Romania- Marea Neagra

România are litoral cu Marea Neagră în sud-est, pe o distanţă de 244 km.

Regimul apelor teritoriale/mării teritoriale este guvernat de principiile de

drept internațional, enunțate de Comisia de drept internațional a ONU,
Conferința de codificare de la Haga din 1930 și Conferințele asupra
dreptului mării de la Geneva din 1958 și 1960. Spațiul maritim al României
are aproximativ 20.000 de kilometri pătrați, constând din:

 ape maritime interioare – 753 de kilometri pătrați,

 mare teritorială – 4.487 de kilometri pătrați,
 zonă contiguă (fâșia de mare adiacentă mării teritoriale care se
întinde spre largul mării până la distanța de 24 mile marine) –
4.460 de kilometri pătrați, și
 zonă economică exclusivă (zona maritimă adiacentă mării
teritoriale a unui stat riveran, care se extinde până la maximum
200 mile marine în larg, distanța fiind calculată de pe linia de bază
a apelor teritoriale) – 10.300 de kilometri pătrați
Industria

Aflându-se printre țările importante din Europa deținătoare de rezerve de petrol și gaze naturale,

România a trecut și ea la detectarea și exploatarea zăcămintelor petrolifere offshore
din platforma continentală a Mării Negre. Necesitatea extinderii extracției petrolului și a gazelor
naturale a determinat și în România declanșarea operațiunilor de prospectare a zonei economice
exclusive din Marea Neagră.
În anul 1972 a fost elaborat un program de valorificare a resurselor platformei continentale a
Mării Negre, în cadrul Institutului Român pentru Cercetări Marine din Constanța. În cadrul
programului s-a studiat elaborarea de echipamente, dispozitive, instalații și utilaje specifice
forajului marin, în paralel cu studierea programelor legate de scufundarea la mare adâncime.
La 9 noiembrie 1975 a fost lansată la apă de la șantierele navale din Galați, prima platformă
românească de foraj marin GLORIA. Platforma a fost concepută cu utilaje și instalații realizate la
Galați, București, Reșița, Timișoara, Bârlad, Câmpina, Oradea, Roman, Cluj-Napoca, Ploiești și 
Arad și și-a început activitatea de foraj la 16 septembrie 1976, la o distanță de 72 Mm în largul
Mării Negre, la o adâncime maximă a apei de 90 m.
Au fost construite apoi și alte platforme de foraj marin: Orizont, Prometeu,
Fortuna, Atlas, Jupiter și Saturn.
Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc în anul 1980[1]. S-au efectuat sute de foraje, pentru
ca la 7 mai 1987 ora 16:45 să fie penetrat zăcământul petrolifer marin care a fost exploatat
de Petromar – Constanța.
Platforma de foraj marin GLORIA este o platformă autoridicătoare care are patru picioare cu
zăbrele din material tubular.
Platformele autoridicătoare românești au fost construite la Șantierele Navale din Galați, fiind
concepute și dimensionate pentru următoarele condiții de lucru:

 adâncimea medie a apei: 90 m

 amplitudinea maximă a valurilor: 12 m
 perioada valurilor: 10 s
 viteza maximă a vântului (< 1 minut): 164 km/h
 sarcina maximă pe un picior: 2300 tf
 pătrunderea maximă a picioarelor în mâl: 6 m
 lungimea picioarelor: 121,9 m.
Aflate în posesia companiei Petrom, șase dintre cele șapte platforme au fost vândute
companiei Grup Servicii Petroliere, la sfârșitul anului 2005[2]. Petrom mai operează doar
platforma Gloria[2].
Două dintre platforme, Orizont și Atlas, sunt situate în Golful Persic și două în Marea Neagră -
Saturn, de-a lungul coastelor României și Prometeu, în apropiere de coastele Turciei[2].
În 1975, prima platformă marină de foraj a fost montată în largul Mării Negre. Inițial, Sonda 1 Ovidiu
Est se afla într-o zonă în care apa avea o adâncime de 84 de metri. Platforma era proiectată pentru
ape cu adâncimi maxime de 90 de metri și valuri înalte de 12 metri. Sonda a fost săpată până la
adâncimea de 5.006 metri, de unde a colectat mostre bogate în informații geologice, însă fără a
indica prezența unei cantități semnificative de țiței. Un al doilea foraj a fost realizat în perimetrul XV
MIDIA, rezultatul fiind din nou negativ. Astfel, s-a recurs la alegerea unei a treia locații, în perimetrul
XVIII ISTRIA. Denumit Lebăda, câmpul este situat într-o zonă în care apa are adâncimea de 50 de
metri, la aproximativ 80 km N-E de Constanța. Aici a fost descoperit țiței în cantități semnificative.1
În momentul de față, aproximativ 8% din producția de țiței și condensat la nivel național provine din
perimetre offshore, diferența fiind acoperită din producția onshore2 . Cantitatea totală de țiței
produsă în 2016 în România a fost de aproximativ 27 de milioane de barili3 , iar consumul a depășit
82 de milioane de barili. La această rată de producție, rezervele dovedite de 330 de milioane de
barili4 aparținând OMV Petrom, cel mai mare producător intern de țiței, ar fi suficiente pentru
acoperirea integrală a consumului din următorii 4 ani și 4 luni.

Zona offshore românească acoperă 22.000 de kilometri pătrați și atinge adâncimi de peste 1.000 m.
Întreaga zonă este împărțită în perimetre de dimensiuni diferite, unele dintre ele fiind concesionate
de titulari pentru activități de explorare, dezvoltare și exploatare.
Companiile OMV Petrom și Exxon Mobil au anunțat pe 23 februarie 2012 descoperirea unui
important zăcământ de gaze naturale în Marea Neagră care ar putea acoperi importurile
României pe 20 de ani. Zăcământul descoperit de cele două companii în Marea Neagră a fost
estimat inițial la 42-84 miliarde de metri cubi, echivalent cu consumul total al României pe 3-6
ani. Piața românească a gazelor este în 2012 de 14,2 miliarde metri cubi pe an. [14]
Zăcământul a fost descoperit în urma forării puțului Domino-1 de către ExxonMobil, prima
operațiune la mare adâncime în largul țărmului românesc, la peste 3.000 de metri sub nivelul
mării. Domino-1 este amplasat în Blocul Neptun, la 170 de kilometri de țărm, în ape cu o
adâncime de aproximativ 930 de metri.[14]
Prima extragere ar putea avea loc cel mai devreme spre sfârșitul deceniului", se spune într-un
comunicat al OMV Petrom.[14]
Radu Dudău, specialist în energie la Romania Energy Center (ROEC) a declarat că:„Va trebuie
să așteptăm și alte rezultate să vedem dacă rezerva poate fi exploatată comercial. Trebuie să
ținem seama că zăcământul este la o adâncime de 1.000 de metri și la o distanță de țărm, deloc
neglijabilă, 170 de kilometri." dar și faptul că explorarea a fost făcută de companii importante
(OMV Petrom și Exxon Mobil) care utilizează tehnologii de ultimă oră, ceea ce este
promițător. ,,Costurile sunt însă mari, discutăm de investiții care pot ajunge la miliarde de dolari",
a avertizat Radu Dudău.
Noile zăcăminte de gaze descoperite (Domino 1-2), și anunțate de ExxonMobileOMW–Petrom au
rezerve estimate la cca 80 mld. mc. Cel anunțat de Lukoil-PanAtlanticRomgaz, anume câmpul Lira,
situat la 170 km depărtare de țărm, în care forajul s-a oprit la 2 700 m adâncime, ar avea rezerve de
cca 30 mld. mc. Entuziasmul legat de descoperirea acestor câmpuri gazeifere în 2014 și la începutul
anului 2015 este în scădere ținând cont de costurile cerute de realizarea infrastructurii, a
platformelor de producție și a conductelor de transport. În plus, cerințele noilor directive ale UE
(Safety Directive) [7] ridică foarte mult costurile alocate întreținerii, mentenanței și protecției
mediului marin. Condițiile puse sunt drastice și ele vizează nu numai procesul de dezvoltare a noilor
câmpuri petrolifere, ci și a celor în curs de exploatare.

Turismul

Litoralul românesc al Mării Negre începe de la frontiera Republicii Moldova – punct de vărsare al
braţului Chilia în mare. Spre sud, se întinde pe o suprafaţă de 40 km ţărmul maritim, marcat de linia
estică a Deltei Dunării. În continuare, de la braţul Sf. Gheorghe, spre sud, până la Capul Midia, pe o
porţiune de 100 km, se întinde zona nisipurilor joase (Razim - Sinoe). Prin poziţia sa, această porţiune
este deosebit de pitorească, având multe aşezări pescăreşti, însă un număr redus de obiective
turistice. De la Capul Midia spre sud, pe o întindere de aproximativ 100 km, se află o înşiruire de
staţiuni balneo-maritime şi de odihnă.

Staţiunile turistice

Staţiunea Năvodari este situată la nord de oraşul Constanţa, pe malul sudic al lacului Taşaul
şi la ţărmul Marii Negre (tabere de copii). Tot la Năvodari există şi un camping modern cu o
capacitate de 11.000 locuri.
 Staţiunea Mamaia este situată la 3 km nord de Constanţa. Este cea mai mare staţiune
turistica din România (situată la 6-8 m altitudine), ea mai fiind denumită şi Perla Mării Negre.

Staţiunea este aşezată pe o fâşie de nisip scăldată la răsărit de valurile mării, iar la apus de
apa dulce a lacului Sintghiol.

În ultimii ani Mamaia a devenit staţiunea cu cel mai înalt standard turistic din România.
Turiştii sosiţi în staţiune se pot caza atât în hoteluri de o stea, cât şi în unităţi de cazare luxoase
cotate cu 5 stele.

Eforie Nord a fost înfiinţată în 1894, când Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti a construit aici
un sanatoriu balneo-climateric. Aceasta este a doua staţiune ca mărime şi este situată la 14 km de

Constanţa. În partea de sud-vest se află lacul Techirghiol cunoscut pentru proprietăţile curative ale
nămolului, astfel că turismul recreativ se îmbină cu cel balnear. Staţiunea are o largă deschidere spre
mare şi o faleză de peste 30 m înălţime. Plaja de peste 3 km lungime are şi porţiuni ce ating 100 m în
lăţime. Un aer de prospeţime este dat de cele peste 30 ha de spaţii împădurite din staţiune.
 Staţiunea Eforie Sud este o staţiune estivală integrată oraşului Eforie (9.461 locuitori la 1
iulie 1991), aflată în extremitatea sud-estica a României, în Judeţul Constanţa, pe fâşia de litoral
cuprinsă între Marea Neagra şi Lacul Techirghiol, 6-20 m peste nivelul mării, la 5 km distanţă de
Eforie Nord şi la 19 km distanţă de Constanţa.

Staţiunea Techirghiol este amplasată în partea de nord-vest a lacului cu acelaşi nume, în

jurul unui mic golf al acestuia, la o distanţă de 3-4 km de litoral şi la circa 18 km sud de Constanţa.

Această staţiune este cunoscută pentru băile reci şi calde cu nămol. De asemenea, lacul
Techirghiol este cel mai bogat lac cu nămol terapeutic şi cel mai întins lac salin din România (11,7
kmp).
Staţiunea Costineşti este o staţiune balneoclimaterica estivală situată la 31 km sud de Constanţa, în
apropierea satelor Costineşti şi Schitu, pe ţărmul Mării Negre, 10 m deasupra nivelului mării.

Costineşti s-a remarcat de-a lungul anilor, ca fiind locul întâlnirilor estivale pentru tineri.
Plaja este orientată spre est şi beneficiază de strălucirea soarelui 10-12 ore pe zi, lucru care a permis
amenajarea acesteia pentru practicarea talasoterapiei si helioterapiei. Staţiunea dispune de o
multitudine de locuri de recreere : cluburi cu săli de expoziţii, biblioteci, terase, terenuri sportive,
etc.

Staţiunea Olimp este înfiinţată în anul 1972 şi este una din cele mai moderne din zona sudică a
litoralului românesc, clădirile având un stil arhitectonic aparte.

Este o staţiune estivală mondenă (apăruta în deceniul al 7-lea), aflată în extremitatea sud-estica a
României, pe ţărmul Mării Negre, la 5-20 m deasupra nivelului mării, într-o zona relativ verde (păduri
cu specii de arbori meridionali). Olimp se găseşte la 6 km nord de oraşul Mangalia (căruia îi aparţine
din punct de vedere administrativ) şi la 38 km sud de Municipiul Constanţa (reşedinţa judeţului
Constanţa).
 Staţiunea Neptun este o staţiune estivală mondenă (apărută în deceniul al 7-lea) aflată în
extremitatea sud-estica a României, pe ţărmul Mării Negre, la 5-20 m deasupra nivelului mării,

într-o zona relativ verde (păduri cu specii de arbori meridionali). Staţiunea Neptun se găseşte la

6 km nord de oraşul Mangalia (căruia îi aparţine din punct de vedere administrativ) şi la 38 km sud
de Municipiul Constanţa (reşedinţa judeţului Constanta).

Staţiunea Jupiter se află în

imediata apropiere a Neptunului, având o
plajă ce se întinde pe o distanţă de 1 km,
într-un golf pitoresc. Este situată, ca şi
staţiunile Neptun şi Olimp, între pădurea
Comorova şi ţărmul mării. Turiştii dispun
de o gamă diversă de servicii de bază şi
suplimentare, de cea mai înaltă calitate.

Staţiunea Jupiter este o staţiune estivală aflată în extremitatea sud-estica a României, pe ţărmul
Mării Negre, la 5 km nord de oraşul Mangalia (Judeţul Constanţa), căruia îi este integrată din punct
de vedere administrativ. Staţiune relativ nouă (a fost inaugurată în iulie 1968), aceasta dispune de
numeroase hoteluri moderne, de restaurante, baruri şi cluburi de noapte, camping, cinematograf,
terenuri de tenis şi minigolf, bazine de înot, popicărie etc.

Staţiunea Cap Aurora este cea mai tânără staţiune a litoralului romanesc. Ea atrage
nenumăraţi turişti prin frumuseţea peisajului, prin stilul arhitectonic impunător al clădirilor, prin
frumuseţea hotelurilor sale cu nume de pietre preţioase: Safir, Topaz etc.
 Ambarcaţiunile de pe lacul Tismana, terenurile de sport, piscinele, discotecile contribuie la
realizarea unei vacanţe de neuitat.

Staţiunea Venus, este situată între Saturn şi Cap Aurora şi are o capacitate de cazare de peste 10000
de locuri în hoteluri de 1-5 stele . Hotelurile au un stil arhitectural original şi ocupă în totalitate o
acoladă largă a golfului Aurora pe care îl închid în partea sudică. Staţiunea dispune de baze de
tratament ( bazine cu apă mezotermală sulfuroasă, băi de nămol, săli de masaj ), terenuri de sport,
lacul Razlem pentru practicarea canotajului. Staţiunea Venus oferă turiştilor săi un cadru perfect
pentru petrecerea vacanţelor de vară în spaţii de cazare confortabile, cu dotări moderne. 

Staţiunea Saturn a apărut în nomenclatorul staţiunilor în anul 1971-1972 şi este o staţiune

climaterică estivală, situată la 3-10 m altitudine.
 Diversele posibilităţi de cazare se adaugă restaurantelor si barurilor, teatrului in aer liber,
terenurilor de sport, posibilităţilor de pescuit si echitaţie etc. Staţiunea mai are şi 2 sate de vacanţă:
Dunărea şi Delta.

Gura Portiței este situată pe o fâșie îngustă de nisip, între Marea Neagră și limanul Golovița, din
Delta Dunării, făcând parte din comuna Jurilovca.

Inițial sat pescăresc și cherhana, Gura Portiței (Portița) este cunoscută astăzi ca una dintre cele mai
retrase (și încă relativ liniștite) destinații turistice de pe litoralul românesc, o alternativă pentru Vama
Veche, devenită aglomerată în ultimii ani. Accesul se face de regulă cu vaporașul, de la Jurilovca,
Tulcea, cu autovehicule speciale se poate ajunge și pe drumul de coastă, fie de la Vadu, Constanța,
pe la Periboina, fie de la Sfântu Gheorghe, Tulcea.

Vama Veche aparține administrativ de comuna Limanu. Localitatea este amplasată în Dobrogea, pe
malul Mării Negre, la mai puțin de un kilometru de granița cu Bulgaria. La recensământul din 2002
avea o populație de 178 locuitori, din care 173 români și 5 găgăuzi.
Majoritatea turiștilor care frecventau Vama Veche înainte de modernizarea șoselei și de deschiderea
frontierei, erau studenți, elevi, sau persoane care doreau să se rupă de agitația de la oraș. Ulterior,
turismul a evoluat, frecventarea a crescut, mulți dintre vizitatori nu mai caută linște, ci distracție și
petreceri ; strada principală este de altfel plină cu localuri și terase. Între localitățile Doi Mai și Vama
Veche, litoralul este teoretic ocrotit de o Rezervație naturală integrală (terestră și maritimă) dar
practic, lipsa de fonduri pentru rezervație și de informare a publicului duce, vara, la exploatarea și
poluarea și a acestei porțiuni a Litoralului românesc.

Aproape de țărm se află epava unei foste nave grecesti Akra Aktion esuata in 1981 aceastǎ epavă
fiind una din atracțiile localității. În decursul anilor această epavă a fost folosită ca țintă de către
Marina Militară. În 2013 epava se afla într-o stare foarte avansată de degradare.

Oraşul Mangalia este situat la 7 km nord de Vama Veche (în apropierea graniţei de stat cu
Bulgaria) şi la 44 km sud de oraşul Constanţa. Este o staţiune balneo-climaterică permanentă, aflată
la aceeaşi latitudine cu staţiunile Mediteraneene Monaco, San Remo si Nisa.
 Este o aşezare de aceeaşi vârstă cu Tomis, colonia antică purtând numele de Callatis,
întemeiată de greci în secolul al VI-lea î. Hr. În sec XIII – XIV, a fost revitalizată de genovezi şi a purtat
numele de Pangalia.

Transporturi

Porturi la Marea Neagră:

Constanța (cel mai mare port și șantier naval la Marea Neagră)

Mangalia

Sulina

Midia

Portul Constanța este situat pe coasta vestică a Mării Negre.

Acesta este împărțit în trei subdiviziuni:

Portul maritim, care are o capacitate de operare anuală de 100 milioane de tone și este deservit de
către 140 dane funcționale permițând accesul navelor cu o capacitate de până la 220.000 tdw.

Portul fluvial permite accesul oricărui tip de navă fluvială având o capacitate de operare anuală de 10
milioane de tone. Prin acest port trec zilnic aproximativ 200 de nave fluviale.

Portul turistic.

De asemenea, Portul Constanța are mai multe terminale:

vrac lichid: petrol brut, produse petroliere rafinate și nerafinate;

vrac solid: minereu, cărbune, cocs, cereale, ciment vrac și materiale de construcții;

mărfuri generale: produse chimice, produse alimentare, cherestea și produse metalice;

containere: este cel mai mare terminal de containere de la Marea Neagră cu o capacitate anuală de
peste 1.000.000 TEU;

ro-ro/ferry: nave ce pot acomoda până la 4.800 de vehicule/legături prin feribot cu alte țări riverane
Mării Negre, funcție până astăzi (2018) ne-exploatată;

pasageri: teoretic există o capacitate anuală de 100.000 de pasageri, până astăzi (2018) ne-
exploatată.

Portul Constanța are legături rutiere și feroviare cu toate rutele majore de transport ale României și
de asemenea este cel mai mare port situat la Marea Neagră acoperind o suprafață totală de 3.926
ha.

În anul 2007, pe platforma portuară din Portul Constanța lucrau 20.000 de oameni, dintre care 5.000
ilegal, 16 ore pe zi.

În anul 2008, Portul Constanța a înregistrat un trafic de 61,9 milioane tone, din care 50,5 milioane
tone transport maritim și 11,4 milioane tone transport fluvial[2].

Data de 4 ianuarie 1995 rămâne înscrisă în istoria Portului Constanța ca fiind ziua cea mai neagră.[3]:
în acea zi, o furtună foarte puternică s-a dezlănțuit asupra portului, și 54 de marinari și docheri au
murit deoarece navele pe care se aflau sau la care lucrau au fost scufundate la mică distanță de țărm
sau chiar la cheiuri.

Portul turistic Mangalia este un port la Marea Neagră, destinat navelor turistice de mici dimensiuni
(până la 18 m lungime) care navighează în lungul litoralului românesc. Este cel mai modern port
turistic din România.
Este situat la doar 2 zile de navigație pană în portul ucrainean Odesa, o zi până în portul bulgar Varna
și câteva ore până la Constanța sau în Delta Dunării și beneficiază, datorită amplasării, de condiții
ideale pentru staționarea și întreținerea ambarcațiunilor. Din portul turistic Mangalia se pot efectua
călătorii în imediata vecinătate, incluzând escale la Vama Veche, 2 Mai, Limanu, Venus, Neptun,
Olimp, Costinești, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanța, Mamaia sau Midia, cât și trasee de
navigație costieră mai lungi în perimetrul Istanbul-Varna-Mangalia-Odesa-Yalta. Turiștii pot efectua
plimbări pe mare cu bărci cu motor organizate de firme locale.

Portul turistic Mangalia are o capacitate totală de 146 locuri de acostare pentru ambarcațiuni și
cheuri în lungime de 155 m. Pe cheu este posibilă aprovizionarea ambarcațiunilor cu apă potabilă și
energie electrică. Adâncimea la cheu este de 2,5 m.

Alături de Portul turistic Varna din Bulgaria este gazda regatei internaționale BMW Black Sea
International Regatta organizată anual de Yacht Club România, LZ Yachting 1991 Bulgaria și Odessa
International Yacht Club.

PORTUL SULINA

Este amplasat pe malul drept al Canalului Sulina, in zona orasului si dispune de urmatoarele
constructii portuare: cheu vertical din beton armat in lungime de 3.340 ml; trei estacade din beton
armat, avand fiecare un front de acostare de 80 ml si o adancime de acostare de-7,50 m, doua
estacade din beton armat cu un front de acostare de 100m.l. si respectiv 200ml, cu o adancime de-
3,50 ml, doua estacade din beton armat, cu un front de acostare de 30 ml. fiecare, care asigura o
adancime de acostare de-2,50 ml, cheu pereat in lungime de 2.600 ml pentru apararea malului, cu
prelungirea cheului vertical si spre amonte de uzina de apa.
 Aceste constructii portuare amenajate de-a lungul falezei orasului asigura conditii pentru
acostarea navelor maritime care intra si ies de pe Canalul Sulina, precum si a navelor care deservesc
traficul local de marfuri si pasageri.

Sistemul constructiv al acestora si amplasarea lor pe faleza orasului exclude posibilitatea amenajarii
lor in vederea derularii traficului de tranzit.

Portul Midia este situat pe litoralul Mării Negre, la aproximativ 13.5 NM nord de Constanța.

Este unul dintre porturile satelit ale Constanța și a fost proiectat și construit pentru a servi
instalațiilor industriale și petrochimice adiacente.

Apele de nord și sud au o lungime totală de 6,97 km. Portul acoperă 834 ha din care 234 ha este
teren și 600 ha este apă. Există 14 dane (11 dane operaționale, 3 dane aparțin șantierului naval
Constanța) cu o lungime totală de 2,24 km

Ca urmare a operațiunilor de dragare efectuate adâncimi portuare sunt crescute la 9 m la dane

de evacuare țiței 1-4, Permiterea accesului la autocisterne având o pescaj maxim de 8.5 m și
20,000 DWT.

Portul Midia este utilizat în principal pentru aprovizionarea cu țiței a rafinăriei Petromidia din
apropiere.

Flota comercială
Marina comercială a înregistrat o scădere dramatică a capacității în prima decadă a secolului XXI:

De la 142 nave [tonaj brut (GT) sau mai mare de 1,000 tone], totalizând 1,154,127
GT/1,612,314 tone deadweight (DWT) 1999
La 19 de nave (1,000 GT sau mai mult) 146,307 GT/165,548 DWT în 2007.
Printre acestea se numără: 13 nave de marfă, 1 navă de pasageri, 2 nave de pasageri/marfă, 2
nave petroliere, 1 nave cu roll-on/roll-off.

50 alte nave sunt înregistrate în alte țări: Cambodgia 1, Georgia 15, Coreea de Nord 6, Malta 10,
Insulele Marshall 1, Panama 8, Sierra Leone 2, Saint Kitts și Nevis 1, Saint Vincent și Grenadine
1, Siria 4, Tuvalu 1, necunoscut 4.

Traficul internațional de marfă pe mare

Mărfuri încărcate: 18.2 milioane de tone
Mărfuri descărcate: 22.3 milioane tone (2004)

În România, activitatea de pescuit maritim profesional se limitase până în anul 1964 la Marea
Neagră, având ca ambarcații mahoanele cherhanalelor și traulerele mici (și învechite) ale
„Întreprinderii Piscicole” din Brăila și ale „Întreprinderii de Industrializare și de Desfacere a Peștelui”
din Tulcea, care aduceau la mal tonaje mici de pești bentici cum ar fi sturionii, morunii, calcanii,
cambulele, și de pești pelagici printre care dominau chefalii, stavrizii și hamsiile. Oferta era mult
inferioară cererii. În anii 1964-1965 au fost comandate șantierelor navale din Japonia două mari
traulere oceanice : „Constanța” și „Galați”, bazate în portul la frigorifer din Tulcea. Zece ani mai
târziu, ele sunt repartizate „Comandamentului Flotei de Pescuit Oceanic”, privatizat după anul 1990
sub denumirea de „Compania Română de Pescuit Oceanic”.