Apararea Europei

Competenta statelor mrmbre ale Uniunii Europene este elementara pentru asigurarea
securitatii. Tratatul din Lisabona constituie o politica de aparare si securitate comuna pentru
atingerea acestui obiectiv. In vederea atingerii telului de a asigura un nivel de securitate
adecvat, la nivelul europei, s-au observat anumite progrese. Mandatul din 2014-2019 este
responsabil de preluarea majoritatii initiativelor pentru asigurarea apararii si securitatii la
nivelul intregii europe, propunand si aplicand politici de aparare diverse.

Cetatenii Uniunii Europene sunt constienti de faptul ca este de datoria Uniunii de a asigura
un nivel adecvat de securitate si aparare. Manifestarea crizelor din vecinatatile sudice si
estice ale Uniunii Europene au dus la o aparitia unui sentiment generalizat de insecuritate al
cetatenilor. Aceste csunt ocuparea Crimeei dar si conflictele din orientul mijlociu.
Sentimentul de insecuritate generat de aceste conflicte ii va cauza pe catateni sa constate
necesitatea actiunii Uniunii Europene pentru sporirea eforturilor pentru asigurarea unui
nivel ridicat de securitate. Aceste cereri au fost indeplinite, conform deciziei Consiliului din
anul 2013, prin aplicarea politicilor stabilite in Tratatul din Lisabona. Cele mai semnificative
progrese au fost sesizate de la aplicarea Strategiei globale a Uniunii Europene din anul 2016.
Au existat mai multe strategii de asigurare a apararii si securitatii la nivelul europei in ultimii
ani. Unele din masurile adoptate de catre UE este cooperarea structurata permanenta
(PESCO), investirea pentru crearea unui fond de aparare pentru a sustine cercetarea si
dezvoltarea aptitudinilor militare ale UE, prin infiintarea Planului de actiune european in
domeniul apararii, implementarea unui plan pentru facilitarea mobilitatea militara pe
teritoriul UE, dar si in interiorul acesteia, cresterea eficacitatiioperatiilor si misiunilor civile si
militare prin revizuirea finantarii acestora si prin o asigurarea unei conlucrari mult mai
stranse cu NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord).

Cadrul financial multianual (2021-2027) expune actiunile descrise mai sus in mai mare
detaliu. Aceste masuri sunt considerate ca fiind instrumente extrabugetare insotitoare. In
ultimii ani s-a observat o implicare majora din partea liderilor Uniunii Europene. Prin urmare
este de asteptat, in viitorul apropiat, sa aiba loc dezbateri de mare importanta cu privire la
eventuala definire treptata a unei uniuni europene a apararii.

Situatia contemporana
 Ultimii zece ani sunt caracterizati de perturbari si instabilitate. Fapt ce a cauzat o adaptare
si transformare treptata de dimensiuni lucale, regionale si mondiale. Exista un numar de
analisti care sunt de parere ca aceasta stare de volatilitate a devenit starea contemporana
de normalitate, sustinand ca insecuritatea a inlocuit treptat douazeci de ani de stabilitate
relativa la nivel mondial. O crestere a frecventei conflictelor a fost sesizata incepand cu anul
2012, fapt sustinut de cresterea numarului de razboaie civile si atacuri lansate de state si de
grupuri armate, care au crescut in incidenta pentru prima oara in decursul ultimilor zece ani.
Actele de terorism, amenintari hibride si extremism violent au devenit mai frecvente si
acestea nu constituie intregul tablou al evenimentelor compromitatoare la adresa securitatii
si apararii europei si la nivel mondial.

Ca raspuns la cele intamplate, Uniunea Europeana a intensificat actiunile de consolidare si

dezvoltare a politicilor de securitate si aparare. Un exemplu de actiuni de consolidare al
securitatii ar fi lansarea Strategiei globale a UE (EUGS) din anul 2016. Aceasta strategie
reflecta preocuparile cu privire la starea lumii, documenteaza amenintarile existente la
starea de securitate a Uniunii Europene (incalcarea ordinii europene de securitate in est sau
intensificarea violentei in Africa de Nord si in Orientul Mijlociu - aceste evenimente se
propaga si in Europa; dezvoltarea economica ramasa in urma in unele parti ale Africii;
cresterea tensiunii ca urmare a scaderii securitatii regionale in Asia si chiar si perturbarile
cauzate de schimbarile climatice.) Exista consecinte multiple la crizele necontrolate care se
transforma in conflict, aceste consecinte au implicatii pentru comunitatile locale, pentru
tarile invecinate si pentri restul lumii. Lipsa securitatii si apararii se pot manifesta in moduri
multiple asupra cetatenilor: de la crize umanitare, la infrractiuni de natura violenta, declin
economic, la saracie si terorism, etc.

Ca reactie la lipsa de securitate si aparare, actorii globali emergenti si reemergenti, precum

Rusia, China si India, si-au marit din ce in ce mai mult cheltuielile pentru aparare si au
mobilizat aptitudinile militare. In paralel cu acestea, criza financiara a avut efecte adverse
chiar si asupra fondului de aparare. Cheltuielile pentru aparare si securitate in UE-28 au
inregistrat o scadere deloc ignorabila timp de aproape zece ani, urmand sa creasca abia in
anul 2014, cu 2,3%. Cresterea nivelului de securitate si aparare a Uniunii Europene a
devenit o problema importanta in agenda Comisiei Juncker, in principal cu privire la
cresterea cheltuielilor pentru facilitareaapararii UE.

Incepand cu luna decembrie a anului 2013, Consiliul European a aprobat o serie de actiuni
pantru a facilita cooperarea in domeniul apararii, pentru consolidarea unei politici de
securitate si aparare comuna(PSAC).„credibilă și eficace” și în „complementaritate deplină
cu NATO”. Acțiunile s-au axat pe creșterea eficacității, a vizibilității și a impactului PSAC; pe
îmbunătățirea dezvoltării capabilităților de apărare și pe consolidarea bazei industriale și
tehnologice de apărare europene (EDTIB). Sub conducerea președintelui Juncker, Comisia și
colegiuitorii au depus eforturi în permanență pentru a atinge nivelul de ambiție definit în
Strategia globală a UE și pentru a obține o mai mare autonomie strategică a UE.
 In acest fel, o politica externa (mai puternica si mai eficienta) este axata mult mai mult pe
o politica europeana de aparare. Politica externa vizeaza promovarea prosperitatii, a
democratiei, a pacii si a securitatii mondiale. In acest fel, apararea are un rol indispensabil
intr-un numar de politici ale UE, inclusiv politica de dezvoltare, politica de de vecinatate si
politica comerciala.

Asteptarile publicului in ceea ce privesta implicarea Uniunii Europene

Un sondaj comparativ Eurobarometru cu privire la percepțiile și așteptările cetățenilor,
realizat pentru Parlamentul European în 2016 și în 2018, arată că ponderea cetățenilor UE
care ar dori ca aceasta să intervină mai mult în domeniul politicii de securitate și apărare a
crescut de la 66 % în 2016 la 68 % în 2018. Cel mai puternic sprijin pentru o implicare sporită
a UE în domeniul securității și al apărării s-a înregistrat în Cipru (92 %), România (80 %) și
Spania (78 %). Cel mai slab sprijin pentru intensificarea acțiunilor UE în politica de securitate
și apărare s-a înregistrat în Danemarca (50 %) și Austria (51 %). Cu toate acestea, dinamica
sprijinului public a fost foarte diferită în aceste din urmă două țări. În Danemarca, creșterea
numărului de cetățeni care doreau o intervenție mai mare din partea UE a fost una dintre
cele mai mari - o creștere cu 10 puncte procentuale, depășită numai de Germania, cu o
creștere cu 13 puncte procentuale. La cealaltă extremă, Austria a prezentat una dintre cele
mai semnificative scăderi ale sprijinului public - o scădere cu 10 puncte procentuale, fiind
depășită doar de Italia, cu o scădere de 11 puncte procentuale. Totuși, această creștere
generală de două puncte procentuale în sprijinul implicării sporite a UE în domeniul
securității nu a fost repartizată în mod egal în toate țările UE. Cea mai semnificativă creștere
s-a înregistrat în Germania (creștere de 13 puncte procentuale), Danemarca și Finlanda
(creștere de 10, respectiv de 9 puncte procentuale). Cea mai semnificativă scădere a fost
observată în Italia și Austria, cu 11 și, respectiv, 10 puncte procentuale

În 2016, peste jumătate dintre respondenți au evaluat acțiunile UE în domeniul securității

și al apărării ca fiind insuficiente (51 %) și doar 35 % au considerat că acestea sunt adecvate.
Însă, în 2018 proporțiile s-au schimbat, 41 % evaluând acțiunile UE ca fiind adecvate și 43 %
ca fiind insuficiente, devenind clar că mai mulți europeni considerau că acțiunile în acest
domeniu sunt mai degrabă insuficiente decât adecvate. Au existat diferențe extrem de
semnificative în ceea ce privește evaluarea acțiunilor UE cu privire la politica de securitate și
apărare ca fiind adecvate în rândul statelor membre. Ponderea a variat între 57 % în
Danemarca și 52 % în Letonia (cele mai mari procente) și 19 % în Cipru și 27 % în Grecia și
Franța (cele mai mici procente). Creșterea ponderii europenilor care evaluează acțiunile UE
ca fiind adecvate a fost de șase puncte procentuale. Această tendință pozitivă a fost aproape
universală la nivelul întregii UE, cu excepția Germaniei, a Franței, a Ciprului, a Luxemburgului
și a Regatului Unit. Statele membre cu cea mai semnificativă îmbunătățire a evaluării au fost
Bulgaria (19 puncte procentuale), România și Polonia (18 puncte procentuale fiecare).
Statele membre cu cea mai mică îmbunătățire a evaluării acțiunilor UE ca fiind adecvate au
fost Cipru (minus 5 puncte procentuale), Regatul Unit și Germania (minus 3 puncte
procentuale fiecare).

La nivelul UE, decalajul dintre așteptările cetățenilor cu privire la implicarea UE și

evaluarea de către aceștia a acțiunilor actuale ale UE cu privire la politica de securitate și
apărare a fost relativ mare, deși acesta s-a diminuat cu patru puncte procentuale, îndeosebi
grație îmbunătățirii percepției privind implicarea UE în politica de securitate și de apărare.