Relațiile de vecinătate ale uniunii europene

Politica Europeana de Vecinatate poate fi considerată a reprezenta un compromis între

dorinţa noilor ţări vecine de a deveni membre ale Uniunii Europene şi imposibilitatea Uniunii de
a accepta noi extinderi. Prin plurivalenţa dimensiunilor sale – economică, politică şi de securitate
– PEV intră în corelaţie cu mare parte a politicilor Uniunii – regională, justiţie şi afaceri interne,
educaţie, cultură şi cercetare, de dezvoltare durabilă, socială şi de mediu, externă şi de securitate.

Politica Europeana de Vecinatate (PEV) reprezinta o noua modalitate de abordare a

relatiilor dintre UE si tarile vecine, modalitate care depaseste simpla cooperare intre state vecine.
PEV isi propune sa asigure cooperarea regionala si promovarea valorilor europene (bazate pe
democratie, prosperitate, stabilitate si securitate) in tarile vecine UE, prin promovarea unui
proces de integrare economica intensificata, printr-o cooperare transfrontaliera intarita si prin
prevenirea conflictelor.

Obiective:

 să stabilizeze țările învecinate prin acțiuni legate de dezvoltarea economică,

ocuparea forței de muncă, tineret, transporturi, conectivitatea energiei, migrație,
mobilitate și securitate
 să promoveze valorile importante ale UE: buna guvernanță, democrația, statul de
drept și drepturile omului
 să faciliteze cooperarea la nivel regional: Parteneriatul estic, Uniunea pentru
Mediterana

Parteneriatul Estic

Parteneriatul Estic (PaE), este o inițiativă politică comună care are drept scop

aprofundarea și consolidarea relațiilor dintre Uniunea Europeană (UE), statele sale membre și
cele șase vecini de Est: Armenia , Azerbaidjan , Belarus , Georgia , Moldova   și Ucraina .
În acest cadru, îndrumarea relațiilor UE cu vecinii săi este strategia globală a UE și politica
revizuită europeană de vecinătate, care necesită concentrarea asupra creșterii stabilizării și
rezilienței vecinilor estici ai UE.

După 10 ani de strânsă cooperare, în mai 2019, Comisia Europeană a lansat o consultare
structurată cu privire la viitorul parteneriatului estic pentru a reflecta asupra obiectivelor politice
viitoare. Consiliul European a aprobat această abordare în iunie, iar consultarea sa desfășurat
până la sfârșitul lunii octombrie și a fost amplă și incluzivă, cu un site dedicat disponibil pentru
trimiterea contribuțiilor.

Ca răspuns la consultare, au fost primite peste 200 de cereri scrise. Acestea au inclus

contribuții de la aproape toate statele membre, toate cele șase țări partenere, Parlamentul
European, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor, Banca Europeană de
Investiții, Forumul Parteneriatului Estic al Societății Civile, instituțiile financiare internaționale,
organizațiile Națiunilor Unite , și părțile interesate ale tinerilor prin Tinerii ambasadori
europeni Au fost primite și contribuții de la autoritățile publice (organizații internaționale,
organisme ale UE, guverne locale și regionale și organisme de stat); organizații ale societății
civile (inclusiv grupuri de reflecție, instituții academice, parteneri ai societății civile și organizații
de afaceri); și cetățeni individuali.

Consultarea a arătat un consens larg asupra faptului că actualul cadru de politică este
robust și ar trebui să ofere în continuare rezultate tangibile pentru oameni. Accesul către tineri și
oameni la nivel local a fost recunoscut ca fiind cheia pentru a face UE mai vizibilă și mai
impactantă.Ca urmare a consultării și în conformitate cu prioritățile noii Comisiei Europene, au
fost formulate noi obiective politice.

La 18 martie 2020, a fost publicată Comunicarea comună privind „Politica parteneriatului

estic după 2020 - Consolidarea rezilienței - un parteneriat estic care dă rezultate pentru toți” ,
prezentând obiectivele politicii pe termen lung pentru cooperarea viitoare. Acesta subliniază
modul de abordare a provocărilor comune și modul în care UE va colabora cu țările partenere în
diferite domenii politice în viitor, cu scopul de a consolida rezistența, de a încuraja dezvoltarea
durabilă și de a oferi beneficii concrete oamenilor.
 Cooperarea cu vecinătatea sudica

UE și-a stabilit parteneriatul privilegiat cu țărmurile estice și sudice ale Mediteranei în 1995, cu
lansarea parteneriatului euro-mediteranean la Conferința de la Barcelona, stabilind obiectivul
unei zone de pace, stabilitate, prosperitate economică, susținerea valorilor democratice și
drepturile omului.

Cooperarea UE cu vecinătatea sudică are loc în cadrul politicii europene de vecinătate

(PEV): Algeria,  Egipt, Israel,  Iordania,  Liban, Libia,
Maroc, Palestina, Siria și Tunisia . PEV a fost lansată în 2004 pentru a consolida prosperitatea,
stabilitatea și securitatea tuturor. În prezent, cooperarea este suspendată cu autoritățile siriene,
dar UE menține sprijinul direct pentru populația siriană.

Cea mai mare parte a finanțării pentru punerea în aplicare a politicii europene de
vecinătate provine din Instrumentul european de vecinătate (ENI) din 2014, care succede
Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP) în perioada de finanțare 2007-2013.

Din 2007 până în 2020, UE a alocat 20,5 miliarde EUR pentru cooperarea în vecinătatea sudică
prin instrumentele sale financiare succesive din vecinătatea europeană.

Concluzie:

PEV poate fi considerată a reprezenta un compromis între dorinţa noilor ţări vecine de a
deveni membre ale Uniunii Europene şi imposibilitatea Uniunii de a accepta noi extinderi. Prin
plurivalenţa dimensiunilor sale – economică, politică şi de securitate – PEV intră în corelaţie cu
mare parte a politicilor Uniunii – regională, justiţie şi afaceri interne, educaţie, cultură şi
cercetare, de dezvoltare durabilă, socială şi de mediu, externă şi de securitate.

PEV oferă un context favorabil relaţiilor externe ale UE şi dispune de potenţialul necesar
pentru susţinerea proceselor de dezvoltare economică a ţărilor vecine şi întărirea stabilităţii şi
securităţii în plan regional. In acelasi timp, PEV prezintă însă şi o serie de limite, al căror impact
poate determina diminuarea eficacităţii acţiunii UE în vecinătatea sa directă şi chiar revizuirea de
ansamblu a strategiei sale. Prin plurivalenţa dimensiunilor sale – politică, umană şi culturală,
economică şi de securitate – PEV intră în corelaţie cu mare parte a politicilor Uniunii –
regională, justiţie şi afaceri interne, educaţie, cultură şi cercetare, de dezvoltare durabilă, socială
şi de mediu, externă şi de securitate.
Bibliografie:

http://www.rejournal.eu/sites/rejournal.versatech.ro/files/articole/2014-05-
10/2320/je202420dragan.pdf

https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/neighbourhood/southern-neighbourhood_en

https://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_European%C4%83_de_Vecin%C4%83tate