Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
INTEGRAREA ROMANIEI IN UNIUNEA
EUROPEANA
ASPECTE GENERALE
AUTOR:
2007, seria C , grupa 1512
BUCURESTI 2007
CUPRINS
1
”Civilizatia adevarata a unui popor
consista nu in adoptarea cu deridicata de
legi, institutii, etichete, haine straine. Ea
consista in dezvoltarea naturala, organica
a propriilor puteri, a propriilor facultati
ale sale. ”
Mihai Eminescu
In epoca moderna Europa a reprezentat centrul lumii. De aici s-au lansat principalele
curente, de aici au plecat marii exploratori, aici s-a inventat parlamentarismul. Razboaiele
mondiale au slabit forta continentului, facand posibila ascensiunea Statelor Unite ale Americii
(care chiar daca s-au implicat in razboi, nu au suferit distrugeri teritoriale si nici nu le-a fost
afectata economia intr-o foarte mare masura. Pentru urmatoarea perioada puterea lumii a fost
impartita intre SUA si URSS in asa numitul razboi rece, Europa ramanand pe un plan secund.
In conditiile in care, dupa caderea comunismului Rusia si-a pierdut statutul de putere
mondiala (si ii va fi tot mai greu sa-l recupereze, datorita situatiei economice precare in care se
2
afla si datorita pierderii anumitor republici importante), statele asiatice (China, Japonia) se
dezvolta tot mai mult, SUA isi consolideaza puterea mondiala jucand un rol din ce in ce mai
important in conducerea lumii, era necesar ca Europa sa inceapa un proces de autodefinire si de
autoafirmare.
Cursa economica este cea in care sunt implicate azi majoritatea statelor lumii, SUA,
Europa si Japonia fiind cele trei superputeri economice. Cine va detine suprematia economica
este clar ca va conduce lumea. Este bine de precizat faptul ca nici un stat nu mai poate face fata
singur problemelor dezvoltarii contemporane, este si motivul pentru care vorbim de regiuni
economice. Exista trei astfel de regiuni, care au fiecare cate o locomotiva: Uniunea Europeana
cu Germania, NAFTA cu SUA si Asia- Pacific cu Japonia. Capacitatea acestei locomotive este
cea care asigura puterea de inaintare a intregii regiuni. Este si motivul pentru care Z. Brzezinski
afirma ca fara Germania si Franta, Uniunea Europeana nu mai poate exista.
Prin decizia de extindere a Uniunii Europene luata la Helsinki, Europa a inaugurat un nou
model de dezvoltare bazat nu pe potentialul unei tari, ci pe cel al unei intregi regiuni geografice.
A trecut de la un proces preponderent economic, la unul preponderent geopolitic, dictat de
realitatile actuale. Integrarea fostelor tari socialiste insemnand luarea acestora din sfera de
influenta a Rusiei, dar si o incercare de supradimensionare a spatiului detinut, de crestere a
puterii (daca judecam lucrurile pe termen lung). Toate acestea se justifica prin prisma presiunii
pe care o cunoaste Uniunea Europeana in competitia economica cu celelalte centre de putere.
Pozitia geografica si geopolitica a tarilor invitate la negocieri este foarte importanta.
Astfel Lituania, Letonia si Estonia (ultima invitata deja din anul 1998) izoleaza Rusia, taindu-i
accesul la Marea Baltica (portiunea ramasa acesteia este mult prea in nord, unde ghetarii
ingreuneaza navigatia in cea mai mare parte a timpului). Se stie foarte bine ca atunci cand Rusia
a avut capitala la Petrograd si iesire la Marea Baltica, ea a fost o tara prospera, mult legata cu
Occidentul, liberala si deschisa schimburilor. Ori pierderea Republicilor Baltice din sfera ei de
influenta o condamna la inchistare si la regres economic. Aderarea Romaniei, Bulgariei si a
Turciei la Uniunea Europeana este de natura sa izoleze de tot Rusia, prin intreruperea accesului
acesteia la Marea Neagra (Ucraina nefacand parte din CSI). In aceste conditii ea nu va mai
putea sa joace un rol important in aceasta zona. Este motivul pentru care politicienii rusi nu
agreaza Occidentul, orientandu-si realizarea de aliante spre Asia. Acest lucru este de o potriva
periculos daca tinem cont de faptul ca Rusia detine un teritoriu important in Eurasia si ca o
alianta a acesteia cu China sau Japonia este de natura sa ingrijoreze Europa. Masuri in acest
sens s-au luat, Uniunea Europeana incercand in permanenta realizarea de contacte cu Rusia
pentru a preintampina constituirea unei noi puteri. Din pacate Rusia nu s-a impacat inca cu
gandul ca nu mai este un imperiu, nostalgia dupa acesta fiind inca prezenta. Iata de ce decizia
de aderare la Uniunea Europeana a tarilor foste socialiste este foarte importanta, chiar daca
acestea inca nu sunt pregatite din punct de vedere economic.
Turcia este unul dintre statele pivot ale lumii, de origine islamica. Importanta lui
strategica este foarte mare. Este situat la o rascruce de civilizatii, religii si rute comericale. Ea
este cea care vegheaza stramtorile Bosfor si Dardanele, asigurand echilibru si stabiliate in S-E
Europei. Aflarea Turciei in sfera de influenta a Uniunii Europene da posibilitatea acesteia de a
exercita si o oarecare influenta in lumea islamica, dar acest lucru ramane de vazut (cum se va
impaca Europa cu fundamentalismul islamic). Poate va reusi o temperare a acestuia prin
oferirea alternativei unei economii prospere. Prin Turcia, Uniunea obtine o importanta punte de
legatura cu Asia si cu Orientul Mijlociu.
Au fost chemate la negocieri de asemenea Malta si Cipru (ultima in 1998). Decizia in
ceea ce le priveste este justificabila tot din punct de vedere geopolitic (desi economiceste ele
stau mai bine decat Romania, Bulgaria sau Turcia). In teoria zonei pivot, Mackinder spunea ca
3
Anglia va fi in Mid Ocean o Malta la o alta scara. Din acesta afirmatie putem deduce cat de
important este, pentru cineva care doreste sa domine Marea Mediterana, sa aiba in sfera lui de
influenta Malta. Datorita pozitiei geografice (intre Sicilia si tarmul Africii), Malta poate conferi
nu doar avantajul de a domina marea ci si acela de a avea influenta in continentul african. Ea
poate constitui si un fel de refugiu (ceea ce inseamna "malta" in feniciana). Ea a fost stapanita
pe rand de cartaginezi, de romani, de bizantini si de arabi, pentru ca in final sa devina colonie
engleza, devenind cea mai importanta baza navala si aeronavala britanica. Importanta ei a fost
recunoscuta deci inca din antichitate, Uniunea Europeana neputand ignora acest fapt. Cipru este
si ea o tara cu o pozitie geografica strategica (in bazinul rasaritean al Marii Mediterane, aproape
de Turcia), intre Europa, Asia Mica si Africa de Nord. Este de asemenea o tara ravnita de
marile imperii (Egipt, Asiria, Persia, Macedonia, Roman, Bizant, Arab si Englez). De aici se
poate controla nu doar Africa ci si Asia Mica, influenta Uniunii Europene putand ajunge si
aici.Era de asteptat ca un stat aflat sub influenta greaca si turca (in partea de nord) sa fie chemat
si el la negocieri avand in vedere ca si Turcia a fost invitata, iar Grecia este membra din 1981.
Poate acum problema controlului asupra Ciprului (dintre Grecia si Turcia) va fi rezolvata.
Slovacia a fost chemata si ea la negocieri, Cehia, Polonia, Ungaria si Slovenia fiind
invitate din 1998. Cu aceasta ultima aderare Uniunea Europeana va avea pana in 2025, 28 de
membrii, adica va cuprinde toata Europa cu exceptia Norvegiei, Elvetiei si a statelor create din
fosta Jugoslavie (mai putin Slovenia). Populatia Uniunii va numara 500 milioane, ceea ce va
reprezenta o crestere de 30 % . Daca avem in vedere afirmatia lui Simion Mehedinti, si anume
ca "puterea natiunilor creste si scade precum creste si scade populatia lor" , decizia de extindere
teritoriala a Uniunii Europene isi gaseste inca o justificare. Puterea ei va creste nu doar datorita
numarului de populatie marit ci si ca urmare a teritoriilor inglobate (se cunoaste formula lui
Ray Cline, care spune ca puterea perceputa este data si de populatie si teritoriu, nu doar de
puterea economica, militara, de planificare si de vointa).
Europa secolului al XXI- lea trebuie sa fie o Europa care sa nu sa mai sfasie, care sa fie
competenta pe plan mondial, sa fie o adevarata putere si sa aiba un rol puternic de jucat in
ordinea lumii, nu sa stea pasiva fara sa poata sa faca nimic (asa cum s-a intamplat atunci cand
NATO a decis sa intervina in Kosovo). O decizie in acest sens a fost luata la summitul de la
Helsinki, cand s-a decis ca pana cel tarziu 2003 sa se creeze o forta europeana in scopuri
umanitare si de mentinere a pacii. Trei organisme urmeaza sa fie create pentru realizarea acestui
deziderat: o comisie politica de securitate, o comisie militara si un stat major (care sa ofere
expertiza).
Uniunea Europeana s-a creat initial pe considerente economice dar ea nu a pierdut
niciodata din vedere aspectul politic. Chiar atunci cand s-a infiintat Comunitatea Europeana a
Carbunelui si Otelului (in 1950), in afara de libera circulatie a carbunelui intre Franta si
Germania, Uniunea mai asigura si "prezervarea pacii" intre cele doua state. Prin decizia de
aderare a tarilor din Estul Europei la Uniunea Europeana, caracterul geopolitic a primat in fata
celui economic (realizabil si el dar pe termen lung). Ceea ce face sa existe pareri contradictorii
cu privire la aceasta aderare oarecum fortata, este faptul ca pendului economic al Uniunii nu a
avut aceeasi frecventa de miscare cu cel politic. Daca din punct de vedere politic, asa cum am
aratat, decizia este binevenita si in interesul viitorului Uniunii ca putere mondiala, din punct de
vedere economic nu putem afirma acelasi lucru. Exista deja un decalaj considerabil intre statele
foste comuniste (chemate la negociere in 1998) si tarile membre, chiar si intre statele membre
existau diferente (spre exemplu in prezent PIB-ul Poloniei il depaseste pe acel al Greciei). Deci,
era nevoie mai intai de timp, de un ragaz care sa-i permita Uniunii sa asimileze noile tari
membre, sa inlature decalajele, sa faca anumite restructurari institutionale si sa-si rezolve
problemele deja existente (cu anumite tari membre care nu mai tineau pasul cu liderii).
4
Economiceste, Uniunea Europeana absorbind tari mai putin pregatite, risca sa-si diminueze
viteza de inaintare, sa piarda timp si pozitii castigate cu greu. Totusi la Helsinki s-a decis: sunt
invitate la negocieri din 2000 inca sapte tari a caror economie este in decalaj nu doar fata de
statele membre ci si fata de cele invitate in 1998: Polonia, Cehia, Ungaria etc. Misiunea Europei
va fi de doua ori mai grea pentru a ajuta aceste tari sa-si redreseze economia. Intrebarea este de
ce ? Raspunsul este simplu: avantajele pe termen mediu si lung, acestea fiind singurele care
conteaza. Extinderea Uniunii Europene spre est aduce deci in prim plan disputa intre adancirea
si largirea integrarii. Este clar ca in conditiile largirii actuale a Uniunii, cursa mondiala poate fi
momentan pierduta de Europa in favoarea celorlalte regiuni Asia-Pacific si NAFTA.
Fostul ministru de externe al Frantei, Jean-François Poncet isi punea intrebarea legat de
viitorul Europei: "spatiu economic sau putere mondiala". Se pare ca Uniunea vrea sa fie si una
si alta. Pentru a deveni putere mondiala Uniunea Europeana trebuie sa-si intareasca institutiile,
sa aiba o moneda comuna (ceea ce s-a intamplat deja), o diplomatie comuna si o aparare
comuna. Toate aceste deziderate s-au avut in vedere la Helsinki, spre a fi realizate intr-un viitor
apropiat.
Anumiti politicieni au adoptat, de mai multa vreme, pozitii defavorabile constituirii Europei ca
putere mondiala care sa concureze America. Charles de Gaulle si Margaret Thatcher sunt unii
dintre acestia. Ei sustin faptul ca, constituirea unui superstar european ar genera o lume mai
periculoasa, cu blocuri de putere aflate in competitie. Viziunea aceasta este sintetizata in
formula "Europa a la carte sau Europa cu geometrie variabila". Aceasta ar insemna ca statele
componente si-ar putea alege politicile in functie de scopul lor imediat, in cadrul unor institutii
mai mult simbolice. Acest deziderat este insa iluzoriu deoarece istoria ne-a demonstrat ca,
Comunitatea Europeana a evoluat intr-o directie supranationala, pe trei paliere de integrare:
realizarea uniunii monetare, integrarea politica si militara si elaborarea unei politici interne si de
securitate sociala comune.
Uniunea Europeana trebuia sa-si supradimensioneze teritoriul datorita pozitiei
geopolitice in care sa afla. Alt argument in favoarea summitului de la Helsinki poate fi faptul
ca, in domeniul cercetarii nici o tara europeana ori cat de dezvoltata ar fi ea, nu poate rezista
concurentei de peste ocean decat daca si-ar realiza proiectele in colaborare cu alte state
membre. Nivelul cheltuielilor facute pentru cercetare nu este mai mic, dar alocarile se fac
dispersat. Acest lucru nu poate decat sa duca la accentuarea decalajului dintre Europa si
celelalte zone. Doar o Europa supranationala poate face fata evolutiei tehnologice care are loc
la ora actuala in lume cu viteze foarte mari. Tarile foste socialiste pot fi folosite si ele in acest
sens, deoarece au pe de o parte forta de munca calificata si ieftina, iar pe de alta parte acest
demers ar asigura noi locuri de munca.
Alt argument pentru extinderea europeana se refera la primirea la negocieri a unor state
de religie musulmana sau a unor tari aflate din punct de vedere geografic la confluenta acestor
civilizatii. In prezent fundamentalismul islamic castiga teren. In plus aceasta religie este
prezenta in: tarile Magrebului (semnal ingrijorator deoarece Algeria a fost o tara in principal
francofona, statele din Magreb fiind sub influenta Europei), in Franta unde exista circa 5
milioane de islamisti (fiind a doua religie dupa cea crestina) si sa nu omitem faptul ca, s-au
creat doua state islamice in Europa ca urmare a destramarii Jugoslaviei si a razboaielor etnice
care au avut loc aici. Iata ca Europa trebuie sa fie unita si pentru a face fata acestei presiuni (in
conditiile in care populatia Europei inregistreaza spor negativ de crestere, iar cea din lumea
islamica este intr-o continua crestere). Pericolul unei migratii din acest sens este cu atat mai
iminent. O Uniune extinsa pana la Turcia, Malta, Cipru, Slovenia va avea un alt cuvant de
spus .
Un alt argument pro extindere a Uniunii Europene este acela ca, SUA joaca un rol din ce
5
in ce mai important in lume. De aceea sunt temeiuri adanci pentru ca Europa sa devina o
adevarata putere mondiala, cu institutii proprii de aparare. Doar asa ea va putea face fata
procesului de globalizare si va influenta in mod real viata economica internationala. In literatura
de specialitate s-a discutat foarte mult asupra intrebarii: cui va apartine secolul urmator,
Americii sau Europei ? Multi autori l-au considerat un secol al Pacificului (oceanul viitorului,
locul unde se vor confrunta marile puteri, maritime si continentale), deoarece alte state
importante: China si Japonia se intrevad ca vor deveni mari puteri. Altii il considera al doilea
secol american, datorita avansului tehnologic pe care il detine SUA intr-un domeniu de maxima
importanta: sfera informatica. Este adevarat ca exista si analisti care opteaza pentru o influenta
europeana in acest secol. Doar evolutia geopolitica a lumii ne va putea raspunde.
Samuel Huntington este de parere ca "sceptrul de lider mondial" detinut de America va
trece in mana Uniunii Europene daca: aceasta va realiza coeziunea politica intre tarile membre,
va dispune de populatia necesara (fapt realizabil prin decizia luata la Helsinki), va avea
resursele si bunastarea economica necesare (tarile din estul Europei detin importante bogatii
naturale, care pot fi exploatate), va avea tehnologia necesara (posibil in conditiile in care statele
vor coopera intre ele) si va avea forta militara rela si potentiala (deziderat realizabil pana in
2003). Dupa cum observam multe dintre aceste conditii sunt posibil de realizat, atunci de ce sa
nu speram ca Europa va deveni o putere mondiala ? Acelasi autor mai spune ca Japonia, SUA si
Rusia s-au specializat in investitii, in consum si in arme, in vreme ce Europa a realizat un
echilibru intre aceste trei domenii (investeste mai putin, consuma mai putin si se inarmeaza mai
putin). Huntington conchide astfel: "daca secolul urmator nu va fi american, atunci este foarte
probabil ca va fi european".
Paul Kennedy ne avertizeaza asupra pericolelor catastrofale care s-ar produce daca
unificarea nu s-ar realiza. Faptul ca s-a creat acesta uniune economica a dus in primul rand, la
disparitia granitelor dintre tari. Ori Kennedy ne avertizeaza tocmai asupra costurilor care ar fi
fost imense daca aceasta comunitate nu ar fi existat (costul legat de tranzactiile de schimb dintr-
o moneda in alta, costul referitor la timpul pierdut la granita, costul legat de obtinerea de vize,
costul legat de ingreunarea tranzactiilor comerciale etc).
Decizia de extindere a Uniunii Europene este categoric una politica. Prin inglobarea
noilor state ea va putea sa controleze Marea Neagra cu stramtorile Bosfor si Dardanele precum
si Marea Baltica, deci va detine principalele rute comerciale din zona, extinzandu-si zona de
influenta (cum de fapt am precizat deja).
Uniunea isi va putea valorifica anumite avantaje din aceasta integrare si pe termen scurt. Ma
refer la extinderea pietii de desfacere, la importul de materii prime si la exportul de produse cu
un grad inalt tehnologic.
Totusi avantajul principal este acela pe termen lung si anume cel politic. Cat de repede va
reusi Uniunea Europeana sa inlature decalajele economice dintre tarile membre si cat de repede
va realiza reforma institutionala ramane de vazut. Oricum, de acest lucru depinde ramanerea ei
in cursa pentru castigarea supreatiei de putere mondiala pentru secolul al XXI- lea.
6
II PRINCIPII SI PROCEDURI
7
Rezultatele negocierilor sunt incluse in Tratatul de Aderare. El este prezentat Consiliului
in vederea aprobarii si Parlamentului European, care trebuie sa-si dea acordul. Dupa semnare
Trataul de Aderare este trimis statelor membre si statelor candidate in vederea ratificarii, ceea
ce implica uneori un referendum. El intra in vigoare si tara candidata devine stat membru de la
data aderarii. Organizarea negocierilor si pregatirea pentru aderare in Romania
In Romania, Ministerul pentru Integrare Europeana si Delegatia Nationala pentru
Negocierile de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana sunt responsabile de coordonarea
negocierilor si pregatirea in vederea aderarii. Delegatia Nationala a elaborat documentele de
pozitie in care Romania isi prezinta pozitia vizavi de fiecare capitol de negociere, situatia
adoptarii legislatiei europene, calendarul si conditiile adoptarii si aplicarii aquis-ului care nu a
fost inca implementat. Documentele de pozitie au fost discutate la nivelul Comitetelor
parlamentare, a sindicatelor si patronatelor si a ONG-urilor. Pentru a facilita aceste consultari, a
fost creat un Consiliu Consultativ pentru Negocierile de Aderare la Uniunea Europeana.
Documentele de pozitie au fost apoi adoptate de care Guvernul Romaniei si prezentate Uniunii
Europene.
Evolutia Negocierilor
In 13 octombrie 1999, Comisia a recomandat statelor membre sa deschida negocierile cu
Romania. Consiliul European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999 a decis sa initieze
negocierile cu Romania. Acestea au fost oficial deschise in 15 februarie 2000.
In 2000 (in timpul presedintiilor franceza si portugheza), noua capitole au fost deschise si
sase au fost provizoriu inchise: 16- Intreprinderi Mici si Mijlocii, 17 - Stiinta si Cercetare, 18 -
Educatie si Formare Profesionala, 26 - Relatii externe, 27 - Politica externa si de securitate
comuna, 12 - Statistici.
In 2001 (in timpul presedintiilor suedeza si belgiana) opt capitole au fost deschise si trei
au fost provizoriu inchise: 8 - Pescuit, 23- Protectia Consumatorului si a Sanatatii si 5 - Dreptul
Societatiilor Comerciale.
In 2002 (sub presedintiile spaniola si daneza) ultimele 13 capitole au fost deschise si sapte
au fost provizoriu inchise: 11- Uniune Economica si Monetara, 13 - Politica Sociala si
Ocuparea Fortei de Munca, 15 - Politica Industriala, 19 - Telecomunicatii si Informatica, 20 -
Cultura si Audio- visual, 25 - Uniune Vamala si 30 - Institutii.
In 2003 (in timpul presedintiilor greaca si italiana), sase capitole au fost provizoriu
inchise: 1 - Libera Circulatie a Marfurilor, 2 - Libera Circulatie a Persoanelor, 4 - Libera
Circulatie a Capitalurilor, 9- Politica in domeniul transporturilor, 10- Impozite si 28- Control
financiar.
In 2004 (sub presedintiile irlandeza si olandeza), ultimele noua capitole au fost inchise : 3
- Libera Circulatie a Serviciilor, 6 - Politica in Domeniul Concurentei, 7 - Agricultura, 14 -
Energie, 21 - Politica regionala si coordonarea elementelor structurale, 22 - Mediu
Inconjurator, 24 - Justitie si Afaceri Interne, 29 - Dispozitii Financiare si Bugetare si 31 -
Altele.
Romania a incheiat negocierile in 14 decembrie 2004 cand Conferinta de aderare a ajuns
la un acord general final asupra inchiderii tuturor celor 31 de capitole de negociere. Consiliul
European din 17 decembrie 2004 a anuntat cu satisfactie inchiderea negocierilor si a solicitat
8
finalizarea Tratatului de aderare cu Romania (si cu Bulgaria) care includea rezultatele
negocierilor.
Tratatul de Aderare a fost semnat la Luxembourg in 25 aprilie 2005, dupa aprobarea
Parlamentului European, pe 13 aprilie.
Dupa semnarea Tratatului, in calitate de stat in curs de aderare, Romania beneficiaza de
statut de observator activ in Consiliul Uniunii Europene si in comitetele si grupurile de lucru de
la Comisia Europeana. Statutul de observator activ ii permite Romaniei sa detina o pozitie in
institutiile Uniunii Europene si sa fie implicata in procesul decizional al Uniunii in aceeasi
masura ca si statele membre chiar daca fara drept de vot. Pana la aderare, Romania isi va
continua pregatirile interne, conform angajamentelor asumate in timpul negocierilor,
concentrandu-se asupra partilor sensibile, Concurenta si Afaceri interne, strans legate de cauza
de salvgardare inclusa in pachetul de negociere.Indeplinirea angajamentelor de negociere este
atent monitorizata de catre Comisia Europeana in colaborare cu Guvernul Romaniei.
Un raportul complet de monitorizare al Comisiei Europene a fost prezentat la 16 mai 2006.
Dupa aderare Romania va beneficia de perioade de tranzitie pentru cateva aspecte
punctuale cuprinse in 8 capitole : 3 - Libera Circulatie a Serviciilor 4 - Libera Circulatie a
Capitalurilor, 6 - Concurenta, 7 - Agricultura, 9 - Politica in domeniul Transporturilor, 10 -
Impozitare, 14 - Energie si 22 - Mediu Inconjurator.
Cadrul dialogului institutionalizat intre cele doua parti a fost stabilit prin Acordul European de
Asociere, la doua niveluri:
1. parlamentar;
2. guvernamental.
Reuniunile se inchid prin adoptarea si semnarea unui document final, cu titlu de recomandare,
document cu valoare politica. Acesta este inaintat in acelasi timp Guvernului Romaniei si
institutiilor comunitare. Documentul se considera adoptat prin votul majoritatii fiecarei parti
participante la reuniune.
Partea romana ester reprezentata de membrii Comisiei pentru Integrare Europeana a Parlamentului
Romaniei. Atributiile Comisiei acopera un domeniu vast al procesului de integrare, de la
9
problemele de armonizare a legislatiei romanesti cu legislatia comunitara, pana la dezbaterea
strategiei si prioritatilor in domeniul integrarii europene. In realizarea acestor functii Comisia
pentru Integrare Europeana a Parlamentului colaboreaza cu comisiile de politica externa ale
Camerei Deputatilor si Senatului.
Subcomitetul 5 - Inovatie;
10
IV ADERAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA
Principii:
· principiul statului de drept si al respectarii legii, cu stabilirea unui sistem legislativ uniform si
asigurarea protectiei drepturilor derivand din reglementarile comunitare;
· principiul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului-norma juridica avand
valoare universala;
· principiul statului-social;
· principiul pluralismului cultural;
· principiul subsidiaritatii.
Obiective:
· stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul fata
de minoritati si protectia acestora;
· existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de-a face fata presiunii
concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii;
· capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al UE, inclusiv aderarea
la telurile uniunii politice, economice si monetare.
· consolidarea sistemului politic si a institutiilor democratice;
· crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfactie si beneficii
cetatenilor ei;
· eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata;
· intarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre ale Uniunii Europene si cu
tarile candidate;
· consolidarea statutului Romaniei pe scena europeana si internationala in termeni de stabilitate si
securitate.
Prioritati:
- Ajustarea structurala la cerintele Pietei Interne a Uniunii si la politicile comune ale UE :
· atingerea si consolidarea stabilitatii macroeconomice in vederea crearii conditiilor pentru
dezvoltarea economica durabila;
· accelerarea ajustarii structurale a economiei pentru a recupera intarzierile in domeniul
transformarilor economico-sociale;
· aplicarea unei politici monetare ferme, neinflationiste si a unei politici fiscale capabile sa
corecteze deficitul bugetar si sa impulsioneze activitatea economica, orientata in principal spre
export;
· dezvoltarea regionala si locala, cresterea solidaritatii si a coeziunii economico-sociale;
· atenuarea consecintelor defavorabile in plan social ale reformelor economice, cu precadere pentru
categoriile vulnerabile;
· relansarea dialogului social, la nivel central si local; stimularea consolidarii si dezvoltarii in
continuare a societatii civile;
· armonizarea legislativa (preluarea si implementarea <<acquis communautaire>>);
· indeplinirea, graduala, a criteriilor de convergenta necesare pentru participarea subsecventa la
Uniunea Economica si Monetara.
- Alinierea la principiile, normele si actiunile Politicii Externe si de Securitate Comune
- Ajustarea institutionala si operationala si intarirea cooperarii cu statele membre si candidate in
11
domeniul Justitie si Afaceri Interne;
- O reforma structurala si functionala a administratiei publice, in vederea cresterii supletei,
eficientei si coerentei actului administrativ, reducerii birocratiei, eliminarii disfunctionalitatilor si
suprapunerilor de competente si sporirii gradului de compatibilitate cu administratiile din tarile
comunitare.
12
· dificultati in obtinerea consensului la nivelul UE pentru aderarea altor tari candidate, in conditiile
cresterii numarului de state membre ale UE;
· scaderea posibilitatilor Romaniei de a dezvolta o agricultura competitiva ca urmare a neintegrarii
la timp in mecanismele Politicii Agricole Comune.
13
BIBLIOGRAFIE
WEBGRAFIE
1) www.geopolitica.ro
2) www.euractiv.ro
3) http://europa.eu
4) http://ro.wikipedia.org
14