BRIEFING

Politicile UE - rezultate pentru cetățeni

Securitatea și apărarea
REZUMAT
Politica de securitate și apărare în Uniunea Europeană ține, în principal, de competența statelor
membre. În același timp, o politică de securitate și apărare comună, care ar putea conduce treptat la
o uniune europeană a apărării, este consacrată în Tratatul de la Lisabona. Din 2016, s-au înregistrat
progrese semnificative în această direcție, mai multe inițiative în domeniul securității și al apărării
fiind propuse și inițiate în cadrul mandatului 2014-2019 al Comisiei și al Parlamentului European.
Ideea că Uniunea Europeană ar trebui să producă rezultate în domeniul securității și al apărării a
devenit din ce în ce mai populară în rândul cetățenilor Uniunii. Crizele din vecinătățile estică și sudică
ale UE, cum ar fi ocuparea Crimeii și conflictele din Orientul Mijlociu, au creat un mediu de
insecuritate, în care Uniunii Europene i se solicită să facă mai mult. În urma deciziei din 2013 a
Consiliului și în special de la lansarea Strategiei globale a UE din 2016, UE a depus eforturi pentru a
răspunde acestor nevoi, în principal prin punerea în aplicare integrală a dispozițiilor Tratatului de la
Lisabona. În ultimii ani, UE a început punerea în aplicare a unor inițiative ambițioase în domeniul
securității și al apărării, cum ar fi cooperarea structurată permanentă (PESCO), Planul de acțiune
european în domeniul apărării, inclusiv un nou fond de apărare pentru a finanța cercetarea și
dezvoltarea capabilităților militare ale UE, o cooperare mai strânsă și mai eficientă cu Organizația
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), un plan pentru a înlesni mobilitatea militară în interiorul și
pe întreg teritoriul UE și o revizuire a finanțării misiunilor și operațiilor civile și militare ale UE, pentru
a le face mai eficace.
Aceste noi inițiative sunt ilustrate în propunerile relevante din noul cadrul financiar multianual
(2021-2027) și în instrumentele extrabugetare însoțitoare. Având în vedere sprijinul recent al
liderilor UE pentru inițiative suplimentare în politica de securitate și apărare a UE, este probabil să
aibă loc dezbateri importante în viitor cu privire la posibila definire treptată a unei uniuni europene
a apărării.
Prezentul document este o actualizare a unui briefing anterior, publicată înaintea alegerilor europene
din 2019.

În acest briefing
Situația actuală
Așteptările publicului în ceea ce privește
implicarea UE
Cadrul UE
Realizări în mandatul parlamentar 2014-2019
Potențialul pentru viitor

EPRS | Serviciul de Cercetare al Parlamentului European

Autor: Elena Lazarou împreună cu Alina Dobreva
Serviciul de cercetare pentru deputați
PE 635.533 – iunie 2019 RO
EPRS | Serviciul de Cercetare al Parlamentului European

Situația actuală
Ultimul deceniu a fost caracterizat de volatilitate și perturbări, ceea ce a dus la o adaptare și o
transformare continue deopotrivă la nivel local, regional și mondial. Pentru unii analiști,
instabilitatea globală este „noua stare de normalitate”, în care tulburările și tensiunea au înlocuit
treptat două decenii de stabilitate relativă la nivel mondial. Din 2012, conflictele au fost în creștere,
numărul de războaie civile și de atacuri comise de state și de grupuri armate crescând pentru prima
dată în decursul unui deceniu. S-au înmulțit cazurile de extremism violent, terorism și amenințări
hibride, care constituie doar câteva dintre noile surse de riscuri majore la adresa securității, a păcii și
a stabilității la nivel mondial.
În fața acestui nou mediu instabil de securitate, UE și-a intensificat eforturile de a-și consolida și
dezvolta politica de securitate și apărare, în special în urma lansării în 2016 a Strategiei globale a UE
(EUGS). Strategia globală a UE reflectă preocupările cu privire la starea lumii, documentând
amenințările existențiale la adresa securității UE, cum ar fi: încălcarea ordinii europene de securitate
în est; intensificarea terorismului și a violenței în Africa de Nord și Orientul Mijlociu - propagându-se
chiar și în Europa; creșterea economică rămasă în urmă în unele părți ale Africii; escaladarea
tensiunilor în materie de securitate din Asia; și perturbările cauzate de schimbările climatice. Crizele
necontrolate care se transformă în conflict au, de obicei, consecințe multiple, cu implicații pentru
comunitățile locale, pentru țările învecinate și pentru restul lumii. Impactul insecurității și al
conflictului asupra cetățenilor poate avea fațete multiple, de la crizele umanitare la infracțiuni
violente, declin economic, sărăcie și terorism, pentru a menționa doar câteva.
Ca urmare a peisajului de securitate dificil, actorii globali emergenți și reemergenți, precum Rusia,
China și India, și-au mărit tot mai mult cheltuielile pentru apărare și și-au modernizat capabilitățile
militare. În același timp și în mare parte ca urmare a efectelor crizei economice și financiare,
cheltuielile pentru apărare în UE-28 au înregistrat o scădere semnificativă timp de aproape un
deceniu și au început să crească din nou pentru prima dată – cu 2,3 % – abia în 2014. Necesitatea
unei UE mai puternice și mai capabile în materie de securitate și apărare a constituit o problemă
deosebit de importantă pe agenda Comisiei Juncker, nu în ultimul rând în contextul creșterii - și al
maximizării eficienței - cheltuielilor pentru apărare ale UE.
Încă din decembrie 2013, Consiliul European a mandatat o serie de acțiuni pentru a consolida
cooperarea în domeniul apărării, pentru a sprijini o politică de securitate și apărare comună (PSAC)
„credibilă și eficace” și în „complementaritate deplină cu NATO”. Acțiunile s-au axat pe creșterea
eficacității, a vizibilității și a impactului PSAC; pe îmbunătățirea dezvoltării capabilităților de apărare
și pe consolidarea bazei industriale și tehnologice de apărare europene (EDTIB). Sub conducerea
președintelui Juncker, Comisia și colegiuitorii au depus eforturi în permanență pentru a atinge
nivelul de ambiție definit în Strategia globală a UE și pentru a obține o mai mare autonomie
strategică a UE.
Astfel, progresele către politică europeană de apărare au devenit o parte esențială a unei viziuni mai
ample pentru o politică externă a UE mai puternică și mai eficace, vizând promovarea prosperității,
a democrației, a păcii și a securității în lume. În acest mod, apărarea completează alte câteva politici
ale UE, inclusiv politica de dezvoltare, politica de vecinătate și politica comercială.

Așteptările publicului în ceea ce privește implicarea UE 1

Un sondaj comparativ Eurobarometru cu privire la percepțiile și așteptările cetățenilor, realizat
pentru Parlamentul European în 2016 și în 2018, arată că ponderea cetățenilor UE care ar dori ca
aceasta să intervină mai mult în domeniul politicii de securitate și apărare a crescut de la 66 % în
2016 la 68 % în 2018 (a se vedea figura 1). În comparație cu alte domenii de politică, variația opiniilor
la nivelul UE a fost relativ mică, sprijinul pentru o intervenție sporită a UE depășind (sau fiind egal
cu) 50 % în toate statele membre.

2
 Securitatea și apărarea

Cel mai puternic sprijin pentru o implicare sporită a UE în domeniul securității și al apărării s-a
înregistrat în Cipru (92 %), România (80 %) și Spania (78 %). Cel mai slab sprijin pentru intensificarea
acțiunilor UE în politica de securitate și apărare s-a înregistrat în Danemarca (50 %) și Austria (51 %).
Cu toate acestea, dinamica sprijinului public a fost foarte diferită în aceste din urmă două țări. În
Danemarca, creșterea numărului de cetățeni care doreau o intervenție mai mare din partea UE a fost
una dintre cele mai mari - o creștere cu 10 puncte procentuale, depășită numai de Germania, cu o
creștere cu 13 puncte procentuale. La cealaltă extremă, Austria a prezentat una dintre cele mai
semnificative scăderi ale sprijinului public - o scădere cu 10 puncte procentuale, fiind depășită doar
de Italia, cu o scădere de 11 puncte procentuale.

Figura 1 – Procentul de respondenți care ar dori ca UE să intervină mai mult decât în

prezent

Sursă de date: Serviciul de Cercetare al Parlamentului European pe baza sondajului Eurobarometru

85.1 - 2016;89.2 - 2018.

Totuși, această creștere generală de două

Figura 2 – Așteptări pentru o acțiune a UE
mai extinsă decât în prezent: diferențele,
în puncte procentuale, între 2016 și 2018
Sursă de date: Serviciul de Cercetare al
Parlamentului European pe baza sondajului
Eurobarometru 85.1 - 2016; 89.2 - 2018.
puncte procentuale în sprijinul implicării sporite
a UE în domeniul securității nu a fost repartizată
în mod egal în toate țările UE. Cea mai
semnificativă creștere s-a înregistrat în
Germania (creștere de 13 puncte procentuale),
Danemarca și Finlanda (creștere de 10, respectiv
de 9 puncte procentuale). Cea mai semnificativă
scădere a fost observată în Italia și Austria, cu 11
și, respectiv, 10 puncte procentuale (a se vedea
figura 2).
În 2016, peste jumătate dintre respondenți au
evaluat acțiunile UE în domeniul securității și al
apărării ca fiind insuficiente (51 %) și doar 35 %
au considerat că acestea sunt adecvate. Însă, în
2018 proporțiile s-au schimbat, 41 % evaluând
acțiunile UE ca fiind adecvate și 43 % ca fiind
insuficiente, devenind clar că mai mulți
europeni considerau că acțiunile în acest
domeniu sunt mai degrabă insuficiente decât
adecvate. Au existat diferențe extrem de
semnificative în ceea ce privește evaluarea

3
EPRS | Serviciul de Cercetare al Parlamentului European

acțiunilor UE cu privire la politica de securitate

și apărare ca fiind adecvate în rândul statelor Figura 3 – Percepția acțiunii UE ca fiind
membre (a se vedea figura 3). Ponderea a adecvată în prezent: diferența, în puncte
variat între 57 % în Danemarca și 52 % în procentuale, între 2016 și 2018
Letonia (cele mai mari procente) și 19 % în
Cipru și 27 % în Grecia și Franța (cele mai mici
procente). Creșterea ponderii europenilor
care evaluează acțiunile UE ca fiind adecvate a
fost de șase puncte procentuale. Această
tendință pozitivă a fost aproape universală la
nivelul întregii UE, cu excepția Germaniei, a
Franței, a Ciprului, a Luxemburgului și a
Regatului Unit. Statele membre cu cea mai
semnificativă îmbunătățire a evaluării au fost
Bulgaria (19 puncte procentuale), România și
Polonia (18 puncte procentuale fiecare).
Statele membre cu cea mai mică îmbunătățire
a evaluării acțiunilor UE ca fiind adecvate au
fost Cipru (minus 5 puncte procentuale),
Regatul Unit și Germania (minus 3 puncte
procentuale fiecare).
Sursă de date: Serviciul de Cercetare al Parlamentului
La nivelul UE, decalajul dintre așteptările European pe baza sondajului Eurobarometru 85.1 -
cetățenilor cu privire la implicarea UE și 2016; 89.2 - 2018.
evaluarea de către aceștia a acțiunilor actuale
ale UE cu privire la politica de securitate și
apărare a fost relativ mare, deși acesta s-a diminuat cu patru puncte procentuale, îndeosebi grație
îmbunătățirii percepției privind implicarea UE în politica de securitate și de apărare.

Cadrul UE
Cadrul juridic
Cooperarea în materie de securitate și apărare dintre statele membre ale UE a fost întotdeauna una
dintre cele mai complicate probleme de pe agenda lor comună. Bazele cadrului existent pentru
cooperare în materie de apărare au fost prevăzute în Tratatul de la Maastricht din 1993, prin
introducerea structurii bazate pe piloni și, ulterior, în Tratatul de la Amsterdam din 1998, prin
codificarea unor noi structuri și sarcini pentru politica externă și de securitate comună (PESC),
inclusiv prin crearea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate/vicepreședinte al Comisiei (ÎR/VP). Articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană
(TUE) - la data Tratatului de la Amsterdam - prevedea că „politica externă și de securitate comună
include toate aspectele legate de securitatea Uniunii, inclusiv definirea treptată a unei politici de
apărare comune” și a inclus în tratat misiunile de tip Petersberg. Cadrul juridic actual pentru PSAC
este prevăzut la titlul V din TUE, astfel cum a fost modificat în Tratatul de la Lisabona în 2007, precum
și în protocoalele nr. 10 și nr. 11 și în declarațiile 13 și 14 privind PESC. Cele mai importante modificări
legate de apărare, introduse în Tratatul de la Lisabona, includ crearea unui cadru de cooperare
structurată permanentă [articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din TUE și protocolul nr. 10],
introducerea unei clauze de asistență reciprocă [articolul 42 alineatul (7) din TUE] și a unei clauze de
solidaritate (articolul 222 din TFUE), consolidarea cooperării (articolul 20 din TUE) și extinderea
misiunilor de tip Petersberg (articolul 43 din TUE). De asemenea, tratatul prevede că Agenția
Europeană de Apărare (AEA) trebuie să contribuie la o evaluare periodică a contribuțiilor statelor
membre. În pofida reformei aproape permanente, cooperarea în materie de apărare rămâne
exclusiv de competența individuală a statelor membre. Articolul 42 alineatul (1) din TUE stabilește
contextul și scopul global al PSAC.

4
 Securitatea și apărarea

Deciziile referitoare la PSAC se iau de către Consiliul Uniunii Europene prin vot în unanimitate. Cu
toate acestea, există unele excepții, de exemplu atunci când Consiliul adoptă anumite decizii de
punere în aplicare a unei decizii a UE sau referitoare la AEA și PESCO, în cazul în care deciziile sunt
luate cu majoritate calificată. ÎR/VP este responsabil pentru propunerea și punerea în aplicare a
deciziilor în materie de PSAC.
În pofida cadrului juridic bogat care guvernează PSAC, mai multe dintre dispozițiile legate de
Tratatul de la Lisabona au fost - sau rămân - neutilizate sau insuficient utilizate. Încă din 2013, s-a
înregistrat o creștere a frecvenței și a conținutului apelurilor adresate de Consiliul Uniunii Europene
și de Parlamentul European cu privire la punerea în aplicare a potențialului deplin al Tratatului de la
Lisabona în domeniul securității și al apărării. Deși PSAC rămâne în sfera interguvernamentală, de la
lansarea Strategiei globale a UE (EUGS) în iunie 2016, s-a realizat un număr tot mai mare de inițiative
care vizează întărirea cooperării UE în domeniul securității și al apărării și care duc treptat la o politică
de apărare comună și - eventual - la o uniune europeană a apărării. De atunci, UE a înregistrat printre
realizările sale în domeniul apărării: activarea PESCO; înființarea Capacității militare de planificare și
conducere (MPCC); un proces anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD); Acțiunea
pregătitoare a Uniunii privind cercetarea în materie de apărare; Programul european de dezvoltare
industrială în domeniul apărării (EDIDP); noul pact privind PSAC civilă și planurile în curs pentru
mobilitate militară; și includerea unui Fond european de apărare specific în următorul cadru
financiar multianual (CFM). De asemenea, UE și-a întărit cooperarea cu NATO prin două declarații
comune în 2016 și în 2018 și printr-o listă cuprinzătoare de domenii de cooperare.

Cadrul financiar
Cheltuielile administrative și operaționale ocazionate de politica externă și de securitate comună ca
domeniu de politică sunt finanțate din bugetul UE, cu excepția cheltuielilor operaționale cu
implicații militare sau de apărare, care nu pot fi finanțate din bugetul UE. În CFM 2014-2020,
cheltuielile privind PESC, ca post bugetar specific, sunt prevăzute la rubrica 4: Europa în lume, care
acoperă toate cheltuielile privind acțiunile externe, cu excepția Fondului european de dezvoltare (a
se vedea figura 4). Cheltuielile în cadrul PESC acoperă doar unele dintre măsurile de politică externă
ale UE, și anume misiunile civile din cadrul PSAC, reprezentanții speciali ai UE și măsurile de sprijin
pentru neproliferare și dezarmare. Abordarea PESC privind gestionarea crizelor include implicarea
în toate fazele ciclului de criză: de la strategii de prevenire și răspunsul în caz de criză, la reabilitarea
și reconstruirea post-criză, precum și utilizarea cuprinzătoare și coordonată a tuturor instrumentelor
de politică externă. Până în prezent, cheltuielile cu implicații militare sau de apărare au fost
suportate de mecanismul de finanțare Athena. Înființat în 2004, acesta nu face parte din bugetul UE,
însă fondurile acestuia se bazează pe sumele alocate de statele membre pe baza venitului lor
național brut (cu excepția Danemarcei, dată fiind neparticiparea acesteia la PSAC). De asemenea,
țările terțe și alte organizații internaționale pot participa în condiții specifice. Principalele tipuri de
cheltuieli în cadrul mecanismului Athena includ cazarea, deplasările, administrația, comunicarea
publică, personalul angajat la nivel local, desfășurarea comandamentului forțelor, serviciile medicale
și infrastructura, inclusiv sistemele de tehnologie a informației (TI) și colectarea de informații. În urma
unei proceduri speciale de aprobare, mecanismul Athena poate finanța, de asemenea, echipamente
și servicii suplimentare. În prezent, există șase operații militare active ale UE și toate beneficiază de
finanțare în cadrul mecanismului Athena.

5
EPRS | Serviciul de Cercetare al Parlamentului European

Figura 4 – Rubrica bugetară Europa în lume, 2018 (în milioane de euro)

Sursă de date: Perspectiva economică și bugetară pentru Uniunea Europeană 2019, Serviciul de Cercetare al
Parlamentului European, ianuarie 2019.
Rubrica Europa în lume include, de asemenea, o serie de instrumente suplimentare, relevante
pentru politica de securitate și apărare, cum ar fi Instrumentul care contribuie la stabilitate și
pace (IcSP), dotat cu un buget de 1 miliard EUR în perioada 2014-2020 și care se axează pe
gestionarea crizelor și consolidarea păcii. IcSP a fost modificat în 2017 pentru a permite noi
oportunități de finanțare pentru consolidarea capacităților militare în țările terțe, cu o sumă
suplimentară de 100 de milioane EUR alocată în acest scop. Aceste modificări îi permit Uniunii să
contribuie la consolidarea capacității actorilor militari din țările partenere prin activități de formare
și mentorat, furnizare de echipamente neletale și îmbunătățiri ale infrastructurii. Fondurile UE nu
pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor militare recurente, a achizițiilor de arme și muniții sau
a instrucției care este concepută exclusiv pentru a contribui la capacitatea de luptă a forțelor armate.

Realizări în mandatul parlamentar 2014-2019

În ultimii patru ani s-au înregistrat progrese remarcabile în ceea ce privește inițiativele UE în
domeniul securității și al apărării și trecerea la punerea în aplicare a dispozițiilor Tratatului de la
Lisabona cu scopul de a le „utiliza mai bine”, astfel cum au subliniat șefii de stat sau de guvern în
Declarația și Foaia de parcurs de la Bratislava, cu sprijinul Parlamentului European. Pe baza strategiei
globale și a mai multor recomandări formulate de Consiliu și de Parlamentul European s-au
înregistrat următoarele realizări:
Comisia Europeană a propus Planul de acțiune european în domeniul apărării la
30 noiembrie 2016, pentru a contribui la capacitatea bazei industriale de apărare
europene de a îndeplini necesitățile actuale și viitoare ale Europei în domeniul
securității și pentru a spori autonomia strategică a Uniunii, consolidându-i
capacitatea de a acționa alături de parteneri. În acest plan, Comisia a propus
înființarea Fondului european de apărare.
Fondul european de apărare (FEA) a fost lansat în iunie 2017. Acesta va coordona, va
suplimenta și va amplifica investițiile naționale în cercetarea din domeniul apărării, în
dezvoltarea de prototipuri și în achiziționarea de echipamente și tehnologii destinate
sectorului apărării. Se preconizează că acesta va contribui în mod semnificativ la
autonomia strategică și competitivitatea industriei europene de apărare, inclusiv a
întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și a celor mai mari (întreprinderi cu
capitalizare medie). Cercetarea (granturi pentru cercetarea colaborativă în domeniul
tehnologiilor și produselor inovatoare din sectorul apărării) ar urma să fie finanțată
integral și în mod direct din bugetul UE, în special cu privire la produse electronice,

6
 Securitatea și apărarea

meta-materiale, software criptat sau robotică. Finanțarea include 90 de milioane EUR

până la sfârșitul anului 2019, plus 500 de milioane EUR pe an după 2020. Dezvoltarea
și achizițiile vor primi cofinanțare din bugetul UE și sprijin practic din partea Comisiei
pentru proiecte de dezvoltare în comun și achiziția de echipamente și tehnologii de
apărare de către statele membre. Finanțarea include în total 500 de milioane EUR
pentru 2019 și 2020, în cadrul unui program specific de dezvoltare industrială și în
domeniul apărării (EDIDP) și 1 miliard EUR pe an după 2020. În iunie 2018, Comisia a
prezentat o propunere pentru instituirea Fondului european de apărare în CFM 2021-
2027.
În iunie 2017, Consiliul a instituit Capacitatea militară de planificare și conducere
(MPCC) în cadrul Statului-Major al Uniunii Europene. MPCC va prelua comanda
misiunilor militare neexecutive ale UE, servind drept structură de comandă și control
a acestora. MPCC urmărește să îmbunătățească structurile UE de gestionare a crizelor,
deoarece lipsa unei astfel de structuri subminează capacitatea UE de a-și planifica și
a-și derula propriile operații în mod independent.
PESCO a fost lansată în decembrie 2017, la aceasta participând 25 de state membre
ale UE. Aceasta funcționează pe baza unor proiecte concrete (în prezent, 34) și a unor
angajamente obligatorii, mai multe dintre acestea fiind orientate către consolidarea
sectorului european de apărare. Membrii PESCO se angajează să crească bugetele
naționale de apărare în termeni reali, să crească cheltuielile de investiții pentru
apărare spre 20 % din cheltuielile totale pentru apărare și să investească mai mult în
cercetare și tehnologie în domeniul apărării - cu scopul de a atinge 2 % din
cheltuielile totale pentru apărare. În plus, aceștia se angajează să dezvolte și să
furnizeze capabilități de apărare „relevante din punct de vedere strategic” și să
contribuie la proiecte care stimulează industria europeană de apărare.
CARD, un proces voluntar inițiat de statele membre, de monitorizare a planurilor de
apărare ale statelor membre ale UE pentru a ajuta la coordonarea cheltuielilor și
pentru a identifica posibile proiecte în colaborare. CARD a fost lansat în 2017 cu o
funcționare de probă. Acesta este gestionat într-o manieră coerentă cu activitățile
NATO de planificare a apărării.
Din 2017, UE urmărește să îmbunătățească mobilitatea militară, asigurând circulația
fără probleme, eficientă și eficace a personalului militar și a mijloacelor militare pe
întreg teritoriul UE și în afara acestuia. Mobilitatea militară ar îmbunătăți pregătirea și
răspunsul UE în caz de criză și ar permite statelor membre ale UE să acționeze mai
rapid, în conformitate cu nevoile și responsabilitățile lor în materie de apărare. Prin
Mecanismul pentru interconectarea Europei din noul CFM, alocarea unei sume de 6,5
miliarde EUR va sprijini infrastructura de transport cu dublă utilizare civilă și militară.
În iunie 2018, ÎR/VP a prezentat o propunere de Instrument european pentru pace în
afara bugetului (EPF), în valoare de 10,5 miliarde EUR, menit să finanțeze toate
acțiunile externe din cadrul PESC cu implicații militare și de apărare. Scopul creării
Instrumentului european pentru pace este acela de a crește capacitatea UE de a
proteja interesele UE în materie de securitate și de a preveni conflictele, de a
consolida pacea și securitatea la nivel mondial.
În prezent, UE are 16 misiuni civile și operații militare de PSAC pe trei continente, cu
o gamă largă de mandate și care utilizează peste 5 000 de membri de personal civil și
militar. De exemplu, operația navală EUNavfor MED (Sophia), înființată în 2015, are ca
scop destructurarea modelului de afaceri al persoanelor care introduc ilegal migranți
și al traficanților din zona central-sudică a Mării Mediterane. S-a estimat că această
operație a salvat aproape 45 000 de persoane. În noiembrie 2017, UE a creat o misiune
de sprijin a reformei sectorului securității din Irak (EUAM Irak). Printre alte funcții,
această misiune asigură consultanță strategică privind elaborarea strategiilor
naționale de combatere a terorismului și a criminalității organizate.

7
EPRS | Serviciul de Cercetare al Parlamentului European

Ca parte a efortului de a consolida securitatea și apărarea Europei, UE a semnat două

declarații comune privind cooperarea cu NATO, în 2016 și în 2018. În prezent, există
74 de propuneri de cooperare în domenii precum: combaterea amenințărilor hibride;
cooperarea operațională; interoperabilitatea; migrația neregulamentară, securitatea
cibernetică; industria de apărare; exercițiile comune; sprijinirea eforturilor de întărire
a capacităților ale partenerilor; combaterea terorismului; femeile; pacea și securitatea
și mobilitatea militară.
În 2018, UE a inițiat o reexaminare strategică a dimensiunii civile a PSAC, care să ia
forma unui pact privind PSAC civilă (CCC). Această reexaminare are scopul de a
adapta PSAC la provocările geopolitice actuale și de a contribui la capacitatea UE de
a ținti crizele de securitate. Printre obiectivele prevăzute în pactul privind PSAC civilă
se numără desfășurarea mai rapidă, un proces mai rapid de luare a deciziilor
operaționale, dezvoltarea continuă a capabilităților și intensificarea cooperării cu alți
actori și alte organizații internaționale relevante.

Potențialul pentru viitor

Dezbaterea cu privire la viitorul politicii UE de securitate și apărare este profund complexă, cu mai
multe scenarii potențiale pentru viitor, prezentate în Documentul de reflecție din 2017 al Comisiei
privind viitorul apărării europene. Cel mai ambițios dintre cele trei scenarii prezentate în acest
document prevede definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii, care să ducă la o
apărare comună în temeiul articolului 42 din Tratatul UE. Până în prezent, contribuțiile șefilor de stat
sau de guvern care au intervenit în dezbaterile privind Viitorul Europei au indicat, de asemenea, un
consens larg cu privire la faptul că instabilitatea și imprevizibilitatea care caracterizează peisajul
global de securitate necesită un răspuns comun din partea UE și a statelor sale membre. Prin urmare,
aceștia au sprijinit, în general, eforturile în curs în vederea consolidării securității și a apărării UE ca
mijloc de asigurare a securității și a prosperității cetățenilor Uniunii. Unii dintre cei mai înfocați
susținători ai unei uniuni europene autentice a apărării au ajuns chiar să vorbească despre o armată
a UE, complementară NATO, ca o evoluție posibilă pe termen lung, deși ce ar implica aceasta efectiv
rămâne un subiect de dezbatere.
În anii următori, Fondul european de apărare își va intensifica activitățile și se preconizează că va
atinge deplina capacitate planificată cu privire la coordonarea, suplimentarea și amplificarea
investițiilor naționale în cercetarea în domeniul apărării, în dezvoltarea de prototipuri și în
achiziționarea de echipamente și tehnologii destinate sectorului apărării. Investițiile bugetare în
acest fond vor reprezenta fără îndoială un pas înainte în direcția unei reale uniuni europene a
apărării. Conform unui acord dintre statele membre, 35 % din cheltuielile lor pentru echipamente se
vor utiliza pentru proiecte în colaborare. Reglementările financiare vor încuraja continuarea
cooperării dintre statele membre. Forțele armate naționale, precum și societățile private și
institutele de cercetare vor beneficia de Fondul european de apărare. Cooperarea se va intensifica
în continuare în cadrul PESCO, nu numai prin politici comune, ci și prin punerea în comun a
resurselor și prin contribuția la sporirea eficienței cheltuielilor pentru pace și securitate. PESCO va
îmbunătăți colaborarea în domeniul investițiilor, al dezvoltării capabilităților și al pregătirii
operaționale - domenii care au fost subfinanțate în trecut în unele țări ale UE.
În ceea ce privește misiunile PSAC, acordul statelor membre de a spori contribuțiile la misiunile civile
de PSAC și de a consolida capacitatea UE de a desfășura misiuni civile de gestionare a crizelor în
cadrul noului pact privind PSAC civilă ar putea stimula în mod semnificativ capacitățile UE de
gestionare a crizelor.
Dincolo de inițiativele deja lansate, există posibilități semnificative pentru acțiuni suplimentare ale
UE în domeniul securității și al apărării pe baza dispozițiilor Tratatului de la Lisabona. La sfârșitul
anului 2017, Parlamentul European a invitat ÎR/VP să lanseze o carte albă privind securitatea și
apărarea UE pe baza Strategiei globale a UE (EUGS). Mergând chiar mai departe, Parlamentul a
propus să se evalueze posibilitatea de a crea o direcție generală (DG) pentru apărare în cadrul

8
 Securitatea și apărarea

Comisiei. În legislatura precedentă, Parlamentul a sprijinit utilizarea eficace a instrumentelor PSAC

existente, coordonând mai bine acțiunile naționale și punând mai mult în comun resursele.
Parlamentul a subliniat că este important să se soluționeze problemele operaționale existente de
mult timp legate de desfășurarea grupărilor tactice ale UE, operaționale din 2007, dar care nu au fost
utilizate niciodată. În ceea ce privește supravegherea parlamentară, Parlamentul a solicitat ca
Subcomisia sa pentru securitate și apărare (SEDE) să fie ridicată la rangul de comisie de sine
stătătoare, crescând astfel numărul potențial de rapoarte din proprie inițiativă în domeniul apărării
și al securității și permițând comisiei să recomande teme pentru rapoarte și raportori în mod direct
în cadrul Conferinței președinților, să adopte rapoarte și să le prezinte direct în plen.
În final, extinderea potențială a domeniului de aplicare al votului cu majoritate calificată în anumite
domenii ale PESC, inclusiv cu privire la regimurile de sancțiuni și deciziile privind misiunile civile de
PSAC, propusă de președintele Comisiei, dl Juncker, în Discursul său privind starea Uniunii din 2018,
ar putea avea implicații considerabile pentru viitorul politicii de securitate și apărare a UE.

PRINCIPALELE REFERINȚE
Lazarou E., Peace and Security in 2018: Overview of EU action and outlook for the future (Pacea și securitatea
în 2018: O prezentare generală a acțiunilor UE și o perspectivă pentru viitor), EPRS (Serviciul de Cercetare
al Parlamentului European), mai 2018.
Lazarou E. împreună cu Barzoukas G., European defence – A year on from the global strategy (Apărarea
europeană - Un an de la strategia globală), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, iulie 2017.
Pawlak P., A global strategy on foreign and security policy for the EU (O strategie globală pentru politica
externă și de securitate a Uniunii Europene), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, martie
2017.

NOTĂ DE FINAL
1
Această secțiune a fost elaborată de Alina Dobreva, iar graficele au fost realizate de Nadejda Kresnicika-Nikolciova.

DECLINAREA RESPONSABILITĂȚII ȘI DREPTURI DE AUTOR

Prezentul document li se adresează deputaților și membrilor personalului Parlamentului European și a fost
elaborat ca material de referință pentru a-i sprijini în desfășurarea activității lor parlamentare. Conținutul acestui
document reprezintă exclusiv responsabilitatea autorului (autorilor) și orice opinii exprimate în acesta nu
reprezintă neapărat poziția oficială a Parlamentului European.
Reproducerea și traducerea documentului în scopuri necomerciale sunt autorizate, cu condiția ca sursa să fie
menționată și ca Parlamentul European să fie anunțat în prealabil și să primească o copie a materialului.
© Uniunea Europeană, 2019.
Sursa foto: © niyazz / Fotolia.
eprs@ep.europa.eu (contact)
www.eprs.ep.parl.union.eu (intranet)
www.europarl.europa.eu/thinktank (internet)
http://epthinktank.eu (blog)