UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE-SPECIALIZAREA MANAGEMENT

REFERAT
ETICA LIDERULUI
– CONDIŢIE A SUCCESULUI IN AFACERI–

Nume: Boboc Cristina Nume: Popa Diana

Grupa: 1 , Anul I Grupa: 2, Anul I
 ETICA LIDERULUI
– CONDIŢIE A SUCCESULUI IN AFACERI–

Rezumat
In trecut se numeau şefi, conducători. Azi se numesc lideri. In trecut erau obişnuinţe,
cutume comerciale. Azi se numeşte etică in afaceri. Lidershipul şi etica in afaceri există in
sensul actual, modern, de doar patru decenii, timp in care au reuşit să adune un bogat
instrumentar ştiinţific şi cazuistic. Totuşi, schimbările neincetate reclamă o atitudine activă.
Etica este un domeniu care poate fi imbunătăţit. La fel şi lidershipul. Conexiunea dintre cele
două domenii dă naştere unui anumit tip de lider, liderul etic Intr-un anume viitor, greu de spus
cat de apropiat, această asociere trebuie să devină pleonastică. Un lider in afaceri va trebuie să
fie implicit o persoană corectă, cu principii bine definite, care administrează resursele
organizaţiei intr-un mod responsabil, acordand atenţie tuturor stakeholderilor. Pentru a deveni
un lider etic este nevoie de adoptarea anumitor practici, menţionate in conţinutul lucrării. Ele nu
sunt unice, dar pot constitui o posibilitate pentru lider de a promova etica la nivelul firmei.
Rezultatele adoptării unui comportament etic sunt vizibile in timp. De aceea, o parte a
conducătorilor preferă investiţii in alte domenii, care au rezultate mai rapide. Pariul pe etică nu
poate fi caştigat decat prin răbdare, perse verenţă şi susţinere de către lideri.

Introducere
In ultimii ani afacerile la nivel mondial au suferit modificări semnificative: profitul,
principalul obiectiv, a pierdut din strălucirea de altă dată. Fără a avea intenţia de a face din el
un element marginalizat, deloc interesant, putem afirma că organizaţiile moderne alătură cu
succes acestuia elemente cum ar fi responsabilitatea socială, etica, lidershipul. Sunt oare
aceste aspecte necesare? Au ele o anumită eficienţă sau sunt doar o formă de a promova
organizaţia in randul partenerilor (angajaţi, clienţi, furnizori) dar şi in randul comunităţilor?
Se pare că timpul a dovedit că da, in ciuda unor păreri ferme cum ar fi cea a lui Milton
Fridman, laureat al Premiului Nobel, care spunea: „Responsabilitatea socială a unei afaceri
este să işi sporească profitul” [6]. Pentru acest autor, organizaţia inseamnă in primul rand
răspunderea faţă de acţionari. Astfel, orice alte forme de susţinere a altor stakeholderi sunt
excluse. Din 1970, cand au fost făcute aceste afirmaţii au trecut ceva ani. Realitatea a dovedit
că asumarea de cătreorganizaţii a unei anumite responsabilităţi sociale a dus la creşterea
vanzărilor, a făcut firmele mai vizibile pe piaţă şi a generat fluxuri considerabile de clienţi
fideli. Scepticii pot spune că in spatele acestor acţiuni sociale ar fi tot formule de marketing,
menite să genereze profit. A pătrunde in minţile managerilor şi a afla adevărul existenţei
acestor acţiuni este un lucru imposibil. Insă cată vreme se respectă legea şi societatea are de
caştigat nu rămane decat să salutăm aceste iniţiative. Etica organizaţiei este dată de atitudinea
acesteia pe piaţă, atitudine surprinsă in relaţie cu toţi actorii de pe piaţă. Răspunderea pentru
această atitudine o poartă in mare măsură conducătorul, managerul şi mai nou liderul
organizaţiei. El decide dimensiunea etică a afacerii sale, care poate să constea doar in acte
sporadice de moralitate sau poate să fie dedicată total principiilor eticii.

1. Management şi lidership
In istoria omenirii s-a intamplat de puţine ori ca un sistem să se dezvolte atat de repede
sau să aibă un impact atat de mare cum a avut managementul. In mai puţin de 150 de ani
managementul a transformat intregul edificiu social şi economic din ţările dezvoltate ale
lumii. El a dus la crearea unei economii globale şi a determinat stabilirea de noi reguli pentru
ţările care urmau să participe la acest sistem de pe poziţii de egalitate. Şi managementul a
suferit transformări la randul său.[2]
Una dintre ele o reprezintă apariţia conceptului de lidership. Există in literatura de
specialitate mai multe moduri de a defini lidershipul: „arta de a influenţa oamenii de a ne
urma in indeplinirea unui ţel comun” (Koontz şi O’Donnell, 1976); „procesul de influenţare
a activităţilor unui individ sau unui grup in eforturile lor de a indeplini un ţel intr-o situaţie
dată (Hersey şi alţii, 1996); „influenţa pe care anumiţi indivizi o exercită asupra atingerii
obiectivelor altora, intr-un context organizaţional”(Johns G., 1998). Sintetizand, putem spune
ca diferenţa fundamentală dintre lider şi manager o reprezintă capacitatea primului de a
determina o participare voluntară a colaboratorilor in timp ce managerul poate apela şi la
constangere.[3]
Procesul de lidership are la bază două elemente cheie: liderul, sau persoana care exercită
influenţa şi modurile in care liderii aleg să-i influenţeze pe ceilalţi.
Lideri au existat din cele mai vechi timpuri in istoria umanităţii, deşi nu intotdeauna
faptele lor au fost benefice pentru societate (vezi cazul lui Hitler). In afaceri, liderii au
căpătat un rol determinant concomitent cu creşterea rolului resursei umane in organizaţie.
Astfel, trecerea de la un sistem economic bazat strict pe producţie, pe rezultate, in care
oamenii erau simple rotiţe intr-o maşinărie mult prea complicată pentru a le asculta părerile
şi nevoile, la un sistem mult mai uman in care oamenii contează şi au un cuvant de spus, a
determinat apariţia liderului. Acesta este un manager aparte, care face diferenţa. Este
persoana carismatică, capabilă să modeleze persoane, idealuri şi să obţină rezultate mai bune
in condiţii economice similare.
Maniera in care liderii aleg să exercite această influenţă este o consecinţă a felului de a fi
sau poate fi rezultatul unei invăţări susţinute. Ca şi in management, şi in lidership putem
vorbi şi de aspecte native. Astfel flerul din management, arta de a şti să acţionezi intr-un
anume moment, poate fi in lidership carisma acestuia, empatia sa. Unii lideri, ajutaţi de
aceste elemente ajung mai uşor la performanţă. Alţii obţin acest statut mai greu, aplicand
diverse metode cum ar fi implicarea angajaţilor in deciziile curente şi nu numai.
Managementul actual, in viziunea lui Peter Drucker [2] se centrează pe cateva principii :
- Managementul se referă la oameni.
- Managementul este strans legat de cultură.
- In fiecare intreprindere este nevoie de asumarea angajamentului de respectare a obiectivelor
şi valorilor comune. (…) Cea dintai sarcină a managementului este analizarea, stabilirea şi
exemplificarea acestor obiective, valori şi cauze.
- Managementul trebuie să le asigure intreprinderii şi fiecărui angajat capacitatea de creştere,
de dezvoltare, pe măsură ce se produc schimbări ale nevoilor şi perspectivelor.
- Intreprinderea trebuie să se bazeze pe comunicare şi responsabilitate individuală.
- Performanţa trebuie să devină o parte integrantă a intreprinderii şi a managementului: ea
trebuie măsurată – sau cel puţin estimată – şi trebuie permanent imbunătăţită.
- Rezultatele intreprinderii există numai in afara acestei: in interior nu există decat costuri.

Numitorul comun al acestor principii il reprezintă oamenii. Deşi definit uneori drept o
categorie socială, managementul avea de multe ori acoperire doar in planul rezultatelor
economice concrete. Astăzi, această concepţie trebuie să fie de domeniul trecutului. Plasarea
oamenilor in centrul oricărui sistem de management este o condiţie sine qua non a unei
activităţi durabile, competitive. „A conduce inseamnă, printre altele, a munci cu oamenii, a te
raporta permanent la viaţa, interesele, năzuinţele, doleanţele şi aspiraţiile lor, fie individuale,
fie de grup” (Zlate, 2004).
Astfel, managerul actual trebuie să fie un lider sau să devină unul. Gestionarea unei
activităţi care are ca resursă fundamentală omul şi nu maşina, este mai dificil de realizat. Ea
vizează o intreagă procedură care include definirea corectă a posturilor şi cerinţelor acestora,
procesul de recrutare şi selecţie, activităţile de integrare, obţinerea rezultatelor şi evaluarea a
cestora, gestionarea momentelor de criză, armonizarea intereselor angajaţilor etc. Formarea
unei echipe funcţionale presupune parcurgerea acestor etape in vederea asigurării unui
personal capabil să facă faţă cerinţelor economice şi sociale ale organizaţiei. Aceste
componente sunt mai uşor de gestionat sub „pălăria” unui lider decat a unui manager.
Liderul, a cărui forţă interioară se traduce intr-o capacitatea de a orienta rapid echipa in
direcţia dorită, pierde mai puţin timp decat managerul. Sigur că foarte importante sunt
modalităţile de comunicare şi eficienţa acestora. „Lidershipul reflectă dimensiunea umană a
managerului, acea latură ce ii permite să influenţeze, să determine grupul pe care il conduce
să conlucreze la indeplinirea obiectivelor organizaţiei”(Păuş, 2006).

2. Modelul diamantului liderului

Toate intreprinderile actuale caută excelenţa: aceasta inseamnă recunoaştere, poziţie

pe piaţă, calitate, certificare. Pentru atingerea acestui nivel este nevoie de un conducător
potrivit, de un lider adevărat. De ce este necesară această abordare? De ce nu mai este
suficient un manager care să pună ordine in lucruri
şi să se ghideze după metodele clasice de conducere? Foarte simplu: vrem nu vream lumea
afacerilor este dominată de un zbucium, adesea aflat la limita cu haosul. Astfel, elemente
necontrolabile cum ar fi hazardul apar tot mai des. De aceea, indiferent de aparenta stabilitate
a pieţei pe care activează, firmele trebuie să aibă mereu cel puţin un plan de rezervă. Munca
inceputului de secol XXI nu trebuie să fie doar asiduă, mai bună, suplimentară, ci inteligentă,
diferită şi ingenioasă [6].
Legătura dintre obţinerea excelenţei şi lider este redată in figura nr. 1:
 Astfel, pentru a atinge excelenţa, există patru strategii pe care liderul trebuie să le
aplice:
- Viziunea, care presupune o vedere mai amplă, de ansamblu, adesea pe termen lung
şi din diferite perspective. Acest lucru poate fi considerat de critici drept o pierdere de timp,
deoarece liderul nu se mai centrează pe problemele curente ci devine „visător”; in realitate,
incercarea de a surprinde cat mai multe variante situaţionale este benefică deoarece conduce
la acţiuni rapide in momentul producerii evenimentului. Mai mult, se dezvoltă un anumit tip
de gandire, care permite generarea de situaţii şi soluţii intr-un timp din ce in ce mai scurt.
Astfel, o generare şi analiză a situaţiilor o posibile nu poate fi decat constructivă.
- Realitatea, care presupune reacţionarea la fapte şi nu la iluzii. Trebuie făcută o
demarcaţie clară intre viziune şi iluzie. Viziunea grefează pe situaţii şi elemente concrete, cu
probabilitate mare de realizare, in timp ce iluzia este nocivă, deoarece presupune o
distorsionare a realităţii. Pe piaţa actuală, liderul care are iluzii va genera dezastre de
proporţii.
- Etica, ce presupune atenţie faţă de problemele oamenilor. Acest tip de implicare
trebuie privit cu atenţie: există situaţii in care liderii, in dorinţa de a fi sensibili la problemele
oamenilor (fie pentru că nativ au această inclinaţie, fie pentru că au fost instruiţi in acest
sens) alocă foarte mult timp acestui aspect. Consecinţa: scăderea randamentului individual,
apoi al firmei şi uneori dominarea de către angajaţi. Astfel, trebuie stabilite limite ale
aplicării eticii in vederea obţinerii excelenţei.
- Curajul implică asumarea riscurilor, iniţiativă susţinută, continuitate. Curajul
inseamnă să te ridici dintr-o situaţie mai puţin favorabilă, să analizezi lucrurile cu calm şi să
o iei de la capăt cu incredere. Este poate, o completare a celorlalte trei elemente: un lider are
nevoie de curajul viziunii, al realităţii şi al aplicării eticii.

3. Etica in afaceri şi lidershipul

Unul dintre pilonii strategici ai modelului diamantului este etica. In afaceri, „etica are
o varstă prea fragedă ca să putem vorbi deja despre fondatori, clasici, moderni,
contemporani, postmoderni şi hipermoderni” (Crăciun, 2005). Inceputurile ei, in sensul
curent al tematicii, sunt plasate undeva la inceputul anilor 80. Inainte de aceşti ani, etica era
un amalgam ciudat, format dintr-o revizuire de rutină a teoriilor etice, din cateva consideraţii
generale legate de corectitudinea capitalismului şi de cateva cazuri standard, scandaluri şi
dezastre care subliniau partea cea mai urată şi mai iresponsabilă a lumii afacerilor [6].
Evoluţia ulterioară a eticii a insemnat trecerea de la o poziţie acuzatoare, dominată de
interesul pentru bani, la o poziţie domoală, constructivă, bazată pe principii, norme şi coduri
de etică. Unitatea de analiză a afacerilor moderne este firma, iar problematica eticii se
răsfrange direct asupra conducătorilor şi angajaţilor acestora. Concret, aspectele vizează
răspunsuri pentru două tipuri de intrebări: rolul firmei in raport cu societatea (incluzand aici
şi relaţiile de piaţă) şi rolul angajatului in cadrul firmei. Acestea se pot traduce in două mari
grupe de abordări, cu aplicaţii practice ale eticii: responsabilitatea socială şi obligaţiile faţă
de stakeholderi.
Unde apare in tot acest demers liderul? Răspunsul este unul singur: peste tot. Liderul
este cel care ia deciziile implicării sociale a firmei, este cel care poate statuta principii şi
valori pentru organizaţie, poate acorda angajatului rolul bine meritat.
Etica liderului presupune in primul rand adoptarea unei poziţii corecte, morale atat in
viaţa privată cat şi la locul de muncă. Etica liderului inseamnă responsabilitate in orice
moment, inseamnă puterea de a fi mereu un exemplu pozitiv, inseamnă control şi coordonare
proprie, autoperfecţionare şi de ce nu, desăvarşire. „Rolul” de lider intr-o afacere este unul
asumat, nu impus. De aceea, conştientizarea acestui rol este determinantă. Pe măsură ce
afacerea creşte, liderul devine tot mai cunoscut in societate şi are posibilitatea să exercite un
impact mai mare asupra categoriilor cu care interrelaţionează.
Afirmaţia că un lider nu trebuie să fie etic pentru a obţine succes trebuie eliminată in
cel mai scurt timp. Negarea eticii liderului este similară cu negarea eticii in afaceri. Pe scena
mondială a afacerilor cei care dau tonul sunt managerii. Prin poziţia lor, pro etică, aceştia pot
aduce o nouă dimensiune in centrul atenţiei: aceea a moralităţii, a lucrului bine făcut din care
au toţi de caştigat.
Etica liderului porneşte de la următorul considerent: oamenii contează. Oamenii
contează cand sunt căutaţi pentru angajare, oamenii contează cand au probleme, cand au
rezultate, cand vor să crească din punct de vedere al valorii. Dacă oamenii contează, atunci
liderul este in slujba lor şi va incerca să facă din acest lucru o realitate şi nu doar un dicton
afişat la intrarea in firmă.
 O definiţie sintetică a eticii este „Fii de folos!”, in timp ce „Generozitatea este cea mai
bună politică” insumează inţelesul ei (Koestenbaum, 2002). A fi de folos in afaceri nu
inseamnă doar a oferi pieţei bunurile şi serviciile de care are nevoie, ci inseamnă o atenţie
sporită şi pentru comunitate şi pentru toate părţile interesate. Astfel, un lider etic, este o
persoană utilă, generoasă şi cu o mare capacitatea de a vedea lucrurile şi din perspectiva
celuilalt (client, angajat, concurent, universitatea din apropierea firmei etc.).
Cateva repere ale unui lider etic, fără a avea pretenţia de a fi toate, sunt prezentate in
continuare:
Organizaţia este văzută ca o echipă, in cadrul căreia fiecare are un loc bine
determinat.
Liderul are obligaţia morală de a face această echipă să funcţioneze şi să obţină rezultate.
Acest lucru nu se poate realiza pur şi simplu. Este nevoie de un sens, de o cauză pentru care
echipa să lupte. Liderul este acela care dă sens lucrurilor, care indică spre ce tinde
organizaţia – scopuri morale, corecte şi indică şi o parte a mijloacelor prin care se pot realiza
obiectivele.
Liderul explică, nu creează presiune. Etica in acest sens vine din valorile insuşite de
acesta, valori care au la bază inţelegerea, răbdarea, capacitatea de a asculta.
Comunicarea in toate direcţiile (şi mai ales de jos in sus) este incurajată. Un lider etic
nu va pune interdicţie in exprimare oamenilor lui. Din contră, ii va incuraja, pentru că numai
prin cunoaşterea opiniilor, pot fi identificate şi analizate problemele şi găsite soluţii.
Grija pentru stakeholderi este o modalitate prin care liderul işi poate intări poziţia.
Provocarea etică a acestuia este găsirea unor soluţii mulţumitoare pentru toate părţile, adesea
aflate in conflict de interese. Capacitatea acestuia de a găsi variante acceptate de părţi este
expresia unei nivel de etică inalt.
Principialitatea, moralitatea şi integritatea sunt repere ale liderului pe care trebuie să
le imprime şi firmei pe care o conduce. Astfel, o organizaţie se diferenţiază prin valorile sale.
Aceste valori se traduc in idealuri. Spre ele ţinteşte firma şi prin ele compania se poate
remarca. Concret, aceste trăsături se traduc in libertate, egalitate, onestitate şi demnitate. Sunt
poate dimensiunile cele mai profunde ale unui lider etic, pentru că pleacă de la drepturile
fundamentale ale oricărui om. Un lider etic nu poate fi rasist, nu poate fi părtinitor, nu poate
acţiona din impuls. El este un model de dreptate, de corectitudine, de adevăr.
Conştientizarea impactului pe care il are asupra oamenilor. Un lider etic trebuie să
inţeleagă că in ochii echipei sale el este un model, un mentor. Modelele trebuie să aibă cat
mai puţine defecte, poate chiar nici unul din punct de vedere profesional. Inţelegerea rolului
său şi asumarea ca atare trebuie să fie un factor pozitiv de putere, utilizată eficient şi nu unul
negativ, tradus in abuz.
Asumarea răspunderii pentru acţiunile angajaţilor este o dovadă de altruism şi de
incredere in echipă. Solidaritatea in momente de criză, in locul unor acuze grave care nu fac
decat să demoralizeze, este mult mai benefică. Sigur că nu trebuie incurajate practici neetice,
greşeli bazate pe necunoaştere, indolenţă, indiferenţă. Insă inainte de a da verdictul, liderul
trebuie să fie un judecător in adevăratul sens al cuvantului.
Etica este o chestiune de individ, de acumulare in timp a unor informaţii variate, o
incercare de a da un sens pozitiv vieţii. Pe aceeaşi idee se grefează şi conceptele eticii in
afaceri. Intr-o lume dominată de „magia” banului, de probleme grave cum ar fi incălzirea
globală sau sărăcia, etica in afaceri are o luptă grea de dus. Cel care işi asumă acest rol de
conducător trebuie să fie liderul. El este un om instruit, capabil să ia decizii in condiţii de
criză, să facă faţă unor provocări cum ar fi mita, atitudinea discriminatoare etc.
Fără etică lumea nu are nici o perspectivă. Inexistenţa eticii conduce la şanse pentru
persoane sau grupuri izolate, care, imbătate de un succes aparent pot provoca distrugeri
imense. Afacerile trebuie să fie durabile, să fie responsabile. Acest lucru nu se poate
intampla decat dacă sunt conduse de lideri etici, conştienţi de misiunea pe care o au.
Prin poziţia pe care o deţin, liderii pot influenţa mult mai uşor oamenii din subordine
decat managerii. Această influenţă trebuie să aibă un caracter absolut pozitiv, bazat pe
conştientizarea acţiunilor intreprinse. Angajaţii nu sunt un grup care işi urmează liderul
necondiţionat, ci reprezintă un grup care işi urmează liderul deoarece cred in demersul şi
convingerile lui.
A deveni lider este greu. A deveni un lider etic este şi mai greu. Dar pentru viitor este
o condiţie necesară pentru afacere. Organizaţia se transformă intr-un mecanism care, pentru a
fi performant trebuie să fie etic. In timp, concurenţa va elimina jucătorii care nu respectă
regulile minime de etică. Este un scenariu in care avem obligaţia să credem şi să facem totul
pentru ca el să devină realitate. Lumea afacerilor nu este un spaţiu exclusivist al
conducătorilor. Este un spaţiu in care incape oricine are o slujbă. De aceea, fiecare poate să
adopte un comportament etic in relaţiile de la locul de muncă.

Concluzii

Secolul XXI este un secol al provocărilor. Este un secol care trebuie să gestioneze cu
grijă explozia demografică, explozia informatică, globalizarea, diferenţele culturale şi
religioase. In acest context afacerile sunt extrem de dinamice şi inregistrează frecvent
evoluţii surprinzătoare. Drumul deschis de etică este unul dificil, care presupune multe
angajamente din partea angajaţilor firmei (inclusiv a conducerii).
Pentru a obţine recunoaşterea generală o firmă trebuie să caute excelenţa. Excelenţa
este mai uşor de atins cand in firmă există un lider. Un lider este o persoană care se
dovedeşte cu adevărat eficientă in acumularea unor rezultate meritorii, indiferent de
obstacole şi păstrand o infinită grijă pentru fiinţele umane. Un lider e o persoană cu caracter
impecabil, un individ totalmente de incredere. Liderii sunt minţi deschise – buni ascultători,
perfect conştienţi că nu deţin singuri toate răspunsurile.
In viziunea lui Koestenbaum, implementarea modelului diamantului in cazul
liderului, redat in fig. 1 conduce la excelenţă. Modelul se bazează pe patru elemente: viziune,
curaj, etică şi realitate. Etica liderului presupune in primul rand un anume nivel al eticii la
nivel de individ. Este greu de conceput o persoană care este etică doar in relaţiile de muncă.
In general etica se leagă de comportament, de credinţe, de valori ce reprezintă „bagajul”
moral al oricărei persoane.
Liderul se poate perfecţiona, urmand anumite căi care il conduc spre desăvarşirea
caracterului său etic. Important este ca acesta să conştientizeze rolul eticii şi să manifeste
disponibilitate pentru a invăţa. Metodele au in centru oamenii, echipa şi increderea acordată
acestora. Astfel, punand preţ pe oameni, pe părerile lor, in perspectiva viitorului fiecare
angajat poate să devină un lider. Schimbarea stă in noi şi in dorinţa de a trăi mai bine, mai
armonios, intr-o lume mai corectă, mai curată, mai liniştită.
Bibliografie
[1] Crăciun, D., Etica in afaceri, Ed. ASE, Bucureşti, 2005
[2] Drucker, P., Realităţile lumii de maine, Ed. Teora, Bucureşti, 1999
[3] Emilian, R., Iniţiere in managementul serviciilor, Ex. Expert, Bucureşti, 2003
[4] Koestenbaum, P., Liderul – faţa ascunsă a excelenţei, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2006
[5] Păuş, V.A., Comunicare şi resurse umane, Ed. Polirom, Iaşi, 2006
[6] Singer, P., Tratat de etică, Ed. Polirom, Iaşi, 2006
[7] Ţigu, G., Etica in afaceri, Ed. Uranus, Bucureşti, 2005
[8] Zlate, M., Leadership şi management, Ed Polirom, Iaşi, 2004