REFERAT

GEOPOLITICĂ ȘI SECURITATEA LA MAREA NEAGRĂ

2016
 CUPRINS:

CAP. I OPȚIUNILE STRATEGICE DIN ROMÂNIA

CAP. II CONTEXTUL GEOPOLITIC

CAP. III CADRUL ANALITIC AL SECURITĂȚII REGIONALE

CAP. IV CONTEXTUL POLITIC

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Geopolitică și securitatea la Marea Neagră

CAPI.Opțiunile strategice din România

Așa-numita "regiunea extinsă a Mării Negre" se dorește un proiect multi-stat în

Marea Neagră inspirat de modele similare în Marea Mediterană și Marea Baltică, determinat
de idealurile, motivațiile, circumstanțele și provocările de stabilire și derulare în mod
corespunzător precum și de necesitățile geopolitice. În centrul atenției este România și rolul
pe care ar trebuisă-l joace, ca un stat membru al UE și al NATO, în luarea de măsuri și
cooperarea cu alte state UE și state non-UE cu care se învecinează la Marea Neagră în
interesul stabilizării, asigurării și dezvoltării regiunii, având în vedere situația geopolitică
complexă creată de dizolvarea URSS (împreună cu "conflictele înghețate" lăsate în urmă)și
valurile de extindere ulterioare ale NATO și UE.1

Deși interesul în ecuația de securitate a ceea ce se numește regiunea extinsă a Mării

Negre a crescut de-a lungul timpului, până în prezent sunt în vigoare doar strategii
preliminarii pentru implementarea unei strategii în acest domeniu.

Argumentele se desfasoara pe două niveluri. Primul privește decriptarea geopolitică a

zonei luate în considerare, stabilind cadrul unei analize geopolitice care să permită
înțelegerea evoluției și dinamicii care au afectat acest spațiu. Apoi se trece la evaluarea zonei
din punct de vedere a dimensiunii de securitate, o importanța mare pe care conceptul a
câștigat-o după 1990.Se poate trage concluzia căeste necesară delimitarea zonei Mării Negre
ca regiune de securitate.

În ultimii ani, la premiza favorabilă privind geopolitica zonei de securitate s-a mai
adăugat încă una, de o importanță egală,contextul politic european, care determină interesul
crescut în zona Mării Negre.Aceste evoluții politice anuntă schimbări strategice semnificative
la scara continentală cu impact direct asupra regiunii în cauză.

CAP. II Contextul geopolitic

1
http://europa.eu/legislation_summaries/foreign_and_security_policy/cfsp_and_esdp_implementation/ps001
5_ro.htm - Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene
 Toate (geo) evenimente politice din jurul Mării Negre puse sub semnul unei
dezvoltări geopolitice globale sunt determinate de extinderea frontierei euro-atlantice spre
Asia Centrală, de indecizia instituțiilor de a stabili granița suficient de mare, astfel încât să
includă popoare și națiuni care ar dori să facă parte din acestă regiune. Ideea Americii de a
crea o "Europă întreagă liberă" însemna, în practică, extinderea spre est a cadrului
instituțional occidental prezentat de NATO sau UE. De exemplu, în aprilie 1997, secretarul
de stat Madeline Albright a văzut un motiv de bază pentru extinderea NATO să fie
"îndreptarea greșelilor din trecut și dorința de eliminarea frontierelor europene interioare a
devenit sinonim cu extinderea NATO.2

Din punct de vedere "tehnic" al abordării, trebuie spus că frontiera, în cadrul teoretic
utilizat aici, semnifică aspectul dinamic al unei evoluții geopolitice, și anume totalitatea
proceselor prin care se manifestă o expansiune istorică, a unui popor,aunei civilizații, un
imperiu, etc. Ca aspect dinamic, frontiera declanșează și susține o gamă largă de procese
spirituale sau instituționale.

Spațiile de frontieră, respectiv acele zone care ridică pretenții,fie justificate sau nu,sau
de care aparține, o zonă definită, la care ei nu au acces sunt de multe ori din punct de vedere
geopolitic vorbind, spații de criză, spații de turbulențe geopolitice, care nu pot fi decriptate
sau înțelese fără a ține seama de aceste aspecte.

Un astfel de spațiu de frontieră este în prezent în zona Mării Negre. În mare poate fi
inteles ca se ignoră extinderea frontierei euro-atlantice și consecințele declanșate de această
expansiune, și în special prin stabilirea graniței artificiale pe râul Prut. Marea Neagră este
astăzi, geopolitic vorbind, un spațiu de frontieră euro-atlantică cu două axe Geopolitice: Est-
Vest și Nord-Sud.

Termenul de "axe are pe de o parte, o semnificație în primul rând geopolitică, și

numai în al doilea rând politică.3

Semnificația geopolitică a axei implică extinderea spre est a frontierei euro-atlantice,

care și-a structurat spațiul geopolitic de-a lungul a două componente majore
geopolitice,axe(strategice, economice, etc.) , și anume axa nord-Sud (Rusia-Armenia-Iran) și
axa est-vest, inclusiv, prin Caucaz și Marea Neagră, această zonă ar trebui să includă toate
cele trei state:Caucaz Georgia, Armenia și Azerbaidjan, coridorul energetic euroasiatic care
2
http://www.marshallcenter.org/mcpublicweb/ - George C. Marshall European Center for Security Studies.
3
http://www.ispri.ro/ - Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) al Academiei Române
leagă sistemul euro-atlantic cu rezervele energetice din zona Mării Caspice și cu statele din
Asia Centrală. Mai mult decât atât, ea implică și un sistem stabil,sepresupune că a rezolvat
"conflictele înghețate", de la Marea Neagră la nord Trans-Nistru, Odesa și Suhumi, care ține
pe lungimea arcului de nord-est și accesul la râurile mari comerciale care se varsă în Marea
Neagră: Dunărea, Nistru și Nipru.

Aceste axe politice au devenit vizibile mai ales după 2000.În prezent asistăm la
confruntări geopolitice în jurul Mării Negre.

CAP. III Cadrul analitic al securității regionale

În urma celui de al doilea război mondial, doctrina dominantă a fost aceea a

realismului / neorealismului,subliniind natura bipolară a sistemului. Una dintre
caracteristicile acestei doctrine, din punctul de vedere al interesului nostru imediat, este
distincția între "high politics" (probleme de securitate: "politico-militară") și "low politics"
( probleme "interne" de mediu, economice, sociale)."Low politics"a devenit interesanta doar
când a afectat în mod direct câmpurile diplomatice sau militare.

Această dihotomie a fost făcută în criză de după 1990, după căderea URSS.Aceasta a
condus la o criză a sistemului politic la nivel mondial, securitatea Uniunii Sovietice a fost
complet compromisă nu de lipsa de capabilități militare enorme la momentul respectiv, ci de
cauze socio-economice.Această observație exercită consecințe decisive în special pentru
diferența dintre"high politics" și "low politics".

Securitatea comunităților umane este afectată de diverși factori, în patru sectoare

majore: militar-politic, economic, social și de mediu. Securitatea militară se referă la
preocupările legate de securitate militare ale statelor care operează pe cele două niveluri de
capacitățile ofensive și defensive. Securitatea politică se referă la stabilitatea organizațională
a statelor, a sistemelor de guvernare și ideologii.Securitatea economică se referă la accesul la
resursele, piețele și capital necesare pentru a sprijini un nivel acceptabil de bunăstare și putere
de stat.4 Cu toate acestea, obiectul principal de referință al oricărei analize de securitate
trebuie să rămână statul.Modelul impus dupa 1990 include analiza dimensiunilor
sociale,economice,de mediu si politice și include chestiuni ignorate prea mult: sărăcia,
migrația, traficul de persoane, riscurile de mediu, amenințări economice sau politice.

CAP IV Contextul politic

4
Barry Buzan1991, a new framework for analysispp. 19–20
 Contextul politic pare să devină favorabil unei abordări mai substanțială și eficientă a
agendei Mării Negre, și anume deplasarea accentelor în politica europeană, de la ceea ce a
fost numit "eurocontinentalismului" (Neo-gaullismul) pentru "EuroAtlanticism".

După cum s-a menționat la unison de către toți comentatorii zonei, în ultimii ani,
cancelarul german Gerhard Schroeder, împreună cu președintele francez, Jacques Chirac, a
optat pentru un concept neo-gaullist în ceea ce privește Europa, care ar dori să construiască
propria identitate politică și geostrategică, în opoziție cu statele Unite ale Americii.Dar
schimbarile electorale la Berlin sugerează schimbări în strategia de politică externă germană. 5
Aceasta este ceea ce ne interesează cel mai mult. Acest detaliu nu este deloc neglijabil atunci
când considerăm că creștin-democrații din estul Germaniei văd SUA mult mai pozitiv decât
media germană,Federația Rusă poate fi principala amenințare împotriva securității
Germaniei. Mai mult decât atât, Angela Merkel, este exponentul unui nou tip de politică în
Berlin,o nouă formă de "dreapta", admirand lumea anglo-saxonă, în special modelul britanic.
În al doilea rând, interesele Germaniei în ceea ce privește noile state membre ale UE vor fi
aliniate cu cele ale Marii Britanii, în special în regiunea extinsă a Mării Negre. Cu toate că
parteneriatul energetic dintre Berlin și Moscova va continua, Merkel va acorda o atenție mult
mai atentă că acest parteneriat să nu intre în opoziție cu obiectivele de la Washington în
Orientul Mijlociu sau Asia Centrală .

Angela Merkel cu viziunea ei din Germania, ca "broker onest", între diferiții actori ai
unei comunități ,în cazul unui conflict în Atlantic, ea ar trebui să muncească din greu pentru a
îmbunătăți relațiile cu America. Angela Merkel știe și poate foarte bine să încerce să facă
acest lucru.Aceste evoluții ar influența relațiile Germaniei în Rusia, pe de o parte, și cele ale
Europei în Rusia.6 Germania a avut,"o politică externă complexă", în care au încercat să
echilibreze extinderea spre est a UE, cu propriile sale relații privilegiate Rusia (Rusia ca
partener strategic comercial și energetic). Cu toate acestea, complexitatea acestei politici, nu
poate ignora relația dintre Paris și Berlin, ca axă crucială în ceea ce privește politica externă.

CONCLUZII

Prin urmare, există premisele ca schimbările majore din Paris și Berlin ar trebui să
recalibreze politica externă a acestor două țări și să le redefinescă, în cazul în care nu radical,
cel puțin în mod substanțial. Schimbarea politică europeană externă în cazul în care are loc de

5
http://www.sri.ro/ - Revista Română de Studii de Intelligence
6
http://belfercenter.ksg.harvard.edu/ - Centrul Belfer pentru Știință și Afaceri internaționale
la "Neo-gaullismul" la "Euro-atlanticism" va fi benefică pentru o strategie la Marea Neagră,
și, implicit, pentru aspirațiile euro-atlantice ale statelor din zonă.

Carențele referendumurilor pentru Constituția europeană din Franța și Țările de Jos au

fost considerate ca un veritabil "cutremur" pentru mai mulți actori europeni. Cu toate acestea,
replicile sale vor fi resimțite cel mai acut in jurul Marii Negre de: România, Bulgaria, Turcia,
Ucraina, Moldova și Georgia fiind statele cele mai afectate. Cu toate acestea, efectul va fi
resimțit și în Belgrad, pe tot Caucazul de Sud sau la Moscova.

Nu toți partenerii virtuali sau actuali UE au simțit șocul în aceeași măsură. Efectul
șocului a fost direct proporțională cu statele respective, sau dorința regiunilor de a fi în cele
din urmă integrate în UE. Prin urmare statele partenere incluse în așa-numitul Proces de la
Barcelona nu simt brusc acest șoc, deoarece statele arabe nu au avut niciodată cu adevărat
așteptări să adere la UE. Această problemă apărută în Europa de Vest are efecte pe termen
scurt și pe termen mediu.

Pentru moment, în ciuda inițiativei lansate de German Marshall Fund în 2004 o

adevărată strategie a Mării Negre încă lipsește.Interese divergente și afilierea uneori
contradictorii face această regiune dificilă, cu puține tradiții istorice de colaborare,de a se
plasa sub o singură cupolă instituțională eficientă. Nu există formule standardizate, nici
soluții garantate. Dintre proiectele circulate și puse în aplicare pe întreaga continentul care au
relevanță pentru regiunea Mării Negre, unul merită o atențiedeosebită(NEI)tocmai pentru că
el poate oferi sugestii pentru ceea ce ar trebui să fie o strategie la Marea Neagră euro-
atlantică.Inițiativa europeană de Nord (NIE) este o strategie politică lansată de SUA în
septembrie 1997, în a doua administrație a președintelui Clinton. Faptul că atât de puțin este
scris despre ea, și că a fost atât de rar dezbătut, devine una dintre cele mai interesante
inițiative politice din SUA în special pentru regiunea extinsă a Mării Negre,miza fiind găsirea
unei soluții la problema statelor baltice și relația lor cu NATO, în vederea extinderilor
viitoare. În acest caz, legătura dintre NATO și SUA a fost evidentă.

BIBLIOGRAFIE:

1. Barry Buzan 1991, Teorii cu privire la securitatea internațională,p. 19–20

2. http://belfercenter.ksg.harvard.edu/ - Centrul Belfer pentru Știință și Afaceri
internaționale
3. http://europa.eu/legislation_summaries/foreign_and_security_policy/cfsp_and_esd
p_implementation/ps0015_ro.htm - Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii
Europene
4. http://www.marshallcenter.org/mcpublicweb/ - George C. Marshall European
Center for Security Studies.
5. http://www.ispri.ro/ - Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) al
Academiei Române
6. http://www.sri.ro/ - Revista Română de Studii de Intelligence