Academia de studii economice

Facultatea management

Disciplina fundamentele managementului

organizaţiei

Aspecte comparative privitoare la manageri,

întreprinzători şi lideri

Nume :ANTON

Prenume:TEODORA

Grupa:128

Anul: 2

Data predării:24.11.16

Bucureşti 2016
 CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………….3

CAPITOLUL 1.Managerii…………………………………………………………………...4

1.1 Definirea Managerilor…………………………………………………………………....4

CAPITOLUL 2.Liderii……………………………………………………………………….4

2.1 Definirea liderilor…………………………………………………………………………4

CAPITOLUL 3.Ȋntreprinzătorii……………………………………………………………..5

3.1 Definirea Ȋntreprinzătorilor……………………………………………………………...5

CAPITOLUL 4.Aspecte comparative privitoare la manageri,ȋntreprinzători şi lideri…..5

4.1 Manageri VS Ȋntreprinzători……………………………………………………………..6

4.2 Manageri VS Lideri……………………………………………………………………….7

4.3 Ȋntreprinzători VS Lideri…………………………………………………………………9

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………10

2
INTRODUCERE:

Deşi de-a lungul timpului s-a depus mult efort pentru delimitarea diferenţelor între atribuţiile unui
manager şi cele ale unui lider, în ultimii ani s-a creat o confuzie între cele două poziţii. Mai nou, cel
mai probabil, diferenţa dintre leadership şi management există doar în definiţia conceptelor, existând
însă tendinţa de a se încuraja managerii să se considere lideri.

“Se apreciază că managerii sunt cei pe care te poţi baza că livrează rezultate, în timp ce liderii sunt
directorii rafinaţi, strategii care gândesc în perspectivă. Şi pentru că majoritatea oamenilor şi-ar dori
să facă parte mai degrabă din această ultimă categorie, îndemnul pare pozitiv şi în favoarea
dezvoltării în această direcţie. Dar nu este aşa, abordarea diminuează rolul managerului, însă nu
reuşeşte să facă mai mult de atât.”(Jhon C.Maxwell,2005,p.82)

“Cuvântul Manager astăzi a devenit un bun comun, foarte mulţi tineri doresc să devină manageri şi
unele întreprinderi fac din acest titlu un adevărat cult, prin care împart fără sfială societatea în două
clase: în manageri ca fiind acele persoane care “posedă” şi în nemanageri ca fiind aceia care nu
posedă.( Popa. I,2005,capitolul 6)

Am ales această temă deoarece reprezintă din punctul meu de vedere, un subiect interesant de
analiză, bazându-se pe diferite ramuri, atât ale managementului cât şi al antreprenoriatului .

Astăzi, în toate izvoarele de informaţie tot mai des se pomenesc cuvintele “manager” şi
“management”. Ȋn opinia mea, procesul Antreprenorial este motorul fenomenului de dezvoltare al
afacerii, care plecând de la faza de concepţie şi iniţiere al afacerii şi trecând prin stadiul de
maturitate, ajunge până la faza finală de declin şi închidere.

Ȋn acest proiect este prezentată o analiză a problemelor ce sunt legate de lucrul managerului,
leaderului şi a întreprinzătorului: calităţile, competenţa, responsabilitatea etc., pe care trebuie să le
posede ca să-şi efectueze eficient lucrul. O problemă importantă pentru întreprinderile noastre este
lipsa de conducători, manageri calificaţi. Pentru a rezolva această problemă este necesar de a crea
condiţii pentru studierea, pregătirea şi perfecţionarea managerilor.

3
1.MANAGERII

1.1 DEFINIREA MANAGERILOR

 “Cel mai important personaj ȋn exercitarea managementului, a proceselor de management,

este managerul.” (O.Nicolescu,I.Verboncu,2002,p.5)

“Ȋn esenţă, managerul este o persoană care, ȋn virtutea sarcinilor, competenţelor şi

responsabilităţilor circumscrise postului ocupat, exercită procese de management, deci adoptă
decizii şi iniţiază acţiuni prin care influenţează comportamentul decizional şi operaţional al altor
persoane.Managerul deţine o poziţie formală de conducere, are subordonaţi şi adoptă decizii prin
care influenţează starea, comportamentele şi acţiunile acestora.” Din această definiţie rezultă două
aspecte:

 Primul se referă la faptul că, ȋn ipostaza de manager se poate afla o persoană, cazul cel mai
frecvent sau un grup de personae.
 Al doilea aspect vizează, practic, preocupările unui manager, ce face acesta ȋn cadrul firmei.
(O.Nicolescu,I.Verboncu,2002,p.5)

2.LIDERII

2.1 DEFINIREA LIDERILOR

“Liderii reprezintă adevărate modele pentru cei din firmă, cât şi pentru cei ce intră în contact cu
acesta sub o formă sau alta. Un rol deosebit pentru fondator şi urmaşii acestuia îl reprezintă
necesitatea de a crea un scop instituţionalizat şi de a da un înţeles specific activităţii celor pe care îi
conduc, cu toate resursele de care dispun.” Sursa importantă a capacităţii de persuasiune a liderului,
a puterii sale, o constitue propria sa bază culturală: sistemul de credinţe, valori, atitudini şi
comportamente în care el crede cu putere şi care îi marchează decisiv acţiunele.(John
C.Maxwell,2005,p.25).

“Liderul trebuie să se cunoască foarte bine: să îşi cunoască punctele forte şi slăbiciunile, pentru a
putea să îşi construiască cea mai bună echipă care să îl ajute. De asemenea el trebuie să planifice cu
atenţie, împreună cu oamenii săi, când este cazul, modul în care va atinge obiectivele. Este necesar
să se menţină un echilibru între „a face” el lucrurile şi a-i pune pe ceilalţi”sa faca”.( Popa.
I,2005,p.22).

4
3.ȊNTREPRINZĂTORII

3.1 DEFINIREA ȊNTREPRINZĂTORILOR

“Un întreprinzător reprezintă în primul rând un realizator de lucruri noi, un creator de activităţi în
opoziţie cu managerul clasic, care se ocupă de dirijarea si funcţionarea întreprinderilor existente.
Mai concret, întreprinzătorul este înzestrat cu abilitatea de a percepe perspectivele economice,
sociale si a realizării pe această bază de lucruri noi sau a efectuării activităţilor anterioare într-un
mod diferit.”(Petrescu.I.1993).

Întreprinzătorul este o persoană caracterizată printr-un grad mare de implicare ȋn activitatea de

introducere a noului sau de inovare a existentului.Aceasta se explică prin atitudinea faţă de
risc.Aceasta se explică prin atitudinea faţă de risc.Ȋntreprinzătorul posedă o asemenea psihologie
care ȋi permite să-şi asume riscuri majore.Cel mai frecvent ȋntreprinzător ȋşi riscă cariera
personală,familia, propria imagine şi fireşte,banii investiţi. “Rolul întreprinzătorului în întreprinderea
mică (şi chiar mijlocie) este de necontestat, în primul rând pentru că el este şi manager influenţând,
în felul acesta, într-o foarte mare măsură, performanţele respectivei
întreprinderi.”(Tuclea.C.Elena,2004,p.1)

4.ASPECTE COMPARATIVIRE PRIVITOARE LA MANAGERI, ȊNTREPRINZĂTORI ŞI

LIDERI.

4.1 MANAGERI VS ȊNTREPRINZĂTORI

Uneori ambii termeni sunt confundaţi ca fiind la fel, dar nu sunt. Cu toate acestea este nevoie atât de
antreprenori cât şi de manageri pentru dezvoltarea oricărei afaceri.

 Diferenţe de comportament

“Ȋntreprinzătorul tipic vrea să "fie ȋn control", să "deţină controlul" asupra vieţii sale (acesta este de
cele mai multe ori şi motivul pentru care el a ȋnceput afacerea), al activităţii sale şi ȋn special al
angajaţilor săi. “
Ȋn schimb, managerul profesionist, intră ȋntr-o companie unde este necesară delegarea autorităţii, din
moment ce a ajuns la stadiul de dezvoltare ȋn care ȋntreprinzătorul nu mai poate "face totul singur".

 Stilul de conducere

Stilul de management antreprenorial este foarte exigent, lăsând foarte puţin loc pentru eroare şi
deloc pentru eşecuri reale, deoarece de cele mai multe ori este o afacere de tipul "one man show",
chiar daca există şi alţi angajaţi.
Cu toate acestea, managerul profesionist, trebuie să fie tolerant la eşec şi să dezvolte o echipă
5
administrativă ȋntrucât responsabilitatea lui ȋn organizaţie este să treacă de la atotcunoscătorul
antreprenor, la oameni care ȋncţ mai ȋnvaţă despre business.
 Forţa interioară
Ȋntreprinzătorul este caracterizat de concepte precum:"antreprenoriat", "creativitate", "inovaţie",
indicatori ce ţin de dorinţa de a crea "ceva din nimic".
“Managerul se caracterizează prin concepte cum ar fi "ordine", "organizare", "proceduri” ,indicȃnd
dorinţa de a organiza și de a menţine ceea ce există.”(O.Nicolescu,I.Verboncu,1999, p. 507)
 Dezvoltare
“Spiritul antreprenorial este renumit pentru capacitatea sa de a reacţiona rapid și eficient la noi
oportunităţi de afaceri.”Această capacitate este fundamentală pentru creșterea rapidă a companiei ȋn
faza de start-up. Managerul profesionist se remarcă prin planificarea strategică pe termen mediu și
lung, ceea ce duce la o creștere controlată a companiei ȋn timpul procesului de construire.
 Structura organizaţională
Organizaţia antreprenorială se caracterizează prin structura sa informală, flexibilă, care ȋi permite să
se adapteze la schimbările impuse de creșterea rapidă.
Managementul profesional necesită o structură organizatorică formală și destul de rigidă, care nu
lasă loc pentru reacţii rapide la noi oportunităţi de afaceri, dar care protejează compania de la o
prabușire bruscă.
 Luarea deciziilor
“Ȋntreprinzătorul ia de obicei decizii singur, chiar și pe cele de importanţă critică pentru afacerea sa,
pe baza propriei sale intuiţii.”
Managerul ia de obicei decizii după colectarea informaţiilor detaliate și trage concluzii operative,
bazȃndu-se pe experţi atȃt din interiorul companiei cȃt și din afara ei.
 Definirea obiectivelor
“Ȋntreprinzătorul descrie compania sa ȋn termeni de "viziune", "vis", "misiune" și reușește să ofere
angajaţilor săi sentimentul că lucrează pentru un scop mult mai mare decȃt comercializarea unui
produs sau serviciu.”
Managerul profesionist descrie compania ȋn termeni de segmente de piaţă, randament pe angajat și
profitabilitate.
 Atitudinea faţă de risc

6
Ȋntreprinzătorii nu se tem de riscuri și sunt foarte buni ȋn evaluarea riscurilor.
Managerul profesionist, care are sarcina de a consolida și menţine compania, se teme ȋn mod natural
de riscuri și ȋncearcă să menţină o linie constantă.( Tiberiu Zorlentan,1998,vol 1)

Ȋn concluzie există o diferenţa clară ȋntre un antreprenor și un manager. Dar este evident că
managerul ideal ar fi unul care știe cum să combine anumite trăsături ale unui manager profesionist
(cum ar fi ordine și disciplină) cu caracteristici antreprenoriale cum ar fi reacţia rapidă la
oportunităţi de afaceri, creativitate și capacitate de a inspira angajaţii cu un sentiment de viziune și
provocare.

4.2 MANAGERI VS LIDERI

Majoritatea cercetătorilor arată că liderii gȃndesc strategic, un lider eficient cunoscȃndu-și atȃt
punctele forte cȃt și limitele.
Un bun conducător este format, nu ȋnnăscut, el se dezvoltă, trece printr-un proces continuu de
educaţie, pregătire profesională ,acumulare de experienţă și auto-evaluare.
Max Lindsberg formulează diferenţele dintre lider și manager ȋmparţindu-le ȋn trei categorii sau
puncte de vedere: al viziunii, al motivaţiei și al elanului. (John C.Maxwell,2005, 25-75)
 Din punct de vedere al viziunii.
MANAGERUL:
 Se concentrează asupra prezentului, asupra rezultatelor pe termen scurt și asupra direcţiei
generale de acţiune.
 Caută ordinea.
 Limitează riscurile.
 Apelează mai mult la raţiune decat la emoţie.

LIDERUL:
 Se concentrează asupra viitorului, pe rezultatele pe termen lung și asupra orizonturilor..
 Savurează schimbarea.
 Ȋși asumă riscuri.
 Apelează atȃt la emoţie, cȃt și la raţiune.

 Din punct de vedere al motivaţiei.

7
MANAGERUL:
 Folosește controlul.
 Structurează echipa și o organizează.
 Aplică stimulente.
 Apelează la abordarea „oficială”.
 Pune accentul pe structura, tactică și sisteme.
LIDERUL:
 Se bazează pe ȋncredere.
 Atrage oamenii și ȋi aliniază la noua direcţie.
 Este ȋnzestrat cu inspiraţie.
 Apelează la o cauză comună.
 Pune accentul pe valorile esenţiale, pe filozofia comună și binele comun.

 Din punct de vedere al elanului.

MANAGERUL:
 Se orientează spre eficienţă.
 Ȋntrebările frecvente sunt :”cȃnd,cum?”
 Administrează.
 Optimizează ȋntr-un cadru rigid.
 Exercită autoritatea conferită de poziţie.
LIDERUL:
 Se centrează pe eficienţă.
 Ȋntrebările frecvente sunt :”ce, de ce?”
 Inovează.
 Eludează regulile și politicile sau le schimbă.
 Folosește influenţa personală.
(Voinia.C, Simion Carmen,2011,p.145)
Ȋn concluzie, diferenţele pe care le considerăm a exista sau nu ȋntre un manager și un lider ţin de
perspectivă. E de remarcat că există multe situaţii reale ȋn care nu managerul se manifestă ca lider al
grupului, ci unul dintre membri este cel care orientează acţiunile echipei ȋntr-o direcţie anume. Acest
aspect este de multe ori generator de conflicte, datorită diferenţelor de opinie ȋntre liderul de opinie

8
și manager și a faptului că acesta din urmă poate considera că autoritatea ȋi este pusă la ȋndoială.

4.3 ȊNTREPRINZĂTORI VS LIDERI.

Conform celor prezentate anterior, ȋntreprinzătorul este cel care decide să demareze o activitate
economică, care adoptă un comportament activ și novator, care mobilizează resurse pentru a realiza
afacerea dorită și care acceptă riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi.
“Liderii reprezintă adevărate modele pentru cei din firmă, cȃt şi pentru cei ce intră în contact cu
acesta sub o formă sau alta.” Sursa importantă a capacităţii de persuasiune a liderului, a puterii sale,
o constituie propria sa bază culturală: sistemul de credinţe, valori, atitudini şi comportamente în care
el crede cu putere şi care îi marchează decisiv acţiunele.(Jhon C. Maxwell,2005,25-43)
Un bun lider motivează angajaţii, le urmăreşte performanţele, îi ajută, îi îndrumă şi ia decizii.
“Flexibilitatea, inteligenţa şi integritatea sunt caracteristici cheie ale unui lider real, este nevoie şi de
o bună capacitate de a previziona posibilele acţiuni ale oamenilor şi momentul acestora, pentru a
începe schimbarea situaţiei lor”. ( Popa. I,2005,p 20).
Concluzia care reiese din toate aceste delimitări și comparaţii, arată că pentru întreprinzători,
propriile întreprinderi reprezintă terenul de satisfacţie deplină şi nu parţială, cum se întȃmplă de
multe ori cȃnd sunt angajaţi în întreprinderile mari, ȋnsă liderii sunt persoane dispuse să ȋnveţe
permanent,avȃnd idei clare pentru obţinerea succesului și fiind caracterizaţi prin eficacitate și
inteligenţă.

9
 BIBLIOGRAFIE

 John C.Maxwell. (2005). Totul despre lideri,atitudine,echipă,relaţii. București:Ed. Amaltea.

 Popa.I (2005). Management General. București:Ed.ASE,from http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap6
 O.Nicolescu,I.Verboncu.(2002).Fundamentele managementului organizaţiei.București:
Ed.Tribuna Economica, from http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=60
 Petrescu I.(1993). Management. Ed.Braşovia.
 Tuclea.C.Elena. (2004). Managementul ȋntreprinderilor mici și mijlocii din turism și
servicii.București:Ed.ASE.
 O.Nicolescu,I.Verboncu. (1999). Management. București:Ed. Economica.
 Tiberiu Zorlentan. (1998). Managementul organizaţiei. București:Ed.Economica.
 Voinia.C, Simion Carmen. (2011). Leadership.Targu Jiu: Seria Litere şi Ştiinţe Sociale,from
http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2011-03/10_CLAUDIU_VOINIA.pdf .

10