REFERAT: UNIUNEA EUROPEANĂ – PIVOT AL SECURITĂȚII EUROPENE

ABSTRACT:

Articolul contextualizează conceptul de armată europeană în cadrul mai larg al politicii

europene, de securitate și apărare europeană. Uniunea Europeană (UE) se confruntă cu o
situație complexă, provocări complexe, ceea ce necesită o abordare strategică. Acest eseu
examinează poziția și capacitățile strategice ale UE pe scena internațională prin utilizarea a
două concepte principale - constructivismul și realismul. Având în vedere că UE operează într-o
lume interconectată, eseul ia în considerare o perspectivă geostrategică mai largă de mediu și a
eterogenității conceptelor și intereselor actorilor din diferite zone de pe glob, oferind
perspective viabile de viitor pentru fenomenele aflate în centrul atenției sale. Articolul sugerează
o dezvoltare funcțională a unei culturi strategice a UE și un reglaj fin al abordării sale exclusiv
constructiviste a securității contemporane.

Cuvinte cheie: armata europeană, strategie, relații internaționale, Uniunea Europeană, putere, securitate.

1. INTRODUCERE

Uniunea Europeană (UE) se află într-o situație din ce în ce mai complicată, un mediu
geostrategic tot mai complicat. Greutăți suplimentare pentru funcționalitatea sistemului
decizional al UE, cum ar fi: consecințele politice ale crizei migrației, creșterea amenințărilor
teroriste, o creștere a populismului și scăderea legitimității instituțiilor UE, nu fac decât să se
adauge la complexitatea situației în care UE încearcă în prezent să își redefinească poziția. Poate
că cea mai complicată evoluție este prima plecare din istorie a unui stat membru - cunoscută pe
scară largă sub numele de Brexit - care amenință să genereze o situație fără precedent de
consecințe strategice atât pentru Regatul Unit (UK), cât și pentru UE. Astfel a apărut provocarea
generată de pierdereau unui membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizației
Națiunilor Unite (CSONU), o putere nucleară, o fostă putere colonială și o figură centrală a

1
Commonwealth, care obișnuia să contribuie la politica de securitate a UE cu 25% din cheltuieli
de apărare și cu până la 20% din forțele și mijloacele dislocabile.
Există idei diferite cu privire la modul în care UE ar trebui să facă față unei astfel de
situație greoaie, atât pe plan extern, cât și pe plan intern. De asemenea, apare o oportunitate odată
cu Brexitul, întrucât cel mai mare adversar al politicii externe și de securitate comună a UE
părăsește blocul comunitar, lăsând astfel loc la altora de a intensifica negocierile în acest
domeniu specific. Evoluții modeste, dar potențial revoluționare, în domeniul de securitate și
apărare care au semnalat faptul că Uniunea este din ce în ce mai conștientă de faptul că este
necesar să se dezvolte viziuni, concepte și capacități comune pentru perioada viitoare. Concepte
divergente și suprapuse ale securității naționale și ale securității cooperatiste în cadrul
transatlantic mai larg (NATO) pe continentul european au fost îmbogățite cu un concept
emergent al UE care nu a fost încă definit în mod clar, în special atunci când vine vorba de
nivelul său de ambiție și de dezvoltare a capacităților. În mod fundamental, ,,acești parametri vor
fi definiți prin voința politică a statelor membre de a transcende actualul sistem politic al Uniunii,
în special în domeniul securității, de capacitatea lor economică de a investi în acest proces,
precum și prin natura schimbătoare a mediului geostrategic al UE, unde poziția sa în cadrul
arenei globale va fi determinată.”1

2. ANALIZA DE CONTEXT A SECURITĂȚII EUROPENE

Prin urmare, dezbaterile actuale reflectă idei diferite cu privire la securitatea optimă aUE,
care variază de la idei despre autoritatea exclusivă a statului în acest domeniu specific până la cei
care nu optează doar pentru o dezvoltare în continuare a capacităților de apărare ale UE, ci
pledează în favoarea autonomiei strategice a UE în ceea ce privește capacitatea sa operațională
deplină și puterea de descurajare.
Elaborarea unui profil de securitate al UE, fundamentată pe capacitatea acesteia de a
dezvolta un cadru funcțional pentru un sistem comun de cultură strategică comună, care să îi
permită să producă soluții implementabile și să întreprindă acțiuni politice eficiente, este de o
importanță fără precedent.

1
Barrie, D., Barry, B., Boyd, H., Chagnaud, M.L.C., Childs, N., Giegerich, B., ... and Schütz, T., Protecting
Europe: Meeting the EU’s Military Level of Ambition in the Context of Brexit, International Institute for Strategic
Studies, 2018, p.33.

2
 Având în vedere faptul că poziția strategică și efectul de pârghie al UE în mod direct
afectează direct eficiența și eficacitatea unei game largi de politici ale acesteia, această dezbatere
este relevantă nu numai pentru membrii mediului academic și factorii de decizie politică.
Există o convingere larg răspândită potrivit căreia UE nu dispune de capacitățile necesare
precum și unitatea politică - pentru a se angaja eficient în această parte îndepărtată, dar din ce în
ce mai importantă a lumii. Cu toate acestea, o examinare mai atentă arată că UE și statele sale
membre au început deja propria reechilibrare către Asia cu aproximativ un deceniu în
urmă. ,,Deși această evoluție a trecut în mare parte neobservată, ea ar putea foarte bine să
justifice eticheta de ,,pivot” european.”2
,,Pivotul” european se concentrează în primul rând pe aspecte economice, monetare și
tehnologice și mult mai puțin pe creșterea puterii militare, prezența militară și formarea de
alianțe de securitate. Acesta include: elemente legate de apărare, dar în principal sub forma
dialogurilor militare, a schimburilor, a exercițiilor comune și a vânzărilor de arme. ,,Pivotul”
european își are rădăcinile în conștientizarea faptului că Asia a devenit un element central pentru
prosperitatea globală și pentru perspectivele de creștere ale UE.
Până la mijlocul anilor 1990, comerțul UE-Asia a depășit comerțul UE-SUA în termeni
de volum. În plus, Asia a devenit în prezent cel mai mare cumpărător de active în euro, precum și
cea mai promițătoare piață pentru o industrie aerospațială și de apărare europeană care depinde
din ce în ce mai mult de exporturi pentru cea mai mare parte a veniturilor sale.
În prezent, piața asiatică este destinația a aproape o treime din exporturile UE și oferă
oportunități de piață în plină expansiune pentru firmele europene, care sunt, de asemenea, printre
cei mai mari investitori străini din regiune. Ponderea euro în portofoliul de valută al principalelor
bănci centrale din Asia a crescut în mod spectaculos: la sfârșitul anului 2012, activele
denominate în euro reprezentau, în medie, aproximativ 25-27% din deținerile principalelor
economii asiatice, ajungând la 30% și peste în China (cel mai mare deținător din lume). ,,Acest
lucru face ca euro să fie a doua cea mai importantă monedă de rezervă în Asia - după dolar, dar
înaintea yenului.”3

2
Bennhold, K. and Erlanger, S., Merkel Joins Macron, Calling for a European Army ‘One Day’, The New York
Times, 2018, p.46.
3
Booth, K., Realism redux: contexts, concepts, contests, in: Booth, K. (ed.), Realism and World Politics, 1st ed.
Oxford: Routledge, 2011, p.76.

3
 3. DIMENSIUNILE SECURITĂȚII

,,Pivotul” european implică, de asemenea, tehnologii înalte și proiecte de tehnologie

spațială cu principalele țări asiatice. Europa dezvoltă în comun Galileo (sistemul global de
navigație prin satelit condus de UE) împreună cu China, India și Coreea de Sud, oferind Uniunii
Europene un punct de sprijin în Asia, în plină evoluție spațială.
Europa contribuie la securitatea regională a Asiei prin sprijinirea inițiativelor
multilaterale. UE este membră a Forumului regional ASEAN și, prin intermediul Reuniunii Asia-
Europa (ASEM), a inițiat un dialog de securitate ,,track-two” la diferite niveluri. Uniunea este,
de asemenea, membră a Organizației Coreene pentru Dezvoltarea Energiei (KEDO), creată
pentru a pune în aplicare procesul de denuclearizare în peninsula coreeană.
Cel mai semnificativ este faptul că, în ultimul deceniu, UE a ajutat la înființarea de
guverne democratice în Cambodgia și în Timorul de Est; a asigurat punerea în aplicare a
acordului de pace dintre Indonezia, mai recent, a contribuit la soluționarea problemei conflictului
dintre populația musulmană din Mindanao și Manila - în Filipine - și ar putea sprijini în curând
inițiativele de consolidare a capacităților civile în Birmania/Myanmar.
Uniunea este, de asemenea, cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare și asistență
umanitară din regiune. ,,Ea a sprijinit integrarea regională mai consistent decât orice alt actor
internațional.”4 În timp ce UE ca atare nu are trupe în Asia, unii membri ai UE au păstrat un
anumit nivel de implicare militară în zonă. Franța are un acord operațional de prezență militară
operațională în Oceanul Indian și în Pacificul de Sud, cu trupe care pot fi desfășurate în Asia într-
un termen relativ scurt.
Unele state membre ale UE au stabilit dialoguri în domeniul apărării și legături militare
cu aliații asiatici ai SUA, cum ar fi: Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă (în
cadrul NATO), dar și cu China însăși. Franța, Regatul Unit și Germania au stabilit fiecare
un ,,dialog strategic” cu Beijing, completat de instruirea de către chinezi a ofițerilor militari
chinezi și schimburi de vizite la nivel înalt.

4
Burchill, S., Linklater, A., Devetak, R., Donnelly, J., Nardin, T., Paterson, M., ... and True, J., Theories of
International Relations, New York: Palgrave Macmillan, 2013, p.55.

4
 Țările UE continuă să vândă echipamente militare în regiune. Concurența există, desigur,
între companiile europene din domeniul apărării, dar și mai mult între producătorii din domeniul
apărării din UE și din SUA pentru a dobândi cote din bugetele de achiziții publice în plină
expansiune pe continentul asiatic. Europenii au dezvoltat o prezență puternică în Asia de Sud și
de Sud-Est, în special în ceea ce privește vânzările de unități navale, submarine, fregate, corvete
și avioane de luptă cu reacție. Companiile europene din domeniul apărării beneficiază de
aproximativ 7% din bugetul de achiziții publice în domeniul apărării al Chinei, în pofida
persistenței embargoului asupra armelor din 1989 împotriva Beijing.

4. CONCLUZIE

Amenințările contemporane la adresa securității se caracterizează prin

neconvenționalitatea lor și asimetria. Natura acestor amenințări este rareori identificabilă și
evitabilă. Transformarea ordinii internaționale a fost, de asemenea, generată de aceste noi
amenințări emergente, precum și de interacțiunea dintre actori și noua realitate în care aceștia
sunt introduși. Acest fapt a dus la o transformare a ordinii internaționale și astfel, ordinea
contemporană, care este semnificativ diferită de cea moștenită în crepusculul Războiului Rece.
Prin urmare, statele ar trebui să fie pregătite și echipate pentru a face față acestor amenințări și
unei paradigme de securitate în schimbare rapidă.
Uniunea Europeană însăși ar trebui să elaboreze o politică de securitate cuprinzătoare.
Prin urmare, pentru a face o analiză riguroasă a securității europene, se are în vedere nevoia de
validitatea oferită de abordările teoretice.
,,Pivotul” european oferă o prezență politică în general complementară - mai degrabă
decât alternativă - față de cea a SUA, în special în ceea ce privește promovarea unor seturi de
norme și standarde multilaterale. Cu toate acestea, există o diferență majoră între cele două:
reechilibrarea Washingtonului către Asia pare în primul rând să țină China sub control prin
concentrarea pe consolidarea alianțelor sale de securitate în zonă. Europa, în schimb, nu este
constrânsă de obligații militare și nu vizează acțiuni împotriva unei anumite țări. ,,Nu este o
coincidență faptul că este în locuri precum Beijing, Seul, Delhi pivotul european a găsit unii
dintre cei mai puternici susținători ai săi.”5

5
Cox-Brusseau, L., Why a True European Army is Coming, European Security Journal, 2018, p.108.

5
BIBLIOGRAFIE

1. Barrie, D., Barry, B., Boyd, H., Chagnaud, M.L.C., Childs, N., Giegerich, B., ... and
Schütz, T., Protecting Europe: Meeting the EU’s Military Level of Ambition in the
Context of Brexit, International Institute for Strategic Studies, 2018.

2. Bennhold, K. and Erlanger, S., Merkel Joins Macron, Calling for a European Army ‘One
Day’, The New York Times, 2018.

3. Booth, K., Realism redux: contexts, concepts, contests, in: Booth, K. (ed.), Realism and
World Politics, 1st ed. Oxford: Routledge, 2011.

4. Burchill, S., Linklater, A., Devetak, R., Donnelly, J., Nardin, T., Paterson, M., ... and
True, J., Theories of International Relations, New York: Palgrave Macmillan, 2013.

5. Cox-Brusseau, L., Why a True European Army is Coming, European Security Journal,
2018.