se observă că diferențele dintre sistemele de management din
România și SUA reflectă nu doar variații în practici organizaționale, ci și o amplă diversitate
culturală și istorică care își pune amprenta asupra modului în care afacerile sunt conduse în
fiecare țară.
În România, influențele culturale și istorice se reflectă într-o atenție sporită acordată
relațiilor interpersonale și respectului față de ierarhie. Flexibilitatea și adaptabilitatea sunt
calități apreciate, iar în mediul de afaceri, se observă o tranziție accentuată către standarde
internaționale de calitate și responsabilitate socială. Inovația și tehnologia devin tot mai
prezente, semnalând o orientare către modernizare și eficiență.
În Statele Unite, un climat de afaceri mai orientat spre individualism și rezultate este
observabil. Cultura organizațională încurajează inițiativa personală și inovația, iar
transparența și etica în afaceri sunt considerate fundamentale. Flexibilitatea, adaptabilitatea la
schimbare și gestionarea eficientă a proiectelor sunt la fel de esențiale pentru succesul
organizațiilor americane.
Pe lângă aceste diferențe, există și elemente comune între cele două sisteme de
management. Gestionarea resurselor umane, motivarea angajaților și preocuparea pentru
dezvoltarea profesională sunt aspecte cheie atât în România, cât și în SUA. În plus, ambele
țări acordă o atenție deosebită responsabilității sociale a companiilor și încearcă să integreze
practici durabile în operațiunile lor.
Într-un mediu globalizat, schimbul de practici între aceste două sisteme poate aduce
beneficii semnificative, contribuind la o dezvoltare armonioasă și sustenabilă a afacerilor la
nivel mondial. Este important de subliniat că, într-un context dinamic, atât România, cât și
SUA reprezintă surse de inspirație și învățare reciprocă în evoluția practicilor de
management.
Sistemele de management din România și Statele Unite ale Americii, deși diferite în
multe aspecte, se încadrează într-un peisaj mai amplu al diversității culturale și economice. În
România, tradițiile și istoria profund ancorate influențează modul în care afacerile sunt
concepute și gestionate. Flexibilitatea și adaptabilitatea la schimbare devin cruciale într-un
peisaj în continuă transformare, iar implementarea standardelor internaționale sugerează o
dorință de aliniere cu practicile globale de excelență.
În SUA, cu un mediu de afaceri caracterizat de individualism și orientare către
rezultate, inovația și tehnologia sunt în centrul progresului economic. Abordarea proactivă și
deschisă la schimbare definește organizațiile americane, iar etica în afaceri și
responsabilitatea socială au evoluat în principii cheie. În plus, accentul pus pe inițiativa
antreprenorială și pe îmbunătățirea continuă reflectă un angajament față de excelență și
inovație.
 În ambele țări, gestionarea resurselor umane și motivația angajaților devin aspecte
cruciale. Între timp, adaptabilitatea la cerințele pieței și angajamentul față de dezvoltarea
sustenabilă devin din ce în ce mai evidente. Deși apar diferențe semnificative, există și zone
de convergență, cu ambele țări având un interes sporit în dezvoltarea sustenabilă și
responsabilitatea socială.Într-un peisaj economic global, aceste diferențe și similarități
creează oportunități pentru schimbul de bune practici și învățare reciprocă.
Fiecare țară aduce cu ea un set distinct de valori și abordări, iar integrarea acestora
poate contribui la o viziune mai cuprinzătoare și la o gestionare mai eficientă a provocărilor
globale. Este în această diversitate și adaptabilitate că se conturează viitorul sistemelor de
management la nivel mondial.

Bibliografie
1. Marius Dan Dalota , Laura-Georgeta Baragan, Robert Ionut Dobre , Management
general , Pro Universitaria, Bucureşti, 2020
2.Armenia Androniceanu . Managementul organizațiilor internaționale , Editura
Universitară (Zamolxe).2023