Raport Coeziune UE - S5

Coeziunea în Europa în perspectiva anului 2050
Al optulea raport de coeziune

economică, socială și teritorială
Politica Regională
și Urbană
Coeziunea în Europa
în perspectiva
anului 2050
Al optulea raport de coeziune economică, socială și teritorială

Printed by the Publications Office of the European Union, Luxembourg
Manuscris finalizat în decembrie 2021
Editor: Lewis Dijkstra, Comisia Europeană, Direcția Generală Politica Regională și Urbană
Autorii principali pentru fiecare capitol sunt: Capitolul 1: Lewis Dijkstra, Magdalena Grzegorzewska și Philippe Monfort; Capitolele
2 și 4: Martijn Brons; Capitolul: 3 Philippe Monfort; Capitolul 5: Laura De Dominicis și Magdalena Grzegorzewska; Capitolul 6:
Lewis Dijkstra; Capitolul 7: Paola Annoni; Capitolul 8: Carlo Gianelle; Capitolul 9: Philippe Monfort, John Walsh și Terry Ward.
Hărțile, graficele și datele au fost pregătite de Linde Ackermans, Lucie Lecomte, Teresa Perez Castaño și Hugo Poelman, cu
sprijinul lui Emile Robe și Olivier Draily.
Raportul a beneficiat de contribuțiile colegilor din cadrul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene: Peter Benczur și
Elisabeth Joossens din partea unității Finanțe și Economie (B1); Ricardo Barranco, Filipe Batista e Silva, Carlotta Fioretti, Fabrizio
Guzzo, Chris Jacobs-Crisioni, Mert Kompil, Mario Marin, Carolina Perpiña Castillo, Martina Pertoldi, Cristian Pigaiani, Paola
Proietti, Patrizia Sulis, Giulia Testori, Sjoerdje Van Heerden, Ine Vandecasteele și Carlo Lavalle din partea unității Dezvoltare
teritorială (B3); Paolo Bertoldi, Georgia Kakoulaki, Albana Kona și Giulia Melic din partea unității Eficiență energetică și Surse
regenerabile (C2); Biagio Ciuffo din partea unității Transport durabil (C4); Monica Crippa, Diego Guizzardi, Fabio Monforti-Ferrario,
Enrico Pisoni și Philippe Thunis din partea unității Aer și climă (C5); Alessandra Bianchi, Juan Carlos Ciscar, Panayotis Christidis,
Aris Christodoulou, Luc Feyen, Simon Gosling, Miguel Olariaga Guardiola, Theresa Gutberlet, Jochen Hinkel, Juan Nicolás Ibáñez,
Lorenzo Mentaschi, Ignazio Mongelli, Michalis I. Vousdoukas și Philip Ward din partea unității Economia schimbărilor climatice, a
energiei și a transporturilor (C6); Zoi Kapetaki, José Moya și Pablo Ruiz din partea unității Cunoașterea în serviciul uniunii energe-
tice (C7); Alessandra La Notte, Joachim Maes, Federica Marando, Sara Vallecillo și Grazia Zulian din partea unității Resurse terito-
riale (D3); Lorenzo Alfieri, Christina Corbane, Francesco Dottori, Sergio Freire, Michele Melchiorri, Eamonn Mulholland și Marcello
Schiavina din partea unității Gestionarea riscului de dezastre (E1); Alessandra Conte, Stefano Maria Iacus, Fabrizio Natale,
Francesco Sermi, Marco Scipioni, Spyridon Spyratos și Guido Tintori din partea unității Demografie, Migrație și Guvernanță (E6).
Această publicație a fost realizată cu asistență tehnică din partea Applica (Belgia) în colaborare cu SeproTec (Spania).
Această publicație poate fi consultată online la: https://ec.europa.eu/regional_policy/en/information/cohesion-report/
Dacă aveți observații legate de raport, v-am fi recunoscători dacă le-ați trimite la:
Comisia Europeană
Direcția Generală Politica Regională și Urbană Unitatea B1 – Elaborarea de politici și analiză economică
B-1049 Bruxelles
E-mail: regio-B1-head-of-unit@ec.europa.eu
Nici Comisia Europeană și nici orice alte persoane care acționează în numele Comisiei nu sunt responsabile pentru modul în care
ar putea fi utilizate informațiile oferite în continuare.
Acest document nu poate fi considerat drept o luare de poziție oficială a Comisiei Europene.
Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022
© Uniunea Europeană, 2022
Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei.
Pentru orice utilizare sau reproducere a unor elemente care nu sunt deținute de Uniunea Europeană, este posibil să fie necesară
solicitarea permisiunii direct de la titularii drepturilor respective. Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor asupra ima-
ginilor de pe copertă și a imaginilor de la începutul capitolelor 1-9 (sursa: Shutterstock).
Print ISBN 978-92-76-46661-1 ISSN xxxx-xxxx doi: 10.2776/075847 KN-01-22-027-RO-C

PDF ISBN 978-92-76-46641-3 ISSN xxxx-xxxx doi: 10.2776/934718 KN-01-22-027-RO-N
Cuvânt înainte
La momentul publicării acestui celui de-al optulea raport de coeziune, lumea

intră în al treilea an al pandemiei de COVID-19. În Europa, ne străduim să
avem o redresare puternică și echilibrată – și, într-adevăr, măsurile decisive
luate la nivel european au evitat consecințe mai grave, iar economia noas-
tră își revine mai repede decât se preconiza. Datele ponderate la nivelul UE
ascund însă adesea diferențe regionale semnificative. Știm din experiență
că crizele riscă să ne fisureze casa comună: există oare posibilitatea ca re-
dresarea să lase unele regiuni în urmă?
Constatările preliminare ale raportului arată că pandemia a pus la încer-

care sistemele noastre de sănătate, dar și structurile noastre economice
și sociale, scoțând la lumină diferențe regionale însemnate în acest sens.
Restricțiile asupra circulației persoanelor și a bunurilor au dus la o recesiune
accentuată în unele regiuni. Închiderea frontierelor naționale a afectat, în
mod disproporționat, regiunile de frontieră. Pe scurt, au apărut noi dispari-
tăți teritoriale și sociale.
Pe lângă impactul pandemiei, analiza aprofundată a prezentului raport re-

levă și o varietate de tendințe legate de coeziunea teritorială din cadrul
Uniunii – unele sunt pozitive, însă altele prezintă motive de îngrijorare. iii
Majoritatea regiunilor mai puțin dezvoltate continuă să recupereze din de-
calaje, însă multe regiuni de tranziție rămân în urmă. Ratele ocupării forței
de muncă sunt mai mari ca niciodată, însă disparitățile regionale rămân
însemnate și persistă o serie de insule de deprivare, chiar și în regiunile
prospere. Numărul celor care urmează o formă de învățământ terțiar conti-
nuă să crească, dar crește și decalajul în materie de inovare. Încrederea în
UE este în creștere, însă rămâne scăzută în unele regiuni, mai ales în zonele
rurale. Calitatea guvernanței s-a îmbunătățit, însă statul de drept s-a dete-
riorat în unele state membre.
De-a lungul mai multor decenii, politica de coeziune a UE a redus disparități-

le regionale, a stimulat creșterea economică și a îmbunătățit calitatea vieții.
Aceasta a avut un rol central în promovarea convergenței sociale ascen-
dente promovate de Pilonul european al drepturilor sociale. Programele noii
politici de coeziune pentru perioada 2021‑2027 vor continua pe acest drum,
în strânsă coordonare cu forța financiară a pachetului NextGenerationEU.
Rămân însă o serie de provocări, iar politicile trebuie să se adapteze – lumea

se schimbă rapid. Cum poate politica de coeziune să sprijine tranziția verde
și digitală? Cum poate răspunde provocărilor demografice? Cum poate evita
crearea unor disparități noi sau exacerbarea celor existente? Cum poate să
aducă inovarea în toate regiunile, să promoveze cooperarea transfrontalieră
eficace și să consolideze legăturile dintre orașe și zonele rurale? Cum poate
promova mai bine incluziunea socială și participarea femeilor, a persoanelor
cu dizabilități, a tinerilor, a lucrătorilor slab calificați, a migranților, a minorită-
ților etnice și a persoanelor care trăiesc în zone defavorizate pe piața muncii?
Într-un mediu nesigur și plin de provocări, trebuie să ne întrebăm: care

sunt cele mai bune instrumente și abordări pentru a continua să realizăm
o Uniune mai competitivă, bazată pe coeziune socială, echilibrată din punct
de vedere teritorial și adaptată exigențelor viitorului? Nu doar în următorii
câțiva ani, ci în următorii 30 de ani. Cum poate politica de coeziune să își
îndeplinească în continuare rolul de „vehicul de convergență” al Europei?
Este o discuție necesară, o discuție care trebuie să se întemeieze pe date
concrete: conținutul detaliat și analiza aprofundată ale prezentului raport
vor ajuta la fundamentarea dezbaterii.
Elisa Ferreira, Nicolas Schmit,

comisar pentru coeziune comisar pentru locuri de muncă
și reforme și drepturi sociale
iv
Cuprins
Cuvânt înainte iii
Lexicon vii
Aspecte-cheie xiii
Introducere xiii
Coeziunea în Uniunea Europeană s-a îmbunătățit, însă lacunele persistă xiii
Vectorii determinanți ai creșterii regionale tind să stimuleze coeziunea xx
Noi oportunități de creștere economică, dar și riscuri de noi disparități xxii
Provocări pentru politica de coeziune xxvi
Capitolul 1 Dimensiunea regională a pandemiei de COVID-19 1
Impactul pandemiei asupra sănătății 2
Impactul pandemiei asupra economiei 6
Capitolul 2 O Europă mai inteligentă 19
Tendințele recente în materie de convergență și divergență în rândul statelor membre
și al regiunilor UE 20
Productivitatea în statele membre mai puțin dezvoltate recuperează din decalaje 29
Capcanele dezvoltării și riscurile conexe pentru regiunile europene 35
Competitivitatea regiunilor UE 41
Capitolul 3 O Europă mai verde, cu emisii scăzute de carbon 63
Acțiunile UE în domeniul climei și Pactul verde european 64 v
Reducerea impactului schimbărilor climatice 74
Îmbunătățirea mediului nostru înconjurător 82
Capitolul 4 O Europă mai conectată 103
Transportul feroviar poate concura cu zborurile pe distanță scurtă 104
Performanța transportului rutier și a transportului feroviar pentru călătoriile pe timp
de zi – și nu numai – diferă în funcție de statul membru și de gradul de urbanizare 109
Legăturile cu destinațiile din apropiere: performanța transportului în orașe și în zonele
metropolitane 121
Conexiunile în bandă largă arată un decalaj între mediul urban și cel rural 128
Capitolul 5 O Europă mai socială și mai incluzivă 135
Înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19, piețele muncii din regiunile UE treceau
printr-o perioadă de tendințe pozitive 136
Regiunile cu orașe mari au o forță de muncă mai înalt calificată, o pondere mai mică
a abandonului școlar și rezultate mai bune ale elevilor 141
Sărăcia și excluziunea socială au scăzut în UE, însă rămân ridicate în sudul UE și în zonele
rurale din estul UE 158
Migranții din afara UE se confruntă cu mai multe provocări pe piața muncii și cu un risc
mai mare de sărăcie 163
Unde prosperă femeile în UE 172
Măsurarea progresului social la nivel regional 182
Capitolul 6 O Europă mai apropiată de cetățenii săi 187

Schimbările demografice 188
Oamenii sunt la fel de mulțumiți
de viețile lor în orașele mari, orașele
mici, suburbii și zonele rurale 202
Locuitorii din mediul rural sunt mai puțin înclinați să aibă încredere în UE 209
Capitolul 7 O mai bună guvernanță 213
Monitorizarea și analiza comparativă a calității instituțiilor 214
Indicatorii internaționali privind calitatea instituțiilor 215
Corupția 222
Achizițiile publice: standarde ridicate pentru protejarea interesului public 225
Un mediu de afaceri eficient și agil reprezintă un atu-cheie 230
E-guvernarea ca o modalitate de sporire a transparenței și a răspunderii 234
Capitolul 8 Investițiile naționale și coeziunea 241
Politica de coeziune, investițiile și politicile naționale care abordează disparitățile teritoriale 242
Evoluțiile finanțelor publice naționale 244
Finanțele publice subnaționale și descentralizarea 253
Concluzii 264
vi Capitolul 9 Impactul politicii de coeziune 267
Introducere 268
Monitorizarea și dovezile evaluărilor 270
Interreg 291
Impactul macroeconomic al finanțării 292
Referințe 301
Lista figurilor, a hărţilor, tabelelor şi casetelor 311
Lexicon
Politica de coeziune: Acoperă toate programele finanțate din următoarele fonduri: Fondul social european
(FSE+), Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC).
Este cunoscută și sub denumirea de politică regională.
Fonduri structurale: Fondul social european (FSE+) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDR).
Abrevieri
ANC Zonă care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice
AROPE Expus(ă) riscului de sărăcie sau de excluziune socială
CDTI Cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare
CEAP Planul de acțiune pentru economia circulară
Cedefop Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale
CFM Cadrul financiar multianual
CLC CORINE Land Cover
COFOG Clasificarea Funcțiilor Administrației Publice
COVnm Compuși organici volatili nemetanici
CRII Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus
CRiT Regiuni carbonifere în tranziție
CV Coeficient de variație
DG ECFIN Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare, Comisia Europeană
DG REGIO Direcția Generală Politica Regională și Urbană, Comisia Europeană
DLRC Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității
EEN Rețeaua întreprinderilor europene
EFP Educație și formare profesională vii
EIBIS Studiul privind investițiile al Băncii Europene de Investiții
EIS Tabloul de bord european privind inovarea
EQI Indicele european privind calitatea administrațiilor publice
ERP Planificarea resurselor întreprinderii
ESD Decizia privind partajarea eforturilor
ESIF Fondurile structurale și de investiții europene
ETS Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii
EU-SILC Statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață
EU-SPI Indicele regional de progres social al UE
EUIPO Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
EUSSSM Strategia UE pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă
FC Fondul de coeziune
FEADR Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
FEDR Fondul european de dezvoltare regională
FEGA Fondul european de garantare agricolă
FemAI Indicele privind realizările femeilor
FemDI Indicele privind dezavantajele cu care se confruntă femeile
FSE+ Fondul social european (abrevierea anterioară era FSE)
FTJ Fondul pentru o tranziție justă
GES Gaz cu efect de seră
HDEP Potențial ridicat de ocupare a forței de muncă în contextul decarbonizării
IA Inteligență artificială
ICR Indicele competitivității regionale
INS Institut național de statistică
IPCC Grupul interguvernamental privind schimbările climatice
ISCED Clasificarea Internațională Standard a Educației
ISCO Clasificarea Internațională Standard a Ocupațiilor

ISD Investiții străine directe
ITI Investiții teritoriale integrate
JRC Centrul Comun de Cercetare, Comisia Europeană
LAI Indicele autonomiei locale
LAU Unitate administrativă locală
LBM Harta de bază LUISA
LFS Ancheta (UE) asupra forței de muncă
LIFE Instrumentul financiar pentru mediu
LVG Lanț valoric global
MAD Abaterea absolută medie
MIE Mecanismul pentru interconectarea Europei
MNE Întreprinderi multinaționale
MTJ Mecanismul pentru o tranziție justă
NEETS (Tânăr) care nu este încadrat profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare
NUTS Nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
ODD Obiective de dezvoltare durabilă
OP Obiectiv de politică
PAC Politica agricolă comună
PIB Produsul intern brut
PISA Programul (OCDE) pentru evaluarea internațională a elevilor
viii
PNEC Plan național privind energia și clima
PO Program operațional
pp Punct procentual
PTF Productivitatea totală a factorilor
PTTJ Plan teritorial pentru o tranziție justă
RAI Indicele autorității regionale
RBC Raportul beneficii-costuri
RDEP Potențial restrâns de ocupare a forței de muncă în contextul decarbonizării
REACT Asistența de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei
RGECA Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare
RIS Tabloul de bord regional privind inovarea
SDEP Potențial lent de ocupare a forței de muncă în contextul decarbonizării
SPC Standarde ale puterii de cumpărare
STIM Științe, tehnologie, inginerie și matematică
TED Tenders Electronic Daily
TEN-T Rețeaua transeuropeană de transport
UE Uniunea Europeană
VAB Valoare adăugată brută
VEG-GAP Vegetație pentru planurile urbane verzi de calitate a aerului
VNB Venit național brut
WGI Indicator de guvernanță la nivel mondial
WJP World Justice Project
YEI Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor
ZUF Zonă urbană funcțională
Pentru facilitarea lecturii, referirea la fonduri se face, în întreg raportul, folosind denumirea lor actuală,
chiar dacă unele dintre ele și-au schimbat denumirea de-a lungul timpului.
Lexicon
Statele membre și abrevierile lor

BE Belgia
BG Bulgaria
CZ Cehia
DK Danemarca
DE Germania
EE Estonia
IE Irlanda
EL Grecia
ES Spania
FR Franța
HR Croația
IT Italia
CY Cipru
LV Letonia
LT Lituania
LU Luxemburg
HU Ungaria
MT Malta
NL Țările de Jos
AT Austria
PL Polonia ix
PT Portugalia
RO România
SI Slovenia
SK Slovacia
FI Finlanda
SE Suedia
Grupări geografice
Grupări ale statelor membre
În funcție de situarea geografică
Statele membre estice: BG, CZ, EE, HR, LV, LT, HU, PL, RO, SI, SK
Statele membre sudice: EL, ES, IT, CY, MT, PT
Statele membre nord-vestice: BE, DK, DE, IE, FR, LU, NL, AT, FI, SE
În funcție de nivelul de dezvoltare
State membre mai puțin dezvoltate: BG, EL, HR, LV, LT, HU, PL, RO (VNB pe cap de locuitor sub 75 % din media
EU‑27 pentru perioada 2015-2017).
State membre moderat dezvoltate: CZ, EE, CY, MT, PT, SI, SK (VNB pe cap de locuitor între 75 % și 90 % din
media EU‑27 pentru perioada 2015-2017).
State membre puternic dezvoltate: BE, DK, DE, IE, ES, FR, IT, LU, NL, AT, FI, SE (VNB pe cap de locuitor de cel
puțin 90 % din media EU‑27 pentru perioada 2015-2017).
Statele membre mai puțin dezvoltate și cele moderat dezvoltate sunt eligibile pentru a beneficia de sprijin din
Fondul de coeziune pentru perioada 2021-2027.
Tipuri de regiuni NUTS 2

Politica de coeziune pentru perioada 2021-2027 folosește trei categorii de regiuni în funcție de PIB-ul pe cap
de locuitor pentru anii 2015, 2016 și 2017 (a se vedea harta).
Regiuni mai puțin dezvoltate: PIB pe cap de locuitor (SPC) sub 75 % din media EU‑27.
Regiuni de tranziție: PIB pe cap de locuitor (SPC) între 75 % și 100 % din media EU‑27.
Regiuni mai dezvoltate: PIB pe cap de locuitor (SPC) peste 100 % din media EU‑27.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
REGIOgis
Categorii de regiuni pentru politica de coeziune (FEDR și FSE+), 2021-2027
Regiuni mai puțin dezvoltate [PIB pe cap de locuitor (SPC) sub 75 % din media EU-27]
Regiuni de tranziție [PIB pe cap de locuitor (SPC) între 75 % și 100 % din media EU-27]
Regiuni mai dezvoltate [PIB pe cap de locuitor (SPC) peste 100 % din media EU-27]
PIB pe cap de locuitor: media 2015-2016-2017.
0 500 km
© EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative

Lexicon
Tipuri de regiuni și zone

Regiuni metropolitane
Aceasta este o clasificare a regiunilor la nivelul NUTS 3, stabilită ca tipologie teritorială a UE în Regulamentul
TERCET. Clasificarea a fost elaborată în colaborare cu OCDE. Constă într-o aproximare NUTS 3 a tuturor zonelor
urbane funcționale cu peste 250 000 de locuitori. Sunt identificate două tipuri de regiuni metropolitane: regi-
unile capitalelor și alte regiuni metropolitane. Regiunile metropolitane ale capitalelor includ capitala națională.
O metodologie detaliată este inclusă în Manualul metodologic al Eurostat referitor la tipologiile teritoriale
(ediția din 2018).
Regiuni predominant urbane, intermediare și predominant rurale
Aceasta este o clasificare a regiunilor la nivelul NUTS 3, stabilită ca tipologie teritorială a UE în Regulamentul
TERCET. O metodologie detaliată este inclusă în Manualul metodologic al Eurostat referitor la tipologiile teri-
toriale (ediția din 2018).
Zone frontaliere
Zonele frontaliere, astfel cum sunt definite în scopuri analitice, sunt zone cu o lățime de cel puțin 25 de km
situate de-a lungul frontierelor terestre din interiorul UE, de-a lungul frontierelor terestre cu țările AELS și, în
Irlanda, de-a lungul frontierei cu Irlanda de Nord.
Regiuni ultraperiferice
Regiunile ultraperiferice ale UE sunt Canarias (Spania), Guyane, Guadeloupe, La Réunion, Martinique, Mayotte
și Saint-Martin (Franța), Açores și Madeira (Portugalia). În scopul clasificării NUTS, Saint-Martin este parte a
regiunii NUTS 2 Guadeloupe.
Gradul de urbanizare
xi
Orașe mari: unități administrative locale cu peste 50 % din populație într-un centru urban.
Orașe mici și suburbii: unități administrative locale cu peste 50 % din populație în clustere urbane, dar în
care mai puțin de 50 % din populație trăiește într-un centru urban.
Zone rurale: unități administrative locale cu peste 50 % din populație în celule de grilă rurale.
Clasificarea în funcție de gradul de urbanizare se bazează pe o tipologie de celule de grilă de 1 km². S-a definit
o tipologie mai detaliată la nivel de celule de grilă, în care sunt distinse șase clase:
• Orașe mari
• Orașe mici
• Suburbii
• Sate
• Zone rurale dispersate
• Zone predominant nelocuite.
Pentru informații suplimentare, a se vedea:
https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-manuals-and-guidelines/-/ks-02-20-499
Orașe mari, zone de navetă și zone urbane funcționale
Orașe mari: aceeași definiție ca cea de mai sus.
Zone de navetă: unități administrative locale învecinate în care cel puțin 15 % din populația activă face
naveta spre un oraș.
Zone urbane funcționale: orașul plus zona de navetă aferentă.
Pentru informații suplimentare, a se vedea:
https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-manuals-and-guidelines/-/ks-02-20-499
xii
Aspecte-cheie
1. Introducere
Al optulea raport de coeziune prezintă principalele modificări la nivelul dis-
parităților teritoriale din ultimul deceniu și modul în care politicile au afectat
aceste disparități. Acesta subliniază potențialul tranziției verzi și al tranziției
digitale ca noi factori determinanți ai creșterii în UE, dar susține că, în lipsa
unor măsuri de politică adecvate, pot apărea noi disparități economice, soci-
ale și teritoriale. La final, raportul lansează un proces de reflecție cu privire la
modul în care politica de coeziune ar trebui să evolueze pentru a răspunde
acestor provocări și, în special, cu privire la modul în care se poate asigura că
abordările localizate, pe mai multe niveluri și bazate pe parteneriat continuă
să îmbunătățească coeziunea, valorificând totodată sinergiile și integrând
obiectivele coeziunii în alte politici și instrumente.
2. Coeziunea în Uniunea Europeană

s-a îmbunătățit, însă lacunele persistă
Raportul de coeziune evaluează evoluția pe termen lung a disparităților regio-
nale, dar abordează succint și efectele dramatice pe termen scurt ale pandemiei
de COVID-19. Aceasta a avut un impact asimetric asupra regiunilor UE, reflec- xiii
tând capacități, restricții și structuri economice regionale în materie de asistență
medicală diferite. Pandemia de COVID-19 a determinat deja creșterea cu 13 %
a mortalității în UE (Capitolul 1), dar impactul de până acum este mai mare în
regiunile mai puțin dezvoltate, unde mortalitatea a crescut cu 17 %1. Pandemia
a provocat cea mai gravă recesiune de după 1945, afectând în special sectoa-
rele care depind de interacțiunea personală, cum ar fi turismul, și a modificat
drastic locurile noastre de muncă, școlile și interacțiunile sociale, iar restricțiile
de călătorie au avut un impact disproporționat asupra regiunilor de la frontiere.
Convergența a fost determinată de creșterea accentuată în regiunile mai

puțin dezvoltate, dar avantajul costurilor reduse și randamentul investiți-
ilor în infrastructură se pot diminua în timp.
Din 2001, regiunile mai puțin dezvoltate din estul UE au recuperat deca-
lajul față de restul UE, ceea ce a dus la o reducere substanțială a decalajului
PIB-ului pe cap de locuitor (Harta 1). Ratele lor ridicate de creștere au fost ge-
nerate de transformări structurale, în special de o reorientare a ocupării forței
de muncă din sectorul agricol către sectoare cu o valoare adăugată mai mare.
Unele dintre aceste regiuni s-au bazat pe investiții în infrastructură și pe cos-
turi reduse pentru a promova creșterea economică. Cu toate acestea, randa-
mentul investițiilor în infrastructură va scădea, iar avantajul costurilor reduse
se va diminua dacă salariul real va crește mai repede decât productivitatea,
în special în sectoarele comerciale. Pentru ca regiunile mai puțin dezvoltate
să nu cadă într-o capcană a dezvoltării în viitor, acestea vor trebui să își con-
solideze sectoarele învățământului și al formării profesionale, să investească
mai mult în cercetare și inovare și să îmbunătățească calitatea instituțiilor lor.
1 Regiunile mai puțin dezvoltate au un nivel al PIB-ului care se situează la mai puțin de 75 % decât media
UE, regiunile de tranziție având un PIB între 75 % și 100 %, iar regiunile mai dezvoltate peste 100 %.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
xiv
REGIOgis
Harta 1 Creșterea PIB-ului pe cap de locuitor, 2001-2019

Variația procentuală medie în raport cu anul precedent
<0 1,21 - 1,50
0 - 0,50 1,50 - 2
0,50 - 0,75 2-3 EU-27= 1,21
Sursa: DG REGIO pe baza datelor JRC și Eurostat.
0,75 - 1 3-4
1 - 1,21 >4
0 500 km

Aspecte-cheie
Mai multe regiuni cu venituri medii și mai puțin dezvoltate, în special din
sudul UE, au înregistrat stagnare economică sau declin (Harta 1), suge-
rând faptul că sunt blocate într-o capcană a dezvoltării (Harta 2).2 Multe
dintre acestea au fost afectate de criza economică și financiară din 2008 și
fac eforturi să se redreseze de atunci. Creșterea pe termen lung va necesita
reforme ale sectorului public, o forță de muncă mai calificată și o capacitate
mai mare de inovare.
Regiunile metropolitane ale capitalelor au înregistrat rezultate mai bune

decât alte regiuni. Între 2001 și 2019, PIB-ul real pe cap de locuitor în regiu-
nile metropolitane a crescut mai rapid decât în alte regiuni ale UE (Capitolul 2).
În sudul și estul UE, atât regiunile din jurul capitalelor, cât și alte regiuni me-
tropolitane au înregistrat o creștere mai mare a PIB-ului și a ocupării forței de
muncă pe cap de locuitor, ceea ce a condus la o concentrare tot mai mare a
activității economice și a ocupării forței de muncă în aceste regiuni. Cu toate
acestea, în nord-vestul UE, regiunile metropolitane și alte regiuni s-au dez-
voltat într-un ritm similar, în timp ce numai regiunile din jurul capitalelor au
înregistrat o creștere ușor mai rapidă.
S-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește îmbunătățirea

ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale3, deși încă persistă provo-
cări structurale majore.
Ocuparea forței de muncă a crescut, însă disparitățile regionale sunt mai xv

semnificative decât înainte de 2008 (Capitolul 5). Criza economică din
2008 a dus la o creștere semnificativă a disparităților regionale, atât în ceea
ce privește rata ocupării forței de muncă, cât și rata șomajului. La nivelul UE,
rata de ocupare a forței de muncă s-a redresat complet după criză, atingând
în 2019 cea mai ridicată valoare a sa, și anume 73 % pentru persoanele cu
vârste cuprinse între 20 și 64 de ani. După 2008, disparitățile regionale s-au
diminuat, dar au rămas mai mari decât înainte de criza economică. Ratele de
ocupare a forței de muncă în regiunile mai puțin dezvoltate rămân cu mult
sub cele din regiunile mai dezvoltate (Harta 3).
Reducerea disparităților regionale în materie de ocupare a forței de mun-

că necesită o creștere mai importantă a ocupării forței de muncă și o
reducere a disparității de gen. În regiunile mai puțin dezvoltate, disparitatea
de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă este aproape dublă față
de cea din regiunile mai dezvoltate (17 puncte procentuale comparativ cu
9 puncte procentuale). În general, femeile din regiunile mai puțin dezvoltate
sunt mai susceptibile de a fi dezavantajate în comparație cu bărbații din ace-
eași regiune și mai puțin susceptibile de a avea un nivel ridicat de performan-
ță comparativ cu femeile din alte regiuni.
Numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială a

scăzut cu 17 milioane între 2012 și 2019, în principal datorită scăderii nu-
mărului de persoane afectate de deprivare materială severă în statele mem-
bre din est. Atingerea obiectivului UE de reducere, până în 2030, a numărului
2 Se consideră că o regiune se află în capcană dacă creșterea sa economică a încetinit și este mai redu-
să decât creșterea la nivelul UE și/sau creșterea națională. Harta 2 indică regiunile care s-au aflat în
majoritatea timpului sau frecvent în capcană între anii 2000 și 2019. În principal, regiunile marcate cu
gri nu s-au aflat în capcană.
3 A se vedea dimensiunea regională a tabloului de bord social
https://ec.europa.eu/eurostat/web/european-pillar-of-social-rights/indicators/data-by-region
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
xvi
REGIOgis
Harta 2 Numărul de ani într-o capcană a dezvoltării în perioada 2001-2019,

în funcție de nivelul PIB-ului pe cap de locuitor în 2000
PIB/cap de locuitor (indice EU-27=100) raportat la ani
< 75 %, 10 - 14 ani 75 - 100 %, 10 - 14 ani > 100 %, 10 - 14 ani
< 75 %, 15 - 19 ani 75 - 100 %, 15 - 19 ani > 100 %, 15 - 19 ani
mai puțin de 10 ani într-o capcană a dezvoltării
Șase regiuni ale capitalelor au fost contopite cu regiunile învecinate pentru a limita distorsiunile
valorilor aferente PIB-ului pe cap de locuitor.
0 500 km
Sursa: Calculele DG REGIO pe baza datelor JRC și Eurostat.
Aspecte-cheie
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
xvii
REGIOgis
Harta 3 Rata ocupării forței de muncă (20-64 de ani), 2020

% din populația cu vârsta între 20-64 de ani
< 66
66 - 70
70 - 74 EU-27 = 72,5
Ținta de ocupare a forței de muncă este de 78 % până în 2030.
74 - 78 Sursa: Eurostat (lfsd_r_lfe2emprt).
78 - 82
>= 82
0 500 km

de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială cu cel puțin

15 milioane necesită menținerea ratei actuale de reducere a sărăciei în ur-
mătorul deceniu. În 2020 însă, pandemia a dus la creșterea numărului de
persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială cu 5 milioane.
Disparitățile în materie de sănătate s-au redus. Speranța de viață a crescut

mai rapid în regiunile mai puțin dezvoltate în ultimul deceniu față de alte re-
giuni. Însă, comparativ cu media UE din multe regiuni estice, speranța de viață
este în continuare scăzută (Harta 4). În 2020, pandemia a redus speranța de
viață în aproape toate statele membre, dar este probabil ca această situație
să fie temporară (Capitolul 1). Pandemia a evidențiat și diferențele regionale
în ceea ce privește capacitatea sectorului medical.
Politica de coeziune a contribuit la reducerea disparităților.
Modelarea economică indică faptul că, în 2023, PIB-ul pe cap de locui-

tor va fi cu 2,6 % mai mare în regiunile mai puțin dezvoltate, datorită
sprijinului acordat prin politica de coeziune în perioada 2014-2020. Acest
model arată și faptul că decalajul dintre PIB-ul pe cap de locuitor în regiunile
care reprezintă decilii superiori și inferiori va scădea cu 3,5 % (Capitolul 9).
În urma contracției investițiilor publice naționale determinate de criza eco-

nomică și financiară, politica de coeziune a devenit o sursă mai importan-
xviii tă de investiții (Capitolul 8). În țările beneficiare ale fondurilor de coeziune,
finanțarea pentru coeziune a crescut de la echivalentul a 34 % din totalul in-
vestițiilor publice în perioada de programare 2007-2013 la 52 % în perioada
de programare 2014-2020 (Figura 1). În lipsa politicii de coeziune, reducerea
investițiilor publice ar fi fost mai semnificativă în aceste țări.
Politica de coeziune a reacționat rapid la criza provocată de pandemia de

COVID-19 prin mobilizarea de fonduri suplimentare, făcând eligibile cheltu-
ielile pentru răspunsul la criză și permițând rate de cofinanțare mai ridicate.
Figura 1 Alocările din FEDR și din Fondul de coeziune raportate la investițiile publice
în perioadele 2007-2013 și 2014-2020
FEDR+FC (2014-2020) FEDR+FC (2007-2013) FSE+YEI (2014-2020) FSE (2007-2013)

100
90
80
% din investițiile publice
70
60
50
40
30
20
10
0
HR
HU
EE
EL
ES
AT
CZ
CY
IT
FR
IE
EU-27
SK
BG
RO
FI
NL
Cu coeziune
LT
LV
SI
DE
PT
PL
MT
BE
SE
DK
LU
Fără coeziune
Sursa: Eurostat [gov_10a_main] și https://cohesiondata.ec.europa.eu

Aspecte-cheie
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
xix
REGIOgis
Harta 4 Speranța de viață, 2019

Speranța de viață la naștere în ani
<= 78 81 - 82
78 - 79 82 - 83
79 - 80 83 - 84 EU-27 = 81,3
Sursa: Eurostat (demo_r_mlifexp).
80 - 81 > 84
0 500 km

Acest lucru a ajutat statele membre și regiunile să reacționeze la criză. Politica

de coeziune ar trebui însă să revină acum la misiunea sa principală de reducere
a disparităților regionale și de promovare a dezvoltării regionale pe termen lung.
3. Vectorii determinanți ai creșterii

regionale tind să stimuleze coeziunea
Investițiile în infrastructură, competențe, inovare și guvernanță au continuat
să stimuleze convergența în ultimii ani. Cu toate acestea, încă există lacune
și mulți factori determinanți ai creșterii rămân concentrați în regiunile mai
dezvoltate și în zonele urbane. Cercetările recente arată că eficacitatea aces-
tor investiții depinde de o combinație adecvată a investițiilor specifice fiecărei
regiuni și a cadrului instituțional și macroeconomic adecvat.
În perioada de programare 2014-2020, aproape jumătate dintre investițiile

din cadrul politicii de coeziune au sprijinit infrastructura, în mare parte dato-
rită nevoilor din estul UE. Acest lucru a contribuit la reducerea decalajului de
performanță în ceea ce privește transportul rutier în estul UE și la eliminarea
acestuia în sudul UE (Capitolul 4). Aceste investiții au îmbunătățit și perfor-
manța feroviară în sudul și estul UE. Cu toate acestea, încă este nevoie de
mai multe investiții în estul UE, în special pentru a sprijini trecerea la o econo-
mie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.
xx Accesul de bază la banda largă este aproape universal în UE, dar conexi-
unile de foarte mare viteză sunt disponibile doar pentru doi din trei locuitori
din mediul urban și pentru unul din șase locuitori din mediul rural (Capitolul 4).
Investițiile exclusiv în infrastructura de transport și TI nu duc în mod automat
la rate mai mari ale creșterii. Acestea trebuie să fie însoțite de politici care asi-
gură un mediu favorabil pentru ca întreprinderile să crească și să ajute lucrăto-
rii să acceseze noi oportunități de ocupare a forței de muncă în toate regiunile.
Investițiile suficiente în protecția mediului, energia curată și furnizarea de ser-

vicii conexe sunt esențiale pentru a asigura sustenabilitatea, competitivitatea
și calitatea vieții pe termen lung. Poluarea aerului și a apei a fost redusă, dar
rămâne în continuare prea ridicată în multe regiuni mai puțin dezvoltate.
Poluarea aerului cauzată de particulele fine în suspensie este ridicată în mul-
te regiuni estice. În UE, acest tip de poluare este responsabil de aproximativ
400 000 de decese premature pe an. Concentrațiile de ozon rămân prea ridicate
în multe regiuni sudice. Epurarea apelor uzate s-a îmbunătățit în întreaga UE,
dar încă sunt necesare mai multe investiții în multe regiuni mai puțin dezvoltate
și regiuni de tranziție, pentru a proteja și îmbunătăți calitatea apei (Capitolul 3).
Dotarea cu competențe este distribuită în mod inegal și concentrată

în regiunile mai dezvoltate și, în special, în regiunile din jurul capitalelor.
Regiunile mai puțin dezvoltate se situează cu mult în urma regiunilor de tran-
ziție și a regiunilor mai dezvoltate în ceea ce privește învățământul terțiar,
învățarea pe tot parcursul vieții și competențele digitale. În pofida îmbunătă-
țirilor la nivelul UE, decalajele dintre regiuni au rămas mari. Atunci când mulți
lucrători nu au studii secundare, eliminarea decalajelor de productivitate de-
vine mai dificilă. Nivelul de instruire și nivelul de competențe prezintă și ele un
decalaj semnificativ între mediul urban și cel rural. Locuitorii din mediul urban
sunt mai predispuși decât locuitorii din mediul rural să aibă o diplomă univer-
sitară, să participe la cursuri de formare și să aibă bune competențe digitale.
Aspecte-cheie
Figura 2 Performanța în materie de inovare a regiunilor din UE, 2021
Regiunea capitalei Media națională Alte regiuni NUTS 2 EU-27

160
140
120
100
80
60
40
20
0
SE FI DK BE NL DE LU AT EE FR IE IT CY MT SI ES CZ LT PT EL HR HU SK PL LV BG RO
AT, BE, FR: N1
Sursa: Tabloul de bord regional privind inovarea 2021 (N1/N2), Tabloul de bord european privind inovarea 2021 (n0)
Antreprenoriatul este esențial pentru creștere, dar tinde să se concentre-

ze în orașele mai mari. Îndeosebi, noile întreprinderi sunt importante pentru
diversificarea activităților economice și crearea de locuri de muncă în regiu- xxi
nile cu o creștere economică scăzută. Recomandarea privind un sprijin activ
eficace pentru ocuparea forței de muncă (EASE)4 în urma crizei provocate de
pandemia de COVID-19 subliniază modul în care perfecționarea, recalificarea
și sprijinul antreprenorial pot promova tranziții incluzive de la un loc de muncă
la altul, ținând seama de contextul regional.
Inovarea este principalul factor determinant al creșterii economice regionale pe

termen lung, dar decalajul regional în materie de inovare în Europa s-a adân-
cit. Deși unele state membre au înregistrat progrese semnificative în ceea ce
privește recuperarea decalajului, multe regiuni, inclusiv din statele membre mai
dezvoltate, au rămas în urmă la acest capitol (Figura 2). Situația se datorează
nu doar lipsei de investiții în C&D, ci și deficiențelor de la nivelul ecosistemelor
regionale de inovare. O mai bună difuzare a inovării la nivel național și regional
poate ajuta regiunile mai puțin dezvoltate și regiunile de tranziție să recupereze
decalajul. Strategiile de specializare inteligentă, care au fost introduse în politi-
ca de coeziune pentru 2014-2020, pot contribui la eliminarea acestui decalaj,
dar vor trebui să se concentreze mai mult pe potențialul regional.
Acest decalaj în materie de inovare este exacerbat de nivelul redus al ino-

vării și de propagarea limitată a capitalului uman în ceea ce privește
legăturile comerciale internaționale și lanțurile valorice din multe regiuni
mai puțin dezvoltate și de tranziție. În pofida investițiilor străine directe (ISD)
și a exporturilor adesea semnificative, multe regiuni nu reușesc să valorifice
beneficiile pentru întreprinderile și lucrătorii locali. Adoptarea lentă a tehno-
logiilor digitale, a practicilor manageriale și a tehnologiilor industriale 4.0 în
întreprinderi și în sectorul public înseamnă că multe regiuni nu sunt pregătite
4 Recomandarea Comisiei referitoare la un sprijin activ eficace pentru ocuparea forței de muncă în urma
crizei provocate de pandemia de COVID-19 (EASE) – C(2021) 1372, 4.3.2021.
să profite de noile oportunități și sunt vulnerabile la o posibilă relocalizare pe

măsură ce lanțurile valorice evoluează.
Guvernanța în UE se îmbunătățește în mare parte, dar încă există deca-

laje între statele membre și în interiorul acestora (Harta 55) (Capitolul 7).
Îmbunătățirea instituțiilor poate contribui la investiții mai eficiente, la niveluri
mai ridicate de inovare și antreprenoriat, care sunt esențiale pentru creșterea
economică pe termen lung. Toate statele membre și-au îmbunătățit mediul
de afaceri, dar încă înregistrează variații semnificative. Eficacitatea sistemu-
lui judiciar diferă și ea de la un stat membru la altul, iar în câteva state mem-
bre statul de drept s-a deteriorat de-a lungul timpului.
Rolul și capacitatea administrațiilor subnaționale în dezvoltarea economi-

că rămân inegale, deși sunt responsabile de cea mai mare parte a inves-
tițiilor publice, în special în ceea ce privește tranziția energetică și adaptarea
la schimbările climatice (Capitolul 8). Politicile localizate sunt deosebit de im-
portante în țările cu disparități economice interne semnificative. Autonomia
locală și regională s-a extins treptat în țările beneficiare ale fondurilor de
coeziune în ultimele decenii, dar ritmul rămâne mai scăzut decât în restul UE.
Întrucât gestionarea programelor politicii de coeziune reprezintă o provocare
pentru regiunile cu o autonomie redusă și cu mai puțină experiență în rea-
lizarea de investiții publice, politica de coeziune a contribuit la consolidarea
capacității administrative și la punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare
xxii regională, în special prin intermediul instrumentelor teritoriale și al cooperării
în cadrul zonelor funcționale.
4. Noi oportunități de creștere economică,

dar și riscuri de noi disparități
În următorii 30 de ani, creșterea economică a UE va fi determinată de tranzi-
ția verde și de cea digitală. Acestea vor aduce noi oportunități, dar vor nece-
sita schimbări structurale semnificative, susceptibile să creeze noi disparități
regionale. Dacă este ignorată, tranziția demografică poate submina atât coe-
ziunea, cât și creșterea economică. Modul în care sunt gestionate aceste tran-
ziții va determina dacă toate regiunile și cetățenii, indiferent unde locuiesc,
vor putea beneficia de aceste tranziții. Fără o viziune teritorială clară asupra
modului în care aceste procese vor fi gestionate și fără o punere în aplicare
ambițioasă a Pilonului european al drepturilor sociale, un număr tot mai mare
de persoane ar putea simți că vocile lor nu sunt auzite și că impactul asupra
comunităților lor nu este luat în considerare, ceea ce ar putea alimenta ne-
mulțumirea în legătură cu democrația. Pentru a pregăti Europa să facă față
acestor provocări, este esențial să se promoveze tranzițiile de la un loc de
muncă la altul către sectoarele verzi și digitale și să se reducă lipsa aferentă
de competențe, astfel cum se propune în recomandarea EASE.
Tranziția verde și, în special, obiectivele unei economii circulare și neu-

tre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon vor transforma
economiile noastre. Acest lucru va stimula ocuparea forței de muncă în sec-
toare precum energia din surse regenerabile, reciclarea, proiectarea, reno-
varea și serviciile de ecosistem, dar poate afecta în mod negativ sectoarele
5 Indicele se bazează pe un studiu regional care măsoară calitatea serviciilor locale de poliție, învățământ
și sănătate, precum și corupția, nepotismul și discriminarea în ceea ce privește furnizarea acestor servicii.
Aspecte-cheie
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
xxiii
REGIOgis
Harta 5 Indicele european privind calitatea administrațiilor publice, 2021

Deviația standard, valorile variază de la o calitate scăzută (negativ) la o calitate ridicată (pozitiv)
< -1,2 0 - 0,3
Punctajele sunt exprimate în scoruri Z; astfel, media UE este egală cu 0.
-1,2 - -0,9 0,3 - 0,7
Valorile pozitive (negative) reflectă o calitate mai ridicată (mai scăzută)
-0,9 - -0,5 0,7 - 1,1 a administrației publice comparativ cu media UE.
Toate statele membre la nivelul NUTS 2.
-0,5 - 0 > 1,1 Sursa: The Quality of Government Institute, Universitatea din Göteborg.
0 500 km

xxiv

Canarias Canarias
Guadeloupe Guyane Guadeloupe Guyane

Martinique Martinique
Mayotte Réunion Mayotte Réunion
Açores Madeira Açores Madeira
REGIOgis REGIOgis
Harta 6 Variația emisiilor totale de CO₂ provenite de la combustibili fosili, 1990-2018 Harta 7 Emisiile de CO₂ provenite de la combustibili fosili pe cap de locuitor, 2018
% t echivalent CO₂ pe cap de locuitor
< -30 0 - 10 <= 4,5
-30 - -20 10 - 20 4,5 - 6,0
-20 - -10 20 - 30 Sursa: Datele în format caroiaj JRC-EDGAR privind CO₂. 6,0 - 8,0 Sursa: Crippa et al. (2019).
-10 - 0 > 30 8,0 - 10,0

10,0 - 15,0
> 15,0
0 500 km 0 500 km
© EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative © EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative
Aspecte-cheie
care trebuie să își reducă emisiile și regiunile în care sunt amplasate acestea
(Hărțile 6 și 7). Capitalul natural din regiunile rurale poate stimula crearea de
locuri de muncă în gestionarea serviciilor de ecosistem și în sectorul ener-
giei din surse regenerabile. Impactul social al obiectivului UE de a fi neutră
din punct de vedere climatic până în 2050 va fi, prin urmare, diferit de la o
regiune la alta și poate fi mai mare în regiunile cu rate ridicate ale sărăciei.
Aceasta va necesita sprijinul unor instrumente de politici cum ar fi Fondul
pentru o tranziție justă.
Tranziția digitală avansează în ritm diferit în întreaga Europă. Finalizarea

sa va necesita extinderea accesului la internet de foarte mare viteză, stimu-
larea competențelor digitale și investiții în echipamente informatice. Aceasta
va aduce beneficii zonelor rurale, deoarece conexiunile lor la internet tind să
fie lente, iar competențele lor digitale se situează sub medie. Un acces mai
rapid la internet va permite unui număr mai mare de persoane să lucreze de
acasă, va îmbunătăți accesul la serviciile online, inclusiv la formare, sănătate
și comerțul electronic, și poate încuraja mai mulți prestatori de servicii să pă-
răsească principalele centre urbane. Statele membre mai puțin dezvoltate vor
beneficia mai mult de pe urma acestei tranziții, deoarece întreprinderile lor
rămân în urmă în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor digitale, a comerțu-
lui electronic și a activităților economice electronice.
Schimbările demografice, în principal îmbătrânirea, vor afecta toate regi-

unile, dar în primul rând regiunile rurale. Se preconizează că, în următorul xxv
deceniu, populația cu vârsta de cel puțin 65 de ani va crește cu peste 25 %
în una din cinci regiuni. Se preconizează că populația în vârstă de muncă va
scădea cu peste 10 % în una din patru regiuni. Se preconizează că populația
Tabelul 1 Evoluția naturală a populației, migrația netă și variația totală a populației în funcție de
tipologia regională urban-rural și de tipul de regiune metropolitană, 2010-2020
Variația medie Evoluția Variația Variația medie Evoluția Variația
Migrația Migrația
anuală la 1 000 naturală a totală a anuală la 1 000 naturală a totală a
netă netă
de locuitori populației populației de locuitori populației populației
Nord-vestul UE Nord-vestul UE
Urban 2,5 4,1 6,6 ale capitalelor 5,1 3,3 8,4
Intermediar 0,1 3,8 3,9 Alte regiuni metropolitane 0,5 4,5 5,0
Rural -1,3 2,5 1,2 Regiuni nemetropolitane -0,8 2,7 1,8
Sudul UE Sudul UE
Intermediar -1,7 1,9 0,2 Alte regiuni metropolitane -0,5 2,5 2,0
Rural -4,7 1,0 -3,7 Regiuni nemetropolitane -2,5 1,5 -1,0
Estul UE Estul UE
Urban -0,5 2,7 2,2 ale capitalelor -0,3 4,7 4,5
Intermediar -1,9 -0,4 -2,3 Alte regiuni metropolitane -1,0 0,2 -0,7
Rural -1,9 -2,3 -4,2 Regiuni nemetropolitane -2,4 -2,3 -4,7
E U -2 7 E U -2 7
Intermediar -0,9 2,1 1,2 Alte regiuni metropolitane 0,0 3,2 3,2
Sursa: Eurostat [demo_r_gind], calculele DG REGIO.
cu vârsta sub 20 de ani va scădea cu peste 10 % în una din trei regiuni.
În ansamblu, se preconizează că ponderea populației care trăiește într-o regi-
une cu populația în scădere va crește de la 34 % la 51 % între 2020 și 2040
(Capitolul 6). Regiunile rurale sunt afectate în mod deosebit, deoarece popula-
ția lor este deja în scădere (Tabelul 1). Aceste tendințe pot afecta potențialul
de creștere, dezvoltarea competențelor și accesul la servicii.
În ultimii ani, unele locuri din Europa s-au confruntat cu oportunități econo-
mice, cu mobilitate socială și cu o calitate a vieții reduse sau în declin. Acest
declin economic pe termen lung a alimentat o nemulțumire din ce în ce mai
mare în rândul cetățenilor. Conform sondajelor Eurobarometru, este mai pro-
babil ca locuitorii din mediul rural să creadă că vocea lor nu contează și să nu
aibă încredere în UE. Cu toate acestea, cetățenii au mai multă încredere în
administrațiile regionale și locale decât în autoritățile naționale sau de la ni-
velul UE. Pentru a răspunde acestor preocupări, tranziția verde și cea digitală
ar trebui să fie echitabile și juste, gestionate într-un mod favorabil incluziunii
și dezvoltate în parteneriate cu administrațiile regionale și locale.
5. Provocări pentru politica de coeziune

Raportul de analiză prospectivă strategică6 evidențiază ca tendințe majore
schimbările climatice și alte provocări legate de mediu, hiperconectivitatea digi-
tală și transformările tehnologice, presiunea asupra democrației, schimbările în
xxvi ordinea mondială și demografia. În ultimele două decenii, politica de coeziune a
redus disparitățile economice, sociale și teritoriale. Cu toate acestea, tranzițiile
majore verzi, digitale și demografice pot crea noi disparități, pot crește cerințele
pentru autoritățile naționale și locale, pot alimenta nemulțumirea populară și
pot exercita presiuni asupra democrațiilor. Aceste provocări vor afecta și alte
țări dezvoltate. Schimburile la nivel de politici cu alte țări interesate ar putea
alimenta în continuare dezbaterile noastre privind politicile de urmat.
Cum poate politica de coeziune, împreună cu alte politici ale UE, să abordeze
aceste noi provocări? Cetățenii Europei trebuie să aibă încredere în viitorul lor,
indiferent unde locuiesc. Politica de coeziune poate insufla încredere cetățe-
nilor europeni în trei moduri: în primul rând, oferind regiunii lor o perspectivă
economică pozitivă; în al doilea rând, răspunzându-le la preocupările legate
de calitatea vieții lor, de oportunitățile de angajare și incluziune socială și, în
al treilea rând, garantând o repartizare echitabilă a costurilor și beneficiilor
legate de noile provocări. Acest lucru se poate realiza prin identificarea celor
mai bune metode de abordare a acestor noi factori determinanți ai disparită-
ților, prin consolidarea rolului regiunilor și prin luarea în considerare a impac-
tului teritorial al politicilor orizontale ale UE. În conformitate cu obiectivul de
convergență socială ascendentă al Pilonului european al drepturilor sociale, ar
trebui lansată o amplă dezbatere de orientare în cadrul acestor rubrici, pentru
a contribui la elaborarea politicii după 2027.
Abordarea noilor factori determinanți ai disparităților prin:
• asigurarea unei tranziții echitabile. Trecerea la o economie circulară și

neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, protejarea me-
diului nostru, refacerea cadrului natural și reducerea poluării vor genera
6 https://ec.europa.eu/info/strategy/strategic-planning/strategic-foresight/2021-strategic-foresight-report_ro
Aspecte-cheie
numeroase beneficii, dar costurile acestor acțiuni trebuie repartizate în

mod echitabil. Mecanismul pentru o tranziție justă ar putea fi extins pentru
a aborda costurile sociale ale atenuării schimbărilor climatice și ale adap-
tării la acestea, precum și alte provocări de mediu, inclusiv printr-o mai
bună anticipare a schimbărilor structurale, combaterea sărăciei, investiții
în competențe și colaborarea strânsă cu partenerii sociali și cu actorii so-
cietății civile de la toate nivelurile teritoriale;
• consolidarea rezilienței și a capacității de reacție la șocurile asimetrice.

Pandemia subliniază necesitatea ca politica de coeziune să poată reac-
ționa la șocuri neprevăzute, legate în special de globalizare și de schim-
bările tehnologice. Regiunile puternic dependente de câteva sectoare co-
merciale de producție sau de servicii de nișă sunt deosebit de vulnerabile.
Diversificarea activității economice, în special în ceea ce privește tranziția
digitală în combinație cu politicile localizate, cum ar fi strategiile de spe-
cializare inteligentă, poate ajuta regiunile să devină mai productive și mai
puțin vulnerabile la șocuri;
• sprijinirea regiunilor pentru a răspunde schimbărilor demografice.

Întreprinderile vor trebui să se adapteze la o forță de muncă în scădere,
recrutând mai mult din grupuri cu rate mai scăzute de ocupare a forței
de muncă, cum ar fi tinerii, femeile și migranții din afara UE, și investind
mai mult în inovare, în tehnologiile de economisire a forței de muncă și de
creștere a factorilor de producție, precum și în învățarea în rândul adul- xxvii
ților, în special în rândul lucrătorilor mai în vârstă și slab calificați, ceea
ce ar contribui la atingerea obiectivului Summitului de la Porto7. Școlile
primare și secundare vor trebui să se adapteze la numărul mai mic de
elevi, în timp ce alte servicii publice și de asistență medicală vor trebui să
deservească un număr din ce în ce mai mare de rezidenți în vârstă;
• abordarea presiunii exercitate asupra democrației și a valorilor

acesteia. Instrumentele teritoriale de implicare a actorilor locali din orașe
mari, orașe mici, zone rurale, zone costiere și insule, precum și abordarea
de tip parteneriat din politica de coeziune, pot contribui la reducerea pre-
siunii exercitate asupra democrației prin creșterea gradului de asumare
a politicilor europene. Cooperarea teritorială poate crea noi comunități
de interes comun și poate sprijini furnizarea vizibilă de bunuri publice la
diferite niveluri teritoriale.
Consolidarea rolului regiunilor în

construirea viitorului Europei prin:
• crearea de noi perspective economice pentru regiunile mai puțin dez-
voltate și periferice. Regiunile mai puțin dezvoltate și regiunile periferice
pot avea nevoie de o nouă paradigmă de dezvoltare. Acest lucru ar trebui
să țină seama de oportunitățile emergente, de legăturile internaționale,
de distribuția teritorială a nevoilor și dotărilor specifice, precum și de fur-
nizarea de bunuri publice, cum ar fi resursele strategice, biodiversitatea,
sursele regenerabile de energie și facilitățile;
7 Inclusiv obiectivul ca, în fiecare an, cel puțin 60 % dintre adulți să urmeze cursuri de formare.
https://www.2021portugal.eu/media/icfksbgy/porto-social-commitment.pdf
• integrarea inovării în toate regiunile. Abordarea deficiențelor în difuza-

rea și adoptarea de noi idei și tehnologii și încurajarea inovării pe scară
largă vor asigura faptul că toate regiunile pot valorifica avantajele unei
economii cu grad ridicat de cunoștințe;
• consolidarea cooperării transfrontaliere și interregionale. Pandemia a

scos în evidență dificultățile trecerii frontierei naționale pentru muncă,
educație, asistență medicală și alte servicii. Performanțele transportului
rutier și feroviar sunt mai scăzute în regiunile de frontieră. Abordarea aces-
tor aspecte necesită o mai bună guvernanță a zonelor funcționale de fron-
tieră, o mai bună coordonare a serviciilor, a infrastructurii și a investițiilor,
precum și un schimb de experiență sprijinit de cercetarea paneuropeană;
• consolidarea legăturilor dintre zonele urbane și cele rurale și a rolu-

lui orașelor mai mici în sprijinirea zonelor rurale. Orașele mai mari și
regiunile lor metropolitane cel mai adesea stimulează dezvoltarea eco-
nomică. Unele orașe mai mici și unele sate oferă acces la o gamă largă
de servicii publice și private. Având rol de centre regionale, ele oferă un
punct de ancorare pentru întreaga regiune. Consolidarea rolului acestora
ar putea stimula dezvoltarea economică și îmbunătăți calitatea vieții. Deși
zonele urbane se confruntă cu provocări specifice, consolidarea în conti-
nuare a legăturilor din cadrul zonelor funcționale ar putea aduce beneficii
atât rezidenților din mediul urban, cât și celor din mediul rural. Viziunea
xxviii pe termen lung pentru zonele rurale8 oferă un cadru pentru abordarea
provocărilor cu care se confruntă zonele rurale;
• abordarea nevoilor acelor locuri care au rămas în urmă. Unele regiuni

se confruntă cu moștenirea schimbărilor structurale care au redus sursele
tradiționale de ocupare a forței de muncă, conducând la o neconcordanță
de competențe și la degradarea mediului, creând capcane de dezvoltare.
Astfel de zone se află adesea în țări sau regiuni cu venituri medii. Acestea
au nevoie de politici specifice de integrare a comunităților respective în
economia regională și națională mai amplă, în conformitate cu principiile
Pilonului european al drepturilor sociale.
Dezvoltarea instrumentelor pentru realizarea

coeziunii în perspectiva anului 2050 prin:
• creșterea eficacității politicilor localizate. Necesitatea de a completa po-
liticile structurale la nivel național cu politici localizate este din ce în ce mai
recunoscută. Specializarea inteligentă arată cum trebuie valorificate atuurile
locale pentru a consolida competitivitatea și ecosistemul de inovare. Planurile
teritoriale pentru o tranziție justă specifice la nivel local direcționează spriji-
nul european către întreprinderile, lucrătorii și comunitățile cele mai afectate
de schimbările structurale generate de schimbările climatice. Această abor-
dare ar trebui consolidată pentru alte obiective-cheie de politică din cadrul
politicii de coeziune, în special pentru tranziția verde și cea digitală. În plus,
ar trebui să se valorifice pe deplin abordarea dezvoltării teritoriale integrate
și obiectivul specific de politici „Apropierea Europei de cetățeni”;
8 COM(2021) 345 final, 30.6.2021.

Aspecte-cheie
• simplificarea în continuare a implementării politicii de coeziune pentru

beneficiari. Pe baza simplificărilor și a flexibilității deja introduse în perioada
de programare 2021-2027, atât în cadrul politicii de coeziune, cât și al altor
fonduri de investiții relevante, se vor explora îmbunătățirile suplimentare de
care se bucură beneficiarii pentru implementarea politicii. În același timp, ar
trebui consolidate principiile cheie ale unei implementări localizate și partici-
pative, cum ar fi guvernanța pe mai multe niveluri și principiul parteneriatului;
• consolidarea rolului politicii de coeziune în deblocarea investițiilor

publice și private în tranziția verde, digitală și demografică. Politica de
coeziune poate juca un rol mai important în încurajarea investițiilor la
nivel regional, urban și local, mobilizând resursele din sectorul privat și
sprijinind adaptările instituționale necesare. Aceasta înseamnă asigura-
rea faptului că actorii publici și privați de la nivelul corespunzător dispun
de capacitatea necesară pentru a susține astfel de investiții prin venituri
fiscale, taxe de utilizare, impozite și alte surse de venit pe termen lung.
Aceste eforturi ar trebui corelate cu sprijinul din partea Comisiei în vede-
rea consolidării condițiilor-cadru pentru finanțarea sustenabilă;
• consolidarea investițiilor în oameni pe tot parcursul vieții lor. Pentru ca

Europa să fie competitivă și coerentă în viitor, va fi nevoie să se investească
mai mult și mai eficient în educația și formarea cetățenilor, inclusiv în
competențele, creativitatea și potențialul acestora de a înființa întreprin-
deri și de a inova. Acest lucru va fi esențial pentru a realiza cu succes
tranziția tehnologică, tranziția verde și tranziția digitală în viitor. Pentru xxix
a-și consolida coeziunea socială și pentru a răspunde nevoilor grupurilor
rămase în urmă, Europa trebuie să investească în măsuri specifice de
activare și incluziune socială, continuând, în același timp, să sprijine refor-
mele politicilor care vizează o dezvoltare favorabilă incluziunii;
• consolidarea complementarităților în cadrul altor politici ale UE.

Abordarea actuală a sinergiilor în cadrul bugetului UE, care se concentrea-
ză pe factori de producție și fluxuri financiare, trebuie să se concentreze
mai mult pe complementarități politice reale. Trebuie să se acorde o atenție
regională specifică noilor domenii de politică, cum ar fi interdependențele
strategice, politica socială privind schimbările climatice, Alianțele industria-
le europene, în care politica de coeziune ar putea fi deosebit de relevantă.
Evaluările impactului teritorial și analizele din perspectiva mediului rural
ar trebui consolidate astfel încât să se țină seama mai mult de nevoile și
particularitățile diferitelor teritorii ale UE. Principiul de a „nu aduce prejudicii
coeziunii”, conform căruia nicio acțiune nu ar trebui să împiedice procesul
de convergență sau să contribuie la disparitățile regionale, ar trebui să fie
dezvoltat în continuare și integrat în procesul de elaborare a politicilor;
• mecanismul de redresare și reziliență al UE va furniza statelor membre

până la 724 de miliarde EUR. Un procent de 37 % din aceste fonduri va
sprijini acțiunile climatice, iar 20 % tranziția digitală. Asigurarea faptului
că aceste resurse contribuie la asigurarea coeziunii într-un mod coordo-
nat va fi o provocare majoră.
În cadrul Forumului privind coeziunea din 2022 va avea loc o dezbatere în

rândul părților interesate cu privire la lecțiile care trebuie învățate din criza
recentă și se va lansa o reflecție asupra viitoarelor provocări pentru politica de
coeziune, care să garanteze că niciun teritoriu nu va fi lăsat în urmă.
Milano (Italia) – photo-lime/Shutterstock.com
Capitolul 1
Dimensiunea regională
a pandemiei de COVID-19
• Izbucnirea pandemiei de COVID-19 a cauzat cel puțin 872 000 de decese în plus în UE
comparativ cu anii anteriori. Mortalitatea în exces a fost mai mare în regiunile mai puțin
dezvoltate decât în cele de tranziție și în cele mai dezvoltate. Deși primul val a afectat, în
principal, regiunile din nord-vest și cele din sud, valurile următoare au cauzat cea mai mare
mortalitate în regiunile estice.
• Restricțiile instituite pentru a stăvili pandemia au determinat cea mai profundă recesiune de
după 1945. Impactul a fost resimțit cel mai mult în regiunile sudice, îndeosebi în cele care
depind de turism. Aici, reducerea numărului de ore lucrate și scăderea PIB-ului au fost cele
mai pronunțate.
• Restricțiile de călătorie au afectat nu numai sectorul turismului, ci și zonele frontaliere, locuitorii
acestora nemaiputând să traverseze frontiera națională pentru a merge la muncă sau pentru
a avea acces la servicii.
• Datorită programelor de păstrare a locurilor de muncă, impactul asupra ocupării forței de
muncă și a șomajului a fost mult mai mic comparativ cu reducerea numărului de ore lucrate și
1
a PIB-ului. Astfel, UE a reușit să evite o creștere vertiginoasă a șomajului.
• Numărul persoanelor care lucrează, în mod obișnuit, de acasă s-a dublat. Cea mai însemnată
creștere s-a înregistrat în multe dintre regiunile capitalelor. Aceste regiuni au, de obicei,
o economie a serviciilor mai bine dezvoltată, găzduiesc activități de muncă care pot fi realizate
mai ușor de la distanță, au o forță de muncă cu un nivel înalt de educație și o infrastructură
informatică de înaltă calitate. Toți acești factori au facilitat creșterea numărului persoanelor
care muncesc de acasă.
Capitolul 1
Dimensiunea regională
a pandemiei de COVID-19
1. Impactul pandemiei în Polonia, Bulgaria, Slovenia, Cehia, România și
asupra sănătății Ungaria (Figura 1.1 și Harta 1.1).
În perioada martie 2020-iulie 2021, pandemia de Mortalitatea regională în exces de la începutul pan-
COVID-19 a determinat o mortalitate în exces1 de demiei arată impactul cumulat al diferitelor valuri
cel puțin 872 000 de decese în UE. Cu alte cuvin- (Harta 1.1). Aceasta arată și „zonele fierbinți” din
te, comparativ cu media celor cinci ani anteriori, nordul Italiei și Madrid, care au fost grav afectate de
numărul de decese înregistrate de la începutul primul val, precum și cele din Polonia, Cehia, Slovacia
pandemiei a fost cu 13 % mai mare. Sunt incluse și Bulgaria, care au fost mai afectate de valurile ul-
aici decesele cauzate direct de COVID-19 și cele terioare. Per ansamblu2, regiunile mai puțin dezvol-
cauzate indirect, ca urmare a saturării capacității tate au înregistrat cea mai mare rată a mortalității
spitalelor și a lipsei îngrijirilor de sănătate obișnu- în exces (cu 17 % mai mare) comparativ cu regiunile
ite. De exemplu, jumătate dintre regiunile NUTS 3 de tranziție (11 %) și cele mai dezvoltate (12 %).
pentru care sunt disponibile date s-au confrun-
tat cu cel puțin o săptămână în care mortalitatea Rata mortalității în exces din primul val a fost cea
obișnuită a fost mai mare decât dublul acesteia. mai pronunțată în regiunile urbane și a ajuns la un
vârf de 80 % în aprilie 2020, fiind însă mai mică de
2 Mortalitatea în exces determinată de primul val 40 % în regiunile intermediare și doar 20 % în regi-
a afectat, în principal, regiuni din Italia, Spania, unile rurale. În timpul celui de-al doilea val, regiunile
Franța, Belgia și Țările de Jos. Al doilea val a adus rurale s-au confruntat cu cea mai mare rată a mor-
o mortalitate în exces care a fost predominant talității în exces, care a ajuns la un vârf de 55 %,
mai mare în regiunile din estul Europei, și anume fiind întrucâtva mai mică în orașele mici și suburbii
(48 %) și în orașele mari (43 %) (Figura 1.2).
Figura 1.1 Mortalitatea în exces din UE în funcție de regiunea geografică,

ianuarie 2020-iulie 2021
Nord-vest Sud Est
80
70
% de decese peste media
perioadei 2016-2019
60
50
40
30
20
10
0
1-2020
2-2020
3-2020
4-2020
5-2020
6-2020
7-2020
8-2020
9-2020
10-2020
11-2020
12-2020
1-2021
2-2021
3-2021
4-2021
5-2021
6-2021
7-2021
Sursa: Eurostat [demo_mexrt] și calculele DG REGIO.
1 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index. 2 Lipsesc date la nivel de regiune pentru Irlanda, Slovenia și trei

php?title=Excess_mortality_-_statistics regiuni germane (DE9, DEB, DED).
Capitolul 1: Dimensiunea regională a pandemiei de COVID-19
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
REGIOgis
Harta 1.1 Mortalitatea în exces începând cu săptămâna a 9-a a anului 2020

% comparativ cu media perioadei 2015-2019
<= 5 20 - 25
5 - 10 25 - 30
10 - 15 > 30 Cea mai recentă săptămână pentru care sunt disponibile date variază
între săptămâna a 38-a din 2021 și săptămâna a 47-a din 2021.
15 - 20 nu există date Sursa: Eurostat (demo_r_mweek3) – date extrase în 2.12.2021.
0 500 km

Figura 1.2 Mortalitatea săptămânală în exces din UE în funcție de tipologia regională

urban-rural, ianuarie 2020-noiembrie 2021
Urban Intermediar Rural
90
80
% de decese peste media
70
perioadei 2016-2019
60
50
40
30
20
10
0
1.1.2020
1.2.2020
1.3.2020
1.4.2020
1.5.2020
1.6.2020
1.7.2020
1.8.2020
1.9.2020
1.10.2020
1.11.2020
1.12.2020
1.1.2021
1.2.2021
1.3.2021
1.4.2021
1.5.2021
1.6.2021
1.7.2021
1.8.2021
1.9.2021
1.10.2021
1.11.2021
Deoarece lipsesc date NUTS 3, DE, EE, IE, HR, MT și SI nu au fost incluse.
Sursa: Eurostat [demo_r_mweek3] și modelarea JRC.
Caseta 1.1 Orașele și regiunile aflate în prima linie a luptei împotriva pandemiei

Raportul anual Barometrul regional și local al UE însă unele regiuni și orașe ar putea fi în continua-
publicat de Comitetul European al Regiunilor eviden- re mai expuse decât altele. Raportul abordează, de
țiază provocările actuale și viitoare pentru orașele și asemenea, cauzele multiple ale impactului asimetric
regiunile din UE. Cea mai recentă ediție1 a raportului al pandemiei asupra sănătății, inclusiv diferențele în
acoperă o gamă largă de aspecte, inclusiv impac- ceea ce privește grupele de vârstă, mobilitatea, re-
turile potențial asimetrice ale pandemiei în plan fi- stricțiile, comorbiditățile, capacitatea sistemelor de
nanciar și asupra sănătății2, precum și planurile de sănătate și vaccinarea. Raportul conchide că numai
redresare și de reziliență ale statelor membre. un răspuns de politici adaptat locului poate ține sea-
ma de aceste diferențe spațiale m ajore.
Raportul evidențiază îngrijorarea că pandemia ar
putea reduce finanțarea subnațională printr-o com- În raport, se afirmă că autoritățile locale și regionale
binație a veniturilor în scădere și a cheltuielilor în ar trebui să fie implicate îndeaproape în elaborarea
creștere3. O primă estimare aproximativă indică fap- și implementarea planurilor de redresare și de rezili-
tul că acest lucru ar putea duce la un deficit de finan- ență. O primă evaluare arată că autoritățile locale și
țare de 180 miliarde EUR pentru autoritățile locale regionale nu au fost consultate în mod consecvent
și regionale din UE, în cazul în care nu se ia nicio cu ocazia elaborării acestor planuri, iar unele dintre
măsură în acest sens. Din fericire, se preconizează aceste consultări au avut un impact limitat asupra
că sprijinul european și național semnificativ acordat planurilor finale.
autorităților locale și regionale a atenuat acest efect,
1 Comitetul European al Regiunilor (2021a).

2 OCDE (2020a).
3 Comitetul European al Regiunilor (2021b).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
REGIOgis
Harta 1.2 Persoanele vaccinate cu schemă completă împotriva COVID-19, noiembrie 2021*
% din totalul populației

<= 20,0 50,1 - 60,0
20,1 - 30,0 60,1 - 70,0 * Datele au fost accesate la începutul lunii noiembrie din 2021.
30,1 - 40,0 70,1 - 80,0 Datorită varietății surselor, perioadele efectiv acoperite și definițiile
utilizate nu sunt neapărat armonizate.
40,1 - 50,0 > 80,0 Sursa: calculele DG REGIO pe baza datelor ECDC, din surse naționale
și Eurostat.
0 500 km

Din cauza COVID-19, în 2020, speranța de viață a în aprilie 2020, au fost relaxate în vara anului
scăzut în aproape toate statele membre. Cele mai 2020 și au fost sporite din nou în toamnă și în
mari scăderi s-au înregistrat în Spania (-1,6 ani) și iarna 2020-2021. Ridicarea restricțiilor a început
Bulgaria (-1,5 ani). Numai în două state membre, lent, în mai 2021, și a continuat până în septem-
și anume în Danemarca și Finlanda, a crescut spe- brie. În medie, restricțiile impuse în statele mem-
ranța de viață, însă nesemnificativ3. bre estice au fost relativ mai puțin stricte, cele din
statele membre sudice au fost cele mai severe, iar
Vaccinurile reprezintă cea mai bună soluție pentru restricțiile din statele membre nord-vestice au fost
depășirea pandemiei. Până în noiembrie 2021, se undeva între cele două.
vaccinase cu schemă completă circa 70 % din po-
pulația totală. Gradul de vaccinare diferă însă de Diferența între statele membre a fost însă mai
la un stat membru la altul și în interiorul acestora. pronunțată în ceea ce privește tipurile specifice de
Datele raportate în noiembrie arată că în mai mul- restricții. De exemplu, unele state membre au im-
te regiuni din România și Bulgaria, mai puțin de pus perioade lungi în care locuitorii erau obligați
20 % din populație era vaccinată cu schemă com- să nu își părăsească locuințele decât pentru scurt
pletă, în timp ce în multe regiuni din Belgia, Franța timp și doar pentru activități fizice zilnice, pentru
și Spania, peste 80 % din populație era vaccinată a-și cumpăra alimente sau pentru deplasări esen-
cu schemă completă (Harta 1.2). țiale. Pe de altă parte, unele state membre nu
au impus cerințe de rămânere acasă aproape în-
2. Impactul pandemiei treaga perioadă, iar altele au impus doar restricții
asupra economiei ușoare. Statele membre estice au tins să aibă cele
mai puține restricții, iar cele sudice cele mai multe.
6 Amploarea recesiunii economice din timpul pande- În timpul primului val, statele membre nord-vesti-
miei a fost afectată de trei factori principali. În pri- ce au impus restricții similare cu cele ale statelor
mul rând, durata și strictețea măsurilor de limitare estice, iar în timpul celui de-al doilea și al treilea
a deplasărilor implementate de autoritățile națio- val, au avut o abordare mai strictă, similară cu cea
nale, regionale și locale, pentru a limita răspândirea a statelor membre sudice (Figura 1.4).
virusului. Locurile în care s-au impus măsuri mai
stricte de limitare a deplasărilor au tins să se con- Cerințele de rămânere acasă și restricțiile interne
frunte cu o recesiune mai accentuată4. În al doilea de deplasare au determinat locuitorii să se baze-
rând, unele tipuri de activități economice au fost ze mai mult pe infrastructurile și facilitățile locale.
mult mai afectate decât altele. Serviciile (mai ales Cerința de a lucra de acasă și închiderea școlilor au
serviciile de cazare și cele legate de cultură, activi- determinat mulți locuitori din orașe să se înghesuie
tăți recreative și turism) și activitățile care necesită, în spații locative mici, în decursul zilei. Acest lu-
în general, proximitate au fost deosebit de afectate cru a scos în evidență beneficiile spațiilor verzi din
de măsurile de izolare. Statele membre și regiunile apropiere, deschise publicului. În majoritatea ora-
care depind mai mult de aceste sectoare s-au con- șelor, cei mai mulți locuitori pot ajunge la cel puțin
fruntat cu o scădere mai însemnată a activităților un hectar de spațiu verde urban, parcurgând pe jos
economice aferente. În al treilea rând, răspunsul de o distanță mică. În anumite orașe însă, mai puțin
politici al statelor membre, al regiunilor și al au- de jumătate dintre locuitori au acces ușor la spa-
torităților locale a variat ca sferă și ca intensitate, ții verzi urbane. Acesta este cazul tuturor orașelor
reflectând parțial impactul diferențiat al pandemiei. din Cipru, Malta și România și al unor orașe mari
din Italia, Franța și Portugalia, unde mai puțin de
2.1 Restricțiile determinate jumătate dintre locuitori au la dispoziție un spa-
de pandemie țiu verde urban pe o distanță de mers pe jos de
400 de metri de locuința lor (Harta 1.3). Cerințele
Nu au fost diferențe semnificative între măsurile de a lucra de acasă și orele de curs desfășurate de
impuse de statele membre ale UE ca răspuns la la distanță au creat, de asemenea, provocări pen-
pandemie (Figura 1.3). Restricțiile au atins apogeul tru gospodăriile care nu dispun de conexiuni rapide
la internet, cum se întâmplă, cel mai adesea, în
3 Nu sunt încă disponibile date aferente anului 2020 pentru Irlanda. zonele rurale.
4 Sapir (2020).
Figura 1.3 Indicele de strictețe din UE în funcție de regiunea geografică,

ianuarie 2020-septembrie 2021
Min. Max. Nord-vest Sud Est
100
90
De la 0 (fără restricții) până la
80
100 (restricții maxime)
70
60
50
40
30
20
10
0
1.1.2020
1.2.2020
1.3.2020
1.4.2020
1.5.2020
1.6.2020
1.7.2020
1.8.2020
1.9.2020
1.10.2020
1.11.2020
1.12.2020
1.1.2021
1.2.2021
1.3.2021
1.4.2021
1.5.2021
1.6.2021
1.7.2021
1.8.2021
1.9.2021
Medii neponderate ale indicilor de țară.
Sursa: Oxford COVID-19 Government Response Tracker, Blavatnik School of Government, Universitatea Oxford.
Figura 1.4 Indicele cerințelor de rămânere acasă din UE în funcție de regiunea geografică,
ianuarie 2020-septembrie 2021
7
3,0
(necesitatea de a rămâne acasă,
De la 0 (fără restricții) până la 3
2,5
cu minime excepții)
2,0
1,5
1,0
0,5
0,0
1.1.2020
1.2.2020
1.3.2020
1.4.2020
1.5.2020
1.6.2020
1.7.2020
1.8.2020
1.9.2020
1.10.2020
1.11.2020
1.12.2020
1.1.2021
1.2.2021
1.3.2021
1.4.2021
1.5.2021
1.6.2021
1.7.2021
1.8.2021
1.9.2021

2.2 Cea mai mare recesiune postbelică reducerea semnificată a activității în turism, a călă-
toriilor de afaceri și a activităților recreative. În în-
Pandemia de COVID-19 a determinat cea mai pro- treaga Europă și în restul lumii, criza a dus la răs-
fundă recesiune postbelică în Europa. Creșterea punsuri de politici fără precedent, în încercarea de a
anuală a PIB-ului real din UE a fost, în medie, de atenua efectele șocului și de a consolida redresarea.
2,1 % între 2014 și 2019. În 2020, PIB-ul real a
scăzut cu 6,0 %. Toate sectoarele economice au fost Impactul economic al crizei provocate de COVID-19
afectate de consecințele măsurilor de izolare, de a variat semnificativ de la un stat membru la a ltul
perturbarea lanțurilor de aprovizionare globale, de (Figura 1.5). Între 2019 și 2020, a existat o inver-
reducerea drastică a cererii de bunuri și servicii și de sare a creșterii PIB-ului real de circa 13 puncte
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
REGIOgis
Harta 1.3 Populația cu acces la spații verzi urbane de cel puțin un hectar pe o distanță
de 400 de metri de mers pe jos, 2018
% din populație Populația centrului urban
< 40 < 100 000
40 - 50 100 000 - 250 000 Acces = posibilitatea de a ajunge la spații verzi urbane (sau păduri)
de cel puțin un ha pe o distanță de 400 m de mers pe jos.
50 - 60 250 000 - 500 000 Sursa: DG REGIO pe baza Atlasului urban Copernicus din 2018
și a datelor TomTom.
60 - 70 500 000 - 1 000 000
70 - 80
1 000 000 - 5 000 000
> 80 0 500 km
nu există date >= 5 000 000
Figura 1.5 Variația creșterii PIB-ului real comparativ cu anul anterior, 2020 și 2021
2020 2021
20
15
10
Puncte procentuale
-5
-10
-15
EU- MT ES HR EL PT FR HU IT CZ SI CY BE RO EE BG AT PL SK NL LV DE LT SE FI DK LU IE
27
Sursa: Eurostat [nama_10_gdp] și previziunile DG ECFIN din primăvara anului 2021.
p rocentuale (pp) în Malta și Spania (PIB-ul a cres- Aceste scăderi au fost cauzate, în principal, de re-
cut cu 5,5 % în 2019 și a scăzut cu 7,8 % în 2020, stricțiile asupra călătoriilor internaționale, care au
în cazul Maltei, iar în cazul Spaniei, a crescut cu fost introduse odată cu izbucnirea pandemiei. Până 9
2,0 %, înainte de a scădea apoi cu 10,8 %); scă- în vara anului 2020, toate statele membre institui-
derea a fost de mai puțin de 5 pp in Finlanda, seră unele restricții, iar acestea au fost menținute,
Danemarca și Luxemburg, iar în Irlanda s-a în- în marea lor majoritate, până în vara anului 2021
registrat chiar o ușoară creștere. Activitatea eco- (Figura 1.7). Restricțiile asupra deplasărilor interne
nomică și-a revenit în 2021, îndeosebi în statele au fost parte a răspunsului la primul val al pande-
membre unde scăzuse cel mai mult5. miei, însă acestea au fost relaxate în vara anului
2020. În timpul celui de-al doilea și al treilea val,
2.3 Sectorul turismului restricțiile interne au rămas mult mai laxe. Acest
a fost cel mai afectat lucru i-a permis turismului intern să își revină în-
trucâtva în vara anului 2020, însă numărul de în-
Restricțiile de deplasare în interiorul țărilor și limi- noptări ale turiștilor în iarnă și în primăvara anului
tările călătoriilor neesențiale au cauzat încetarea 2021 a rămas mult mai mic decât în 2019.
activităților din turism. Numărul de înnoptări tu-
ristice s-a prăbușit odată cu izbucnirea pandemi- Restricțiile asupra călătoriilor internaționale au
ei și cu impunerea restricțiilor severe de călătorie afectat, de asemenea, în mod disproporționat, și
(Figura 1.6), scăzând, în general, cu peste 90 % zonele frontaliere. Persoanele care traversau, de
comparativ cu aceeași lună din anul precedent. obicei, o frontieră națională, pentru a merge la
Numărul de înnoptări ale turiștilor interni și-a mai muncă sau la școală, pentru servicii de sănătate
revenit în vara anului 2020, însă a scăzut apoi sau pentru alte servicii, nu au mai putut să facă
din nou. Înnoptările turiștilor străini au rămas la acest lucru. După instituirea restricțiilor inițiale,
un nivel extrem de scăzut de-a lungul întregului deși o serie de zone de frontieră au făcut unele
an 2020 și în prima jumătate a anului 2021. Per concesii în privința navetei transfrontaliere, multe
ansamblu, în 2020, numărul înnoptărilor a scăzut nu au procedat astfel, ceea ce evidențiază necesi-
cu 54 %, comparativ cu 2019, însă înnoptările tu- tatea îmbunătățirii sistemului de guvernanță, pen-
riștilor străini au scăzut cu mult mai mult (70 %) tru a avea zone de frontieră funcționale.
decât cele ale turiștilor interni (39 %).
Statele membre cu cele mai însemnate reduceri ale
numărului de înnoptări per locuitor au fost Cipru,
5 Comisia Europeană (2021a). Malta, Croația, Grecia și Spania, în care reducerile
Figura 1.6 Variația numărului de înnoptări în unitățile de cazare turistică din UE,
ianuarie 2020-iunie 2021
Străini Interni
20
% comparativ cu aceeași lună din 2019
-20
-40
-60
-80
-100
1-2020
2-2020
3-2020
4-2020
5-2020
6-2020
7-2020
8-2020
9-2020
10-2020
11-2020
12-2020
1-2021
2-2021
3-2021
4-2021
5-2021
6-2021
Sursa: Eurostat [tour_occ_nim].
Figura 1.7 Indicele restricțiilor de călătorie internaționale din UE în funcție de regiunea

geografică, ianuarie 2020-septembrie 2021
10
4,0
(interdicții pentru toate regiunile sau
De la 0 (fără restricții) până la 4
3,5
închiderea totală a frontierelor)
3,0
2,5
2,0
1,5
1,0
0,5
0,0
1.1.2020
1.2.2020
1.3.2020
1.4.2020
1.5.2020
1.6.2020
1.7.2020
1.8.2020
1.9.2020
1.10.2020
1.11.2020
1.12.2020
1.1.2021
1.2.2021
1.3.2021
1.4.2021
1.5.2021
1.6.2021
1.7.2021
1.8.2021
1.9.2021

au însumat mai mult decât dublul mediei UE mulți turiști, însă acestea depind mai puțin de tu-
(Figura 1.8). Reducerile au fost mult mai mici în rism, comparativ cu destinațiile de coastă sau cele
statele membre care au, în general, relativ mai pu- montane, deoarece au economii mai puternice și
ține înnoptări turistice per locuitor. mai diversificate. Pentru a identifica regiunile care
depind cel mai mult de turism, se pot combina trei
Unele regiuni depind, în mare măsură, de turism, indicatori: înnoptările per locuitor, caracterul sezo-
printre acestea numărându-se multe dintre insule- nier al înnoptărilor și ponderea turiștilor străini6.
le mediteraneene și unele regiuni de coastă, regiu-
nile alpine, coasta Mării Negre, Algarve și Canarias.
De asemenea, și unele capitale și orașe mari atrag
6 Batista e Silva et al. (2018).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
11
REGIOgis
Harta 1.4 Vulnerabilitatea turistică în regiunile NUTS 3, 2018

Punctajul de vulnerabilitate
1-3
4-6
7 - 12 Sursa: JRC, F. Batista et al. (2018).
13 - 27
28 - 64
nu există date
0 500 km

Figura 1.8 Numărul anual de nopți turistice per locuitor, 2019 și 2020
2019 (axa din stânga) 2020 (axa din stânga) Variație 2019-2020 (axa din dreapta)
25 -20
20 -16
15 -12
10 -8
5 -4
0 0
EU- CY MT HR EL ES AT PT IT SI FR EE CZ SE NL LU DE BG IE BE HU DK FI LT SL LV PL RO
27
Sursa: Eurostat [tour_occ_nim], calculele DG REGIO.
Este probabil ca regiunile cu punctaje mai mari 2.4 Impactul asupra pieței muncii
pentru toți cei trei indicatori să fi fost mai afec- din UE a fost estompat
12 tate de reducerea călătoriilor și a înnoptărilor.
De exemplu, este probabil ca regiunile meditera- Impactul pandemiei asupra pieței muncii a fost
neene costiere și insulare să fi fost afectate într-o mult mai restrâns, datorită numeroaselor progra-
măsură mult mai mare (Harta 1.4). me de păstrare a locurilor de muncă, instituite la
scurt de timp după izbucnirea crizei. Drept urmare,
Turismul nu este singurul sector care a avut de su- încetinirea activității economice nu a dus la creș-
ferit de pe urma încetinirii activității economice de- teri semnificative ale șomajului. Rata șomajului în
terminate de pandemie. Serviciile care implică un UE a crescut cu doar 0,5 pp în perioada decem-
contact intensiv7 au fost și ele grav afectate. În tri- brie 2019-iunie 2021, de la 6,6 % la 7,1 %, cu un
mestrul al doilea din 2020, activitatea din aceste vârf de 7,7 %, în septembrie 2020. În schimb, în
sectoare a fost cu 25 % sub nivelurile înregistrate Statele Unite, unde nu s-a pus un așa mare accent
înainte de pandemia de COVID-198. Alte sectoare pe programele de păstrare a locurilor de muncă,
au fost mai puțin afectate, însă s-au confruntat rata șomajului s-a dublat, de la 3 % la 6 %, în
și ele cu o scădere abruptă a activității, îndeosebi perioada decembrie 2019-iunie 2021, atingând un
sectorul producției (o scădere cu 19 %) și cel al vârf de 14 %, în aprilie 2020 (Figura 1.9).
construcțiilor (o scădere cu 15 %). Serviciile cu o
sferă de cuprindere însemnată pentru munca de la La nivelul UE, ocuparea forței de muncă9 a scăzut
distanță și cu lucrători cu înaltă calificare, cum ar fi cu 3 milioane, și anume, cu 1,5 %, între 2019 și
TIC, sectorul bancar și sectorul financiar, s-au con- 2020. În sudul UE, s-a înregistrat cea mai mare
tractat mult mai puțin (cu mai puțin de 10 %), iar scădere a ocupării forței de muncă (2,7 %). În es-
aceste activități au tins să își revină mai repede. tul UE, scăderea a fost mai mică (1,2 %), în timp
ce în nord-vestul UE, aceasta a fost cea mai mică
(0,9 %). Ocuparea forței de muncă a început să își
revină în trimestrul al doilea din 2021, însă nu a
ajuns încă la nivelul din 2019.
7 Comerțul, transporturile și serviciile de cazare, alături de sectorul

9 Sursa: Eurostat, conturile naționale; ocuparea forței de muncă la
artistic, de divertisment și alte activități de furnizare de servicii.
nivel intern.
8 Comisia Europeană (2021b).
Figura 1.9 Rata șomajului în UE și în Statele Unite, decembrie 2019-iunie 2021
EU-27 Statele Unite

16
14
12
% din forța de muncă
10
0
12-2019
1-2020
2-2020
3-2020
4-2020
5-2020
6-2020
7-2020
8-2020
9-2020
10-2020
11-2020
12-2020
1-2021
2-2021
3-2021
4-2021
5-2021
6-2021
Sursa: Eurostat [une_rt_m].
Figura 1.10 Rata trimestrială a ocupării forței de muncă din UE în funcție de gradul
de urbanizare, 2018-2021
13
Orașe mari Orașe mici și suburbii Zone rurale
75
74 -0,2 +0,0 +0,9

% din pop. cu vârsta între
-0,6
-0,9 +2,1
20 și 64 de ani
73 +0,9 -0,2
-1,5 +0,9
72 +1,0
+1,0
-1,8 -1,5
-1,1
-1,0
71

-1,9 -1,4
70
69
T1-2018
T2-2018
T3-2018
T4-2018
T1-2019
T2-2019
T3-2019
T4-2019
T1-2020
T2-2020
T3-2020
T4-2020
T1-2021
T2-2021
Etichetele arată variația pe o bază anuală comparativă, în pp.

Sursa: Eurostat, ancheta asupra forței de muncă – LFS (fără ajustare sezonieră) [lfsq_pgauws].
După cum arată cifrele referitoare la șomaj, rata rurale (0,3 pp). Cifrele trimestriale arată că scă-
ocupării forței de muncă (în rândul persoanelor cu derea a fost cea mai însemnată în orașele mari
vârsta între 20 și 64 de ani) în UE a scăzut rela- în trimestrul al doilea, fiind însă apoi depășită de
tiv puțin, cu 0,7 pp, între 2019 și 2020. Scăderea scăderea înregistrată în orașele mici și suburbii
a fost cea mai mare (1,4 pp) în sudul UE, fiind (Figura 1.10).
urmată apoi de nord-vestul UE (0,6 pp) și estul UE
(0,2 pp). La nivelul întregii UE, rata ocupării forței
de muncă a scăzut cel mai mult în orașele mici și
suburbii (1,1 pp) între 2019 și 2020, apoi în ora-
șele mari (0,7 pp) și abia s-a resimțit în zonele
Figura 1.11 Variația orelor lucrate, 2019-2020

Ancheta asupra forței de muncă Conturile naționale
0
-2
-4
-6
-8
% variație
-10
-12
-14
-16
-18
-20
EU- EL ES PT IT IE SK CY AT FR BE HR CZ SI LT LV BG RO MT EE HU SE PL DE FI DK LU NL
27
Sursa: LFS Eurostat [nama_10_a10_e] și extragere ad-hoc a datelor.
2.5 Numărul orelor lucrate 2.6 O tendință semnificativă

a scăzut substanțial spre lucrul de acasă
14
Din cauza pandemiei, numărul orelor lucrate a scă- În 201911, 5,5 % din populația încadrată în muncă
zut semnificativ în UE între 2019 și 2020, deși am- din UE lucra, în mod obișnuit, de acasă. Din cauza
ploarea acestei scăderi depinde de sursa datelor pandemiei și a cerinței de a lucra de acasă, aco-
utilizate și de timpul de lucru pentru care sunt mă- lo unde este posibil, proporția a crescut de peste
surate orele. Ancheta asupra forței de muncă (LFS), două ori, ajungând la 12,4 % în 2020. Capacitatea
care măsoară orele săptămânale, indică o scădere de a lucra de acasă depinde de tipul activității în
cu 12 % în UE, în timp ce datele conturilor naționa- cauză. Unele activități pot fi desfășurate numai
le10, care măsoară orele anuale, arată o scădere cu în persoană, după cum se menționează mai sus,
6 % (Figura 1.11). Ambele surse arată însă că cele cum este cazul multor activități profesionale din
mai mari scăderi s-au înregistrat în Grecia, Spania, domeniile sănătății, producției și agriculturii. Multe
Portugalia și Italia. Datele LFS arată, de asemenea, dintre regiunile cu orașe mari au înregistrat creș-
că regiunile cu economii bazate în mare parte pe teri semnificative ale proporției persoanelor care
turism au fost afectate într-o măsură mai mare lucrează de acasă, reflectând ponderea importantă
(Hărți 1.4 și 1.5). Regiunile mai dezvoltate au fost a activităților economice care pot fi desfășurate de
oarecum mai puțin afectate (o scădere cu 10 %, în la distanță (de obicei, de către lucrători cu înaltă
baza datelor LFS) decât regiunile de tranziție și cele calificare). Astfel, s-au înregistrat creșteri de pes-
mai puțin dezvoltate (o scădere cu 13 % în fiecare). te 15 pp îndeosebi în regiunile Bruxelles-Capitale,
Helsinki, Dublin, Paris, Köln și Wien (Harta 1.6).
Cea mai mare scădere a numărului de ore lucrate în Distribuția activităților profesionale critice12 și care
decursul perioadei a avut loc în sectorul serviciilor se pretează la telemuncă depinde în mare măsură
de cazare și al serviciilor de alimentație (cu 52 %), de gradul de urbanizare. Zonele rurale tind să aibă
precum și în sectorul artistic, de divertisment și al o pondere mai mare a activităților profesionale
activităților recreative (cu 36 %). Cele două categorii care nu se pretează la telemuncă, comparativ cu
profesionale largi cele mai afectate au fost lucrătorii orașele mari sau mici și cu suburbiile13.
din sectorul serviciilor și al vânzărilor (o scădere cu
27 %) și ocupațiile elementare (o scădere cu 23 %). 11 Eurostat, modulul ad-hoc LFS din 2019.
12 Activitățile profesionale critice pot fi definite ca fiind acele activități
care trebuie îndeplinite chiar și în timpul unei pandemii pentru ca
10 Datele aferente anului 2020 pentru 11 state membre sunt etichetate cetățenii să fie sănătoși, în siguranță și să se poată hrăni.
ca provizorii. 13 Comisia Europeană (2021c).
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 1.5 Variația orelor efectiv lucrate pe săptămână, 2019-2020 Harta 1.6 Variația ponderii persoanelor care lucrează, în mod obișnuit, de acasă, 2019-2020
% Puncte procentuale
< -20,0 < 0,0
-20,0 - -17,0 0,0 - 2,5
-17,0 - -13,3 EU-27 = -13,3 2,5 - 6,9 EU-27 = 6,9
Persoane cu vârsta între 20 și 64 de ani. Persoane încadrate în muncă cu vârsta între 20 și 64 de ani.
-13,3 - -6,5 Sursa: Eurostat, Ancheta asupra forței de muncă. 6,9 - 8,0 Sursa: Eurostat, Ancheta asupra forței de muncă.
-6,5 - -3,0 8,0 - 12,0

>= -3,0 > 12,0
nu există date 0 500 km nu există date 0 500 km
15
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
16
REGIOgis
Harta 1.7 Impactul simulat al crizei asupra PIB-ului regional în 2020

% variație față de valoarea de referință
-13,8 - -8 -4 - -3
-8 - -6 -3 - 0
-6 - -5 0 - 16 Sursa: JRC și RHOMOLO.
-5 - -4 nu există date
0 500 km

2.7 Se preconizează că impactul

regional va varia considerabil
Nu sunt încă disponibile date regionale privind
PIB-ul pentru 2020, astfel că impactul pandemiei
de COVID-19 asupra economiilor regiunilor din UE
poate fi evaluat doar într-o măsură limitată. Un
exercițiu de modelare14 care folosește datele na-
ționale și modelul regional RHOMOLO ne poate
oferi însă indicii despre impactul regional potențial.
Acesta arată un impact deosebit de pronunțat în re-
giunile europene sudice și în Franța și un efect mai
restrâns în regiunile nordice și estice (Harta 1.7).
Modelul sugerează că este probabil ca unele regiuni
din Spania, Italia, Franța și Grecia să înregistreze o
reducere destul de drastică a PIB-ului. Acest lucru
este valabil mai ales pentru acele regiuni care au o
pondere însemnată a valorii adăugate în comerțul
angro și cu amănuntul, în transporturi și în servicii-
le de cazare (și anume, în sectoarele unde turismul
este important), ceea ce este în concordanță cu va-
riațiile efective în privința orelor lucrate în 2020,
după cum s-a indicat mai sus.
17
14 Plecând de la cifrele naționale pentru 2020 referitoare la ocu-

parea forței de muncă, producția din diverse sectoare NACE,
exporturi și creșterea incertitudinii prezumate a se reflecta într-o
creștere a ratelor dobânzilor, Sakkas et al. (2021) au folosit mo-
delul RHOMOLO pentru a estima impactul crizei asupra regiunilor
NUTS 2. Amploarea șocurilor este calibrată astfel încât ierarhia
statelor membre în privința pierderilor de producție să fie, pe cât
posibil, în concordanță cu cele mai recente cifre referitoare la creș-
terea PIB-ului real pentru 2020, publicate de Comisia Europeană
(2021a).
Stockholm (Suedia) – Alexanderstock23/Shutterstock.com
Capitolul 2
O Europă mai inteligentă

• După anii de criză financiară și economică și perioada care a urmat, economia UE este acum
din nou în creștere, o creștere care este mai însemnată îndeosebi în statele membre cu
venituri scăzute.
• După o lungă perioadă de convergență de la criza din 2008, disparitățile regionale în ceea
ce privește PIB-ul pe cap de locuitor au încetat să se mai atenueze. Disparitățile regionale în
ceea ce privește ratele de ocupare a forței de muncă și ratele șomajului au crescut dramatic
în urma crizei economice. Din 2013, acestea au început din nou să se atenueze, însă rămân
semnificativ mai mari decât în 2007.
• PIB-ul pe cap de locuitor în regiunile mai puțin dezvoltate se apropie de media UE, atât grație
unui ritm mai accelerat de creștere a productivității, cât și unui grad mai mare de ocupare a
forței de muncă. Această tendință este determinată, în principal, de evoluțiile din regiunile
statelor membre estice, în timp ce mai multe regiuni mai puțin dezvoltate din statele membre
sudice nu reușesc să recupereze din decalaje și se confruntă cu declin și divergență.
• Ultimele două decenii au adus o modernizare în sectorul agricol, evidențiată atât de creșterea
pe termen lung și în curs a productivității, cât și de scăderea șomajului. Aceste evoluții au
fost mai pronunțate cu precădere în regiunile mai puțin dezvoltate, care au trecut printr-o 19
restructurare sectorială a economiei.
• Regiunile de tranziție, cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % și 100 % din media UE, par a fi
blocate într-o „capcană a dezvoltării”. Între 2001 și 2019, creșterea PIB-ului pe cap de locuitor
în aceste regiuni a fost cu mult sub media UE, iar creșterea productivității și crearea de locuri
de muncă au fost mai scăzute decât în alte regiuni. Sectoarele lor de fabricație sunt mai reduse
decât cele din regiunile cu un PIB pe cap de locuitor mai mic sau mai mare, iar sistemele lor
de inovare și de învățământ și calitatea instituțională nu sunt suficient de puternice pentru a
fi competitive la nivel mondial.
• Inovarea în UE rămâne extrem de concentrată în regiunile capitalelor și în alte regiuni
metropolitane. În statele membre din nord-vestul UE, bunele legături regionale, gradul ridicat
de pregătire digitală, o forță de muncă calificată și un mediu de afaceri atractiv au permis
regiunilor învecinate să beneficieze de proximitatea față de regiunile cu un grad ridicat de
inovare. În statele membre din sudul și din estul UE, cele mai inovatoare regiuni sunt mai
puțin puternice și, prin urmare, regiunile învecinate nu beneficiază decât în mică măsură de
proximitatea lor. Aceste tipare ar putea duce la o adâncire a decalajului în materie de cercetare
și inovare între regiunile UE.
Capitolul 2
O Europă mai inteligentă
Convergența economică regională1 a încetat în media UE3, majoritatea în statele membre estice4,
UE, iar divergența ar putea deveni o amenințare în Grecia, Portugalia, Spania și în sudul Italiei,
la adresa progreselor economice2, într-un moment precum și în regiunile ultraperiferice5 (Harta 2.1).
în care globalizarea aduce noi provocări pentru În Bulgaria, PIB-ul pe cap de locuitor era sub
coeziunea economică. Deși dovezile sugerează că 50 % din media UE în toate regiunile, exceptând
economia UE, în ansamblul ei, a beneficiat și conti- Yugozapaden, regiunea capitalei.
nuă să beneficieze de pe urma globalizării, aceste
beneficii nu se răsfrâng în mod automat și egal în În perioada 2001-2019, PIB-ul real pe cap de lo-
toate regiunile europene. cuitor a crescut în cea mai mare parte a regiunilor
din UE (Harta 2.2), deși într-un ritm modest în ma-
Prezentul capitol examinează tendințele recente joritatea cazurilor. Creșterea a fost mai însemnată
referitoare la coeziunea economică în regiunile și în statele membre estice și în Irlanda. În majorita-
orașele din întreaga UE, după cum se reflectă în tea regiunilor din Grecia, PIB-ul pe cap de locuitor
PIB-ul pe cap de locuitor și în evoluțiile subiacente a scăzut însă în această perioadă, la fel și în Italia
legate de productivitate și de ocuparea forței de – în ambele țări, în multe dintre regiunile mai dez-
muncă. Evaluează riscul ca regiunile să cadă în- voltate din nord și în multe dintre regiunile mai
tr-o „capcană a dezvoltării” și discută factorii care puțin dezvoltate din sud. În același timp, creșterea
stau la baza competitivității regionale, inclusiv an- a fost foarte scăzută în regiunile de tranziție din
20 treprenoriatul, digitalizarea și inovarea. De aseme- nordul Franței.
nea, prezintă un indicator agregat, indicele com-
petitivității regionale (ICR), menit să sintetizeze Între 2001 și 2008, aproape toate regiunile au în-
diferitele dimensiuni ale competitivității. registrat o creștere a PIB-ului pe cap de locuitor
(Harta 2.3). Per ansamblu, creșterea a fost peste
Principalul obiectiv al întregului capitol este să evi- medie atât în regiunile mai puțin dezvoltate, cât
dențieze performanța regiunilor mai puțin dezvol- și în cele de tranziție, înregistrându-se și rate de
tate comparativ cu cea a regiunilor mai dezvoltate, creștere de peste 5 % în multe astfel de regiuni
precum și performanța zonelor rurale comparativ din statele membre estice. Această evoluție este
cu cea a orașelor. în concordanță cu teoriile tradiționale ale crește-
rii economice, conform cărora cu cât este mai mic
nivelul inițial al PIB-ului pe cap de locuitor, cu atât
1. Tendințele recente în mai mare va tinde să fie creșterea. Majoritatea
materie de convergență și acestor regiuni sunt situate în statele membre mai
puțin dezvoltate și moderat dezvoltate6, unde, în
divergență în rândul statelor cele mai multe cazuri, ritmul creșterii a fost mai
membre și al regiunilor UE susținut decât media UE (Figura 2.1). În România
și în Bulgaria, unde rata de creștere a fost deose-
În 2019, mai mult de unul din patru locuitori din bit de ridicată, recuperarea decalajelor nu a fost
UE (29 %) trăiau într-o regiune NUTS 2 cu un PIB uniformă la nivel de țară, ci a fost impulsionată de
pe cap de locuitor, raportat la SPC, sub 75 % din
3 PIB-ul pe cap de locuitor, raportat la standardele puterii de cum-
părare (SPC), reprezintă valoarea totală a bunurilor și serviciilor
produse per locuitor, ajustată pentru a ține seama de diferențele
dintre nivelurile prețurilor.
4 Statele membre estice sunt cele din Europa Centrală și de Est
1 În cadrul prezentului raport, „convergența economică” se refe- care s-au alăturat UE începând cu 2004.
ră, în principal, la reducerea disparităților regionale în privința 5 UE include nouă regiuni ultraperiferice: Guadeloupe, La Réunion,
PIB‑ului pe cap de locuitor. Capitolul de față discută însă și despre Mayotte, Guyane, Martinique și Saint-Martin (Franța); Madeira și
tendințele disparităților în ceea ce privește o serie de concepte Açores (Portugalia) și Canarias (Spania).
conexe, cum ar fi productivitatea și ocuparea forței de muncă. 6 A se vedea secțiunea Lexicon pentru lista statelor membre mai
2 Iammarino et al. (2017). puțin dezvoltate și moderat dezvoltate.
Canarias Canarias

Capitolul 2: O Europă mai inteligentă

REGIOgis REGIOgis
Harta 2.1 PIB-ul pe cap de locuitor (SPC), 2019 Harta 2.2 Creșterea PIB-ului pe cap de locuitor, 2001-2019
Indice, EU-27 = 100 Variația procentuală medie în raport cu anul precedent
< 50 < -2,5 0,0 - 0,5
50 - 75 -2,5 - -1,5 0,5 - 1,0
75 - 90 Sursa: Eurostat (nama_10r_2gdp). -1,5 - -1,0 1,0 - 1,5 EU-27 = 1,2
90 - 100 -1,0 - -0,5 1,5 - 2,5
100 - 125 -0,5 - 0,0 > 2,5
>= 125
0 500 km 0 500 km
21
22

Harta 2.3 Creșterea PIB-ului pe cap de locuitor între 2001 și 2019, pe subperioade principale
2001-2008 2009-2013 2014-2019

< -2,5 0,0 - 0,5

-2,5 - -1,5 0,5 - 1,0 EU-27 = 2,1 EU-27 = -0,4 EU-27 = 1,6
-1,5 - -1,0 1,0 - 1,5

-1,0 - -0,5 1,5 - 2,5 Sursa: DG REGIO pe baza datelor JRC și Eurostat.
-0,5 - 0,0 > 2,5
0 1 000 km
Figura 2.1 Ratele creșterii PIB-ului pe cap de locuitor în regiunile din statele membre
mai puțin dezvoltate și moderat dezvoltate, 2001-2008
Creșterea regională medie Creșterea națională medie Creșterea medie a UE

14
13
12
11
Variația medie anuală (%)
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
LT LV BG RO EE SK PL HU CZ MTSI HR CY PT EL
Regiunile sunt ierarhizate în funcție de ratele creșterii PIB-ului pe cap de locuitor în perioada 2001-2019.
Regiunile capitalelor sunt indicate cu roșu.
Sursa: ARDECO și Eurostat [nama_10r_2gdp], calculele DG REGIO.
r egiunile capitatelor. Regiunile din sudul Italiei nu în scădere (Harta 2.3, Figura 2.2). Cele mai afec-
au urmat însă acest tipar de recuperare a decala- tate regiuni au fost, în principal, cele din statele
jelor. Ele s-au confruntat deja cu o creștere nega- membre situate în sudul UE, dar și regiunile din 23
tivă în anii 2000, deși PIB-ul lor pe cap de locuitor România, Irlanda și Finlanda. În majoritatea re-
a fost cu mult sub media UE. giunilor elene, scăderea medie anuală a PIB-ului
pe cap de locuitor a fost de peste 3 %. Din cauza
Criza financiară mondială din anii 2007-2008 a crizei, multe dintre regiunile mai puțin dezvoltate
determinat scăderea PIB-ului pe cap de locuitor în sau de tranziție au avut un ritm de creștere mai
UE între 2009 și 2013. Circa 60 % din populația lent (sau de scădere mai rapidă) decât media UE în
UE trăia în regiuni cu un PIB pe cap de locuitor această perioadă, inversând astfel tendința către
4
3
2
1
0
-1
-2
-3
-4
-5
-6
-7
LT LV BG RO EE SK PL HU CZ MT SI HR CY PT EL
Sursa: ARDECO și Eurostat, calculele DG REGIO.
8
7
6
5
4
3
2
1
0
-1
-2
-3
-4
-5
-6
LT LV BG RO EE SK PL HU CZ MT SI HR CY PT EL
Sursa: ARDECO și Eurostat, calculele DG REGIO.
convergență. Prin urmare, procesul de convergență însă, 40 %, respectiv, 25 % din populație trăiește
a fost întrerupt, iar disparitățile au început din nou în regiuni în care acest lucru nu s-a întâmplat.
24 să se accentueze. Printre excepțiile notabile s-au
numărat majoritatea regiunilor din Polonia și unele Anterior crizei din anii 2007-2008, disparitățile
regiuni din Bulgaria și din România. din UE în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locui-
tor se atenuau7, în principal datorită creșterii mai
Perioada 2014-2019 indică o redresare clară după rapide decât media a regiunilor cu cele mai mici
Marea Recesiune (Harta 2.3, Figura 2.3). Aproape niveluri ale PIB-ului pe cap de locuitor (Figura 2.4).
toate regiunile au înregistrat o creștere a PIB-ului Totuși, în anii imediat următori crizei, disparitățile
pe cap de locuitor, deși într-o măsură mai mică de- regionale au crescut ușor. Există semne de reluare
cât în perioada premergătoare crizei. Ratele ridica- a procesului de convergență regională, un proces
te de creștere au revenit în majoritatea regiunilor pe termen lung, care a fost întrerupt din cauza cri-
estice, contribuind astfel din nou la convergență. zei, deși ritmul este foarte lent.
În schimb, în multe regiuni nord-vestice, creșterea
a rămas sub nivelurile înregistrate înaintea crizei, Disparitățile regionale în ceea ce privește ratele de
Irlanda fiind principala excepție. În multe regiuni ocupare a forței de muncă și ratele șomajului8 s-au
din statele membre sudice, care au fost mai grav atenuat și ele din 2000 până la criza financiară,
afectate, îndeosebi în Portugalia și în Spania, ra- după care s-au adâncit și au atins un nou vârf în
tele de creștere și-au revenit, însă în Grecia și în 2013. Au început apoi să se atenueze din nou, însă
multe regiuni din Italia, creșterea a rămas scăzută. în 2020, disparitățile în ambele privințe erau mai
pronunțate decât în 2008. Disparitățile în ceea ce
Per ansamblu, în 2019, peste un sfert din popu- privește rata ocupării forței de muncă rămân, în
lația UE trăia într-o regiune în care PIB-ul real nu mare parte, la același nivel ca în anul 2000.
își revenise la nivelurile anterioare crizei. Aceasta
include întreaga populație a Greciei și a Ciprului, După cum s-a remarcat mai sus, convergența
80 % dintre italieni și o treime dintre spanioli, dar economică a regiunilor în perioada 2001-2019
și 75 % din populația finlandeză și peste o trei- a fost determinată, în principal, de recuperarea
me dintre austrieci. În majoritatea statelor mem-
bre estice, PIB-ul pe cap de locuitor a revenit la
7 Coeficientul de variație, ponderat în funcție de populația totală
nivelurile înregistrate înaintea crizei în toate sau a regiunilor, a scăzut cu 12 % în perioada 2001-2008.
în aproape toate regiunile. În Romania și în Croația 8 Măsurate folosind abaterea absolută medie – ponderată în func-
ție de populația totală a regiunilor.
Figura 2.4 Disparitățile regionale între regiunile NUTS 2 din UE, 2000-2020
PIB pe cap de locuitor (CV) Rata ocupării forței de muncă (MAD) Rata șomajului (MAD)
130
Indicele disparității (2000 = 100)
120
110
100
90
80
70
60
50
40
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Disparitățile sunt măsurate folosind coeficientul de variație (CV) și abaterea absolută medie (MAD).
Ambele sunt ponderate în funcție de populația fiecărei regiuni.
Analiza se bazează pe nivelul NUTS 2, însă regiunile care fac parte din aceeași zonă metropolitană sunt combinate.
Sursa: Eurostat [nama_10r_2gdp, reg_lmk], calculele DG REGIO.
Figura 2.5 Creșterea PIB-ului real pe cap de locuitor în funcție de nivelul de dezvoltare
regională, 2001-2019
Mai puțin dezvoltate De tranziție Mai dezvoltate 25
4
Variația medie anuală (%) a PIB-ului
2
pe cap de locuitor
-2
-4
-6
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Sursa: ARDECO, Eurostat [nama_10r_2gdp] și calculele DG REGIO.
ecalajelor în multe dintre regiunile mai puțin dez-

d sau negativă, iar PIB-ul lor pe cap de locuitor s-a
voltate, unde PIB-ul pe cap de locuitor a crescut depărtat de media UE (Secțiunea 3 de mai jos exa-
într-un ritm mai rapid decât în alte regiuni, excep- minează mai aprofundat aceste tendințe).
ție făcând anii 2010 și 2011, adică imediat după
criza financiară mondială (Figura 2.5). Imaginea de Regiunile de tranziție nu urmează însă același ti-
ansamblu ascunde însă tendințe diferite în rân- par. Începând cu 2005, creșterea în aceste regi-
dul regiunilor mai puțin dezvoltate. Deși a existat uni a fost sub media UE, cu excepția anului 2009.
o creștere puternică și o recuperare semnificativă Drept urmare, PIB-ul pe cap de locuitor, raportat la
a decalajelor în astfel de regiuni situate în estul SPC, s-a depărtat de media UE, în loc să se apropie
Europei, multe regiuni mai puțin dezvoltate din (Figura 2.6a).
sudul Europei s-au confruntat cu o creștere lentă
Figura 2.6 Variațiile PIB-ului pe cap de locuitor (SPC) în regiunile UE, 2000-2019
a) În funcție de nivelul de dezvoltare
EU-27 Mai puțin dezvoltate De tranziție Mai dezvoltate

140
130
PIB pe cap de locuitor (SPC), EU-27=100
120
110
100
90
80
70
60
50
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
b) În funcție de tipologia regională urban-rural și de depărtare

26 EU-27 Predominant urbane
Intermediare, apropiate de un oraș Intermediare, îndepărtate
Predominant rurale, apropiate de un oraș Predominant rurale, îndepărtate
140
PIB pe cap de locuitor (SPC), EU-27=100
130
120
110
100
90
80
70
60
50
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Sursa: ARDECO, Eurostat [nama_10r_2gdp] și calculele DG REGIO.
Regiunile predominant rurale au un PIB pe cap de Interdependența crescândă a economiilor lumii

locuitor, raportat la SPC, de circa 70 % din media are un impact extrem de diferențiat asupra regi-
UE (Figura 2.6b). În perioada 2001-2019, regiunile unilor UE9. Deși unele sunt bine poziționate pentru
rurale din apropierea orașelor mari au manifestat a profita de noile oportunități oferite, altele sunt
o convergență față de media UE. Nu este însă și afectate de pierderile de locuri de muncă, de sa-
cazul regiunilor rurale îndepărtate, în care PIB-ul lariile stagnante și de cotele de piață în scădere
pe cap de locuitor s-a redus ușor comparativ cu din cauza concurenților cu costuri scăzute care trec
media UE. Regiunile intermediare îndepărtate au spre sectoare mai avansate din punct de vedere
înregistrat și ele o divergență față de media UE în tehnologic (a se vedea și Secțiunea 4 de mai jos).
decursul acestei perioade.
9 Comisia Europeană (2017a).
Caseta 2.1 Regiunile ultraperiferice ale UE

UE include 9 regiuni ultraperiferice, care sunt îndepăr- pulație de circa 270 000 de locuitori în 2019, acesta
tate geografic de continent și sunt situate în bazinul este de doar circa o treime din media UE, ceea ce
Caraibilor, în zona Macaroneziei și în Oceanul Indi- înseamnă că regiunea are cel mai mic PIB pe cap de
an. Acestea sunt Canarias (ES), Guadeloupe, Guyane, locuitor din UE. PIB-ul pe cap de locuitor este scă-
La Réunion, Martinique, Mayotte, Saint-Martin (FR), zut și în Guyane (45 % din media UE) și La Réunion
Madeira și Açores (PT). Ele intră sub incidența dispo- (68 % din media UE). Nivelul redus al PIB-ului pe
zițiilor tratatelor UE și sunt parte integrantă a Uniunii. cap de locuitor din aceste regiuni este legat, în prin-
cipal, de ratele scăzute ale ocupării forței de muncă,
Circa cinci milioane de oameni trăiesc în regiunile
iar în cazul Guyane și Mayotte, și de productivitatea
ultraperiferice, iar unele dintre aceste regiuni înre-
scăzută per lucrător. Productivitatea este scăzută și
gistrează o creștere semnificativă a populației ca
în Madeira și Açores. Ponderea populației de vârstă
urmare a imigrației. Sporul natural al populației este
activă din totalul populației în regiunile ultraperife-
și el relativ ridicat, întrucât în majoritatea acestor
rice este, în majoritatea cazurilor, mai apropiată de
regiuni, populația este mult mai tânără decât în par-
media UE; totuși, în Mayotte, aceasta este cu mult
tea continentală a UE.
sub media UE, reflectând numărul mare al tinerilor,
PIB-ul pe cap de locuitor în aceste regiuni este sub iar în Canarias, Madeira și Açores este cu mult peste
media UE (Tabelul 2.1). În Mayotte, care avea o po- media UE.
Tabelul 2.1 PIB-ul pe cap de locuitor și componentele acestuia în regiunile ultraperiferice, 2019

PIB pe cap de Productivitatea Rata ocupării Populația de
locuitor (SPC) (PIB per lucrător) forței de muncă vârstă activă
(EUR) (EUR) (% din populația (% din populația
27
de vârstă activă) totală cu vârsta
între 20 și
64 de ani)
EU‑27 31 278 72 057 73,1 59,4
Canarias 22 928 57 071 61,4 65,4
Guadeloupe 22 215 72 083 55,4 55,6
Martinique 23 042 64 244 63,7 56,3
Guyane 14 188 53 329 50,9 52,3
La Réunion 21 123 70 610 52,1 57,4
Mayotte 9 016 47 781 43,3 43,6
Região Autónoma dos Açores 21 911 48 473 71,2 63,5
Região Autónoma da Madeira 23 768 50 542 74,1 63,5
Regiunea ultraperiferică Saint-Martin este inclusă în regiunea de nivel NUTS 2 Guadeloupe.
Sursa: Eurostat [nama_10r_2gdp, lfst_r_lfe2emprt_custom_1270645], calculele DG REGIO.
Caseta 2.2 Creșterea economică și economiile locale:

o analiză spațială a rezilienței regionale în UE
Un studiu recent1 axat pe anii de criză și post-criză Annoni et al. (2019). În continuare, sunt prezentate
(2008-2015) examinează factorii care ajută regiu- principalele constatări, sintetizate în Tabelul 2.2.
nile să se redreseze în urma Marii Recesiuni, prin-
Efectele spațiale sunt importante în toate regiunile.
cipalul obiectiv fiind de a identifica caracteristicile
Regiunile beneficiază de pe urma faptului că sunt
regiunilor care au demonstrat reziliență economică,
înconjurate de regiuni cu o creștere ridicată, atât în
precum și orice eventuale efecte de propagare.
grupul nord-vestic, cât și în cel sudic și estic. Capita-
Regiunile EU‑27 plus Regatul Unit sunt clasificate în lul uman este un factor important de dezvoltare în
două grupuri, în funcție de PIB-ul lor inițial pe cap de ambele grupuri, învățământul de bază fiind deosebit
locuitor în anul 2008: un grup nord-vestic de regiuni de relevant: ponderile mari ale persoanelor cu nive-
cu venituri relativ ridicate și un grup de regiuni su- luri scăzute de instruire par a fi un impediment mai
dice și estice cu venituri mai mici. Principalele între- important în calea creșterii decât ponderile mai mici
bări analizate sunt următoarele: ale persoanelor cu un nivel ridicat de instruire.
1. Care sunt factorii asociați capacității unei regi- În grupul nord-vestic, calitatea instituțiilor este un
uni de a face față adversității economice și de factor determinant esențial al creșterii, în concor-
a-și menține bunăstarea economică? danță cu constatările recente ale literaturii de speci-
alitate, care evidențiază faptul că instituțiile de bună
2. Sunt factorii determinanți ai creșterii economi-
calitate reprezintă un factor-cheie al creșterii, îndeo-
ce și ai rezilienței aceiași pentru toate regiunile
sebi în stadiile mai avansate ale dezvoltării3. În gru-
aflate la niveluri diferite de dezvoltare economi-
pul nord-vestic de regiuni ale UE (plus Regatul Unit),
că (în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor)?
regiunile au fost mai reziliente dacă au beneficiat de
28 Partea principală a analizei se bazează pe un model investiții publice și private mai însemnate. Rezulta-
de creștere economică în care creșterea regională tele indică, de asemenea, faptul că nivelurile ridicate
depinde de creșterea regiunilor învecinate și de un ale investițiilor determină efecte pozitive de propa-
set de înzestrări inițiale, de la cele clasice (nivelul gare semnificative, sugerând astfel că ponderile mai
inițial al PIB-ului pe cap de locuitor, creșterea po- mari ale investițiilor dintr-o regiune au efecte pozi-
pulației, capitalul uman și investițiile) până la com- tive asupra ratei de creștere a regiunilor învecinate.
ponentele mai complexe ale competitivității regio-
Un mediu de afaceri cu activități cu o valoare adău-
nale (calitatea administrației, gradul de sofisticare
gată mare este și el un element-cheie al rezilienței
a întreprinderilor, gradul de pregătire tehnologică și
regionale.
inovarea). Modelul ține seama și de proximitatea ge-
ografică a regiunilor în evaluarea dezvoltării lor eco- În grupul sudic și estic, asimilarea tehnologiilor este
nomice și detectează efectele de propagare spațială, importantă pentru creștere și are totodată efecte
dacă sunt prezente, inclusiv efectele transfrontalie- pozitive de propagare asupra regiunilor învecina-
re2. În baza modelului, analiza identifică care dintre te. Efectele de propagare sunt, în general, mai im-
acești factori au contribuit la creșterea economică a portante în regiunile sudice și estice decât în cele
regiunilor și amploarea efectelor respective. O dis- nord-vestice, unde este posibil ca astfel de efecte
cuție mai aprofundată a cadrului teoretic și a pre- să fi fost semnificative în cursul unor perioade an-
zumțiilor care stau la baza analizei poate fi găsită în terioare.
1 Annoni et al. (2019).

2 LeSage și Fischer (2008). 3 Annoni și Catalina-Rubianes (2016); Pike et al. (2017).
Tabelul 2.2 Sinteza efectelor directe și de propagare

Regiunile Regiunile
nord-vestice sudice și estice
Direct Propagare Direct Propagare

Creșterea PIB-ului n.a. n.a.
PIB-ul inițial pe cap de locuitor
Investițiile publice și private
Creșterea populației
Calitatea instituțiilor
Învățământul secundar inferior
Învățământul superior
și formarea
Gradul de pregătire tehnologică
Gradul de sofisticare
a întreprinderilor
n.a.: nu se aplică.
Nuanțele verzi indică un impact pozitiv; nuanțele roșii indică un impact negativ
(cu cât culoarea este mai închisă, cu atât mai semnificativ este coeficientul estimat).
Sursa: Annoni et al. (2019).
29
2. Productivitatea în statele veluri de dezvoltare diferite tind să fie mai puțin
membre mai puțin dezvoltate pronunțate. Mai ales, în pofida forței de muncă în-
semnate din agricultură în regiunile mai puțin dez-
recuperează din decalaje voltate, VAB generată de agricultură este modestă,
ceea ce implică o productivitate scăzută.
2.1 Ocuparea forței de muncă
în agricultură și industrie scade, Ocuparea forței de muncă în agricultură a scăzut
în timp ce productivitatea crește între 2001 și 2018, îndeosebi în regiunile mai
puțin dezvoltate (cu peste 3 % anual), reflectând
Regiunile cu niveluri diferite de dezvoltare tind să restructurarea economică și modernizarea secto-
aibă structuri economice diferite. Regiunile mai pu- rului agricol. Aceasta din urmă a dus la o creștere
țin dezvoltate tind să aibă ponderi relativ mai mari substanțială a productivității în agricultură și la
ale ocupării forței de muncă în agricultură și indus- o creștere a VAB. Având în vedere ponderea în-
trie (Tabelul 2.3). În 2018, peste 12 % din forța de semnată a forței de muncă ocupate în agricultură
muncă din aceste regiuni era ocupată în agricultu- în aceste regiuni, se preconizează că procesul va
ră, adică de trei ori mai mult decât în regiunile de continua. Același tipar se observă și în regiunile de
tranziție și de opt ori mai mult decât în regiunile tranziție și în cele mai dezvoltate, însă scăderea
mai dezvoltate. Circa 21 % din forța de muncă era ocupării forței de muncă și a creșterii VAB a fost
ocupată în industrie, adică cu 6 puncte procentu- mai puțin de jumătate decât cea înregistrată în
ale mai mult decât în regiunile de tranziție și în regiunile mai puțin dezvoltate.
cele mai dezvoltate. Regiunile de tranziție și cele
mai dezvoltate sunt mai comparabile în privința Ocuparea forței de muncă în industrie s-a redus și
ponderilor ocupării forței lor de muncă, existând ea în fiecare dintre aceste trei tipuri de regiuni, deși
ponderi mai mari în finanțe și asigurări și în admi- mult mai puțin decât în agricultură. În pofida pier-
nistrația publică. derii de forță de muncă, VAB a crescut substanțial,
la fel și productivitatea, mai ales în regiunile mai
Structura sectorială a valorii adăugate brute (VAB) puțin dezvoltate. Piața unică a UE a creat mai mult
urmează același tipar general ca ocuparea forței potențial de specializare în sectoarele cu o valoare
de muncă, însă diferențele între regiunile cu ni- adăugată mai mare, ceea ce le-a permis regiunilor
30

Tabelul 2.3 Ocuparea forței de muncă și VAB pe sectoare NACE și categorii de regiuni, ponderi în 2018 și variații în perioada 2001-2018
Ocuparea forței de muncă VAB
Mai puțin Mai Mai puțin Mai
De tranziție EU-27 De tranziție EU-27
Ponderea în 2018 (%) dezvoltate dezvoltate dezvoltate dezvoltate
A: Agricultură, silvicultură și pescuit 12,4 3,9 1,6 4,8 4,7 2,5 0,9 1,7
B-E: Industrie (cu excepția construcțiilor) 20,6 14,8 14,8 16,2 22,5 18,8 20,8 20,6
F: Construcții 7,0 6,8 5,7 6,3 5,9 6,0 4,6 5,1
G-J: Comerț angro și cu amănuntul; et al. 26,2 27,1 28,2 27,4 24,5 21,7 24,8 24,1
K-N: Activități financiare și de asigurare; et al 9,0 15,0 19,4 15,9 19,5 24,7 28,6 26,6
O-U: Administrație publică; et al. 24,7 32,4 30,3 29,4 23,0 26,3 20,3 22,0
Total 100 100 100 100 100 100 100 100

variația % medie în raport cu anul precedent, 2001-2018
A: Agricultură, silvicultură și pescuit -3,4 -1,5 -1,3 -2,7 0,9 0,4 0,2 0,5
B-E: Industrie (cu excepția construcțiilor) -0,4 -0,6 -0,7 -0,6 2,2 1,2 1,3 1,4
F: Construcții 0,5 -0,4 0,0 0,0 0,0 -0,6 -0,1 -0,2
G-J: Comerț angro și cu amănuntul; et al. 1,2 1,0 0,9 1,0 1,3 0,8 1,5 1,4
K-N: Activități financiare și de asigurare; et al. 2,5 2,0 2,1 2,1 2,3 1,9 1,9 1,9
O-U: Administrație publică; et al. 0,7 0,7 1,2 1,0 1,6 1,6 1,6 1,6
Total 0,0 0,6 0,8 0,6 1,6 1,2 1,5 1,5

Barele verzi indică variații pozitive, barele roșii indică variații negative.
Sursa: Eurostat [nama_10r_3empers], ARDECO, Cambridge Econometrics, AMECO, calculele DG REGIO.
Caseta 2.3 Descompunerea creșterii PIB-ului pe cap de locuitor

Creșterea PIB-ului pe cap de locuitor poate fi împărțită în trei componente principale: variații ale productivi-
tății (PIB per angajat), variații ale ratei ocupării (ocuparea forței de muncă raportată la populația de vârstă
activă) și variații ale proporției populației de vârstă activă din populația totală. Astfel, se poate exprima
următoarea ecuație:
Populația de
PIB PIB Ocuparea forței de muncă vârstă activă
= x x
Populația totală Ocuparea forței Populația de vârstă activă Populația totală
de muncă
Aceeași ecuație se poate exprima în termeni de variație: variația PIB-ului pe cap de locuitor reprezintă suma
variațiilor în materie de productivitate, rată a ocupării forței de muncă și pondere a populației de vârstă activă.
mai puțin dezvoltate și unor regiuni de tranziție să ascunde însă faptul că, într-o serie de astfel de
își păstreze o pondere mai mare a ocupării forței regiuni, în principal din Grecia și Italia, PIB-ul pe
de muncă în industrie, deoarece au o balanță mai cap de locuitor a scăzut în decursul perioadei, pro-
atractivă între costurile cu forța de muncă, produc- ductivitatea și ocuparea forței de muncă scăzând
tivitate și accesibilitate. și ele sau crescând relativ puțin, în contextul în
care ponderea populației de vârstă activă s-a mic-
Sectorul construcțiilor nu a înregistrat decât o șorat și ea. În majoritatea regiunilor ultraperiferi-
creștere mică în perioada 2001-2018 și chiar s-a ce ale UE, PIB-ul pe cap de locuitor s-a menținut
contractat ușor în regiunile de tranziție. În schimb, la același nivel sau s-a redus. 31
ocuparea forței de muncă și VAB în sectorul ser-
viciilor au crescut în toate grupurile de regiuni în Între 2001 și 2008, PIB-ul real pe cap de locuitor
decursul perioadei, îndeosebi în sectorul activită- a crescut cu 1,8 % anual în UE, productivitatea cu
ților financiare și mai ales în regiunile mai puțin 1,2 % anual, iar rata de ocupare a forței de muncă
dezvoltate. cu 0,4 % anual (Tabelul 2.4). În multe regiuni mai
puțin dezvoltate în care creșterea PIB-ului a fost
2.2 Productivitatea este principalul substanțial mai mare decât media UE, principala
factor care stă la baza creșterii componentă a creșterii PIB-ului pe cap de locuitor
PIB-ului pe cap de locuitor a fost tot creșterea productivității și chiar într-o
măsură mai mare decât la nivelul întregii UE, în
În perioada 2001-2019, PIB-ul pe cap de locui- timp ce rata de ocupare a forței de muncă a ră-
tor a crescut în marea majoritate a regiunilor UE mas neschimbată.
(Harta 2.4 și Tabelul 2.4). Creșterea PIB-ului se
datorează, în mare parte, creșterii productivității10 Între 2009 și 2013, PIB-ul pe cap de locuitor a
și, într-o mai mică măsură, creșterii ocupării forței scăzut în UE cu 0,4 % anual. Ocuparea forței de
de muncă. Populația de vârstă activă, ca ponde- muncă a scăzut și ea (cu 0,5 % anual), în condițiile
re din totalul populației, a scăzut ușor în UE și în în care atât rata de ocupare a forței de muncă, cât
majoritatea regiunilor în decursul perioadei. Multe și ponderea populației de vârstă activă au scăzut,
regiuni mai puțin dezvoltate, mai ales cele din în timp ce productivitatea a continuat să creas-
statele membre estice, au înregistrat o creștere a că, deși într-un ritm mai lent. Acest tipar evolutiv
productivității și a ocupării forței de muncă pes- este reflectat în rândul fiecărui grup de regiuni,
te medie, care a fost contrabalansată doar într-o însă este mai pronunțat în regiunile mai puțin
mică măsură de o scădere a ponderii populației de dezvoltate și mai puțin pronunțat în regiunile mai
vârstă activă, astfel că creșterea PIB-ului pe cap dezvoltate. Astfel, regiunile mai puțin dezvoltate,
de locuitor a fost peste media UE. Această evoluție ca grup, s-au confruntat cu cea mai accentuată
scădere a PIB-ului pe cap de locuitor, dar și a ratei
10 Trebuie remarcat că această creștere a productivității, măsurată
de ocupare a forței de muncă.
ca PIB per angajat, nu reflectă și scăderea mediei orelor lucrate
per angajat în decursul aceleiași perioade.
a) PIB-ul pe cap de locuitor b) Productivitatea

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
c) Rata ocupării forței de muncă d) Ponderea populației

Canarias
de vârstă activă Canarias

32
REGIOgis REGIOgis
Harta 2.4 Creșterea PIB-ului pe cap de locuitor, a productivității, a ratei de ocupare a forței
de muncă și a populației de vârstă activă, 2001-2019
< -0,4 0,5 - 1,0
-0,4 - -0,2 1,0 - 2,0
-0,2 - -0,1 2,0 - 3,0
-0,1 - 0,0 > 3,0
Rata ocupării forței de muncă este definită ca ocuparea forței de muncă
0,0 - 0,3 nu există date la locul de muncă împărțită la populația cu vârsta între 20 și 64 de ani.
0,3 - 0,5

Tabelul 2.4 Descompunerea variației medii anuale a PIB-ului pe cap de locuitor, 2001-2019

și subperioadele aferente Ponderea
PIB pe cap Productivitatea Ocuparea forței
de locuitor de muncă populației de
vârstă activă
Variația % medie în raport cu anul precedent
2001-2019
EU-27 1,22 0,88 0,50 -0,17
Regiuni mai puțin dezvoltate 1,69 1,53 0,21 -0,05
Regiuni de tranziție 0,90 0,62 0,49 -0,22
Regiuni mai dezvoltate 1,06 0,66 0,61 -0,21
2001-2008
EU-27 1,76 1,16 0,43 0,15
Regiuni mai puțin dezvoltate 2,79 2,26 0,00 0,52
Regiuni de tranziție 1,47 0,81 0,44 0,22
2009-2013
EU-27 -0,36 0,50 -0,53 -0,33
Regiuni mai puțin dezvoltate -0,98 0,46 -1,23 -0,21
Regiuni de tranziție -0,59 0,47 -0,65 -0,41
33
Regiuni mai dezvoltate -0,31 0,21 -0,17 -0,36
2014-2019
EU-27 1,82 0,81 1,46 -0,45
Regiuni mai puțin dezvoltate 2,51 1,46 1,73 -0,68
Regiuni de tranziție 1,38 0,50 1,53 -0,64
Barele verzi indică variații pozitive, barele roșii indică variații negative.
Dintre regiunile mai puțin dezvoltate, este exclusă Mayotte.
Rata ocupării forței de muncă este ocuparea forței de muncă la locul de muncă împărțită la populația cu vârsta între 20 și 64 de ani.
Între 2014 și 2019, PIB-ul pe cap de locuitor și-a

Caseta 2.4 Regiunile metropolitane reluat creșterea în rândul fiecărui grup de regiuni.
și nemetropolitane Spre deosebire însă de perioada anterioară cri-
zei financiare, creșterea a fost puternic legată de
Regiunile metropolitane ale capitalelor, alte re-
o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă,
giuni metropolitane și regiunile nemetropolitane
care a reușit mai mult decât să contrabalanseze
sunt definite după cum se indică în continuare.
Regiunile metropolitane sunt regiuni NUTS 3 sau o reducere a ponderii populației de vârstă activă,
grupări de regiuni NUTS 3 reprezentând zone ur- în timp ce productivitatea muncii a crescut într-un
bane funcționale cu peste 250 000 de locuitori. ritm mai lent decât în perioada premergătoare cri-
Regiunile metropolitane ale capitalelor sunt cele zei. Din nou, acest tipar evolutiv a fost mai pro-
care includ capitalele naționale. Regiunile neme- nunțat în regiunile mai puțin dezvoltate. Pe de altă
tropolitane sunt toate celelalte. parte, redresarea a fost mai atenuată în regiunile
Mai multe detalii pot fi găsite la: de tranziție, creșterea PIB-ului pe cap de locuitor
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/ fiind aici doar ușor peste jumătate din creșterea
index.php/Territorial_typologies_for_European_ înregistrată în regiunile mai puțin dezvoltate, în
cities_and_metropolitan_regions mare parte, la fel ca în perioada anterioară crizei.
2.3 Regiunile metropolitane

ale capitalelor au performanțe
mai bune decât alte regiuni
În 2019, regiunile me-

34 Tabelul 2.5 Variațiile PIB-ului de cap de locuitor, ale productivității tropolitane reprezentau
și ale ocupării forței de muncă pe cap de locuitor în funcție de tipul 59 % din populația UE,
de regiune, 2001-2019 63 % din ocuparea forței
PIB pe cap Productivi- Ocuparea forței de muncă și 68 % din PIB-
de locuitor tatea de muncă ul UE. Acestea sunt, așa-
raportată la
populație dar, importante centre de
ocupare a forței de muncă
Variația % anuală medie în raport cu anul precedent și de activitate economi-
Statele membre estice că, cu un nivel de produc-
Regiunile metropolitane tivitate mai mare decât în
ale capitalelor 4,1 2,8 1,3
alte părți.
Alte regiuni metropolitane 3,5 3,0 0,5
Regiuni nemetropolitane 3,2 3,0 0,2 Între 2001 și 2019, PIB-
Total 3,6 3,1 0,5 ul real pe cap de locuitor
Statele membre nord-vestice în regiunile metropolita-
Regiunile metropolitane ne a crescut într-un ritm
1,3 1,1 0,2
ale capitalelor mai rapid decât în alte
Alte regiuni metropolitane 1,0 0,6 0,3 regiuni, în întreaga UE
Regiuni nemetropolitane 1,1 0,8 0,3 (Tabelul 2.5). Această evo-
luție a fost determinată,
Total 1,1 0,8 0,3
în principal, de ratele de
Statele membre sudice creștere peste medie din
Regiunile metropolitane regiunile capitalelor, deși
ale capitalelor 0,6 0,1 0,5
Alte regiuni metropolitane 0,4 0,2 0,2
și alte regiuni metropoli-
tane au avut performanțe
Regiuni nemetropolitane 0,1 0,1 0,1 mai bune decât regiunile
Total 0,3 0,1 0,2 nemetropolitane, cu ex-
Ocuparea forței de muncă raportată la populație combină rata de ocupare a forței de muncă cepția celor din statele
și populația de vârstă activă ca pondere din total. membre nord-vestice.
Sursa: Eurostat [reg_eco10], ARDECO, Cambridge Econometrics, AMECO, calculele DG REGIO.
Figura 2.7 Evoluția ocupării totale a forței de muncă (numărul de persoane angajate)
în regiunile metropolitane și nemetropolitane, 2000-2019
Regiuni nemetropolitane Regiunile metropolitane ale capitalelor Alte regiuni metropolitane

125
120
Ocuparea totală a forței de muncă,
115
indice 2000 = 100
110
105
100
95
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
În regiunile din statele membre estice și nord-ves- de creștere a fost mai modestă decât în regiunile
tice, creșterea PIB-ului pe cap de locuitor a fost capitalelor. În regiunile nemetropolitane, efectele
legată, în mare parte, de creșterea productivității. crizei financiare s-au resimțit mai mult; ocuparea 35
Tiparul este diferit în statele membre sudice, unde forței de muncă începând să crească abia în 2013,
creșterea productivității a fost foarte scăzută în creșterea fiind însă mult mai mică decât în regi-
decursul acestei perioade și cea mai mare parte a unile metropolitane până în 2019 și ajungând la
creșterii (modeste) a PIB-ului pe cap de locuitor a nivelurile anterioare crizei doar în 2018.
fost legată de creșterea ocupării forței de muncă.
În regiunile metropolitane ale capitalelor din sta-
tele membre estice și sudice, contribuția creșterii 3. Capcanele dezvoltării11
ocupării forței de muncă la creșterea PIB-ului a și riscurile conexe pentru
fost de două ori mai mare decât media, reflectând
tendința continuă de concentrare a ocupării forței regiunile europene
de muncă în aceste regiuni.
3.1 Stagnarea regională
Ocuparea forței de muncă, atât în regiunile me- și capcanele dezvoltării
tropolitane, cât și în cele nemetropolitane a cres-
cut între 2000 și 2008, deși într-un ritm mai rapid A devenit din ce în ce mai clar în ultimii ani că nu
în regiunile metropolitane ale capitalelor decât în toate regiunile din UE cu un PIB pe cap de locuitor
alte regiuni metropolitane și mai mult în acestea sub medie recuperează din decalaje. Regiunile pot
din urmă comparativ cu regiunile nemetropolitane fi împărțite în diferite grupuri, în funcție de nivelul
(Figura 2.7). În cei doi ani care au urmat, aceasta PIB-ului lor12, dar și de rata de creștere a PIB-ului.
a scăzut semnificativ în toate regiunile. În regiunile
capitalelor, ocuparea forței de muncă a început să
se redreseze în 2010, rata de creștere accelerân-
du-se în 2013 și continuând în același ritm până 11 Profesorii Simona Iammarino, Andrés Rodríguez-Pose și Michael
Storper au contribuit substanțial la conținutul acestei secțiuni.
în 2019, când ocuparea totală a forței de muncă
12 Pe tot parcursul acestei secțiuni, regiunile sunt clasificate în func-
a fost semnificativ mai mare decât înaintea crizei ție de PIB-ul lor pe cap de locuitor comparativ cu media UE în
din 2007-2008. În celelalte regiuni metropolitane, anul 2000. Pragurile aplicate corespund celor utilizate în prezent
pentru clasificarea regiunilor ca mai puțin dezvoltate, de tranziție
redresarea a fost mai șovăielnică. Ocuparea forței sau mai dezvoltate, însă diferă de cele folosite în anul 2000.
de muncă a rămas sub nivelurile anterioare cri- Drept urmare, etichetele respective aferente grupurilor nu sunt
zei până în 2015, iar din 2015 până 2019, rata utilizate în secțiunea de față.
Figura 2.8 Creșterea anuală a PIB-ului real pe cap de locuitor în regiunile UE în funcție
de nivelul de dezvoltare, 2001-2019
<75 % 75 - 100 % >100 % Nord-vestul UE

6 Sudul UE
5 Estul UE
a PIB-ului real pe cap de locuitor
Media regiunilor UE
Creșterea medie anuală (%)
4
3
2
1
0
-1
-2
-3
0 25 50 75 100 125 150 175 200 225 250
PIB-ul pe cap de locuitor (SPC, % din media UE) în 2000
Sursa: Eurostat [nama_10r_2gdp], calculele DG REGIO.
Dacă relaționăm creșterea anuală a PIB-ului real creștere scăzută sau negativă, creșteri slabe ale
pe cap de locuitor în perioada 2001-2019 cu nive- productivității și o creare redusă de locuri de mun-
36 lul inițial de dezvoltare a regiunilor din anul 2000 că sau chiar pierderea de locuri de muncă.
(măsurat de PIB-ul pe cap de locuitor), observăm
unele tipare frapante (Figura 2.8). Iammarino et al. (2020) dezvoltă un concept al
capcanelor dezvoltării, care se bazează pe mai
Unele tipare sunt în concordanță cu teoria con- multe dimensiuni decât simpla încetinire a crește-
vergenței. În special, multe dintre regiunile cu un rii PIB-ului. Acesta acoperă trei dimensiuni ale di-
PIB pe cap de locuitor sub 75 % din media UE în namismului economic al unei regiuni: PIB-ul pe cap
anul 2000 au înregistrat o creștere puternică în cei de locuitor, productivitatea și ocuparea forței de
19 ani care au urmat, demonstrând o recuperare muncă. Circa 45 % din populația regiunilor din ca-
rapidă a decalajelor. Aceste regiuni sunt situate, tegoria intermediară menționată mai sus trăia în
în principal, în statele membre estice. În schimb, anul 2000 în regiuni în care creșterea a fost foar-
multe dintre regiunile din sudul UE nu au reușit să te scăzută13 în perioada 2001-2019 (Figura 2.9).
atingă rate de creștere comparabil de ridicate. Un Mai mult decât atât, o treime din populație trăia în
număr deloc neglijabil de regiuni sudice s-au con- regiuni în care creșterea productivității a fost foar-
fruntat cu o reducere a PIB-ului pe cap de locuitor te scăzută, iar 40 % în regiuni cu un nivel foarte
în decursul perioadei, chiar dacă au avut un nivel scăzut de creare de locuri de muncă comparativ cu
inițial al PIB-ului pe cap de locuitor sub 75 % din evoluția populației. Toate aceste ponderi ale popu-
media UE. În concordanță cu teoria convergenței, lației sunt mai mari – în unele cazuri, semnificativ
regiunile cu un PIB pe cap de locuitor peste medie mai mari – decât în alte regiuni.
în anul 2000 au tins să aibă rate mai scăzute ale
creșterii. Din 2000, un număr tot mai mare de regiuni s-au
confruntat cu o dezvoltare economică stagnantă,
Creșterea în rândul grupului de regiuni cu un PIB după ce au atins un nivel al PIB-ului pe cap de locu-
pe cap de locuitor între 75 % și 100 % din media itor între 75 % și 100 % din media UE (Harta 2.5).
UE (adică, categoria intermediară) nu dă însă sem- Întrucât acest grup a devenit tot mai mare cu
ne de recuperare a decalajelor. Astfel, creșterea
medie în aceste regiuni a fost sub cea a regiunilor 13 Creșterea foarte scăzută este definită aici drept creșterea medie
cu un PIB pe cap de locuitor peste medie. Multe anuală în decursul perioadei în cuartila inferioară a regiunilor,
ierarhizarea făcându-se în funcție de rata de creștere (adică, în
dintre ele, îndeosebi cele situate în statele mem- proporția de 25 % a regiunilor cu cea mai mică creștere în peri-
bre sudice, s-au confruntat cu perioade lungi de oada 2001-2019).
t impul, părăsirea lui a Figura 2.9 Populația care trăiește în regiuni cu o creștere foarte
devenit tot mai rară. scăzută a PIB-ului pe cap de locuitor, a productivității și a ocupării
Astfel, o singură regiune forței de muncă (2001-2019), după nivelul inițial al PIB-ului
(Zahodna Slovenija), din-
pe cap de locuitor
tr-un total de 53 de regi- PIB-ul pe cap de locuitor (SPC, % din media UE) în 2000
uni aflate în categoria in- <75 75 - 100 >100
termediară în anul 2000, 45
a reușit să atingă un nivel 40
al PIB-ului pe cap de locu- 35
% din populația totală

itor peste medie până în 30
25
201914. Pe de altă parte,
20
în 18 dintre aceste regi-
15
uni, îndeosebi din sudul
10
UE, PIB-ul pe cap de locu- 5
itor a scăzut sub 75 % din 0
media UE, ceea ce denotă Creștere scăzută a PIB-ului Creștere slabă a Creștere scăzută a ocupării
divergență și disparități în pe cap de locuitor productivității forței de muncă
Creșterea foarte scăzută este definită aici drept creșterea medie anuală în decursul perioadei
creștere. în cuartila inferioară a regiunilor.
Sursa: Eurostat [nama_10r_2gdp], ARDECO, Cambridge Econometrics, AMECO, calculele DG REGIO.
Creșterea redusă a regi-
unilor din categoria in-
termediară sugerează că este posibil să fi căzut 3.2 Identificarea capcanelor
într-o capcană a dezvoltării. Multe dintre ele sunt dezvoltării în regiunile UE
mai puțin competitive din punctul de vedere al cos- 37
turilor comparativ cu regiunile mai puțin dezvolta- În Iammarino et al. (2020), riscul ca o regiune să
te, care se caracterizează prin costuri reduse ale fie prinsă într-o capcană a dezvoltării într-un anu-
capitalului și ale forței de muncă, dar și prin faptul mit an este evaluat ținând seama de tiparul creș-
că sunt mai puțin inovatoare sau productive decât terii PIB-ului pe cap de locuitor, a productivității și
regiunile mai dezvoltate. Prin urmare, costurile lor a ocupării forței de muncă, precum și de creșterea
tind să fie prea mari pentru a putea concura cu acestora raportată la cea a statului membru în
regiunile mai puțin dezvoltate, iar sistemele lor de care este situată regiunea și la media UE.
inovare tind să nu fie suficient de puternice pentru
a putea concura cu regiunile mai dezvoltate. Din Analiza bazată pe această abordare arată că nu-
cauza acestui lucru, le este foarte greu să iasă din mărul de ani în care regiunile s-au aflat într-o cap-
capcana dezvoltării și să atingă un PIB mai mare cană a dezvoltării în perioada 2001-2019 varia-
pe cap de locuitor. În timp ce unele dintre aceste ză semnificativ de la o regiune la alta (Harta 2.6).
regiuni au avut anterior un PIB redus pe cap de lo- În general, regiunile care s-au aflat într-o capcană
cuitor și recuperau din decalaje până acum câțiva a dezvoltării timp de 15 ani sau mai mult în de-
ani, altele au fost anterior relativ prospere, însă au cursul acestei perioade (denumite, în continuare,
trecut apoi la o perioadă prelungită de relativ de- regiuni „prinse în capcana dezvoltării”) sunt con-
clin economic. Astfel, într-un sfert dintre regiunile centrate în statele membre sudice (îndeosebi în
cu un PIB pe cap de locuitor peste medie în anul Grecia și Italia) ori sunt regiuni rurale sau vechi
2000, în principal, din statele membre nord-vesti- regiuni industriale din Franța. Unele dintre aceste
ce, dar și din cele sudice, PIB-ul pe cap de locuitor regiuni sunt însă situate și în multe dintre state-
scăzuse sub medie până în 2019 (Harta 2.5). le membre nord-vestice. Drept urmare, capcanele
dezvoltării afectează regiunile aflate la niveluri ini-
țiale diferite de dezvoltare. Astfel, pot fi identificate
trei tipuri de regiuni prinse în capcana dezvoltării,
14 Merită remarcat că, în decursul perioadei, Zahodna Slovenija și-a
îmbunătățit performanța în ceea ce privește indicatorii identifi- dacă ținem seama de PIB-ul lor pe cap de locuitor
cați aici ca factori determinanți ai riscului de a cădea într-o „cap- în anul 2000.
cană a dezvoltării”, cu o pondere peste medie a industriei în VAB,
cheltuieli pentru C&D peste medie, raportate la PIB, și o pondere
peste medie a populației de vârstă activă cu studii superioare.
Calitatea instituțională rămâne însă sub media UE.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
38
REGIOgis
Harta 2.5 Tranziția regiunilor între categorii de dezvoltare, 2000-2019

Matricea de tranziție a PIB-ului pe cap de locuitor raportat la SPC (indice, media EU-27 = 100), 2000-2019
2000-2019 < 75 75 - 100 >= 100

< 75
75 - 100 Sursa: DG REGIO pe baza datelor Eurostat (nama_10r_3gdp).
>= 100
0 500 km

Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
39
REGIOgis
Harta 2.6 Numărul de ani într-o capcană a dezvoltării în perioada 2001-2019, în funcție
de nivelul PIB-ului regional pe cap de locuitor în 2000
PIB pe cap de locuitor (indice EU-27 = 100) raportat la ani
< 75 %, 0 - 9 ani 75 - 100 %, 0 - 9 ani > 100 %, 0 - 9 ani
< 75 %, 10 - 14 ani 75 - 100 %, 10 - 14 ani > 100 %, 10 - 14 ani
< 75 %, 15 - 19 ani 75 - 100 %, 15 - 19 ani > 100 %, 15 - 19 ani
Șase regiuni ale capitalelor au fost contopite cu regiunile învecinate pentru

a limita distorsiunile valorilor aferente PIB-ului pe cap de locuitor.
Sursa: Calculele DG REGIO pe baza datelor JRC și Eurostat. 0 500 km

Caseta 2.5 Cum se calculează riscul de a fi prins într-o capcană a dezvoltării?

Metodologia elaborată de Iammarino et al. (2020) Rezultă astfel nouă comparații (sau șase pentru sta-
pentru a evalua dacă o regiune NUTS 2 este prin- tele membre cu o singură regiune NUTS 2).
să într-o capcană a dezvoltării într-un anumit an se
În baza acestor comparații, se calculează diverși in-
bazează pe evoluția în timp a trei variabile: (i) PIB‑ul
dicatori de risc. Indicatorul folosit în prezentul ra-
pe cap de locuitor la prețuri constante; (ii) VAB per
port este calculat după cum se arată în continuare.
angajat (productivitatea) la prețuri constante și (iii)
Pentru fiecare dintre cele nouă comparații, dacă rata
ocuparea forței de muncă raportată la populația
recentă de creștere a regiunii este mai mică decât
totală.
valoarea de referință, regiunea primește punctajul
Pentru fiecare dintre aceste trei variabile, rata de 1; în caz contrar, primește punctajul 0. Riscul ca re-
creștere a unei regiuni în perioada de cinci ani ante- giunea să cadă într-o capcană a dezvoltării în anul
rioară anului în cauză este comparată cu trei valori în cauză este indicat de media punctajelor aferente
de referință: celor nouă (sau șase) comparații.
• rata de creștere a regiunii în sine în cei cinci În cadrul analizei de aici, se consideră că o regiu-
ani premergători perioadei de cinci ani men- ne este într-o capcană a dezvoltării într-un anumit
ționate; an dacă riscul de a fi prinsă este mai mare de 0,5.
O regiune este considerată a fi prinsă într-o capcană
• rata de creștere a statului membru în cauză
a dezvoltării în perioada 2000-2019 dacă, timp de
în perioada de cinci ani menționată și
15 sau mai mulți ani ai perioadei, riscul este mai
• rata medie de creștere din UE în decursul pe- mare de 0,5.
rioadei.
40
• Regiunile prinse în capcana dezvoltării cu un a PIB-ului, a productivității și a ocupării forței
PIB pe cap de locuitor foarte scăzut, care be- de muncă, adesea datorită desființări industri-
neficiază de un sprijin substanțial prin politica ilor care erau principala lor sursă de bogăție.
de coeziune, dar care, spre deosebire de majo- Acest grup include o serie de regiuni din nordul
ritatea celorlalte regiuni mai puțin dezvoltate și din centrul Italiei, diverse regiuni din Franța,
din UE, au întâmpinat dificultăți în a-și asigura o dar și câteva regiuni din Spania, Portugalia,
creștere susținută pe termen lung, astfel că ră- Germania, Danemarca, Austria și Țările de Jos.
mân constant în urma celorlalte regiuni din UE.
Regiunile din acest grup includ regiunea Calabria Motivele căderii într-o capcană a dezvoltării diferă
din Italia, dar și regiunile Anatoliki Makedonia, de la o regiune la alta. Totuși, există o serie de
Thraki, Ipeiros și Dytiki Ellada din Grecia. trăsături comune, inclusiv (de exemplu) nivelurile
valorii adăugate din industrie, capitalul uman, în-
• Regiunile prinse în capcana dezvoltării cu un zestrarea pentru inovare și calitatea instituțională.
PIB pe cap de locuitor ușor peste medie (între
75 % și 100 % din media UE în anul 2000), Regiunile din UE care au fost prinse într-o capcană
dar în care dinamismul economic a stagnat de a dezvoltării în perioada 2000-2019 tind să aibă
la începutul perioadei. Acestea au întâmpinat o pondere mai mică a producției industriale din
astfel dificultăți în a-și îmbunătăți poziția, ade- producția totală, înzestrări mai reduse cu capital
sea atât în termeni relativi, cât și în termeni uman (mai puțini lucrători cu studii superioare) și
absoluți. Acest grup include o serie de regiuni niveluri mai scăzute ale sprijinului pentru știință și
din macroregiunea italiană Mezzogiorno, dar și tehnologie (Tabelul 2.6). Regiunile cu o calitate mai
regiuni din Portugalia, Grecia și Cipru, precum bună a administrației locale și, astfel, cu un mediu
și mai multe regiuni din Franța și regiuni valo- instituțional mai favorabil, tind să aibă performan-
ne din Belgia. țe mai bune decât cele cu o eficiență scăzută a ad-
ministrației, cu o transparență și răspundere limi-
• Regiunile prinse în capcana dezvoltării cu un tate și cu un nivel mai mare al corupției. Regiunile
PIB pe cap de locuitor peste medie, care, deși prinse în capcana dezvoltării tind, de asemenea, să
rămân relativ prospere, s-au confruntat cu peri- aibă o rată mai mare de dependență a persoanelor
oade frecvente sau lungi de creștere sub medie în vârstă și un dinamism demografic mai redus,
Tabelul 2.6 Caracteristicile socioeconomice ale regiunilor prinse în capcana dezvoltării și ale altor
regiuni în funcție de nivelul PIB-ului pe cap de locuitor
Prinsă în PIB pe cap de locuitor (SPC) în 2000, index
capcana
dezvoltării?
< 75 % 75 - 100 % >100 % Toate
Da 10,5 13,4 19,4 17,7
% din industrie (în VAB), 2018
Nu 25,7 19,7 20,8 21,3
Da 0,73 1,29 1,76 1,60
Cheltuieli pentru C&D (% din PIB), 2017
Nu 0,93 1,36 2,67 2,30
% din populația cu vârsta între 25 Da 19,5 25,1 29,3 27,5
și 64 ani cu studii superioare, 2019 Nu 26,3 31,3 36,9 32,7
Da -1,71 -0,29 0,31 -0,08
Indicele calității instituționale (EQI), 2017
Nu -0,71 0,11 0,76 0,11
% din populație în funcție de - 26,2 17,9 55,9 100,0
PIB-ul pe cap de locuitor, 2017
% din populație prinsă în capcană în - 3,0 38,0 22,7 20,3
funcție de PIB-ul pe cap de locuitor, 2017
Sursa: Eurostat [nama_10r_3gva, rd_e_gerdreg, edat_lfse_04], ARDECO, Cambridge Econometrics, AMECO, Banca Mondială,
calculele DG REGIO.
deși acestea ar putea fi, la fel de bine, și o conse- foloase zonelor lăsate în urmă, creând astfel un
cință a capcanei dezvoltării, nu doar o cauză. sentiment tot mai răspândit de nemulțumire15.
41
Caracteristicile variate ale regiunilor sugerează că Întrucât capcanele dezvoltării pot apărea la dife-
sunt necesare abordări diferite pentru a evita că- rite niveluri de dezvoltare și par a reprezenta un
derea în capcana dezvoltării, în funcție de nivelul risc deosebit pentru regiunile de tranziție, ar putea
de dezvoltare al unei regiuni. Șansele ca o regiune fi nevoie de răspunsuri de politici care să acțione-
cu un PIB pe cap de locuitor sub medie în anul ze dincolo de regiunile cele mai sărace. Sprijinirea
2000 să evite capcana dezvoltării pot fi îmbunătă- tuturor regiunilor prinse într-o capcană a dezvoltă-
țite printr-o calitate mai bună a administrației și o rii, pentru ca acestea să devină mai dinamice, va
producție industrială mai însemnată. Aceasta din contribui la reducerea inegalităților regionale și va
urmă ar îmbunătăți și șansele regiunilor de tran- contracara riscul unor nemulțumiri în creștere în
ziție în această privință. Cât privește regiunile mai rândul societăților din UE.
dezvoltate, șansele de a nu cădea într-o capcană a
dezvoltării sunt mai mari dacă investesc mai mult
în C&D și dacă au o forță de muncă mai înalt califi- 4. Competitivitatea regiunilor UE
cată. În toate regiunile, șansele ar putea fi îmbună-
tățite prin creșterea ponderii populației de vârstă 4.1 Inovarea, digitalizarea
activă cu studii superioare. și specializarea inteligentă
Capcanele regionale ale dezvoltării reprezintă un Inovarea este un motor important al creșterii pro-
risc major pentru viitorul UE. Ieșirea din aceste ductivității pe termen lung și, ca atare, este un
capcane și, astfel, eliberarea potențialului econo- factor-cheie în sprijinirea competitivității firmelor.
mic neexploatat al multor regiuni din UE care se Este un aspect de o importanță deosebită pentru
confruntă cu dificultăți sau stagnări nu doar că ar firmele din UE, care se văd tot mai mult nevoite
crește PIB-ul, productivitatea și ocuparea forței de să concureze cu firme din regiunile în curs de dez-
muncă în aceste regiuni, ci ar impulsiona și po- voltare ale lumii, cum ar fi cele din sud-estul Asiei,
tențialul de creștere al întregii UE. Nu este doar o care beneficiază de pe urma costurilor mai mici ale
chestiune economică: performanța economică mai forței de muncă, a reglementărilor mai puține de
slabă și lipsa oportunităților de angajare determi-
nă costuri sociale și resentimente politice față de 15 A se vedea Dijkstra et al. (2020), care arată că nemulțumirea po-
litică față de UE în statele membre și în regiunile UE este legată,
un sistem considerat de tot mai mulți că nu aduce într-o mare măsură, de declinul economic și industrial.
Figura 2.10 Cereri de brevete la Oficiul European de Brevete în funcție de tipul regiunii, 2016-2017
10 000
Numărul de brevete la un milion de locuitori
1 000
(scară logaritmică)
100
10
0
LU SE FI DE DK NL AT BE FR IE MT IT SI CY EE ES CZ PT PL HU SK LT LV EL HR BG RO
Populația regiunii metropolitane:
Regiunea metropolitană a capitalei
Alte regiuni metropolitane < 500 000
Regiuni nemetropolitane 500 000 - 1 000 000
Sursa: Baza de date REGPAT a OCDE, Media națională 1 000 000 - 2 500 000
calculele DG REGIO. Media EU-28 > 2 500 000
pe piața muncii și a recuperării rapide a decalajelor Măsurarea inovării este larg recunoscută ca fiind
tehnologice16. Capacitatea de a inova și de a asimi- dificilă19, 20. Cel mai des folosit indicator – numă-
42 la inovarea produsă în alte părți are o importanță rul de cereri de brevete – oferă doar o imagine
crucială, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire aproximativă a activității reale de inovare, întrucât
de strategiile de reducere a costurilor, inovarea nu ia în calcul numai inovațiile înregistrate la Oficiul
are, în principiu, limite, ceea ce o face să fie esenți- European de Brevete. Acestea se referă, în princi-
ală pentru susținerea creșterii pe termen lung. pal, la inovații tehnologice din industrie, în timp ce
multe, dacă nu majoritatea inovațiilor din domeniul
Totuși, apar îngrijorări în privința unui decalaj în serviciilor, care sunt adesea necorporale, rămân ne-
creștere în materie de cercetare și inovare, legat brevetate21. Deși limitate, brevetele oferă, totuși, o
de concentrarea geografică a celor mai inovatoare modalitate utilă de comparare a performanțelor în
firme și a centrelor de cercetare atât în interiorul materie de inovare tehnologică între regiuni.
statelor membre, cât și la nivelul întregii UE. Deși
concentrarea poate duce la externalități pozitive În perioada 2016-2017, s-au înregistrat 122 de
ale cercetării și inovării, zonele principale sunt situ- cereri de brevete la un milion de locuitori la Oficiul
ate, cel mai adesea, în regiunile mai dezvoltate17, European de Brevete (Harta 2.7). Acestea arată un
accentuând astfel disparitățile geografice18. Acest tipar spațial distinct: regiunile cu cele mai multe ce-
decalaj în materie de cercetare și inovare poate fi reri sunt situate, în marea lor majoritate, în statele
alimentat și de procesul de digitalizare în curs. membre nord-vestice și în nordul Italiei. La nivelul
NUTS 3, orașul Ludwigshafen din Germania, unde
își are sediul BASF, a avut cel mai mare număr de
cereri (3 224 la un milion de locuitori în decursul
perioadei), urmat de Erlangen, unde se află un
16 Forumul Economic Mondial (2019). 19 OCDE și Eurostat (2018).

17 A se vedea Rodríguez-Pose (2020) pentru o analiză a consecin- 20 Cu atât mai mult în context subnațional, ceea ce evidențiază ne-
țelor economice ale decalajului în materie de cercetare și inovare voia de a lucra la îmbunătățirea datelor teritoriale cu privire la
din UE. inovare, după cum se menționează (de exemplu) în comunicarea
18 De exemplu, Comisia Europeană (2020a) conchide că o concen- Comisiei referitoare la o viziune pe termen lung pentru zonele
trare tot mai mare a activităților economice și inovatoare în re- rurale ale UE (Comisia Europeană, 2021d).
giunile capitatelor și în alte regiuni metropolitane, mai degrabă 21 Este valabil și pentru practicile din producția primară și pentru
decât în zonele în declin sau periferice, duce la evoluții negative formele organizaționale și sociale de inovare care pot contribui la
în regiunile cu o capacitate scăzută de exploatare a inovării. capitalul social.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
43
REGIOgis
Harta 2.7 Cereri de brevete la Oficiul European de Brevete (OEB), media 2016-2017
Cereri la un milion de locuitori
< 25
25 - 50
50 - 100 EU-27 = 121,7
Sursa: DG REGIO în temeiul bazei de date REGPAT a OCDE din iulie
100 - 150 2021 și al datelor Eurostat privind populația (nama_10r_3popgdp).
150 - 250
>= 250
0 500 km

Caseta 2.6 Lanțurile valorice globale, investițiile străine directe și inegalitatea1

Schimbările tehnologice și intensificarea lanțurilor xiuni în aval – valoarea adăugată în plan intern și
valorice globale (LVG) au impulsionat necesitatea de încorporată în exporturile de produse intermediare
a plasa dezvoltarea economică și politica de inovare care sunt apoi reexportate în țări terțe, exprimată
de la nivel național și regional într-un cadru des- ca pondere din exporturile brute. Examinând poziția
chis și interdependent. Întreprinderile multinaționale relativă a fiecărei țări în raport cu media UE, se pot
(MNE), prin diversele lor forme de investiții realizate identifica patru grupuri mari de economii:
în străinătate, sunt considerate actori-cheie ai co-
1. integrare ridicată în LVG: conexiuni mai mari în
nectivității și ai integrării economice globale a ță-
amonte și mai mari în aval (H–H);
rilor și regiunilor din întreaga lume, fiind totodată
factori critici ai fluxurilor comerciale internaționale. 2. integrare scăzută în LVG: conexiuni mai mici în
Descrise adesea ca „cele două fețe ale aceleiași mo- amonte și mai mici în aval (L–L);
nede”2, schimburile comerciale și investițiile par a fi
3. integrare în amonte în LVG: conexiuni mai mari
interconectate de o manieră mai complexă în cadrul
în amonte și mai mici în aval (H–L) și
LVG3. În fapt, fluxurile comerciale pot fi bazate pe
capital propriu sau nebazate pe capital propriu. Pri- 4. integrare în aval în LVG: conexiuni mai mici în
mele implică rețele de filiale din străinătate create amonte și mai mari în aval (L–H).
prin investiții străine directe (IDD), care sunt extrem Grupul economiilor cu integrare în aval în LVG cu-
de angajate în LVG4, în timp ce fluxurile comerciale prinde cele mai inovatoare țări în ceea ce privește
nebazate pe capital propriu implică mai mulți par- cheltuielile pentru C&D (dar și brevetele), excepție
teneri contractuali și furnizori externi la îndemână5. făcând Polonia și România. În cadrul acestui grup,
Drept urmare, schimburile comerciale aferente LVG există o dispersie interregională relativ însemnată
și IDD sunt fenomene complementare care trebuie a PIB-ului, astfel cum este măsurată de coeficientul
44 luate în calcul simultan atunci când se încearcă să Gini (Figura 2.11). În schimb, economiile cu o inte-
se analizeze dimensiunea geografică și funcțională grare scăzută în LVG înregistrează valori scăzute ale
a conectivității globale. C&D (și ale brevetelor), însă au și disparități econo-
Se pot distinge două măsuri ale participării la LVG: mice pronunțate. Țările cu o integrare ridicată în LVG
(a) conexiuni în amonte – ponderea valorii adăugate arată disparități economice variate, în timp ce țările
străine în exporturile totale ale unei țări și (b) cone- cu integrare în amonte în LVG arată ponderi mici ale
Figura 2.11 Profilul LVG, cheltuielile pentru C&D și coeficientul Gini în funcție
de statul membru, 2015
Gini (axa din stânga) Media Gini a grupului Cheltuieli pentru C&D (axa din dreapta)
0,6 4%
0,5
3%
C&D ca % din PIB
0,4
0,3 2%
Gini
0,2
1%
0,1
0,0 0%
EU- MT BG LT IE SK LU HU EE DK RO PL NL FR FI AT DE SE CZ SI BE CY LV HR EL PT ES IT
28
Integrare în amonte Integrare în aval Integrare Integrare scăzută
ridicată
Coeficientul GINI nu este indicat pentru țările cu doar una sau două regiuni NUTS 2.
Sursa: Eurostat, calculele DG REGIO.
1 Această casetă oferă o sinteză a raportului „Foreign direct investment, global value chains and regional economic development
in Europe” (Investițiile străine directe, lanțurile valorice globale și dezvoltarea economică regională în Europa), elaborat de Comotti
et al. (2020) pentru Direcția Generală Politica Regională și Urbană din cadrul Comisiei Europene.
2 Krugman (2007).
3 OCDE (2018), p. 31.
4 De ex. Altomonte et al. (2012).
5 Taglioni și Winkler (2014).
cheltuielilor alocate C&D (cu excepția Danemarcei) skie (Polonia). În mod similar, unele regiuni indus-
și disparități economice mai puțin pronunțate. triale majore din țările cu integrare scăzută în LVG
Regiunile industriale lider din Europa urmează tipare înregistrează niveluri relativ ridicate ale IDD atât în
și ierarhii similare cu cele ale regiunilor capitalelor. străinătate, cât și din străinătate: Piemonte (Italia)
Nivelurile mai ridicate ale IDD atât în străinătate, și Cataluña, País Vasco, Galicia și Andalucía (Spania).
cât și din străinătate caracterizează regiunile avan- Vlaanderen din Belgia, din categoria economiilor cu
sate din economiile cu integrare în aval în LVG, cum integrare ridicată în LVG, urmează un tipar similar, în
sunt Bayern, Baden-Württemberg, Hessen, Nordr- timp ce regiunile industriale din estul UE din grupul
hein-Westfalen, Niedersachsen și Rheinland-Pfalz integrării în amonte în LVG arată, în principal, profi-
(Germania), Zuid-Holland și Noord-Holland (Țările de luri de internaționalizare mai înclinate către IDD din
Jos), Sydsverige (Suedia) și Pomorskie și Małopol- străinătate.
Figura 2.12 Cheltuieli totale pentru C&D, 2001 și 2019

2001 2019
4,0
3,5
3,0
2,5
% din PIB
45
2,0
1,5
1,0
0,5
0,0
EU- SE BE DE AT DK FI FR NL SI CZ EE HU IT PT PL EL ES IE LU HR LT BG SK CY LV MT RO
27
Cifra aferentă anului 2001 pentru LU se referă la 1999, iar pentru MT și HR la 2002.
Sursa: Eurostat [rd_e_gerdreg], calculele DG REGIO.
important centru Siemens (2 558 de cereri), și (circa 167 de cereri la un milion de locuitori) și cele
Zuidoost-Noord-Brabant din Țările de Jos (2 529), nemetropolitane (circa 58 de cereri la un milion de
unde își are sediul Philips. Gradul de concentrare locuitori) (Figura 2.10). Există însă și destule regi-
sugerează că există un decalaj regional în materie uni metropolitane în care numărul cererilor este
de inovare între cele mai avansate state membre mai mic decât în regiunile nemetropolitane situate
și regiuni din UE și restul statelor/regiunilor. în același stat membru, indicând faptul că nu toate
regiunile metropolitane oferă un mediu favorabil
Zonele metropolitane tind să ofere un mediu care inovării. Cu toate acestea, tiparul spațial distinct al
este mai favorabil dezvoltării de noi idei, produse cererilor de brevete și concentrarea lor în regiunile
și procese. O vastă literatură de specialitate ex- metropolitane sunt semne ale existenței unui de-
plică care sunt motivele: prezența unei forțe de calaj în materie de cercetare și inovare în UE.
muncă creative și calificate, clusterele specializate
de activitate economică, universitățile și institute- Un indicator des folosit al capacității de inova-
le de cercetare22. Există diferențe clare în activi- re, mai degrabă decât performanța, este nivelul
tatea de brevetare între regiunile metropolitane cheltuielilor pentru C&D ca pondere din PIB, care
măsoară aportul la procesul de inovare sau efor-
22 Comisia Europeană și UN-HABITAT (2016). turile întreprinse, mai degrabă decât rezultatele.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
46
REGIOgis
Harta 2.8 Cheltuieli totale pentru C&D, 2019

% din PIB-ul regional
< 0,5
0,5 - 1
1-2 EU-27 = 2,23
Ținta UE pentru 2020 este de 3 %.
2-3 BE (cu excepția BE10), IE: 2017
FR: 2013
3-4 ES63, ES64: 2015
Sursa: DG REGIO pe baza datelor Eurostat (rd_e_gerdreg).
>= 4
0 500 km

Figura 2.13 Cheltuieli totale pentru C&D, 2019

Regiunea capitalei Alte regiuni NUTS 2 Media națională EU-27
8
5
% din PIB
0
SE DE BE AT DK FI FR NL SI CZ EE HU IT PT PL EL ES IE LU HR LT BG SK CY LV MT RO
BE (cu excepția BE10) și IE: 2017; FR: 2013.
Tabelul 2.7 Cheltuielile totale pentru C&D și distanța față de ținta Europa 2020, 2019
Mai puțin De tranziție Mai dezvoltate EU‑27 47
dezvoltate
C&D ca % din PIB 1,0 1,4 2,5 2,2
Distanța față de ținta UE 2,0 1,6 0,5 0,8
(diferență în puncte procentuale)
% din populație care trăiește 0,0 2,9 20,1 11,9
în regiuni care au atins ținta UE
BE (cu excepția BE10) și IE se referă la anul 2017. FR se referă la anul 2013.
Sunt incluse numai acele regiuni pentru care sunt disponibile date.
Însă, la fel ca în cazul brevetelor, este posibil ca ratele cheltuielilor au rămas, în mare parte, cu
cheltuielile pentru C&D să subestimeze activitatea mult sub cele ale altor economii puternic dezvol-
de inovare, îndeosebi în sectoarele neindustriale, tate, în special Japonia (unde cheltuielile au repre-
în care inovarea non-tehnologică sau care nu se zentat 3,2 % din PIB în 2019) sau SUA (unde au
bazează pe cercetare este ceva obișnuit. fost de 3,1 %). De asemenea, nu există dovezi ale
convergenței ratei cheltuielilor în cadrul UE, state-
Cheltuielile pentru C&D în UE s-au ridicat la 2,2 % le membre cu cheltuieli comparativ scăzute pentru
din PIB în 2019 (Figura 2.12) și au crescut doar C&D în 2001 înregistrând cea mai mică crește-
marginal față de cele două decenii anterioare re a cheltuielilor în perioada 2001-2019, ceea ce
(de la 1,8 % din PIB în 2001). Rata cheltuielilor sugerează o adâncire a decalajului în materie de
a crescut în toate statele membre, mai puțin în cercetare și inovare între statele membre.
Suedia și Danemarca, unde aceasta atinsese deja
un nivel ridicat în 2001, dar și în Irlanda23. În pofida Cheltuielile pentru C&D în UE au cel mai ridicat ni-
creșterii generale, în majoritatea statelor membre, vel în regiunile nord-vestice (cu o medie de 2,7 %
din PIB în 2019) și cel mai scăzut nivel în cele es-
23 Creșterea marginală din Luxemburg este legată de faptul că
tice (1,3 %) și sudice (1,4 %). La nivelul NUTS 2,
cheltuielile mediului de afaceri pentru C&D s-au redus semni- cheltuielile sunt cele mai ridicate – de peste 7 %
ficativ în ultimul deceniu. Acest lucru ar putea avea legătură din PIB – în regiunile Braunschweig și Stuttgart din
cu potențialul impact semnificativ al comportamentului câtorva
companii multinaționale în ceea ce privește statisticile oficiale de Germania și în regiunea Brabant Wallon din Belgia
afaceri cu privire la C&D [a se vedea: OCDE (2019)]. (Harta 2.8).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
48
REGIOgis
Harta 2.9 Grupurile de performanță regională, 2021
Inovatori emergenți - Inovatori puternici -

Inovatori emergenți Inovatori puternici
Inovatori emergenți + Inovatori puternici + Sursa: Comisia Europeană – Tabloul de bord regional privind inovarea din 2021.
Inovatori moderați - Lideri în inovare -

Inovatori moderați Lideri în inovare
Inovatori moderați + Lideri în inovare +
0 500 km

Caseta 2.7 Metodologia Tabloului de bord regional privind inovarea (RIS)

Ediția din 2021 a RIS oferă o evaluare comparativă valoarea intervalului dintre punctajele minime și cele
a sistemelor de inovare între regiuni. Aceasta se ba- maxime pentru toate regiunile. Punctajul general RIS
zează pe datele referitoare la 21 de indicatori folosiți se calculează ca media neponderată a punctajelor
în EIS. Acest set de indicatori acoperă învățământul aferente indicatorilor. RIS clasifică apoi regiunile în
superior, publicațiile științifice, competențele TIC, patru grupuri de performanță în materie de inovare,
cheltuielile pentru C&D, inovarea întreprinderilor și în baza punctajului lor general RIS raportat la media
brevetarea. Datele provin dintr-o varietate de surse, UE: regiuni-lider în materie de inovare (26 de regiuni
inclusiv Eurostat, SCOPUS (Science-Metrix), anche- din UE); regiuni puternic inovatoare (55 de regiuni
ta privind inovarea în rândul comunității (Eurostat din UE); regiuni cu o inovare moderată (69 de regiuni
și birourile naționale de statistică) și Oficiul Uniunii din UE) și regiuni emergente în materie de inovare
Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). (65 de regiuni ale UE). O defalcare mai detaliată a
Valorile indicatorilor sunt normalizate folosind pro- acestor grupuri de performanță se obține dacă se
cedura minim-maxim: se calculează diferența între împarte fiecare grup într-o treime aflată la nivelul
punctajul observat și punctajul maxim pentru toate superior, o treime intermediară și o treime aflată la
regiunile, iar apoi această diferență se împarte la nivelul inferior.
În general, regiunile cu cel mai ridicat nivel al chel- doar într-un număr mic de regiuni NUTS 2, acestea
tuielilor pentru C&D tind să fie și cele mai dezvol- reprezentând abia 12 % din populația totală a UE
tate, incluzând adesea capitalele (excepțiile nota- (Tabelul 2.7). Toate sunt regiuni mai dezvoltate din
bile sunt Belgia și Germania) (Figura 2.13). Din cele nord-vestul UE, cu excepția Dresden din Germania,
20 de regiuni cu cele mai mari cheltuieli alocate, care este o regiune de tranziție. Niciuna dintre re- 49
19 sunt mai dezvoltate (având un PIB pe cap de giunile mai puțin dezvoltate nu a atins ținta de
locuitor peste media UE), în timp ce două treimi 3 %, aici cheltuielile fiind, în medie, cu 2 puncte
dintre cele 50 de regiuni cu cel mai mic nivel al procentuale sub țintă.
cheltuielilor sunt mai puțin dezvoltate (având un
PIB pe cap de locuitor sub 75 % din media UE). Tabloul de bord regional privind inovarea
În 2019, cheltuielile pentru C&D ca pondere din PIB Tabloul de bord regional privind inovarea (RIS) din
au depășit ținta de 3 % a strategiei Europa 2020 2021 evidențiază rolul-cheie pe care îl are inovarea
Figura 2.14 Ponderea populației UE în funcție de categoria din Tabloul de bord regional
privind inovarea și de nivelul regional de dezvoltare, 2021 și 2016
Inovatori emergenți Inovatori moderați Inovatori puternici Lideri în inovare

100 %
80 %
60 %
40 %
20 %
0%
2016 2021 2016 2021 2016 2021
Mai puțin dezvoltate De tranziție Mai dezvoltate
În cazurile în care punctajul RIS este disponibil numai la nivelul NUTS 1, se presupune că se aplică același punctaj regiunilor NUTS 2
care alcătuiesc o astfel de regiune NUTS 1. Calculele pentru ambii ani se bazează pe datele din 2021 privind populația și pe clasificarea
nivelului de dezvoltare.
Sursa: Tabloul de bord regional privind inovarea 2021, calculele DG REGIO.
Figura 2.15 Adoptarea tehnologiilor digitale de către întreprinderile din UE în funcție de nivelul
de dezvoltare a statelor membre, 2020
EU-27 Mai puțin dezvoltate Moderat dezvoltate Puternic dezvoltate
75
% din întreprinderi care au adoptat tehnologia
Ținta pentru 2030
60
45
30
15
0
Servicii de cloud computing Big data Inteligență artificială
Sunt incluse toate întreprinderile din UE, în afara sectorului financiar, cu 10 sau mai mulți angajați (cod Eurostat 10_C10_S951_XK).
Sursa: Eurostat [isoc_eb], calculele DG REGIO.
în dezvoltarea regională24. RIS este o extensie a Lituania, precum și País Vasco din Spania, în timp
Tabloului de bord european privind inovarea (EIS) ce unele regiuni din statele membre „puternic ino-
50 și evaluează performanța în materie de inovare vatoare” rămân în urmă.
a regiunilor, pe baza unui subset de indicatori in-
cluși în EIS. În 2021, acesta acoperea 215 regiuni Există o relație strânsă între nivelul de dezvolta-
din UE25, plus 30 de regiuni din Norvegia, Serbia, re al regiunilor și punctajul în materie de inovare
Elveția și Regatul Unit. (Figura 2.14). În 2021, circa 70 % din populația
regiunilor mai puțin dezvoltate trăia într-o regiune
În baza acestui tablou de bord, cele mai inova- „emergentă în materie de inovare”, adică dublu
toare regiuni din UE sunt Oberbayern (Germania), față de nivelul din 2016. Aceasta indică faptul că
Hovedstaden (Danemarca), Etelä-Suomi (Finlanda) multe dintre regiunile mai puțin dezvoltate care
și Stockholm (Suedia) (Harta 2.9). În pofida unor aveau înainte o inovare moderată au devenit re-
variații regionale înregistrate în interiorul țărilor, giuni emergente în materie de inovare. Mai mult
ierarhia regiunilor corespunde, în mare măsu- decât atât, niciuna dintre populațiile regiunilor mai
ră, cu cea a statelor membre, ceea ce sugerează puțin dezvoltate nu trăiește într-o regiune „puter-
că valorile indicatorilor de la nivel regional sunt nic inovatoare” sau „lider în materie de inovare”.
afectate de caracteristicile naționale. Majoritatea Ca atare, în ultimii cinci ani, regiunile mai puțin
regiunilor-lider în materie de inovare sunt situa- dezvoltate au rămas și mai mult în urmă în ceea
te în state membre care sunt identificate ca „ță- ce privește inovarea, în loc să recupereze decala-
ri-lider în materie de inovare” sau ca „țări puter- jele față de celelalte regiuni. La celălalt capăt al
nic inovatoare”, iar aproape toate regiunile cu o spectrului, „regiunile-lider în materie de inovare”
inovare „moderată” și „modestă” sunt situate în fac parte aproape exclusiv din grupul regiunilor
state membre identificate în același mod. Totuși, mai dezvoltate, numai 2 % din populația regiunilor
sunt evidente unele „zone de excelență” regională de tranziție trăind într-o regiune încadrată într-o
în unele state membre cu o inovare „moderată”, astfel de categorie în 2021. Majoritatea regiunilor
inclusiv regiunile capitalelor din Cehia, Spania și „puternic inovatoare” fac și ele parte din grupul re-
giunilor mai dezvoltate, 84 % din populația acestor
regiuni trăind în 2021 fie într-o regiune „puternic
24 Tabloul de bord regional privind inovarea din 2021, disponibil la:
https://ec.europa.eu/info/research-and-innovation/statistics/
inovatoare”, fie într-o regiune „lider în materie de
performance-indicators/regional-innovation-scoreboard_ro. inovare”, în creștere de la 70 % în 2016.
25 Toate statele membre sunt acoperite la nivelul NUTS 2, exceptând
Austria, Belgia și Franța, care sunt acoperite la nivelul NUTS 1.
În general, RIS confirmă ampla diversitate a re- tehnologii digitale27: serviciile de cloud computing,
giunilor UE în ceea ce privește performanțele în utilizarea volumelor mari de date (big data) și in-
materie de inovare, evidențiind astfel faptul că teligența artificială (IA). Obiectivul este ca 75 %
inovarea are o puternică dimensiune regională. dintre întreprinderile europene28 să adopte aceste
De aceea, măsurile de sprijinire a inovării, inclusiv tehnologii până în 2030.
programele politicii de coeziune, trebuie să ia în
calcul în mod explicit contextul regional sau local În 2020, adoptarea tehnologiei de tip cloud com-
în conceperea celui mai adecvat tip de sprijin care puting a fost mai însemnată decât adoptarea ce-
se impune. Întrucât este inerent localizată, abor- lorlalte două tehnologii (Figura 2.15), iar ponderea
darea „specializării inteligente” ajută în acest sens. întreprinderilor care o foloseau a fost de două ori
mai mare decât în 2014 – o rată de creștere care,
Extinderea digitalizării dacă se menține, va permite atingerea țintei pen-
tru 2030. Adoptarea utilizării volumelor mari de
Tehnologiile digitale au potențialul de a stimula o date (big data) și a inteligenței artificiale (IA) ră-
creștere mai incluzivă și mai durabilă, impulsio- mâne mult mai scăzută, ceea ce s-ar putea datora
nând inovarea, generând eficiențe și îmbunătățind faptului că acestea sunt mai noi și este posibil să
serviciile26. Actuala Comisie a pus tranziția verde aibă o aplicabilitate generală mai restrânsă dintr-o
și cea digitală – „dubla tranziție” – în prim-planul perspectivă de afaceri.
agendei politice, ca cele două tendințe care vor
modela Europa și viitorul său. Unul dintre scopu- Adoptarea tehnologiilor digitale în UE ascunde dife-
rile UE este de a impulsiona transformarea digita- rențe pronunțate între statele membre. În cazul fi-
lă a întreprinderilor, încurajându-le să adopte trei ecăreia dintre aceste trei tehnologii, întreprinderile
51
Figura 2.16 Adoptarea tehnologiilor care țin de comerțul electronic și de activitățile
economice electronice de către întreprinderile din UE în funcție de nivelul de dezvoltare
a statelor membre, 2020
EU-27 Mai puțin dezvoltate Moderat dezvoltate Puternic dezvoltate
60
45
% din întreprinderi
30
15
0
Viteza conexiunii la Procese de afaceri Software ERP Vânzări de comerț Achiziții online ≥1 %
internet ≥100 Mb/s auto-conectate electronic ≥1 %
Sunt incluse toate întreprinderile din UE, în afara sectorului financiar, cu 10 sau mai mulți angajați (cod Eurostat 10_C10_S951_XK).
Datele privind aplicațiile software ERP se referă la 2019, procesele de afaceri auto-conectate la 2017, iar achizițiile online la 2018,
exceptând AT, DE, IT, SE, EU-27 (2017), EE, HR, SI (2016) și FI, MT (2015).
Definițiile complete ale celor cinci indicatori sunt: (1) o viteză maximă contractată de descărcare a celei mai rapide conexiuni fixe la
internet de cel puțin 100 Mb/s; (2) întreprinderi cu procese de afaceri conectate automat cu cele ale furnizorilor și/sau clienților lor;
(3) întreprinderi cu pachete de software ERP pentru partajarea de informații între diferite domenii funcționale; (4) întreprinderi cu
vânzări de comerț electronic de cel puțin 1 % din cifra de afaceri; și (5) întreprinderi cu achiziții online de cel puțin 1 % din total.
Sursa: Eurostat [isoc_eb, isoc_ec], calculele DG REGIO.
26 A se vedea tema OCDE referitoare la digitalizare și 27 Comisia Europeană (2021e).

inovare la adresa https://www.oecd.org/g20/topics/ 28 Toate întreprinderile, în afara sectorului financiar, cu 10 sau mai
digitalisation-and-innovation. mulți angajați (cod Eurostat 10_C10_S951_XK).
Caseta 2.8 Strategiile de specializare inteligentă

Specializarea inteligentă este o abordare lo- Specializarea inteligentă a fost o parte inte-
calizată a guvernanței politicii în materie de grantă a politicii de coeziune a UE în perioa-
inovare, care axează investițiile în cercetare și da 2014-2020. În această perioadă, au fost
inovare pe o serie de domenii de activitate se- formulate 180 de strategii de specializare in-
lectate, identificate în baza unui proces amplu teligentă, investițiile din FEDR ridicându-se la
și incluziv menit să mobilizeze cunoștințele peste 40 de miliarde EUR (68 de miliarde EUR
locale ale părților interesate relevante, inclu- dacă se include și cofinanțarea națională).
siv ale mediului de afaceri, ale organismelor
O tranziție parțială către transformarea
publice, ale organizațiilor de cercetare și ale
societății civile. inovatoare și inteligentă
Concepute în perioada de programare 2014- Deși este încă prea devreme pentru a evalua
2020, strategiile de specializare inteligen- impactul specializării inteligente asupra ino-
tă sunt definite de Regulamentul (UE) nr. vării, a locurilor de muncă și a productivității,
1303/2013 drept „strategii naționale sau există deja unele dovezi ale modului în care a
regionale în domeniul inovării care stabilesc fost implementată această politică în teren și
priorități în scopul de a crea un avantaj com- ale efectelor sale asupra procesului decizional.
petitiv prin dezvoltarea punctelor tari proprii Un studiu recent1 arată că, în majoritatea
cercetării și inovării și prin corelarea acestora regiunilor, prioritizarea investițiilor s-a bazat
cu nevoile întreprinderilor în vederea abordării pe un proces amplu și incluziv de „descope-
coerente a oportunităților emergente și a evo- rire antreprenorială”, care, în cele mai multe
luțiilor pieței, evitând suprapunerea și frag- cazuri, a fost special instituit pentru formula-
mentarea eforturilor.” rea strategiei de specializare inteligentă. Circa
52
Practic, abordarea specializării inteligente jumătate din cele 180 de strategii, precum
concentrează resursele pe o serie de „dome- și aproximativ jumătate din fondurile FEDR
nii prioritare” atent definite. Aceste domenii puse la dispoziția acestora au vizat proiecte
prioritare se pot întemeia pe domenii ale cu- din sectorul agroalimentar și al bioeconomiei
noașterii sau activități (nu doar științifice, ci (21 %), din sectorul sănătății și al științelor
și sociale, culturale și creative) ori pe subsis- vieții (15 %) sau din sectorul TIC și al industri-
teme din cadrul unui sector economic sau pe ei 4.0 (15 %). Deși amploarea prioritizării dife-
subsisteme trans-sectoriale. De asemenea, ră de la o regiune la alta, există dovezi că prio-
pot corespunde unor nișe de piață, clustere ritățile selectate reflectă îndeaproape profilul
sau tehnologii specifice ori unor aplicații ale științific și tehnologic al regiunilor și punctele
tehnologiilor menite să vină în întâmpinarea forte ale sectorului public și ale celui privat.
unor provocări societale și de mediu specifice. Strategiile nu corespund neapărat structurii
Aceste domenii prioritare ar trebui să țină sea- economice actuale, astfel cum este ea reflec-
ma și de atuurile existente ale unei regiuni și tată de diviziunea sectorială a ocupării forței
să poată profita de oportunitățile de inovare. de muncă, ci prioritizează, cel mai adesea,
Strategiile de specializare inteligentă au fost sectoarele care trec printr-o transformare,
introduse în perioada 2014-2020 ca o condi- după cum arată ratele de creștere ale ocupării
ție ex ante pentru toate prioritățile de inves- forței de muncă. Criteriile de eligibilitate pen-
tiții aferente obiectivului tematic 1 al Fondu- tru specializarea inteligentă par să fi fost, în
lui european de dezvoltare regională (FEDR). general, bine aplicate pentru selecția proiec-
O trăsătură distinctă este faptul că statele telor, iar investițiile FEDR rezultate în dome-
membre sau regiunile trebuie să identifice pri- niul cercetării și al inovării corespund, în mare
oritățile de investiții în baza unui „proces de parte, domeniilor prioritare selectate.
descoperire antreprenorială”, care să implice Deși persistă o serie de provocări, se pare că
principalele părți interesate din domeniul ino- au apărut noi practici în cadrul administrați-
vării, mediul de afaceri și toți actorii existenți ei publice la nivel național, regional și local.
sau potențiali din domeniul inovării, care ar Astfel, studiile recente, bazate pe percepțiile
putea dispune de cunoștințe cruciale în legă- responsabililor cu elaborarea politicilor și pe
tură cu noile activități, ce ar putea fi instituite
în țara sau în regiunea respectivă. 1 Prognos și CSIL (2021).
studii de caz2, sugerează că experiența speciali- Caseta 2.9 Statistica demografică

zării inteligente a îmbunătățit coordonarea și a a întreprinderilor
consolidat rețeaua de relații între actorii regio-
nali și locali, făcând totodată ca procesul decizi- Statistica demografică a întreprinderilor angaja-
onal și guvernanța politicii în materie de inovare toare de la nivel regional arată unde sunt situate
să fie mai incluzive. De asemenea, se pare că firmele (cu cel puțin un angajat) în UE și dina-
aceasta a contribuit și la reorganizarea și/sau mica lor, în termeni de înființare, desființare și
instituirea unor organisme, platforme, grupuri creștere. Această secțiune examinează un set de
de lucru tematice și clustere pentru coordonare. indicatori: numărul de firme raportat la popula-
Cu toate acestea, eficacitatea coordonării între ție, numărul de angajați per firmă, ratele de înfi-
sectorul public și cel privat și în cadrul autorități- ințare a firmelor (numărul de firme create rapor-
lor publice rămâne o problemă în mai multe re- tat la populație), ratele de desființare a firmelor
giuni. Pe viitor, sunt necesare mai multe eforturi (numărul de firme care și-au încetat activitatea
în acest sens, dar este nevoie și să se consolide- raportat la populație) și proporția firmelor cu
ze competențele și resursele pentru îndeplinirea „creștere ridicată” (definite aici ca firmele cu cel
funcțiilor aferente politicii. O structură de guver- puțin 10 angajați care au înregistrat o creștere
nanță clară și, dacă este posibil, dedicată se do- anuală de peste 10 % în decursul unei perioade
vedește a fi importantă în acest sens. de trei ani).
Pentru mai multe detalii, a se vedea: http://ec.eu-
2 Hegyi et al. (2021); Guzzo și Gianelle (2021).
ropa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/
Structural_business_statistics_at_regional_level.
din statele mai puțin dezvoltate au rămas în urmă, Aceste rezultate confirmă faptul că digitalizarea ar 53
astfel că gradul de adoptare este cel mai ridicat în putea adânci și mai mult decalajul în materie de
statele membre puternic dezvoltate. cercetare și inovare, cel puțin între statele mem-
bre. Dată fiind importanța tot mai mare a tehnolo-
Se observă un tipar similar și în ceea ce priveș- giilor digitale pentru ca întreprinderile să rămână
te adoptarea tehnologiilor care țin de comerțul competitive, această situație reprezintă un motiv
electronic și de activitățile economice electronice de îngrijorare din perspectiva coeziunii. Întrucât
(Figura 2.16). Adoptarea lor necesită o conexiu- adoptarea tehnologiilor este un motor important al
ne la internet suficient de rapidă. În medie, circa convergenței economice, statele membre mai pu-
46 % dintre întreprinderile din UE au o conexiune țin dezvoltate riscă să rămână și mai mult în urmă,
la internet în bandă largă de cel puțin 100 Mb/s, în loc să recupereze din decalaje, dacă întreprin-
însă această cifră este mai mică în statele mem- derile lor nu inovează prin adoptarea digitalizării.
bre mai puțin dezvoltate. Întreprinderile din statele Statele membre moderat dezvoltate ar putea să
membre mai puțin dezvoltate rămân în urmă și în se confrunte și cu o diminuare a capacității lor de
ceea ce privește adoptarea a două soluții specifice a concura dacă nu fac acest lucru, riscând astfel să
activităților economice electronice, și anume: utili- cadă sau să rămână într-o capcană a dezvoltării
zarea unor procese de afaceri conectate automat (după cum se arată la Secțiunea 3 de mai sus).
cu cele ale furnizorilor și/sau clienților lor și utili-
zarea unor programe informatice de planificare a 4.2 Dinamica firmelor în regiunile UE
resurselor întreprinderii (ERP) pentru partajarea de
informații între diferite domenii funcționale. La fel În 2018, cel mai mare număr de firme29 cu cel
se întâmplă și în ceea ce privește vânzările de co- puțin un angajat (denumite aici „firme angajatoa-
merț electronic și achizițiile online. Atât ponderea re”), raportat la populație, a fost în Grecia, Cipru,
întreprinderilor cu vânzări de comerț electronic de Luxemburg, Slovenia (pentru care sunt disponibile
cel puțin 1 % din cifra de afaceri, cât și ponde- numai date naționale) și în cea mai mare parte
rea întreprinderilor cu achiziții online de cel puțin a Ungariei și Estoniei (Harta 2.10). Acest lucru ar
1 % din total sunt mai mici în statele membre mai putea reflecta o oarecare absență a firmelor mari.
puțin dezvoltate, deși diferența față de alte state
membre este mai pronunțată în cazul celei de-a 29 Sunt incluse toate firmele din economia întreprinderilor, conform
definiției din NACE Rev.2, cu excepția activităților de asigurări ale
doua ponderi. holdingurilor (sectorul K642).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
54
REGIOgis
Harta 2.10 Întreprinderi angajatoare active, 2018

Numărul la 1 000 de locuitori
<= 17 29 - 34
17 - 20 > 34
20 - 25 nu există date BE: 2017
Sursa: Eurostat (bd_esize_r3 and bd_9eg_l_form_r2).
25 - 29
0 500 km

Caseta 2.10 Coeziunea regională: divergențele între întreprinderi

și cum pot fi abordate decalajele
Pandemia a evidențiat decalajele existente între regi- ctivitățile investiționale ale firmelor din regiunile
A
uni și între grupurile societale. Firmele din întreaga UE mai puțin dezvoltate și de tranziție tind să fie mai
au fost afectate de șocul generat de COVID-19 în mă- înclinate spre active corporale; o pondere mai mică
suri diferite, în funcție de activitățile lor sectoriale și a firmelor investește în C&D comparativ cu firmele
de capacitatea de a se adapta la situația cauzată de din regiunile mai dezvoltate, unde sunt situate mai
pandemie. Criza a accelerat schimbările economice și multe firme inovatoare active – firme care investesc
societale structurale, creând unele riscuri pentru coe- masiv în C&D (Figura 2.17).
ziune, în condițiile în care firmele se adaptează în rit- Firmele din regiunile mai puțin dezvoltate și de tran-
muri diferite la etapa actuală de redresare, care este ziție își desfășoară activitatea într-un mediu în care
marcată de un accent mai puternic pe digitalizare. există mai multe provocări și raportează mai des
Studiul privind investițiile al Băncii Europene de In- obstacole în calea investițiilor; de asemenea, con-
vestiții (EIBIS)1, o anchetă anuală în rândul întreprin- stată cu o mult mai mare frecvență că investițiile lor
derilor care colectează informații despre mediul de sunt îngreunate de incertitudine, costurile cu ener-
investiții din UE, ajută la clarificarea efectelor cri- gia și lipsa accesului la infrastructura de transport
zei generate de COVID-19 asupra investițiilor și a și la finanțare.
modului în care acestea sunt corelate cu coeziunea Un mediu investițional cu mai multe provocări, dar și
regională. Pentru acesta, răspunsurile firmelor sunt diferențele structurale existente încă dinaintea pan-
grupate în funcție de situarea lor în regiuni mai pu- demiei pot pune piedici în calea adaptării la etapa
țin dezvoltate, de tranziție sau mai dezvoltate2. actuală de redresare. Mai puține firme din regiunile
Rezultatele EIBIS arată că reducerea activității in- mai puțin dezvoltate și de tranziție au reacționat la
pandemie devenind mai digitale, în timp ce multe 55
vestiționale determinată de COVID-19 a venit pe
fondul unei activități investiționale inițiale mai firme din regiunile mai dezvoltate le-o iau înainte.
scăzute, îndeosebi în regiunile mai puțin dezvol- Măsurile de politici au ajutat la limitarea impactu-
tate. Aici, 79 % dintre firme realizează investi- lui advers imediat al pandemiei asupra locurilor de
ții, comparativ cu 85 % în regiunile în tranziție și muncă. Totuși, o pondere mai mare a firmelor se
87 % în regiunile mai dezvoltate3. Firmele din re- așteaptă ca pandemia de COVID-19 să ducă la o
giunile mai puțin dezvoltate și de tranziție tind să scădere a ocupării forței de muncă pe termen lung
fie mai mici și sunt puține cele care exportă, com- (19 % în regiunile mai puțin dezvoltate și 14 % în
parativ cu firmele din regiunile mai dezvoltate. cele de tranziție, comparativ cu 12 % în regiunile
Figura 2.17 Structura investițiilor în funcție de nivelul regional de dezvoltare, 2020
100
Îmbunătățirea proceselor
90 organizaționale și de afaceri
80 Formarea personalului
70
60 Software, tehnologii
informatice de date
în %
50
Cercetare și dezvoltare
40
30 Utilaje și echipamente
20
10 Terenuri, clădiri comerciale
și infrastructură
0
Rezultatele includ toate firmele care au făcut investiții în decursul ultimului exercițiu financiar (exceptând răspunsurile „nu știu”
și „nu răspund”).
Rezultatele acoperă răspunsurile oferite la întrebarea din sondaj: „În ultimul exercițiu financiar, cât a investit firma dumneavoastră
în fiecare dintre următoarele domenii, cu scopul de a menține sau de a spori câștigurile viitoare ale societății dumneavoastră?”
Sursa: EIBIS 2021.
mai dezvoltate). Schimbările structurale către o eco- r egionale, în condițiile în care, în statele membre mai
nomie și o inovare mai verzi și mai digitale vor fi și puțin prospere, școlile au rămas închise o perioadă
ele importante pentru menținerea competitivității și mai lungă. Acest lucru subliniază necesitatea de a
sprijinirea recuperării decalajelor economice în regi- investi în capitalul uman ca parte a strategiilor de
unile mai puțin prospere, precum și pentru păstrarea redresare, pentru a atenua riscurile unor divergențe
și încurajarea unor oportunități de ocupare a forței teritoriale și sociale în creștere pe viitor.
de muncă de bună calitate, pe termen mai lung. Ana-
liza EIBIS arată că pandemia a avut un impact nega- 1. Disponibil la următorul link: https://www.eib.org/en/publicati-
tiv asupra formării capitalului uman: mai puțini adulți ons-research/economics/surveys-data/eibis/index.htm.
au participat la sesiuni de formare, iar școlile au fost 2. Pentru mai multe informații despre metodologie, a se vedea:
Delanote și Wruuck (2021).
închise în întreaga UE. Mai mult decât atât, este po-
3. Pe baza EIBIS 2020, disponibil la următorul link:
sibil ca închiderea școlilor să fi accentuat disparitățile https://www.eib.org/en/publications/econ-eibis-2020-eu.
Deși numărul de firme variază semnificativ de la o per firmă în regiunea metropolitană a capitalei30.
regiune la alta a statelor membre, contextul nați- În general, regiunile nemetropolitane tind să aibă
onal pare a fi un factor important. În majoritatea mai puține firme angajatoare per locuitor decât re-
statelor membre, cel mai mare număr de firme, ra- giunile metropolitane.
portat la populație, este în regiunile metropolitane
ale capitatelor, cu excepția Franței, Italiei, Austriei Firmele s-ar putea instala în zonele mai urbaniza-
și Spaniei. Acest lucru se datorează faptului că te pentru a beneficia de economiile de aglomerare,
multe firme, îndeosebi cele mari, își au sediul cen- bazate pe „corelare”, „partajare” și „învățare”31.
56 tral în astfel de regiuni. Găzduirea sediilor centra- Orașele tind să aibă piețe ale muncii mai mari care
le contribuie și la numărul mai mare de angajați permit o mai bună corelare între cererea și oferta
Figura 2.18 Rata de înființare a firmelor angajatoare în funcție de tipul de regiune, 2018
20
Număr la 1 000 de locuitori
15
10
0
HU MT EE EL PT BG ES LV LU LT SI HR SE FI CY SK RO PL DK IT FR AT CZ DE NL IE BE
Regiunea metropolitană a capitalei Populația regiunii metropolitane:

Alte regiuni metropolitane < 500 000
Regiuni nemetropolitane 500 000 - 1 000 000
BE: 2017. Media națională
Sursa: Eurostat [bd_esize_r3], 1 000 000 - 2 500 000
calculele DG REGIO. > 2 500 000
30 Interpretarea acestui rezultat trebuie să se facă cu atenție.

Unele întreprinderi mari pot fi alcătuite din mai multe unități lo-
cale situate în regiuni diferite, dar cu forța de muncă angajată
înregistrată la sediul central, care este adesea situat în capitală.
Acest lucru ar putea duce la „umflarea” numărului de angajați
care sunt contabilizați ca lucrând în capitală.
31 Duranton și Puga (2020).
Figura 2.19 Numărul de firme cu creștere puternică în funcție de tipul de regiune, 2018
1,0
0,8
Număr la 1 000 de locuitori
0,6
0,4
0,2
0,0
MT LU IE PT EE NL EL LV SE SI LT FI BG DK ES CZ HU HR DE AT SK IT PL FR CY BE RO
Regiunea metropolitană a capitalei Populația regiunii metropolitane:
Datele acoperă sectoarele NACE B-S (cu excepția K), Alte regiuni metropolitane < 500 000
mai puțin în BE, CY, DE, EL, IE, LU și SI, unde acoperă Regiuni nemetropolitane 500 000 - 1 000 000
sectoarele B-N (cu excepția K) și S95. Media națională 1 000 000 - 2 500 000
Sursa: Eurostat [bd_hgnace2_r3], calculele DG REGIO. > 2 500 000
57
Caseta 2.11 Distrugerea creativă și creșterea PIB-ului în regiunile UE
Conceptul economic al distrugerii creative este descris perioada 2008‑2018 (Figura 2.20), reflectând, în
de Schumpeter (1942) drept „procesul de mutație in- principal, faptul că aproape toate regiunile cu rate
dustrială care revoluționează în permanență structu- de reînnoire de peste 12 % au avut o creștere a PIB-
ra economică acționând din interior, distrugând neîn- ului peste medie2. În rândul regiunilor cu rate mai
cetat structura veche și creând neîncetat una nouă”. mici de reînnoire a întreprinderilor, această relație
Conceptul este studiat ca un posibil motor al creș- este mai slabă și se observă, într-adevăr, că multe
terii economice, adesea într-un context de creștere dintre acestea au avut o creștere ridicată.
endogenă1. În literatura
de specialitate referitoa- Figura 2.20 Distrugerea creativă și creșterea PIB-ului în regiunile
re la dinamica firmelor și UE, 2008-2018
a ocupării forței de mun-
că, distrugerea creativă 8
(variația medie anuală în %)
este măsurată, în multe

Creșterea PIB-ului real
6
cazuri, prin media ratei
pe cap de locuitor
de înființare a firmelor 4
și a ratei de desființare a
acestora, cunoscută și ca 2
rata de reînnoire a între-
prinderilor. 0
Există o relație pozitivă -2

semnificativă între rata 5 10 15 20
de reînnoire a între- Rata de reînnoire a întreprinderilor
(media ratei de înființare și a ratei de desființare a întreprinderilor), în %
prinderilor și rata me-
Perioada exactă acoperită diferă de la o regiune la alta din cauza datelor-lipsă referitoare la rata
die anuală de creștere de reînnoire a întreprinderilor.
a PIB-ului real în regi- Sursa: Eurostat, calculele DG REGIO.
unile NUTS 2 ale UE în
2 Singura excepție este Guyane, care ar putea fi considerată o

1 A se vedea, de exemplu, Aghion și Howitt (1992). anomalie.
Caseta 2.12 Antreprenoriatul este crucial pentru dezvoltarea regională, însă

întreprinderile nou-înființate („start-up-urile“) și întreprinderile în expansiune
(„scale-up-urile“) se confruntă cu constrângeri financiare deosebite
Întreprinderile nou-înființate și întreprinderile în ex- Orizont 2020, pentru a facilita accesul IMM-urilor la
pansiune au nevoie de capital. Totuși, întreprinderile garanții, împrumuturi și capital propriu prin interme-
nou-înființate din UE întâmpină mai multe dificul- diul instituțiilor financiare locale din statele membre.
tăți în obținerea de capital de risc comparativ cu
Pentru a ajuta întreprinderile nou-înființate și în-
întreprinderile nou-înființate din SUA. Întreprinderile
treprinderile în expansiune, bazându-se pe portalul
în expansiune din UE se confruntă cu și mai multe
digital unic2 și pe punctele de contact naționale și
dificultăți de a crește și de a rămâne independente
europene existente, Comisia Europeană a înființat
decât firmele din SUA. O altă problemă ar fi că, de
Rețeaua întreprinderilor europene (EEN), care pune
obicei, capitalul de risc este concentrat în puține lo-
la dispoziție „consultanți pentru expansiune“ în toate
curi, adesea în capitală.
regiunile, pentru a oferi IMM-urilor consultanță cu
Pentru a stimula oportunitățile de investiții folosind privire la reglementările naționale și europene rele-
capital de risc și pentru a face finanțarea mai acce- vante, oportunitățile de finanțare și de parteneriat și
sibilă întreprinderilor mici și inovatoare, Comisia a modul în care se poate participa la achizițiile publice
lansat, în 2016, un Fond paneuropean de fonduri de transfrontaliere.
capital de risc în cadrul inițiativei privind întreprin-
derile nou-înființate și extinderea acestora1. Acesta 2 Portalul digital unic se referă la o inițiativă de creare a unui
vine în completarea celorlalte instrumente financi- punct unic de acces la informații, proceduri administrative și
are din cadrul Programului UE pentru competitivita- servicii de asistență, necesare pentru cetățenii și întreprin-
derile care își desfășoară activitatea în alt stat membru al
tea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlo- UE. Cel târziu până la sfârșitul anului 2023, utilizatorii vor
58 cii (COSME) și a instrumentelor InnovFin din cadrul putea să îndeplinească o serie de proceduri în toate statele
membre ale UE fără a mai completa fizic hârtii, cum ar fi
înmatricularea unui autovehicul sau revendicarea drepturilor
1 COM(2016) 733 final. de pensie.
Figura 2.21 Distribuția punctajelor regionale ICR în funcție de statul membru, 2019

1,5
1,0
Punctaje ICR (scoruri Z, EU-28=0)
0,5
0,0
-0,5
-1,0
-1,5
-2,0
LU NL DK SE DE AT BE FI IE FR SI CZ EE CY MT LT SK ES PT PL IT HU LV HR BG EL RO
Sursa: DG REGIO.
de muncă, dar și o mai bună partajare a mijloa- mai mare în regiunile metropolitane decât în cele
celor de producție și a infrastructurii, iar faptul că nemetropolitane.
mai mulți oameni lucrează și trăiesc în proximitate
le permite să învețe mai ușor unul de la celălalt. 4.3 Competitivitatea
regională în Europa
Înființarea de noi întreprinderi este unul dintre prin-
cipalele motoare ale creării de locuri de muncă și Competitivitatea regională arată capacitatea unei
ale dezvoltării economice. Firmele noi pot ajuta la regiuni de a oferi un mediu atractiv și sustenabil în
deschiderea de noi sectoare și noi piețe cu o valoare care firmele și locuitorii să trăiască și să lucreze.
adăugată mai mare, contribuind astfel la transfor- Indicele competitivității regionale (ICR), lansat în
marea structurală a unei economii32. De asemenea, 2010 și actualizat periodic de atunci, este menit
pot contribui la sporirea competitivității, stimulând să examineze diferitele dimensiuni ale competiti-
întreprinderile deja existente să devină mai eficiente. vității pentru regiunile NUTS 2 din UE37. Acesta le
permite regiunilor să monitorizeze și să își evalu-
În 2018, numărul de firme angajatoare nou-înfiin- eze dezvoltarea de-a lungul timpului prin compa-
țate, raportat la populație, a tins să fie mai mare rație cu alte regiuni38. Cea mai recentă ediție a ICR
în regiunile metropolitane ale capitalelor, atât în a fost publicată în 2019. Indicele competitivității
statele membre mai dezvoltate, cât și în cele mai regionale arată că, la mai bine de 10 ani de la criza
puțin dezvoltate, cu rate de înființare deosebit economică și financiară, există încă un decalaj clar
de ridicate în Budapesta și Tallinn (Figura 2.18). nord-vest/sud-est la nivelul UE (Harta 2.11).
Regiunile capitalelor Paris, Roma și Madrid sunt
excepții; aici, ratele de înființare au fost mai mici La fel ca edițiile anterioare, ICR 2019 arată un ti-
decât în alte regiuni metropolitane din statele par policentric cu o performanță puternică a ma-
membre în cauză. În multe sectoare, firmele care jorității regiunilor capitalelor și a altor regiuni cu 59
își desfășoară activitatea în regiunile metropolita- orașe mari, care beneficiază de pe urma economi-
ne tind să se confrunte cu o concurență mai acerbă ilor de aglomerare, a conectivității mai bune și a
din cauza dimensiunilor mai mari ale pieței, fiind nivelurilor ridicate ale capitalului uman.
astfel expuse unui risc mai mare de a fi scoase de
pe piață dacă sunt necompetitive33. Ratele ridicate Regiunile capitalelor tind să fie cele mai competi-
de înființare a întreprinderilor merg adesea mână tive, cu excepția Țărilor de Jos (unde regiunea ca-
în mână cu ratele ridicate de desființare a aces- pitalei se situează pe locul secund), a Italiei (unde
tora, cum este cazul în Budapesta și Tallinn, deși cea mai competitivă regiune este Lombardia) și a
ratele de desființare tind să fie mai mici decât cele Germaniei (Figura 2.21).
de înființare, mai ales în regiunile metropolitane34.
Decalajul între regiunea capitalei și celelalte regi-
Întreprinderile cu creștere puternică35 joacă un rol uni este deosebit de pronunțat în Franța, Spania,
important în creșterea economică a orașelor și re- Portugalia și în multe dintre statele membre esti-
giunilor, prin contribuția adusă la productivitate și ce. Acesta poate fi un motiv de îngrijorare, deoare-
inovare36. În 2018, cel mai mare număr de firme cu ce pune presiune pe regiunea capitalei și, în același
creștere puternică pe cap de locuitor se înregistra, timp, poate să lase resursele din alte regiuni insu-
în principal, în regiunile metropolitane ale capita- ficient utilizate.
lelor. Singurele excepții au fost regiunile capitale-
lor Lisabona, Amsterdam, Roma, Paris și Viena, dar În general, un nivel mai ridicat al PIB-ului pe cap de
chiar și în acestea, numărul a fost, totuși, peste locuitor este corelat cu un nivel mai înalt al com-
media țării (Figura 2.19). În toate statele mem- petitivității. Această corelare este însă mai strânsă
bre, numărul firmelor cu creștere puternică a fost la niveluri mai scăzute ale PIB-ului – în rândul re-
giunilor mai prospere, există o mai mare variație în
32 Dent et al. (2016). ceea ce privește competitivitatea.
33 Melitz și Ottaviano (2008); Combes et al. (2012).
34 Acest lucru s-ar putea datora faptului că firmele își pot înceta
activitatea fără a fi desființate în mod oficial. 37 A se vedea Annoni și Kozovska (2010), Dijkstra, Annoni și Kozovska
35 Întreprinderile cu creștere puternică sunt acele întreprinderi care (2011), Annoni și Dijkstra (2017) și Annoni și Dijkstra (2019).
aveau cel puțin 10 angajați la începutul perioadei și în care ocuparea 38 Toate edițiile ICR sunt construite folosindu-se aceeași abordare
forței de muncă a crescut cu peste 10 % anual în următorii trei ani. ca pentru indicele competitivității globale al Forumului Economic
36 Acs et al. (2008). Mondial.
Caseta 2.13 Metodologia Indicelui competitivității regionale (ICR)

Ediția din 2019 a ICR se bazează pe un set de 74 (6) învățământul superior, formarea și învățarea pe
de indicatori selectați din 84 de indicatori-candidați tot parcursul vieții; (7) eficiența pieței muncii și (8)
(unii indicatori folosiți în 2016 au fost înlocuiți). dimensiunea pieței. În cel mai avansat stadiu al dez-
Majoritatea valorilor indicatorilor disponibili acoperă voltării, grupul de inovare devine mai important, iar
perioada 2015-2017, unele valori se referă la anul acesta este alcătuit din trei dimensiuni: (9) gradul
2018, iar câteva merg până la anul 2014. de pregătire tehnologică; (10) gradul de sofisticare a
Datele provin dintr-o varietate largă de surse, inclu- întreprinderilor și (11) inovarea. Valorile indicatorilor
siv Indicele calității administrației publice (Univer- sunt normalizate ca scoruri Z, adică prin calcularea
sitatea din Göteborg), Indicatorii de guvernanță la diferenței între punctajul observat și punctajul me-
nivel mondial (Banca Mondială), Indicele competiti- dian al regiunilor și împărțirea la abaterea standard.
vității globale (Forumul Economic Mondial), diverși Regiunile UE sunt împărțite în cinci stadii de dezvol-
indicatori Eurostat și RIS (DG GROW). tare în funcție de PIB-ul lor mediu pe cap de locuitor
Urmând aceeași metodologie ca la edițiile anterioa- (ca SPC) în perioada 2015-2017 raportat la media
re, indicatorii sunt grupați în 11 dimensiuni ale com- UE. Ponderile atribuite celor trei subindici folosiți
petitivității și acoperă aspecte care sunt relevante pentru a calcula ICR general diferă între stadiile de
pentru productivitate și dezvoltarea pe termen lung. dezvoltare (Tabelul 2.8).
La rândul lor, aceste 11 dimensiuni sunt organizate ICR 2019 urmărește performanța tuturor regiunilor
în trei subindici: bază, eficiență și inovare. Grupul de NUTS 2 din statele membre ale UE. La fel ca în cazul
bază include cinci dimensiuni: (1) instituțiile; (2) sta- edițiilor anterioare, regiunile care fac parte din ace-
bilitatea macroeconomică; (3) infrastructura; (4) să- eași zonă urbană funcțională sunt combinate, așa
nătatea și (5) învățământul de bază, care sunt mo-
cum se întâmplă în cazul a șase zone urbane func-
60 toarele-cheie ale tuturor economiilor. Pe măsură ce
ționale ale capitalelor (și anume, Viena, Bruxelles,
o economie regională se dezvoltă și competitivita-
Praga, Berlin, Budapesta și Amsterdam).
tea sa crește, intră în joc o forță de muncă mai bine
calificată și o piață a muncii mai eficientă, ca parte Pentru mai multe detalii despre metodologie, a se
a grupului de eficiență, care include trei dimensiuni: vedea Annoni et al. (2019).
Tabelul 2.8 Ponderile celor trei subindici ai ICR în funcție de stadiul de dezvoltare

Stadiul de dezvoltare Subindicele de bază Subindicele de eficiență Subindicele de inovare
Stadiul 1: Indicele 30,00 50,00 15,00
PIB-ului <50
PIB-ului 50-75
PIB-ului 75-90
PIB-ului 90-110
PIB-ului >= 110
Indicele PIB-ului este calculat în funcție de media UE=100.
Sursa: Annoni et al. (2019).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
61
REGIOgis
Harta 2.11 Indicele competitivității regionale (ICR), 2019

Indice: valorile variază de la un nivel scăzut (negativ) până la un nivel ridicat (pozitiv)
< -1 0 - 0,2
-1 - -0,5 0,2 - 0,5
-0,5 - 0,2 0,5 - 1 Sursa: DG REGIO.
-0,2 - 0 >1
0 500 km

Zonă rurală de lângă Toulouse (Franța) – Olivier LAURENT Photos/Shutterstock.com
Capitolul 3
O Europă mai verde, cu emisii

scăzute de carbon
• UE a adoptat Pactul verde european cu scopul de a face economia UE neutră din punctul de
vedere al impactului asupra climei până în 2050. Pentru aceasta, va fi nevoie să se reducă
rapid emisiile de gaze cu efect de seră (GES), să se investească mai mult în tehnologiile verzi
și să se protejeze mediul natural.
• Emisiile de GES s-au redus cu 24 % între 1990 și 2019. Aceasta sugerează că UE își va fi
îndeplinit ținta pentru 2020 de reducere a emisiilor de GES cu 20 %. Noua țintă pentru 2030,
ca parte a pachetului „Pregătiți pentru 55”, este o reducere cu 55 %. Pentru a realiza acest
lucru, va fi nevoie să se reducă semnificativ emisiile atât în cadrul sistemului de comercializare
a certificatelor de emisii (ETS), cât și în afara ETS.
• Consumul de energie a scăzut considerabil în UE în ultimele decenii. Cu toate acestea, cele mai
recente cifre sugerează că ținta de eficiență energetică pentru 2020 va fi ratată. Ținta pentru
2030 este mai ambițioasă și va necesita eforturi suplimentare.
• Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul de energie din UE a crescut constant
de la 11 % în 2006 până la 19 % în 2018, aproape de ținta de 20 % pentru 2020, însă unele
state membre rămân în urmă cu atingerea țintelor lor naționale pentru 2020. Ținta de 40 % 63
pentru 2030 va necesita eforturi combinate pentru sporirea producției de energie din surse
regenerabile și reducerea consumului total de energie.
• Schimbările climatice afectează tot mai multe regiuni din UE, însă impactul diferă în funcție
de geografia lor și de structura economiei lor. Se preconizează că sectoare precum turismul și
agricultura vor fi deosebit de afectate.
• Numai 40 % dintre corpurile de apă din UE au o stare ecologică bună. În pofida progreselor
semnificative, mai multe zone rurale și regiuni mai puțin dezvoltate au încă nevoie de investiții
importante în epurarea apelor uzate.
• Ponderea deșeurilor valorificate a crescut în UE, de la 46 % în 2004 la 54 % în 2018. Acest
lucru ajută la protejarea mediului, la reciclarea materiilor prime și la valorificarea energetică.
Cu toate acestea, ratele de reciclare și de incinerare cu valorificare energetică rămân scăzute
în mai multe state membre.
• Emisiile celor mai mulți poluanți atmosferici majori au scăzut semnificativ în UE. Expunerea
la poluanții atmosferici rămâne însă ridicată în multe orașe. O treime dintre locuitorii orașelor
trăiesc în orașe în care se depășește cel puțin unul dintre pragurile de poluare a aerului.
• Pierderea biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice continuă în UE, atât în ceea
ce privește ecosistemele terestre, cât și cele marine și de apă dulce. Protejarea și refacerea
biodiversității pot ajuta la îmbunătățirea fluxului de servicii ecosistemice și la atenuarea
schimbărilor climatice și a impacturilor acestora. De exemplu, investițiile în vegetația urbană
sau în zonele umede pot reduce impactul valurilor de căldură și al inundațiilor, oferă un habitat
mai extins pentru speciile amenințate cu dispariția, reduc poluarea aerului și poluarea fonică și
oferă spații de recreere, îmbunătățind astfel calitatea vieții urbane. În zonele rurale, încurajarea
peisajelor cu o diversitate bogată poate spori conectivitatea ecologică și poate ajuta speciile să se
adapteze la schimbările climatice, îmbunătățind totodată o serie de servicii ecosistemice precum
polenizarea, dar și reglementările în domeniul climei și al apei și protecția în fața eroziunii.
Capitolul 3
O Europă mai verde, cu emisii

scăzute de carbon
Evenimentele extreme de dată recentă, cum ar 1. Acțiunile UE în domeniul
fi inundațiile catastrofale din Germania și Belgia climei și Pactul verde european
sau incendiile forestiere scăpate de sub control din
Grecia, ilustrează provocările cu care se confrun- Schimbările climatice și degradarea mediului re-
tă UE în abordarea consecințelor schimbărilor cli- prezintă cele mai problematice amenințări la
matice. Potrivit celui mai recent raport al Grupului adresa condițiilor de trai din Europa și din întrea-
interguvernamental privind schimbările climatice ga lume. Ca răspuns, UE a adoptat Pactul verde
(IPCC), încălzirea globală cu 1,1 °C din era prein- european, o nouă strategie de creștere cu ținte
dustrială și până acum se datorează aproape în ambițioase în ceea ce privește utilizarea eficientă
întregime activității umane1. IPCC indică faptul că a resurselor, competitivitatea, emisiile de gaze cu
sunt șanse de 50 % să se ajungă la o încălzire cu efect de seră (GES) și incluziunea. Obiectivul este
1,5 °C înainte de 2040. Drept urmare, impacturile de a face economia și societatea din UE neutre
negative ale schimbărilor climatice vor deveni mai din punct de vedere al impactului asupra climei
frecvente și mai severe, iar toate regiunile UE vor până în 2050, prin reducerea emisiilor, investițiile
fi afectate. în tehnologiile verzi și protejarea mediului natural.
Comisia a propus o lege europeană a climei pentru
În același timp, lumea se confruntă cu un fenomen a face acest obiectiv obligatoriu din punct de ve-
de extincție în masă. Acesta se traduce printr-un dere juridic2.
64 declin rapid al biodiversității care afectează toa-
te zonele lumii. În prezent, un milion din cele opt În ultimele decenii, UE a adoptat o serie de ținte în
milioane de specii cunoscute ale planetei se con- ceea ce privește emisiile de GES, eficiența energe-
fruntă cu un risc de dispariție din cauza impactului tică și ponderea energiei din surse regenerabile în
activităților umane, care includ schimbări ale des- consumul de energie, cu scopul de a realiza tran-
tinației terenurilor și mărilor, recoltarea în exces, ziția către o economie cu emisii reduse de carbon.
schimbările climatice, poluarea și speciile alogene Principalele ținte ale UE au fost stabilite în contex-
invazive. Pierderea biodiversității din cauza presi- tul următoarelor cadre (Tabelul 3.1):
unilor exercitate de om continuă și în UE, submi-
nând capacitatea ecosistemelor de a aduce benefi- • pachetul pentru 2020 privind clima și energia,
cii oamenilor. Calitatea mediului în care trăim este care a fost adoptat în 2007 și viza o reducere
însă esențială pentru bunăstarea noastră și pentru cu 20 % a emisiilor de GES (față de nivelurile
furnizarea în continuare a unor servicii ecosistemi- din 1990), o pondere de 20 % a energiei din
ce cheie, cum ar fi reglarea climei, protecția în fața surse regenerabile în consumul de energie și
inundațiilor, calitatea aerului și a apei, fertilitatea o îmbunătățire cu 20 % a eficienței energetice
solului, polenizarea și producția de alimente, car- până în 2020;
buranți, fibre și medicamente. • cadrul pentru 2030 privind clima și energia,
care a fost adoptat în 2014 și a actualizat
Capitolul de față examinează principalele tendințe țintele pentru 2020 la 40 %, 32 %, respectiv
legate de schimbările climatice și mediul încon- 32,5 %;
jurător. Acesta evaluează măsura în care UE și-a
atins sau nu unele dintre obiectivele-cheie ale poli- • Pactul verde european, în care Comisia a propus
ticilor din domeniu. De asemenea, analizează cum o actualizare a țintei pentru 2030 de reducere
și în ce măsură sunt afectate regiunile UE de con- a emisiilor de GES la 55 % și a crescut țintele
secințele schimbărilor climatice și performanța lor referitoare la energia din surse regenerabile și
în ceea ce privește conservarea calității mediului. eficiența energetică la 40 %, respectiv 36 %;
1 Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (2021). 2 Comisia Europeană (2018b).

Capitolul 3: O Europă mai verde, cu emisii scăzute de carbon
Tabelul 3.1 Principalele ținte ale UE în domeniul climei și al energiei

Calendarul țintei 2020 2030 2030 2050
Cadrul de politici Pachetul pentru Cadrul pentru Legea europeană Legea europeană
2020 privind 2030 privind a climei și pachetul a climei și pachetul
clima și energia clima și energia „Pregătiți pentru 55” „Pregătiți pentru 55”
Anul adoptării 2007 2014 2021 2021
Ținte
Reducerea emisiilor de GES 20,0 % 40,0 % 55,0 % Emisii nete
zero de GES
Ponderea energiei din surse 20,0 % 32,0 % 40,0 % nu există
regenerabile în consumul de energie
Creșterea eficienței energetice 20,0 % 32,5 % 36,0 - 39,0 % nu există
Sursa: Comisia Europeană.
• strategia pe termen lung pentru 2050, care vi- 1.1 Reducerea emisiilor
zează ca UE să devină neutră din punctul de vede gaze cu efect de seră
dere al impactului asupra climei până în 2050.
În temeiul pachetului pentru 2020 privind clima și
În iulie 2021, Comisia Europeană a adoptat o serie energia4, UE s-a angajat să își reducă emisiile de
de propuneri legislative în care prezintă modul în GES cu 20 % până în 2020, comparativ cu nive-
care intenționează să atingă neutralitatea climati- lurile din 1990. Urmărirea acestui obiectiv a fost
că în UE până în 2050, inclusiv ținta intermediară sprijinită de două instrumente: sistemul de comer-
de reducere netă a emisiilor de GES cu cel puțin cializare a certificatelor de emisii (ETS) și Decizia 65
55 % până în 2030. Pachetul „Pregătiți pentru 55”3 privind partajarea eforturilor (ESD).
combină: aplicarea comercializării certificatelor de
emisii la sectoare noi și o înăsprire a sistemului ETS este un instrument bazat pe piață pentru re-
existent al UE de comercializare a certificatelor de ducerea emisiilor generate de centralele electrice
emisii (ETS); utilizarea accelerată a energiei din și de instalațiile industriale de mari dimensiuni,
surse regenerabile și o mai mare eficiență ener- precum și de industria aviației. Acoperă circa 45 %
getică; o implementare mai rapidă a modurilor de din emisiile totale ale UE, iar ținta la acel moment
transport cu emisii scăzute; alinierea politicilor fis- era reducerea cu 21 % a acestor emisii față de
cale la obiectivele Pactului verde european; măsuri nivelul din 2005 până în 2020. ESD acoperă sec-
pentru prevenirea relocării emisiilor de carbon și toarele neincluse în ETS, cum ar fi transporturile,
instrumente pentru conservarea și creșterea ab- clădirile, agricultura (alte emisii decât dioxidul de
sorbanților naturali de carbon din UE. În același carbon – CO2) și deșeurile, care reprezintă circa
timp, a fost instituit un proces de guvernanță mai 55 % din emisiile UE. Statele membre s-au angajat
transparent și mai dinamic, menit să ajute la atin- să își îndeplinească țintele naționale pentru 2020,
gerea țintelor pentru 2030 și la îndeplinirea anga- stabilite în funcție de nivelul lor de dezvoltare – de
jamentelor internaționale ale UE asumate în ca- la o reducere cu 20 % pentru țările cele mai dez-
drul Acordului de la Paris, care presupun un sistem voltate până la o creștere maximă de 20 % pen-
integrat de monitorizare și norme de raportare. tru cele mai puțin dezvoltate, comparativ cu 2005.
Obiectivul ESD este o reducere a emisiilor cu 10 %
Pentru ca aceste planuri să fie încununate de în sectoarele care intră sub incidența acesteia.
succes, sunt necesare acțiuni în toate sectoarele
economiei UE, mai ales: investiții în tehnologii eco-
logice; cercetare, dezvoltare și inovare țintite; for-
me mai ecologice, mai ieftine și mai sănătoase de
4 Pachetul pentru 2020 privind clima și energia este un set de mă-
transport public și privat; decarbonizarea sectoru- suri legislative obligatorii, menit să asigure că UE își va îndeplini
lui energetic și îmbunătățiri în materie de eficiență țintele pentru 2020 în ceea ce privește clima și energia. Țintele
au fost stabilite de către liderii UE în 2007 și au fost transpuse în
energetică a clădirilor. legislație în 2009. Acestea sunt și țintele principale ale Strategiei
Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă
3 Comisia Europeană (2021f). incluziunii.
Figura 3.1 Variațiile emisiilor de gaze cu efect de seră în afara sistemului de comercializare
a certificatelor de emisii, 2005-2018, și țintele Europa 2030
Variație Ținta
40
30
20
variație % față de 2005
10
-10
-20
-30
-40
LU SE DK FI DE FR NL AT BE IT IE ES CY MT PT EL SI CZ EE SK LT HU HR PL LV RO BG EU-
27
Statele membre cu variații efective peste ținta lor sunt evidențiate.
Sursa: Eurostat, Regulamentul (UE) 2018/842 și Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/2126 a Comisiei.
Potrivit celor mai recente cifre disponibile, se pre- (cum este cazul în Luxemburg, Finlanda, Germania
conizează că UE și-a îndeplinit ținta pentru 2020. și Belgia – o reducere cu 35 % sau mai mult în
66 Între 1990 și 2019, emisiile de GES s-au redus cu toate aceste state), fie deoarece emisiile au în-
24 %, în timp ce PIB-ul UE a crescut cu circa 60 %. registrat doar o scădere ușoară (cum este cazul
Prin urmare, intensitatea emisiilor de GES ale eco- Irlandei) sau au crescut (cum este cazul Bulgariei,
nomiei UE, adică emisiile raportate la PIB, a scăzut Letoniei, Lituaniei, Maltei și Poloniei).
la mai puțin de jumătate din nivelul înregistrat în
19905. Emisiile EU‑27 care intră sub incidența ESD În contextul Pactului verde european, după cum se
au fost cu 10 % mai mici în 2019 față de 2005, menționează mai sus, UE a lansat Planul privind
astfel că ținta pentru 2020 a fost probabil atinsă. obiectivul climatic pentru 2030, în cadrul căruia s-a
stabilit o țintă mai ambițioasă de reducere a emisi-
În 2014, UE a adoptat o legislație pentru reducerea ilor cu cel puțin 55 % sub nivelurile din 1990 până
emisiilor cu cel puțin 40 % până în 2030. Țintele na- în 2030, în locul țintei anterioare de 40 %, în ve-
ționale de emisii pentru sectoarele ESD au fost revi- derea atingerii neutralității climatice până în 2050.
zuite pentru a se realiza o reducere cu 30 % până în
2030, comparativ cu 2005. Aceste ținte, consacra- Emisiile de GES pe cap de locuitor variază sem-
te într-un regulament din 20186, implică reduceri nificativ în interiorul statelor membre. Este mai
care merg de la 0 până la 40 %. Deși toate statele ales cazul Spaniei, Portugaliei, Germaniei, Greciei,
membre s-au angajat să nu își sporească emisiile Bulgariei și Poloniei, unde unele regiuni sunt „punc-
generate de sectoarele lor ESD, acestea au crescut te fierbinți” de emisii (Harta 3.1)8. Există mulți
în Malta, Letonia, Lituania și Polonia (Figura 3.1)7.
8 Cifrele se bazează pe EDGAR (Baza de date a emisiilor pentru
În 2018, nivelurile emisiilor generate de sectoa- cercetarea atmosferică globală), care oferă date privind emisiile
rele ESD au fost mai mici decât ținta pentru 2030 și hărți-grilă pentru toate țările din 1970 până în 2015 (2018
pentru CO2), atât pentru poluanții atmosferici, cât și pentru GES.
doar în Grecia, Ungaria și Croația, însă au fost cu Datele sunt calculate de o manieră concordantă, pentru a fi
mult peste țintă într-o serie de state membre, fie comparabile între țări. Pentru a estima localizarea regională a
emisiilor, EDGAR folosește date internaționale privind activitățile
deoarece ținta a fost stabilită la un nivel ridicat
(îndeosebi statisticile referitoare la balanța energetică elaborate
de Agenția Internațională a Energiei – AIE – pentru anul 2017,
5 Comisia Europeană (2020b). emisiile de CO2 AIE în funcție de tipul principal de combustibil și
statisticile BP), precum și factorii de emisie din diverse baze de
6 Uniunea Europeană (2018a). date tehnologice și substituente. Din cauza diferențelor legate de
7 Țintele naționale aferente ESD ar trebui să fie revizuite în contex- metodologie, cifrele nu coincid întotdeauna cu estimările oficiale
tul pachetului „Pregătiți pentru 55”, însă nu au fost încă stabilite. furnizate de statele membre la nivel național.
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 3.1 Emisiile de CO₂ provenite de la combustibili fosili pe cap de locuitor, 2018 Harta 3.2 Variația emisiilor totale de CO₂ provenite de la combustibili fosili, 1990-2018
tCO₂ echivalent pe cap de locuitor %
<= 4,5 < -30 0 - 10
4,5 - 6,0 -30 - -20 10 - 20
6,0 - 8,0 Sursa: Crippa et al. (2019). -20 - -10 20 - 30 Sursa: Datele în format caroiaj JRC-EDGAR privind CO₂.
8,0 - 10,0 -10 - 0 > 30

10,0 - 15,0
> 15,0
0 500 km 0 500 km
67
f actori care pot explica diferențele legate de ni- energetică, ci și fluctuațiile în activitatea economică
velurile ridicate ale emisiilor, inclusiv, mai ales: și schimbările în structura economiei.
nivelul și structura activității economice; eficiența
energetică a instalațiilor de producție și a clădiri- În 2019, consumul de energie primară și consumul
lor; utilizarea energiei din surse regenerabile; des- final de energie14 scăzuseră cu 9,7 %, respectiv cu
tinația terenurilor, clima și geografia9. 5,5 % comparativ cu nivelurile din 2005. Cu toate
acestea, nivelurile consumului de energie primară
Între 1990 și 2018, emisiile de GES s-au redus în și ale consumului final de energie erau cu 3,0 %,
majoritatea regiunilor UE, însă au crescut semni- respectiv cu 2,6 % peste țintele pentru 2020 și cu
ficativ în unele dintre acestea, îndeosebi în Cipru, 19,9 %, respectiv cu 16,3 % peste țintele pentru
Irlanda, Spania și Polonia, unde au crescut enorm, 2030. Prin urmare, se preconizează că UE își va
cu peste 30 % (Harta 3.2). fi ratat țintele pentru 2020 și este încă departe
de țintele pentru 2030, ceea ce sugerează că sunt
1.2 Creșterea eficienței energetice necesare eforturi suplimentare pentru ca econo-
mia UE să devină mai eficientă din punct de vedere
Creșterea eficienței energetice este esențială pen- energetic.
tru protejarea mediului, reducerea emisiilor de GES
și îmbunătățirea calității vieții. UE a stabilit ținte Progresele în reducerea utilizării energiei variază
ambițioase pentru 2020 și 2030, cu accent pe sec- semnificativ de la un stat membru la altul. În 2018,
toarele în care potențialul de realizare a unor eco- numai 11 dintre cele 27 de state membre își redu-
nomii este cel mai ridicat, cum sunt clădirile. seseră consumul de energie primară sub ținta lor
pentru 2020 și doar nouă își reduseseră consumul
Ca parte a pachetului pentru 2020 privind clima final sub țintă. Într-o serie de state membre, redu-
68 și energia, obiectivul stabilit în 2007 a fost îm- cerea necesară pentru atingerea țintelor era încă
bunătățirea eficienței energetice cu 20 % până semnificativă (în Cipru, Malta, Bulgaria și Franța
în 202010, comparativ cu previziunile de la acel în ceea ce privește consumul de energie primară
moment. Pentru atingerea acestui obiectiv, state- și în Lituania, Ungaria, Malta și Slovacia în ceea
lor membre li s-a cerut să își stabilească propriile ce privește consumul final de energie) (Figura 3.2).
ținte indicative naționale de eficiență energetică11.
1.3 Creșterea ponderii energiei
În 2018, Directiva din 2012 privind eficiența ener- din surse regenerabile
getică a fost modificată12, stabilindu-se o țintă de
reducere a consumului de energie în UE cu cel puțin Sursele regenerabile de energie au un rol tot mai
32,5 % până în 203013. O reducere a consumului de însemnat în producția de energie din UE. Ponderea
energie nu înseamnă însă neapărat o îmbunătățire surselor regenerabile în consumul final brut de
a eficienței energetice. Principalii factori determi- energie din UE a crescut constant de la 11 % în
nanți ai utilizării energiei sunt creșterea PIB-ului și 2006 până la 19 % în 2018. În cadrul pachetului
ponderea sectorului de fabricație în economie. Prin pentru 2020 privind clima și energia, adoptat în
urmare, schimbările apărute în consumul de energie 2007, obiectivul a fost creșterea acestei ponderi
reflectă nu doar schimbările în materie de eficiență la cel puțin 20 % până în 2020, cu o pondere de
10 % a energiei din surse regenerabile în trans-
9 Crippa et al. (2019).
porturi. În temeiul unei directive din 200915, statele
10 Ținta de 20 % privind eficiența energetică a fost transpusă în
membre ale UE s-au angajat să își atingă țintele
legislație odată cu adoptarea Directivei din 2012 privind eficiența naționale obligatorii în ceea ce privește ponderea
energetică. energiei din surse regenerabile în consumul de
11 Uniunea Europeană (2012). Țintele statelor membre sunt incluse energie. Acestea variază între 10 % în Malta până
în planurile lor naționale de acțiune și în rapoartele anuale pri-
vind progresele (https://ec.europa.eu/energy/topics/energy-effici- la 49 % în Suedia.
ency/targets-directive-and-rules/national-energy-efficiency-acti-
on-plans_ro?redir=1). Odată cu retragerea Regatului Unit, cifrele 14 Consumul de energie primară măsoară cererea internă totală de
referitoare la consumul de energie din UE pentru 2020 și 2030 energie, în timp ce consumul final de energie se referă la cât con-
au fost ajustate la situația celor 27 de state membre. sumă efectiv utilizatorii finali. Diferența este legată, în principal,
12 Uniunea Europeană (2018b). de ceea ce are nevoie sectorul energetic în sine și de pierderile de
13 Pachetul „Pregătiți pentru 55” a stabilit ținta UE la 36 %, însă nu transformare și distribuție a energie.
s-au stabilit încă ținte naționale pentru ESD. 15 Uniunea Europeană (2017a).
Caseta 3.1 Ocuparea forței de muncă în instalațiile EU ETS

EU ETS a fost lansat în 2005 și este cel mai mare Acest lucru este confirmat de o serie de studii refe-
program de comercializare a emisiilor de GES din ritoare la impactul ETS asupra performanței firme-
lume, care acoperă circa 14 000 de fabrici, centrale lor și a ocupării forței de muncă; în general, aceste
electrice și alte companii din UE, majoritatea fiind studii conchid că: (i) ETS oferă avantaje competitive
instalații energointensive. Principiul-cheie al ETS comparativ cu scenariile de reglementare alternati-
este stabilirea unei cantități anuale totale de GES ve și (ii) ETS nu a avut, până în prezent, niciun im-
(măsurată în echivalent CO2) și apoi vânzarea aces- pact statistic semnificativ asupra numărului de an-
tei cantități prin licitație către instalațiile vizate. gajați sau asupra profitului firmelor care intră sub
incidența reglementărilor ETS. În schimb, ETS a sti-
Distribuția geografică a instalațiilor ETS în rândul
mulat companiile care intră sub incidența reglemen-
regiunilor NUTS 2 ale UE este extrem de eteroge-
tărilor ETS să își sporească investițiile, îndeosebi în
nă. Un studiu recent1 estimează că ocuparea forței
tehnologii cu emisii reduse de carbon2.
de muncă în instalațiile ETS este echivalentul a cir-
ca 1 % din ocuparea totală a forței de muncă din
EU‑27, însă cu unele variații regionale (Harta 3.3).
În 2018, persoanele angajate în cadrul instalațiilor
ETS reprezentau peste 3 % din ocuparea totală a
forței de muncă în șapte re-
giuni NUTS 2, cea mai mare
pondere fiind de 4,1 % în
Közép-Dunántúl (Ungaria). Canarias
La nivelul NUTS 3, ponde-

rea ocupării forței de muncă Guadeloupe Guyane
Martinique
69
în instalațiile ETS depășea
10 % în trei regiuni, cea mai
mare pondere (14 %) înre- Mayotte Réunion
gistrându-se în Gotlands län

(Suedia). Cinci dintre primele Açores Madeira
zece regiuni erau situate în

Germania.
A existat o oarecare preocu-
pare că ETS înseamnă costuri
suplimentare pentru com-
panii, implică o pierdere a
competitivității și încurajează
relocarea activităților în alte
zone în care reglementările
de mediu sunt mai puțin stric-
te. Totuși, o creștere a prețu-
lui carbonului poate duce la
o varietate de răspunsuri din
partea industriei, în afară de
reducerea activității și/sau
a ocupării forței de muncă,
REGIOgis
cum ar fi îmbunătățirea efici-
enței energetice, schimbarea Harta 3.3 Angajați în cadrul instalațiilor staționare ETS, 2018
tipului de energie utilizată, % din ocuparea totală a forței de muncă
<= 0,5
adaptarea tehnologiei sau 0,5 - 1,0
inovarea. 1,0 - 1,5 Sursa: Studiul PPMI pentru DG REGIO.
1,5 - 2,0
1 Comisia Europeană (2021h). > 2,0

nu există date
2 A se vedea, de exemplu: Abrell et 0 500 km
al. (2011) sau Dechezleprêtre et
al. (2018).
Figura 3.2 Variația consumului de energie primară, 2005-2019, și ținta pentru 2030
Țintă neatinsă Țintă atinsă Ținta

30
20
variație % față de 2005
10
-10
-20
-30
MT LT EL FR BE DE NL IT ES CY BG SE DK PT HU IE CZ LU SK AT SI FI PL RO LV HR EE EU-
27
Sursa: Eurostat.
Figura 3.3 Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie, 2006,
2018 și ținta pentru 2020
70
2018 2006 Ținta pentru 2020 Ținta propusă pentru 2030 a UE
60
% din consumul final brut total de energie
50
40
30
20
10
0
MT LU BE CY CZ HU NL SK PL IE BG IT EL DE ES HR FR LT RO SI EE DK PT AT FI LV SE EU-
27
Sursa: AEM, Eurostat [t2020_31].
Cadrul pentru 2030 privind clima și energia, con- gerea acestei ținte, ar fi nevoie ca ponderea ener-
venit în 2014, a stabilit drept țintă atingerea unei giei din surse regenerabile să se dubleze compara-
ponderi de 32 % a energiei din surse regenerabile tiv cu nivelurile din 2018.
în consumul de energie până în 2030; ca parte a
pachetului „Pregătiți pentru 55”, Comisia a propus Ponderea energiei din surse regenerabile în consu-
însă creșterea acestei ținte la 40 %16. Pentru atin- mul de energie variază substanțial în UE. În 2018,
era de peste 40 % în Finlanda și Letonia și apro-
16 În vederea atingerii țintei pentru 2030, ținta generală obligatorie piată de 55 % în Suedia (Figura 3.3). Această pon-
de 40 % în privința ponderii energiei din surse regenerabile în
mixul energetic al UE va fi completată de contribuții naționale
dere este mult mai mică în alte state membre
indicative, care arată cu cât ar trebui să contribuie fiecare stat (sub 10 % în Malta, Luxemburg, Belgia și Țările
membru pentru atingerea țintei colective. de Jos), deși a crescut semnificativ în ultimii ani.
Caseta 3.2 Regiunile carbonifere în tranziție

Exploatarea surselor regenerabile de energie (SRE) numărul locurilor de muncă potențiale bazate pe astfel
poate reprezenta o oportunitate pentru multe re- de tehnologii este similar cu cel din sectorul cărbunelui.
giuni. Este mai ales cazul regiunilor carbonifere în
La Harta 3.4, regiunile sunt grupate astfel:
tranziție1 (CRiT), unde exploatarea SRE ar putea fa-
cilita tranziția energetică și ar putea sprijini comu- • 17 regiuni cu potențial ridicat de ocupare a
nitățile post-miniere prin locurile de muncă create forței de muncă în sectoarele de decarbo-
de instalarea de capacități de producție a energiei nizare (HDEP), în care ocuparea potențială
din surse regenerabile. Studiile recente ale Centru- a forței de muncă în sectoarele SRE este, în
lui Comun de Cercetare (JRC) sugerează că ar pu- prezent, comparabilă cu locurile de muncă
tea fi create până la 315 000 de locuri de muncă asociate cărbunelui. Decarbonizarea viitoare
în CRiT până în 2030, prin implementarea de teh- va face ca numărul acestora din urmă să fie
nologii de exploatare a surselor regenerabile de depășit, deși ar putea fi nevoie de sprijin pen-
energie, conform previziunilor scenariului energetic tru exploatarea deplină a potențialului.
EUCO3232.52. De asemenea, ar putea fi create anu-
• Șapte regiuni cu potențial lent de ocupare a
al alte circa 200 000 de locuri de muncă cu echiva-
forței de muncă în sectoarele de decarboni-
lent normă întreagă prin exploatarea potențialului
zare (SDEP), care ar putea dezvolta sectoare
de eficiență energetică al clădirilor rezidențiale3.
de decarbonizare pentru a compensa pierderea
Oportunitățile de tranziție variază de la o regiune la de locuri de muncă asociate cărbunelui. Ritmul
alta (Harta 3.4). În majoritatea CRiT din UE, energia estimat al schimbărilor în contextul scenariului
nepoluantă și tehnologiile de eficiență energetică ar EUCO3232.5 ar putea genera dezechilibre de
putea genera mai multe locuri de muncă decât în in- tranziție, astfel că ar putea fi nevoie de sprijin
dustria cărbunelui în prezent, iar în alte câteva regiuni, pentru accelerarea dezvoltării acestor sectoare.
71
• Șapte regiuni cu potențial restrâns de
ocupare a forței de muncă în sectoarele
Canarias
de decarbonizare (RDEP), care, în baza
Guadeloupe Guyane
scenariului EUCO3232.5, nu dezvoltă
ocuparea forței de muncă în sectoare-
Martinique
le de decarbonizare la un nivel similar

Mayotte Réunion cu locurile de muncă existente asociate
Açores Madeira
cărbunelui. Ar putea fi nevoie de sprijin
pentru a mobiliza potențialul neexploa-
tat sau pentru a promova opțiuni alter-
native de ocupare a forței de muncă.
1 JRC a identificat CRiT europene care vor fi afec-

tate de reducerea activităților de extracție a
cărbunelui și a activității centralelor electrice
pe bază de cărbune, estimând că ar fi expuse
riscului peste 200 000 de locuri de muncă. A se
vedea: Alves Dias et al. (2018).
2 Pentru a estima impactul potențial al țintelor UE
pentru 2030 în ceea ce privește clima și ener-
gia, Comisia a elaborat setul de scenarii EUCO.
Cel mai recent scenariu, EUCO3232.5, modelea-
ză impactul atingerii țintei de îmbunătățire a
eficienței energetice cu 32,5 % și a țintei referi-
REGIOgis toare la o pondere de 32 % a energiei din surse
Harta 3.4 Potențialul de ocupare a forței de muncă în sectoarele regenerabile în consumul de energie, după cum
s-a convenit în pachetul „Energie curată pentru
de decarbonizare în regiunile carbonifere în tranziție
toți europenii”. Acest scenariu a fost folosit în
Categoria de regiuni
potențial ridicat de ocupare a forței de muncă în sectoarele evaluarea din iunie 2019 a Comisiei cu privire la
Sursa: JRC: Kapetaki, Z., Ruiz, P.
de decarbonizare et al. (2020). proiectele de planuri naționale privind energia și
potențial lent de ocupare a forței de muncă în sectoarele
de decarbonizare clima (PNEC) ale statelor membre.
potențial restrâns de ocupare a forței de muncă în sectoarele
de decarbonizare
3 Analiza ia în considerare natura și durata diver-
0 500 km
alte regiuni selor tipuri de locuri de muncă create. Se presu-
pune că locurile de muncă legate de activitățile
de funcționare și întreținere durează 15 ani din
momentul instalării, iar cele legate de producția
echipamentelor și instalare un an fiecare (în pri-
mul caz, anterior instalării).
În 2018, 13 state membre își atinseseră ținta 1.4 Transporturi cu emisii
națională stabilită pentru 2020, Suedia, Estonia scăzute de carbon
și Danemarca chiar depășind-o cu 5 puncte pro-
centuale. În același timp, unele state membre sunt După o scădere accentuată între 2008 și 2014 ca
încă departe de ținta lor, printre acestea numă- urmare a crizei economice din 2008, emisiile de
rându-se Belgia, Franța și Irlanda, unde ponderea GES generate de sectorul transporturilor în UE au
energiei din surse regenerabile în 2018 era încă crescut, între 2014 și 2019, într-un ritm similar
sub 75 % din ținta națională pentru 2020. Pentru cu cel din perioada 1990-2008, cu puțin sub 2 %
ca Țările de Jos să își atingă ținta, ar fi fost nevoie anual18 (Figura 3.4). Aceasta înseamnă că trans-
să își crească ponderea energiei din surse regene- porturile nu au urmat tendința generală de redu-
rabile de aproape două ori între 2018 și 2020. cere a emisiilor de GES din ultimii ani. Prin urmare,
contribuția acestui sector la emisiile totale de GES
Capacitatea de generare de energie din surse re- din UE a devenit mai substanțială.
generabile este strâns legată de geografia țărilor
și a regiunilor. Producția de energia eoliană este Previziunile sugerează că emisiile de GES generate
mai facilă în regiunile de coastă, cum ar fi cele din de transporturi vor scădea relativ puțin în urmă-
nord-vestul Europei, de la Marea Baltică, de pe țăr- torii câțiva ani și vor rămâne mai mari decât în
mul Oceanului Atlantic sau unele regiuni de coastă 1990, chiar dacă statele membre adoptă măsurile
mediteraneene. Producția de energie hidroelectrică deja planificate. De aceea, este nevoie de măsuri
necesită caracteristici geofizice adecvate, în timp suplimentare, îndeosebi în sectorul transportului
ce potențialul de producție a energiei solare este rutier, dar și în industria aviației și în transportul
mai mare în regiunile europene sudice, unde soare- maritim, unde cererea determină creșterea emi-
le luminează mai mult. Cu toate acestea, în 2018, siilor atât în termeni absoluți, cât și în termeni
72 capacitatea fotovoltaică instalată (panouri sola- relativi. Reducerile emisiilor în toate subsectoare-
re) pe cap de locuitor în UE a fost cea mai mare le transportului vor trebui să fie mai ambițioase
în Germania (590 de wați per locuitor), urmată dacă se vrea ca acest sector, în ansamblul său,
de Țările de Jos (401) și Belgia (394)17; în Spania să își aducă o contribuție pe măsură la obiectivele
(197) și Portugalia (88), a fost mult mai mică, deși Pactului verde european.
aceste state membre au printre cele mai mari po-
tențialuri de producție a energiei solare din UE.
Figura 3.4 Emisiile de GES în sectorul transporturilor începând din 1990 și previziunile
până în 2035, EU-27
Emisii GES - transporturi Previziune cu măsurile existente Previziune cu măsuri suplimentare
900
Tone metrice de echivalent
850
800
dioxid de carbon
750
700
650
600
550
500
1990 1993 1996 1999 2002 2005 2008 2011 2014 2017 2020 2023 2026 2029 2032 2035
Figura arată tendința emisiilor de GES în sectorul transporturilor începând din 1990 și previziunile până în 2035 la nivelul UE (EU-27).
Valorile indicate includ toate emisiile generate de transportul intern, precum și emisiile generate de aviația internațională și de
transportul maritim internațional. Valoarea pentru 2019 este o estimare preliminară bazată pe inventarele GES aproximate raportate
de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (MMR). Nu include transportul maritim (sub premiza că rămâne
neschimbat).
Scenariul „cu măsurile existente” reflectă politicile și măsurile existente, iar scenariul „cu măsuri suplimentare” include, de asemenea,
politicile și măsurile planificate și raportate de statele membre până în martie 2020.
Sursa: AEM.
17 EurObserv’ER (2020). 18 Agenția Europeană de Mediu (2021a).

Figura 3.5 Deplasarea călătorilor în funcție de modul de transport, 2019
Autoturisme Autocare, autobuze și troleibuze Trenuri

100
Călători-km ca % din transportul
80
total intern de călători
60
40
20
0
EU- LT PT SI NL DE BG ES HR FI FR EL MT LV DK LU SE IT IE CY BE PL EE RO AT CZ SK HU
27
Sursa: Eurostat.
Sursa: Eurostat [tran_hv_psmod]
Figura 3.6 Transportul de mărfuri în funcție de modul de transport, 2019
73
Drumuri Căi ferate Căi navigabile interioare
100
80
Tone-km ca % din transportul
total intern de mărfuri
60
40
20
0
EU- CY MT IE EL ES DK IT FR PT LU BE PL CZ DE FI HR SE SE AT SK SI EE NL BG RO LT LV
27
Sursa: Eurostat.
Noua strategie a UE pentru o mobilitate durabilă și utilizarea unor moduri de transport mai sustenabi-
inteligentă (EUSSSM)19 include măsuri care vizea- le, cum ar fi transportul feroviar și transportul pe
ză reducerea semnificativă a emisiilor de CO2 și căi navigabile interioare.
de alți poluanți pentru toate modurile de transport,
obiectivul fiind reducerea emisiilor cu 90 % până Autoturismele rămân mijlocul predominant de de-
în 2050. Ca parte a strategiei, Comisia va încuraja plasare a călătorilor, iar ponderea acestora chiar
a crescut ușor în ultimii ani (Figura 3.5). În 2014,
19 EUSSSM a fost anunțată de Comisia Europeană ca parte a comu- autoturismele erau folosite pentru 82,2 % din
nicării sale privind Pactul verde european. EUSSSM este menită transportul terestru, iar în 2019 pentru 82,8 %.
să contribuie la atingerea obiectivului Pactului verde european
de reducere cu 90 % a emisiilor de GES generate de transporturi Ponderea deplasărilor călătorilor cu trenul a cres-
până în 2050. cut ușor de la 7,7 % la 8,0 %, ceea ce înseamnă că
ponderea autobuzelor, tramvaielor și troleibuzelor o astfel de creștere le-ar aduce. Sudul și o parte din
a scăzut de la 10,1 % la 9,2 %. Autoturismele re- estul Europei se vor confrunta cu valuri de căldură,
prezintă mai puțin de 80 % din deplasările călăto- incendii forestiere și secete mai frecvente și mai
rilor în doar cinci state membre (România, Austria, grave. Nordul Europei devine deja mult mai umed,
Slovacia, Cehia și Ungaria), în timp ce în Lituania, existând un risc tot mai mare de inundații și feno-
ponderea este de peste 90 %. mene meteorologice extreme, în timp ce zonele de
coastă se confruntă cu consecințele devastatoare
Aceste tendințe reprezintă un motiv de îngrijorare, ale creșterii nivelului mărilor din cauza topirii calo-
întrucât transporturile sunt răspunzătoare pen- telor glaciare și a ghețarilor. Mediul marin este și el
tru aproape un sfert din emisiile de GES din UE și grav afectat de schimbările climatice și se preco-
sunt principala cauză a poluării aerului din orașe. nizează că impacturile vor crește dramatic, cu im-
Transportul rutier generează, de departe, cele mai plicații majore pentru curenții marini și pentru eco-
multe emisii, reprezentând peste 70 % din totalul sistemele vulnerabile, cum ar fi recifele de corali,
emisiilor de GES generate de transporturi în 2019. resursele biologice și lanțurile trofice.
Se așteaptă însă ca emisiile generate de trans-
portul rutier să scadă, întrucât se decarbonizează Efectele schimbărilor climatice reprezintă o provo-
într-un ritm mai rapid decât alte moduri de trans- care majoră pentru tot mai multe regiuni din UE.
port. Se preconizează că cele mai mari creșteri vor Circa 7 % din populația UE trăiește în zone expuse
fi în transportul aerian și în cel maritim interna- unui risc ridicat de inundații, iar peste 9 % trăiește
țional, care se așteaptă să reprezinte o pondere în zone în care deja nu plouă mai mult de 120 de
mai mare a emisiilor generate de transporturi în zile într-un an. Expunerea regiunilor din UE la efec-
următorii ani. tele dăunătoare ale schimbărilor climatice diferă
însă semnificativ de la o regiune la alta, în func-
74 La fel ca în cazul deplasării călătorilor, majoritatea ție de situarea lor, dar și de structura economiei
mărfurilor din UE sunt transportate pe cale ruti- lor, dat fiind că unele sectoare precum turismul și
eră (Figura 3.6). În 2019, 76,6 % din mărfuri au agricultura ar urma să fie afectate într-o măsură
fost transportate pe cale rutieră, în creștere de la mai mare.
73,9 % în 2014. În opt state membre, ponderea
a fost de peste 80 %, cele mai mari ponderi fiind 2.1 Amenințarea inundațiilor
de 98 % și 99 % în Grecia, respectiv în Irlanda datorate schimbărilor climatice
(Malta și Cipru nu au căi navigabile interioare și
nici transport feroviar, astfel că ponderea mărfu- Inundațiile reprezintă o cauză majoră a daunelor
rilor transportate pe cale rutieră este de 100 %). economice și a pierderilor de vieți în Europa și în
Pe de altă parte, peste jumătate din mărfuri sunt alte părți ale lumii20. În pofida eforturilor considera-
transportate cu trenul sau pe căi navigabile interi- bile de reducere a riscurilor, se pare că daunele ca-
oare în Bulgaria, România, Letonia și Lituania. uzate de inundații au crescut în ultimele decenii21.
Se preconizează că schimbările climatice în curs, la
care se adaugă ocuparea tot mai extinsă a terenu-
2. Reducerea impactului rilor, îndeosebi în zonele inundabile, vor spori și mai
schimbărilor climatice mult daunele sociale și economice în UE.
Schimbările climatice sunt recunoscute a fi cea mai Dat fiind riscul mai mare de inundații pentru socie-
gravă amenințare la adresa societăților umane din tățile viitoare, este important să se identifice stra-
întreaga lume. Oamenii de știință consideră că o tegii de adaptare care să fie eficace și sustenabile
creștere a temperaturilor globale cu 2 °C față de ni- dintr-o perspectivă economică, socială și de mediu.
velurile preindustriale este pragul peste care exis- Mai ales, aceste strategii trebuie să fie evaluate
tă un risc foarte real de apariție a unor schimbări nu numai prin prisma eficacității lor în reducerea
periculoase și posibil catastrofale în mediul global. eventualelor daune, ci și a costurilor economice
Ultimele trei decenii au fost mai călduroase decât implicate (de exemplu, pentru clădiri și menținerea
orice alt deceniu de la începerea măsurătorilor în liniilor de apărare în fața inundațiilor). Potrivit ce-
1850. Toate zonele lumii sunt potențial afectate de
consecințele unei creșteri rapide a temperaturii și 20 A se vedea, de exemplu: Alfieri et al. (2015).
de efectele diverselor schimbări climatice, pe care 21 Paprotny et al. (2018).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
75
REGIOgis
Harta 3.5 Daunele economice provocate de inundații în contextul unui scenariu de încălzire
globală cu 3 °C, 2100
Variație % comparativ cu nivelul de referință
<0 500 - 1 000
0 - 100 > 1 000 EU-27 = 498
Sursa: JRC.
100 - 250 nu există date
250 - 500
0 500 km

lor mai recente estimări cu privire la consecințele Rezultatele sugerează că reducerea vârfurilor de
inundațiilor fluviale22, în cazul în care nu se iau mă- inundații prin folosirea unor zone de retenție are un
suri de atenuare și de adaptare, iar temperaturile potențial semnificativ de diminuare a efectelor în-
globale cresc cu 3 °C până la sfârșitul secolului, tr-un mod rentabil în majoritatea statelor membre
pierderile economice din UE provocate de inunda- ale UE (a se vedea Secțiunea 2.2). Implementarea
țiile fluviale vor ajunge până la aproape 50 de mi- unei astfel de strategii la nivelul UE ar putea redu-
liarde EUR anual, adică de peste șase ori mai mult ce daunele economice și numărul populației expu-
decât în prezent, iar aproape de trei ori mai mulți se la inundații cu peste 70 % până în 2100. În plus,
oameni vor fi expuși inundațiilor23. Se preconizează zonele de retenție au multe alte beneficii, cum ar fi:
că efectele dăunătoare se vor înteți odată cu creș- refacerea funcționării naturale a zonelor inundabi-
tere temperaturilor și cu dezvoltarea economică în le; îmbunătățirea ecosistemului printr-o mai bună
aproape toate regiunile UE, deși statele membre din eliminare a nutrienților, filtrarea apei și refacerea
estul Europei ar suferi pierderi mai mari raportate rezervoarelor de ape subterane; asigurarea de ha-
la PIB-ul lor (Harta 3.5). Limitarea încălzirii globale bitate în care peștii să se poată reproduce; oferirea
la 1,5 °C ar înjumătăți pierderile economice și nu- unor oportunități de recreere și de desfășurare a
mărul populației expuse la inundațiile fluviale în UE. unor activități în natură. În funcție de circumstan-
țele locale, ar putea fi mai potrivite alte strategii
Strategiile de reducere a riscurilor de inundații pot decât crearea unor zone de retenție.
limita substanțial pierderile preconizate datorate
schimbărilor climatice. Totuși, aceste strategii au 2.2 Protejarea zonelor de
costuri, dar și beneficii diferite, după cum arată un coastă ale Europei în fața
studiu recent care a evaluat patru abordări diferite creșterii nivelului mărilor
pentru limitarea daunelor provocate de inundațiile
76 costiere24, astfel cum se prezintă în continuare. Zonele de coastă sunt zone de interes major. Peste
200 de milioane de oameni din UE trăiesc pe o dis-
• Se preconizează că consolidarea sistemelor de tanță de 50 km de țărm, din nord-estul Atlanticului
diguri existente ar avea beneficii mai mari de- și de la Marea Baltică până la Marea Mediterană și
cât costurile, însă tinde să transfere riscurile în Marea Neagră, precum și în regiunile ultraperiferi-
aval, prin stimularea dezvoltării în continuare ce ale UE. Dovezile arată că migrația spre zonele
a așezărilor și a activităților umane în zonele de coastă continuă. În multe cazuri, aceste zone
de risc din spatele barierelor ridicate în calea găzduiesc activități comerciale majore și sprijină
inundațiilor, ceea ce poate avea efecte catas- diverse ecosisteme datorită habitatelor lor impor-
trofale în cazul în care acestea cedează. tante și surselor de hrană.
• Zonele de retenție și digurile necesită investi- Zonele de coastă sunt deosebit de vulnerabile în
ții considerabile, însă pot reduce semnificativ fața schimbărilor climatice din cauza efectelor
pierderile economice și umane. combinate ale creșterii nivelului mărilor și ale frec-
venței și intensității tot mai mari ale furtunilor, care
• Întărirea rezistenței clădirilor la inundații poa- se adaugă presiunilor deja semnificative exercitate
te reduce semnificativ pierderile, cu investiții de activitățile umane. Nivelul mediu global al mă-
limitate, însă aceasta nu previne inundațiile, rilor a crescut cu 13-20 de centimetri comparativ
astfel că poate atenua doar parțial pagubele cu era preindustrială25, iar ritmul a fost unul acce-
produse. lerat începând din anii 1990, creșterea din 1950 și
până acum explicându-se prin încălzirea globală26.
• Relocarea poate aduce cele mai mari benefi- Aceasta a contribuit deja la eroziunea costieră și
cii, însă tinde să fie cea mai puțin eficientă din a făcut ca zonele de coastă ale Europei să fie mai
punctul de vedere al costurilor, deși acestea expuse hazardurilor. Creșterea continuă a nivelului
variază semnificativ; de asemenea, tinde să mărilor datorată încălzirii globale ar putea duce la
aibă un grad scăzut de acceptare socială. pierderi fără precedent în UE din cauza inundațiilor
costiere, în lipsa implementării unor elemente
22 Dottori et al. (2020).
23 Ibid. 25 A se vedea, de exemplu: Dangendorf et al. (2019).
24 Vousdoukas et al. (2020). 26 Fasullo și Nerem (2018).
Figura 3.7 Daunele estimate aduse zonelor de coastă în 2100, elemente suplimentare
cu și fără măsuri de adaptare (scenariul de emisii ridicate) de protecție împotriva
inundațiilor costiere sau
Cu adaptare Fără adaptare acestea nu ar fi benefice
60 din punct de vedere eco-
nomic. Aceasta fie deoa-
50
rece barierele naturale
oferă o protecție suficien-
miliarde EUR anual
40
tă în fața creșterii nive-
30 lului mărilor, fie deoarece
20
costurile pentru ridicarea
nivelurilor digurilor depă-
10 șesc beneficiile, cum este
cazul zonelor aproape
0
MT BG EE LV SI LT PT FI PL HR RO BE CY SE ES IE EL DE NL IT DK FR
nelocuite sau al liniilor de
țărm neregulate.
Previziunile pentru 2100 corespund unui scenariu de încălzire globală cu emisii ridicate, denumit
„RCP8.5” și considerat frecvent scenariul de „statu-quo”, care este un rezultat probabil, dacă nu
se depun eforturi concertate de reducere a emisiilor de GES. Analiza sugerează că ar
Sursa: Vousdoukas et al. (2020). fi nevoie să se înalțe, în
medie, cu un metru ele-
mentele de apărare cos-
s uplimentare de protejare a zonelor de coastă și a tieră, acolo unde se impun măsuri suplimentare
unor măsuri de reducere a riscurilor. de protecție, într-un scenariu de emisii ridicate.
În Slovenia, Letonia, Polonia, Germania și Țările 77
Este ceea ce afirmă un studiu recent , care eva- 27
de Jos ar fi nevoie să se înalțe cu mult peste un
luează costurile și beneficiile aplicării unor elemen- metru, iar în Belgia cu peste doi metri. Acest lucru
te suplimentare de protecție prin îmbunătățirile înseamnă că, în multe astfel de zone, linia țărmu-
aduse digurilor. Se preconizează că cele mai mari lui ar putea, foarte bine, să devină deconectată de
daune ar putea fi provocate în Franța, Danemarca, hinterlandul aferent.
Italia, Țările de Jos și Germania (Figura 3.7 și
Harta 3.6), deși în cazul unora dintre statele mem- Agregând beneficiile și costurile secțiunilor de
bre, daunele potențiale sunt mai mari raportate la coastă ale regiunilor NUTS 2, se observă că cel
PIB, cum este cazul Ciprului (5 %), al Greciei (3 %) mai mare raport beneficii-costuri (RBC) este în
și al Danemarcei (2 %). Prin urmare, sunt necesare centrele urbane (Harta 3.6). Adaptarea aduce be-
măsuri de adaptare corespunzătoare pentru ate- neficii economice nete însemnate în Ionia Nisia (un
nuarea acestor efecte dăunătoare. RBC de 30 într-un scenariu de emisii ridicate), País
Vasco (27), Aquitaine (16), Calabria (11,3), Basse-
După cum susțin autorii, ridicarea nivelurilor digu- Normandie (14), Pays de la Loire (13), Puglia (11)
rilor de-a lungul coastelor UE ar putea reduce sem- și Alentejo (11).
nificativ daunele provocate de inundații. Costurile
și beneficiile aferente variază însă considerabil în Agregând rezultatele secțiunilor de coastă în ra-
funcție de secțiunile de coastă respective. Prezența port cu nivelul statelor membre, se observă că
așezărilor umane face ca investițiile în diguri să fie Țările de Jos au cel mai mare RBC într-un scena-
benefice din punct de vedere economic, de obicei, riu de emisii ridicate (18), urmate de Grecia (12),
când densitatea populației depășește 500 de lo- Franța și Belgia (11 în cazul fiecăreia). În schimb,
cuitori pe km pătrat. În zonele urbanizate și de im- RBC este scăzut – deși tot peste 1 – în Bulgaria,
portanță economică majoră, beneficiile construirii Finlanda, România, Croația și Malta (3 sau mai pu-
de diguri tind să fie de câteva ori mai mari decât țin în cazul fiecăreia).
costurile. Într-un scenariu de emisii ridicate, acest
lucru este valabil pentru circa 23 % din zonele Investițiile în infrastructura verde pot oferi și ele
de coastă ale UE. Pentru restul, nu sunt necesare o modalitate eficientă de a spori apărarea costi-
eră a UE în fața creșterii nivelului mărilor. Astfel,
27 Vousdoukas et al. (2020). protejarea și refacerea ecosistemelor costiere, cum
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
78
REGIOgis
Harta 3.6 Raportul beneficii-costuri în 2100 al înălțării nivelului digurilor, în contextul unui
scenariu de atenuare moderată și emisii ridicate
Raportul beneficii-costuri
0 8 - 16
<= 2 > 16 Sursa: JRC, PESETA.
2-4 nu există date

4-8
0 500 km

ar fi „pajiștile” de iarbă de mare și recifele de corali, undații infrastructurii lor, ca urmare a schimbărilor
pot atenua impacturile furtunilor și pot contribui la climatice, mai ales regiunile predispuse la inundații
reducerea eroziunii costiere, aducând totodată be- din nord-vestul și estul Europei, unde daunele ar
neficii biodiversității și resurselor naturale. putea fi, în unele cazuri, de peste șase ori mai mari
decât daunele actuale, în condițiile unei încălziri
2.3 Infrastructura este globale cu 3 °C. Cât privește majoritatea regiunilor
și ea expusă riscurilor sudice, se preconizează că daunele provocate de
inundații infrastructurii lor de transport vor crește
UE are o rețea extinsă de transport, cu circa 5 mi- mai puțin dramatic, însă ar putea fi, totuși, de două
lioane de km de drumuri asfaltate, 0,5 milioane ori mai mari decât în prezent (Harta 3.7).
de km de căi ferate, peste 2 400 de aeroporturi și
aproape 2 000 de porturi maritime, cu o valoare De asemenea, se așteaptă creșterea costurilor de
combinată estimată de circa 9 mii de miliarde EUR. întreținere a drumurilor în toate regiunile UE, din
Aceasta este deosebit de expusă hazardurilor cli- cauza episoadelor mai frecvente de căldură extre-
matice, astfel că, în general, este construită să facă mă. Cele mai afectate state membre în privința cos-
față variațiilor de temperatură, după cum indică turilor suplimentare sunt Bulgaria, Polonia, Grecia,
observațiile istorice sau în concordanță cu standar- Irlanda și România. Riscurile viitoare pot fi atenuate
dele regionale în materie de construcții. Totuși, se prin lucrări de modernizare a drumurilor sau prin
preconizează că creșterea temperaturilor medii sau efectuarea unor lucrări de întreținere mai frecvente.
frecvența mai mare a fenomenelor meteorologice
extreme ca urmare a emisiilor sporite de GES va Majoritatea costurilor de întreținere mai mari vi-
duce la pierderi economice mai mari. zează drumurile terțiare și rurale, care sunt, în ge-
neral, administrate de autoritățile locale. Dat fiind
Un studiu recent28 estimează efectele directe ale că bugetele lor pentru întreținere tind deja să fie li- 79
inundațiilor și valurilor de căldură (două dintre ha- mitate, daunele provocate de schimbările climatice
zardurile legate de climă care produc cele mai mari ar putea fi extrem de problematice pentru acestea.
daune, potrivit unei evaluări pe 20 de ani a Biroului
ONU pentru reducerea riscurilor de dezastre29) De asemenea, deformarea șinelor de cale fe-
asupra rețelei de transport din UE, care acoperă rată ar putea fi un fenomen mai frecvent odată
infrastructura rutieră, căile ferate, aeroporturile și cu încălzirea globală, ceea ce ar crește costurile
porturile maritime. Pentru fiecare hazard, efectul de întreținere. Se preconizează că cele mai mari
este estimat ca variație a daunelor anuale preco- creșteri (de până la 10 % în condițiile unei încălziri
nizate în condițiile unei încălziri globale cu 1,5, cu globale cu 3 °C) ar urma să fie în Germania și în
2 și cu 3 °C comparativ cu perioada 1981-2010. sudul Spaniei, deoarece temperaturile de neutra-
lizare 30 ar urma să fie depășite cel mai frecvent.
După cum ar fi de așteptat, riscul de inundații este Se așteaptă creșteri semnificative și în regiuni din
concentrat în zonele predispuse la inundații cu o Belgia, Franța, Suedia, Finlanda, Polonia și Cehia.
infrastructură de valoare ridicată, cum sunt auto-
străzile și căile ferate electrificate. Circa 95 % din 2.4 Impactul inegal distribuit al
daunele potențiale provocate de inundații vizează fenomenelor de temperaturi extreme
drumurile și căile ferate, în timp ce aeroporturile și
porturile maritime reprezintă doar 4 %. Costurile Se preconizează că fenomenele de căldură extre-
estimate ale daunelor potențiale pentru căile fe- mă vor deveni mai frecvente și mai intense odată
rate sunt deosebit de ridicate, de aproape două ori cu schimbările climatice. Se așteaptă ca numărul
mari decât în cazul drumurilor, reflectând costurile persoanelor expuse valurilor de căldură din UE să
mult mai însemnate pentru reconstrucție și situa- crească de la 10 milioane anual (media perioadei
rea lor pe terenuri mai joase.
30 Temperatura de neutralizare (sau temperatura neutră) este
punctul în care șina nu este nici în dilatare, nici în comprima-
Se așteaptă ca aproape toate regiunile din UE să re. Temperatura de neutralizare este stabilită, de obicei, la circa
se confrunte cu daune mai mari provocate de in- 5 °C peste punctul median între cea mai mică și cea mai mare
temperatură la care ar putea să ajungă șina. Companiile ferovia-
re trebuie să monitorizeze temperatura de neutralizare pentru a
28 Feyen et al. (2020). identifica riscurile, pentru a planifica o întreținere eficace și pen-
29 Pascaline și Rowena (2018). tru a menține siguranța și performanța în funcționare.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
80
REGIOgis
Harta 3.7 Daunele anuale preconizate pentru infrastructură în 2100 din cauza inundațiilor
interioare, în contextul unui scenariu de încălzire globală cu 3 °C
Variație % comparativ cu nivelul de referință
< 100 401 - 500
101 - 200 > 500 Sursa: JRC.

301 - 400
0 500 km

Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 3.8 Variația preconizată a expunerii oamenilor la valuri de căldură, în contextul unui Harta 3.9 Variația preconizată a expunerii oamenilor la valuri de frig, în contextul unui
scenariu de încălzire globală cu 3 °C în 2100 scenariu de încălzire globală cu 3 °C în 2100
Variație % comparativ cu nivelul de referință Variație % comparativ cu nivelul de referință
<= 1 200 1 800 - 2 000 <= -80
1 200 - 1 400 > 2 000 Sursa: JRC, G.Naumann et al. (2020). -80 - -75 Sursa: JRC, G.Naumann et al. (2020).
1 400 - 1 600 nu există date -75 - -70

1 600 - 1 800 -70 - -65
> -65
0 500 km nu există date 0 500 km
81
1981-2010) la aproape 300 de milioane anual, în 3. Îmbunătățirea mediului

scenariul unei încălziri medii globale cu 3 °C până nostru înconjurător
la sfârșitul acestui secol31 (Harta 3.8). Drept urma-
re, numărul de decese cauzate de căldura extremă UE se confruntă cu provocări fără precedent legate
ar putea crește la 100 000 anual, dacă nu se iau de durabilitatea mediului, în special din cauza pier-
măsuri de atenuare, ceea ce înseamnă semnifica- derii accelerate a biodiversității, a degradării servi-
tiv mai mult decât cele 2 750 de decese anuale ciilor ecosistemice, a epuizării resurselor limitate și
din prezent. a diverselor forme de poluare, precum și din cauza
riscurilor asociate pentru sănătatea și bunăstarea
Expunerea populației la riscul de temperaturi ex- oamenilor.
treme variază considerabil între statele membre
și între regiunile UE. Riscul de expunere la căldură După cum arată o serie de rapoarte științifice recen-
extremă ar urma să crească în sudul Europei, în te33, tendințele actuale în ceea ce privește produc-
timp ce iernile mai blânde ar putea reduce semni- ția și consumul sunt fundamental nesustenabile.
ficativ expunerea la frig extrem – de aproape zece
ori, în condițiile unei încălziri medii globale cu 3 °C UE a lansat mai multe inițiative de politici meni-
până la sfârșitul acestui secol (Harta 3.9). Se aș- te să abordeze aceste provocări, adoptând o serie
teaptă ca valurile de căldură, expunerea oamenilor largă de acte legislative care vizează reducerea
la riscul termic și decesele să crească peste tot poluării aerului, a apei și a solului. Acestea au adus
în Europa, însă Cipru, Grecia, Malta și Spania s-ar beneficii substanțiale în ultimele decenii. Cetățenii
putea confrunta cu o creștere de peste 40 de ori a din UE se bucură de una dintre cele mai bune ca-
mortalității din cauza valurilor de căldură, dacă nu lități ale apei din lume și peste 18 % din supra-
se iau măsuri de adaptare și de atenuare. fețele terestre ale UE au fost desemnate drept
82 zone naturale protejate. Ca parte a Pactului verde
Pentru a limita expunerea la riscul termic și creș- european, Comisia Europeană a adoptat: Strategia
terea deceselor legate de căldura extremă, s-ar UE privind biodiversitatea pentru 2030, care recu-
putea lua o gamă largă de măsuri, inclusiv îmbu- noaște că refacerea naturii va aduce o contribu-
nătățirea proiectării și izolării locuințelor, școlilor ție-cheie atât la atenuarea schimbărilor climatice,
și spitalelor, a educației sau a sistemelor de alertă cât și la adaptarea la acestea; Strategia „De la
timpurie. Acest risc trebuie luat în considerare și în fermă la consumator”34; Planul de acțiune pentru
planificarea urbană, pentru a reduce la minimum reducerea la zero a poluării35; Strategia UE pentru
efectul de insulă termică urbană32. În această pri-
vință, infrastructura verde urbană poate juca un 33 Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodi-
versitatea și serviciile ecosistemice (2019), Comitetul internațio-
rol important, îndeosebi printr-o mai mare acope- nal pentru gestionarea durabilă a resurselor (2019) și Programul
rire cu arbori și vegetație, instalarea de acoperișuri Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (2019).
verzi sau care reflectă căldura ori prin folosirea 34 Strategia „De la fermă la consumator” stabilește ținte ambițioase
unor pavaje răcoroase (a se vedea Secțiunea 3.5). pentru 2030 cu privire la: reducerea utilizării și a riscului pestici-
delor chimice, precum și a utilizării pesticidelor mai periculoase
cu 50 %; reducerea pierderilor de nutrienți cu cel puțin 50 %;
reducerea utilizării îngrășămintelor cu cel puțin 20 %; reducerea
vânzărilor de substanțe antimicrobiene pentru animalele de fer-
mă și pentru acvacultură cu 50 % și cel puțin 25 % din terenurile
agricole ale UE să fie ocupate de agricultura ecologică. Reforma
PAC și adoptarea planurilor strategice naționale PAC până în
2023 vor contribui la atingerea acestor ținte.
35 Planul de acțiune pentru reducerea la zero a poluării până în
2050 vizează reducerea poluării aerului, a apei și a solului până
31 Studiul PESETA IV cu privire la impacturile căldurii extreme și ale la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și
frigului extrem asupra oamenilor oferă o evaluare cantitativă a ecosistemelor naturale. Acesta include ținte-cheie pentru 2030:
expunerii oamenilor la astfel de temperaturi extreme și a morta- îmbunătățirea calității aerului pentru a reduce numărul de decese
lității asociate. Metodologia integrează date empirice referitoare premature cauzate de poluarea aerului cu 55 %; îmbunătățirea
la pierderile de vieți omenești provocate de dezastre, informații calității apei prin reducerea deșeurilor și a gunoaielor de plastic
anterioare despre climă, date demografice ale Eurostat și proiec- din mare (cu 50 %) și a microplasticelor dispersate în mediu (cu
ții climatice și socioeconomice de înaltă rezoluție. 30 %); îmbunătățirea calității solului prin reducerea pierderilor
32 Insulele termice urbane sunt zone urbanizate în care temperatu- de nutrienți și a utilizării pesticidelor chimice cu 50 %; reducerea
rile sunt mai ridicate decât în împrejurimi. Adesea, acest lucru se numărului de ecosisteme în care poluarea aerului amenință bi-
datorează faptului că structuri precum clădirile, drumurile și alte odiversitatea cu 25 %; reducerea ponderii persoanelor afectate
elemente de infrastructură absorb și degajă apoi căldura soarelui cronic de zgomotul emis de mijloacele de transport cu 30 % și
mai mult decât peisajele naturale, cum ar fi pădurile și corpurile reducerea semnificativă a generării de deșeuri și a deșeurilor mu-
de apă. nicipale reziduale cu 50 %.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
83
REGIOgis
Harta 3.10 Ape urbane uzate care beneficiază de o epurare mai strictă, 2018
% din sarcina generată
< 30 85 - 95
30 - 50 > 95
EU-27 = 85,1
Sursa: DG REGIO pe baza datelor AEM.
75 - 85
0 500 km

păduri36 și Strategia UE privind solul37. Al optulea Majoritatea cetățenilor din UE beneficiază de ser-
plan de acțiune pentru mediu este menit să spriji- vicii de apă bune (cum ar fi alimentarea cu apă po-
ne obiectivele Pactului verde european și tranziția tabilă și colectarea și epurarea apelor uzate), însă
către o economie neutră din punctul de vedere al accesul la aceste servicii este încă precar într-o
impactului asupra climei, regenerativă și în care serie de regiuni, mai ales în zonele rurale și în re-
resursele sunt utilizate eficient, îmbunătățind tot- giunile mai puțin dezvoltate.
odată starea ecosistemelor.
Directiva din 199140 privind tratarea apelor urba-
Aceste inițiative ale UE au stabilit ținte pentru abor- ne reziduale are un rol-cheie în reducerea poluării
darea provocărilor de mediu prin intermediul unor apei în UE, cerându-le statelor membre să colec-
soluții concertate și sistemice. Implementarea lor teze și să epureze apele urbane uzate. Obiectivul
va depinde, în mare măsură, de sprijinul oferit de este ca toate apele uzate să fie colectate și epu-
politicile și de instrumentele de finanțare ale UE și rate în mod corespunzător. Punerea în aplicare a
naționale. directivei necesită investiții semnificative în infras-
tructuri noi, dar și în întreținerea și extinderea in-
3.1 Sunt necesare mai multe investiții stalațiilor existente.
pentru îmbunătățirea calității apei
Investițiile considerabile în îmbunătățirea epură-
Apa este esențială pentru sănătatea și bunăs- rii apelor urbane uzate au contribuit la reducerea
tarea oamenilor, fiind și o resursă-cheie pentru concentrațiilor de materii organice și de nutrienți în
agricultură, unele industrii, producția de energie apele de suprafață. În 2018, se colectau mai mult
și transport. Apa și zonele umede sunt, de aseme- de 98 % din apele urbane uzate41, deși există încă o
nea, necesare pentru furnizarea mai multor servicii serie de aglomerări în care infrastructura trebuie să
84 ecosistemice (de ex. câmpiile inundabile) și sunt fie construită sau îmbunătățită. Numai circa 89 % din
indispensabile pentru conservarea biodiversității, apele uzate erau colectate în Croația și 85 % în Cipru,
reprezentând habitate pentru multe specii. în timp ce în România, cifra a fost sub 80 %, în Sud-
Muntenia colectându-se doar 57 % din apele uzate.
Starea corpurilor de apă din UE reprezintă un motiv
de îngrijorare. Numai 40 % dintre acestea se află Sunt necesare încă eforturi semnificative în ceea
într-o stare ecologică bună și multe zone umede ce privește epurarea42. În UE, circa 7 % din apele
sunt într-o stare precară38. Deși diverse surse de urbane uzate nu îndeplineau, în 2018, standardele
poluare au fost reduse în ultimul deceniu, presi- de epurare secundară (biologică), iar peste 16 %
unea datorată nutrienților39, substanțelor pericu- nu îndeplineau standardele mai stricte (eliminarea
loase și captării excesive a apei rămâne ridicată. fosforului și a azotului). Aproape 79 % din regi-
Aceasta înseamnă că obiectivul stabilit în 2000 unile UE asigură cel puțin o epurare secundară a
de Directiva-cadru privind apa, și anume ca toa- 90 % din apele lor urbane uzate, însă această pon-
te corpurile de apă să ajungă la o stare calitativă dere scade la 57 % în ceea ce privește epurarea
și cantitativă bună până în 2015, nu a fost încă mai strictă. Mai puțin de 30 % din apele urbane
îndeplinit. uzate beneficiază de o epurare terțiară în regiuni-
le din Croația, în unele regiuni din Italia, România
și Spania și într-o serie de regiuni ultraperiferice
36 Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030 sprijină obiective- franceze și portugheze (Harta 3.10).
le de biodiversitate ale UE, precum și ținta de reducere a emisiilor
de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 și atingerea neutralității
climatice până în 2050. 40 Uniunea Europeană (1991).
37 Comisia Europeană (2021g). Scopul Strategiei UE privind solul 41 Aceste cifre nu corespund în mod sistematic țintelor stabilite în
este să contribuie la atingerea neutralității în privința degradării Directivă, deoarece, în unele state membre, nu toate aglomerări-
terenurilor până în 2030. Strategia este menită să abordeze o le sunt obligate să se conformeze dispozițiilor Directivei datorită
serie de provocări, cum ar fi identificarea siturilor contaminate, perioadelor de tranziție.
refacerea solurilor degradate, definirea condițiilor pentru o stare
ecologică bună a acestora și îmbunătățirea monitorizării calității 42 Nivelul de epurare determină, în parte, efectul apelor uzate asu-
solului. pra ecosistemelor acvatice. Epurarea primară (mecanică) elimină
o parte din materiile solide în suspensie, în timp ce epurarea se-
38 Agenția Europeană de Mediu (2019). cundară (biologică) folosește microorganisme aerobe sau anae-
39 Poluarea cu nutrienți este cauzată de excesul de azot și fosfor robe pentru a descompune cea mai mare parte a materiei orga-
din aer și din apă. Azotul și fosforul sunt nutrienți care reprezintă nice și pentru a reține unii nutrienți. Epurarea terțiară (avansată)
părți naturale ale ecosistemelor acvatice. elimină într-o măsură și mai mare materiile organice.
Figura 3.8 Generarea de deșeuri, EU-27, alte servicii și energie (4 % fiecare). Majoritatea
2014-2018 deșeurilor generate de sectorul construcțiilor și
de industria extractivă sunt clasificate ca deșeuri
2,35 minerale majore, care reprezintă circa 65 % din
deșeurile totale generate în UE în 2018.
2,30
Generarea de deșeuri pe cap de locuitor este mult

2,25
mai mare în unele state membre comparativ cu al-
miliarde tone
2,20 tele (Figura 3.9). În Finlanda, aceasta a fost de circa

23 de tone în 2018, în contrast cu Letonia – doar o
2,15 tonă. În general, statele membre cu niveluri ridica-
te ale deșeurilor generate per locuitor au și ponderi
2,10 mari ale deșeurilor generate de industria extrac-
tivă, cum este cazul României, Finlandei, Suediei
2,05
2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016 2018
și Bulgariei, și/sau de activitățile de construcție și
de demolare, cum se întâmplă în Luxemburg. De
Sursa: Eurostat. exemplu, circa 30 % din deșeurile generate pro-
vin din industria extractivă în Estonia43, în timp ce
acest sector reprezintă doar 0,1 % din deșeurile
3.2 Generarea de deșeuri rămâne generate în Letonia.
ridicată, însă sunt valorificate
mai multe deșeuri Gestionarea deșeurilor s-a îmbunătățit ușor în UE.
Ponderea deșeurilor valorificate (adică reciclate
Directiva-cadru privind deșeurile din 2008 re- sau incinerate cu valorificare energetică) a crescut 85
prezintă cadrul legislativ al UE pentru tratarea și de la 46 % în 2004 la 54 % în 2018. Cantitatea de
gestionarea deșeurilor. Este menită să proteje- deșeuri supuse eliminării (adică care merg, în prin-
ze mediul și să contribuie la tranziția UE către o cipal, către depozitele de deșeuri – 39 % din total
economie circulară. Aceasta stabilește obiective și în 2018) a scăzut de la 1 027 milioane de tone în
ținte pentru îmbunătățirea gestionării deșeurilor, 2004 la 984 milioane de tone în 2018, însemnând
stimularea inovării în materie de reciclare și limi- o reducere cu 4 %.
tarea eliminării prin depozitare. În 2020, Comisia
Europeană a adoptat și noul Plan de acțiune pri- Totuși, unele state membre încă pierd o cantitate
vind economia circulară (PAEC), ca unul dintre fun- semnificativă de „materii prime secundare”, cum ar
damentele principale ale Pactului verde european, fi energia, metalele, lemnul, sticla, hârtia și plasti-
obiectivul fiind de a reduce presiunea asupra re- cul, pe care ar putea să le obțină din valorificarea
surselor naturale și de a crea o creștere și locuri de deșeurilor. Deși ponderea deșeurilor valorificate a
muncă durabile. crescut în majoritatea statelor membre între 2010
și 2018, aceasta a scăzut în Cipru, Finlanda, Grecia,
În 2018, în UE, erau generate peste 2,3 miliarde de Țările de Jos, România și Spania. În 2018, ponde-
tone de deșeuri (adică circa 5,2 tone per persoa- rea a fost sub 25 % în Suedia, Finlanda, Grecia,
nă). Generarea de deșeuri urmează îndeaproape România și Bulgaria (unde a fost de doar 3 %),
ciclul economic (Figura 3.8). Aceasta a scăzut în însă a fost peste 90 % în Danemarca și Slovenia
2008, în contextul crizei financiare și economice, (Figura 3.10).
însă a crescut odată cu redresarea, până la niveluri
mai mari decât înainte. Prin urmare, s-ar părea că Ponderea deșeurilor reciclate a crescut ușor în
nu există o schimbare însemnată a comportamen- EU‑27, de la 37 % din deșeurile totale tratate în
tului legat de generarea de deșeuri în timp. 2010 la 38 % în 2018. Reciclarea este, de departe,
cea mai importantă modalitate de tratare a deșeuri-
Sectorul construcțiilor reprezintă principala sursă lor în Italia și Belgia, unde ajunge la 79 %, respectiv
de generare a deșeurilor în UE (fiind răspunzător
pentru 36 % din total în 2018), urmat de industria
43 Cantitatea mare de deșeuri generate în Estonia, cu excepția de-
extractivă (26 %), sectorul fabricației (11 %), servi- șeurilor minerale majore, se datorează producției de energie ba-
ciile de deșeuri și de apă (10 %), gospodării (8 %), zate pe șisturile bituminoase.
Figura 3.9 Generarea de deșeuri pe cap de locuitor, 2018
Deșeuri, cu excepția deșeurilor minerale majore

Deșeuri minerale majore
25 000
20 000
kg per persoană
15 000
10 000
5 000
0
LV HR PT HU SK LT CZ CY ES IT IE DK SI EL PL DE FR MT BE AT NL RO SE LU EE BG FI EU-
27
Sursa: Eurostat.
Figura 3.10 Ponderea deșeurilor valorificate, 2010 și 2018

86
100 %
Deșeuri valorificate
90 % prin reciclare (2010)
80 %
% din deșeurile totale tratate
70 %
Deșeuri valorificate
60 % prin alte mijloace
decât reciclarea
50 % (2010)
40 % Deșeuri valorificate
30 % prin reciclare (2018)
20 %
10 % Deșeuri valorificate
prin alte mijloace
0% decât reciclarea
IT BE HU LV DK FR HR CZ PL PT SI ES NL DE LU SK AT LT EE MT CY SE IE EL FI RO BG EU- (2018)
27
Sursa: Eurostat [env_wastrt].
la 77 % din deșeurile tratate. Aceasta depășește (în mod direct, prin reducerea emisiilor generate
50 % în doar opt state membre și este mult mai de depozitele de deșeuri, dar și indirect, prin re-
redusă în restul, de exemplu în Bulgaria și Romania, ciclarea de materiale care, altfel, ar trebui să fie
unde doar 3 % din deșeuri sunt tratate prin reciclare. extrase și prelucrate). În statele membre în care
ponderea deșeurilor valorificate este scăzută, este
Reutilizarea, prevenirea și reciclarea sunt esen- nevoie îndeosebi să se îmbunătățească gestiona-
țiale pentru dezvoltarea unei economii circulare. rea deșeurilor, să se stimuleze inovarea în materie
Acestea sunt esențiale și pentru reducerea riscu- de reciclare, să se limiteze utilizarea depozitelor
rilor sanitare și îmbunătățirea calității mediului, de deșeuri și să se introducă stimulente pentru
ajutând totodată și la reducerea emisiilor de GES schimbarea comportamentului consumatorilor.
Reducerea emisiilor a
Figura 3.11 Emisiile de poluanți atmosferici selectați și PIB-ul
dus la o îmbunătățire ge-
(prețuri constante), EU-27, 2000-2017
nerală a calității aerului.
În 2019, UE s-a încadrat
PM2,5 PM10 NOx PIB în plafoanele de emisii
130 pentru 2010, stabilite în
120 baza unei directive din
2001 privind emisiile to-
110
tale a patru poluanți at-
Indice 2000 = 100
100 mosferici principali: oxizii

90 de azot (NOx), compușii
organici volatili neme-
80
tanici (COVnm), dioxidul
70 de sulf (SO2) și amonia-
60 cul (NH3)46. Numai patru
state membre au depășit
50
plafoanele lor naționa-
le de emisii pentru NH3
Sursa: Eurostat. (Croația, Cehia, Irlanda și
Spania)47.
3.3 Calitatea aerului s-a îmbunătățit, Totuși, sunt necesare eforturi substanțiale de re-
însă este nevoie să se facă mai mult ducere a nivelurilor emisiilor în vederea îndeplinirii
angajamentelor de reducere pentru 2030, în con- 87
Aerul curat este o resursă naturală critică pentru dițiile în care 11 state membre depășesc cu 30 %
oameni, plante și animale. Majoritatea poluanților ținta lor de NOx, iar în zece state membre, emisiile
sunt emiși de o gamă largă de activități umane, pe de PM2,5 trebuie să fie înjumătățite (Tabelul 3.2).
lângă unele surse naturale, cum ar fi erupțiile vul-
canice sau praful generat de eroziunea produsă de Tabelul 3.2 arată cu cât mai trebuie reduse emisii-
vânt. UE a pus în aplicare o serie de politici și acte le pentru încadrarea în plafoanele de emisii pentru
legislative, cum ar fi Directiva din 2008 privind ca- 2030. Cifrele pozitive (cu roșu) înseamnă că sunt
litatea aerului44 și Directiva din 2016 privind anga- necesare reduceri suplimentare. Cifrele negative
jamentele de reducere a emisiilor naționale45, care (cu verde) înseamnă că emisiile sunt sub plafon.
ajută la îmbunătățirea constantă a calității aerului. Reducerea necesară a emisiilor este calculată ca
Persistă însă unele „puncte fierbinți” de poluare, diferență procentuală între emisiile raportate în
care necesită eforturi suplimentare la nivelul UE, 2019 și angajamentele de reducere a emisiilor
dar și la nivel național și local. pentru 2030 și după aceea.
Emisiile celor mai mulți poluanți atmosferici prin- Deși, la nivelul UE, emisiile poluante în aer au fost
cipali s-au redus în UE între 2000 și 2017, în timp reduse, există diferențe regionale semnificative în
ce PIB-ul a crescut (Figura 3.11). Poluarea aerului ceea ce privește calitatea aerului (Harta 3.11 și
pare a fi acum decuplată de activitatea economi- Harta 3.12).
că, reflectând astfel atât schimbările în materie
de tehnologie (de exemplu, transporturi mai eco- Concentrațiile ridicate de particule în suspensie
logice), cât și modificările comportamentale (de în aer sunt cauzate de emisiile motoarelor diesel
exemplu, utilizarea sporită a energiei din surse sau de extracția cărbunelui, de agricultură și de
regenerabile). alte industrii grele. Acestea sunt influențate și de
condițiile atmosferice: nivelurile de poluare cresc
44 Uniunea Europeană (2008). Directiva stabilește standarde pentru
o serie de poluanți, printre care ozonul (03), particulele în suspen-
sie (PM2,5 și PM10) și dioxidul de azot (NO2). 46 În conformitate cu dispozițiile Directivei 2016/2284/UE, plafoa-
45 Uniunea Europeană (2016). Directiva stabilește angajamente nele de emisii pentru 2010 (stabilite în temeiul unei directive din
de reducere a emisiilor naționale pentru perioada 2020-2029 și 2001) rămân aplicabile până la sfârșitul anului 2019.
după anul 2030. 47 Agenția Europeană de Mediu (2021b).
Tabelul 3.2 Distanța față de țintele pentru 2030
% din nivelurile din 2019 NH3 COVnm NOx PM2,5 SO2

Ungaria 31 32 40 53 33
România 10 21 35 55 27
Cehia 9 36 36 51 11
Cipru -15 7 27 38 83
Slovenia 4 21 32 38 25
Germania 27 -4 48 15 24
Polonia 11 9 18 47 20
Portugalia 6 23 28 37 8
Spania 14 14 15 45 3
Lituania 3 33 37 -2 6
Irlanda 9 23 30 3 0
Croația 5 18 26 31 -22
Italia 1 15 26 25 -14
Franța 9 0 37 12 -7
Bulgaria -1 27 9 40 -26
Danemarca 10 -21 25 25 -3
Grecia -5 7 10 7 14
Slovacia 28 -3 8 -3 1
Austria 17 -5 45 13 -40
Letonia 19 12 5 19 -28
Luxemburg 22 11 48 -28 -30
88
Țările de Jos 2 -13 25 -3 -38
Finlanda 4 2 5 -3 -59
Suedia 10 -5 47 -43 -73
Estonia 6 -10 -25 -30 -29
Belgia -2 -22 11 -15 -65
Malta -6 26 62 6 -274
EU-27 12 15 36 28 12
Numărul de state membre
Sub țintă 5 8 1 8 14
Mai mult de 30 % peste țintă 1 3 11 10 2
Tabelul arată cu cât mai trebuie reduse emisiile pentru încadrarea în plafoanele de emisii pentru 2030. Cifrele pozitive (cu roșu) înseamnă
că sunt necesare reduceri suplimentare. Cifrele negative (cu verde) înseamnă că emisiile sunt sub plafon. Reducerea necesară a emisiilor
este calculată ca diferență procentuală între emisiile raportate în 2019 și angajamentele de reducere a emisiilor pentru 2030 și după aceea.
Sursa: AEM.
dată cu lumina soarelui și cu temperaturile ridica-

o Cea mai însemnată sursă de NO2 o reprezintă ar-
te. În unele zone, arderea lemnului, a cărbunelui și derea combustibililor fosili in motoarele cu arde-
a altor combustibili solizi în sobele din gospodării, re internă, dar și în instalațiile de încălzire și în
mai ales iarna, duce și ea la emisii locale ridicate centralele electrice. Drept urmare, emisiile de NO2
de particule fine (îndeosebi de PM2,5)48. Astfel, se provin, în principal, de la autovehicule, dar și din
observă concentrații ridicate de particule în princi- procese care nu implică arderea, cum ar fi sudura,
pal în estul și în sudul Europei, precum și în unele producția de acid azotic și utilizarea explozivilor.
părți ale regiunilor industriale și dens populate din De asemenea, în „canioanele” stradale, unde stră-
Italia, Germania, Belgia și Franța. zile sunt flancate de clădiri înalte și există un trafic
intens, emisiile de NOx pot fi extrem de ridicate,
48 Se estimează că arderea combustibililor solizi în gospodării este ducând la depășirea standardelor de calitate a ae-
responsabilă pentru mai puțin de 3 % din consumul total de ener-
gie din UE, însă pentru peste 45 % din emisiile primare de PM2,5,
rului în privința NO2.
adică de trei ori mai mult decât transportul rutier (Amann et al.,
2018).
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 3.11 Concentrația de particule fine în suspensie în aer (PM2,5) în regiunile NUTS 3, 2018 Harta 3.12 Concentrația de particule în suspensie în aer (PM10) în regiunile NUTS 3, 2018
Concentrația medie anuală (µg/m³) Concentrația medie anuală (µg/m³)
< 10 < 15
10 - 15 15 - 20
15 - 20 Media ponderată în funcție de populație a datelor interpolate. 20 - 30 Media ponderată în funcție de populație a datelor interpolate.
Orientarea OMS este < 10 µg/m³. Orientarea OMS: < 20 µg/m³.
20 - 25 Valoarea-limită a UE este de 25 µg/m³. 30 - 40 Valoarea-limită a UE: 40 µg/m³.
EU-27 = 13,7 EU-27 = 21,1
>= 25 Sursa: AEM. >= 40 Sursa: AEM.
nu există date nu există date

0 500 km 0 500 km
89
90

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 3.13 Concentrația NO₂ în regiunile NUTS 3, 2018 Harta 3.14 Concentrația de ozon troposferic în regiunile NUTS 3, 2016-2017-2018
µg/m³ Concentrație în µg/m³ depășită timp de 25 de zile
< 10,1 16,2 - 18,1 < 100
10,1 - 12,7 18,1 - 21,1 100 - 110
12,7 - 14,5 >= 21,1 EU-27 = 17,5 110 - 115 EU-27 = 111
Media ponderată în funcție de populație a datelor interpolate. Orientarea OMS: < 100 µg/m³.
14,5 - 16,2 nu există date Surse: AEM, JRC, DG REGIO. 115 - 120 Ținta UE: valoarea de 120 µg/m³ nu ar trebui depășită mai
mult de 25 de zile într-un an (media pe o perioadă de 3 ani).
>= 120 Sursa: AEM, JRC, DG REGIO.
nu există date
0 500 km 0 500 km
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
91
REGIOgis
Harta 3.15 Ani de viață pierduți din cauza expunerii la PM2,5, 2018
Ani de viață la 100 000 de locuitori
<= 400 1 000 - 1 250
400 - 600 1 250 - 1 500
600 - 800 > 1 500 EU-27 = 870
Sursa: AEM.
800 - 1 000 nu există date
0 500 km

În 2018, cele mai mari concentrații de NO2 se re- din estul Europei sunt expuși riscului, ratele dece-
găseau în Țările de Jos, Belgia, vestul Germaniei și selor premature ajungând la 174 la 100 000 de
nordul Italiei (Harta 3.13). Concentrații ridicate se locuitori în Bulgaria și la 133 în Ungaria, cu mult
înregistrează și în multe regiuni estice și sudice, peste media UE de 79.
precum și în regiunile centrale ale UE cu o densita-
te mare a populației și o concentrare a industriei și Zonele cu cel mai mare impact asupra sănătății
a rețelelor de transport. determinat de expunerea la PM2,5, exprimat în ani
de viață pierduți, sunt cele în care concentrațiile
O3 este creat prin reacția chimică dintre NOx și sunt cele mai mari, iar acestea tind a fi regiunile
compușii organici volatili, în prezența luminii sola- cu un PIB scăzut pe cap de locuitor (Harta 3.15).
re. Prin urmare, este cel mai probabil ca O3 să atin- Prin urmare, există o corelare puternică între nive-
gă niveluri dăunătoare sănătății în mediile urbane lurile scăzute ale veniturilor și expunerea la polu-
călduroase și însorite. Concentrații ridicate apar, area aerului.
mai ales, în nordul Italiei, în sudul și estul Franței
și în Spania, dar și în sudul Germaniei, în Cehia și 3.4 Suprafețele construite din zonele
în unele zone din Austria (Harta 3.14)49. rurale devin tot mai extinse
Expunerea la poluanți este deosebit de ridicată în Ocuparea terenurilor
zonele urbane, unde trăiește majoritatea populați-
ei din UE. Procentul locuitorilor din orașe expuși la Buna gestionare a terenurilor este esențială pen-
niveluri ale poluanților care depășesc standardele tru menținerea principalelor resurse productive și
UE menite să protejeze sănătatea umană a scăzut a serviciilor ecosistemice. Terenurile productive și
din 2000 până acum50. Totuși, calitatea scăzută a solurile fertile sunt necesare pentru a furniza hra-
92 aerului rămâne o problemă, iar în multe zone, se nă, a facilita ciclul nutrienților, a proteja biodiver-
înregistrează încă niveluri potențial nocive. sitatea, a regla și a purifica apa și a atenua schim-
bările climatice.
Este mai ales cazul unor poluanți precum PM10 și
O3 – 10 %, respectiv 21 % din populația urbană a Practicile actuale de utilizare și gestionare a tere-
UE era încă expusă la niveluri care depășesc valori- nurilor afectează starea terenurilor și a solurilor și
le-limită ale UE în 2019. Expunerea la alți poluanți duc adesea la pierderi de teren productiv. Practicile
nu este la fel de însemnată, însă, cu toate acestea, agricole și silvice nesustenabile, construcția de clă-
3 % din populația urbană trăia în zone în care sunt diri și infrastructură și schimbările climatice sunt
depășite valorile-limită ale UE pentru NO2, iar 1 % principalele motive ale degradării terenurilor.
în zone în care sunt depășite valorile-limită pentru
PM2,5. Cât privește SO2, procentul populației expuse Impermeabilizarea
la niveluri care depășesc valoarea-limită a scăzut
la mai puțin de 0,1 % în ultimii zece ani. Impermeabilizarea solului reprezintă un motiv ma-
jor de îngrijorare, întrucât duce la pierderea mul-
Expunerea la poluanții din aer poate provoca o tor funcții pe care le îndeplinește solul. Creșterea
gamă largă de afecțiuni (probleme cardiovascula- impermeabilizării se datorează construcțiilor noi,
re, infecții respiratorii, astm agravat sau cancer). care acoperă solul cu materiale artificiale imper-
Se estimează că expunerea la PM2,5 este responsa- meabile, cum ar fi asfaltul sau betonul.
bilă pentru circa 400 000 de decese premature în
UE în fiecare an, iar în 2017, expunerea la NO2 și O3 Amploarea impermeabilizării variază semnificativ
a fost responsabilă pentru circa 70 000, respectiv în cadrul UE. Aceasta este corelată, în mare măsu-
15 000 de decese premature51. Mai ales locuitorii ră, cu densitatea populației, însă impermeabiliza-
rea per locuitor arată că există variații însemnate
49 Concentrațiile de O₃ pot fi foarte volatile, întrucât depind, în mare între tipurile de regiuni în ceea ce privește utiliza-
măsură, de condițiile meteorologice. Prin urmare, este mai rele- rea terenurilor.
vant să se raporteze o medie pe trei ani, care este și intervalul
de timp adoptat în Directiva din 2008 privind calitatea aerului
pentru stabilirea țintei de protejare a sănătății umane. Suprafețele de teren construite și infrastructura de
50 Agenția Europeană de Mediu (2021c). transport sunt responsabile pentru majoritatea zo-
51 Agenția Europeană de Mediu (2019). nelor impermeabilizate. În medie, în UE, după cum
Figura 3.12 Suprafețele de teren construite și infrastructura de transport pe cap de locuitor

în funcție de gradul de urbanizare, 2018
Orașe mari Orașe mici și suburbii Zone rurale Media pe țară
2 500
2 000
mp per locuitor
1 500
1 000
500
0
MT ES IT NL LU DE EL RO SK BE PL CZ SI PT AT HU HR BG FR LV DK SE EE LT CY FI EU-
27
Sursa: JRC.
arată harta de bază LUISA (LBM)52, terenurile cla- în aproape toate statele membre (Figura 3.13).
sificate ca suprafețe construite și infrastructură de Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în Finlanda
transport per locuitor sunt de patru ori mai nume- și Lituania, unde s-au ridicat la peste 40 de metri 93
roase în zonele rurale decât în orașe (Figura 3.12). pătrați anual, în medie. Cele de mai sus sugerează
Suprafețele de teren construite și infrastructura de că creșterea populației din orașe va avea un efect
transport din zonele rurale sunt relativ limitate în mai mic asupra extinderii suprafețelor de teren
Malta, Italia, Țările de Jos, Slovacia, Luxemburg, construite și a infrastructurii de transport decât
Slovenia, Polonia și România, unde sunt de sub creșterea populației din zonele rurale.
1 000 de metri pătrați per locuitor, spre deosebire
de Cipru și Finlanda, unde ajung la 1 845, respectiv Există, de asemenea, variații semnificative între
la 2 435 de metri pătrați. regiunile UE, suprafețele impermeabilizate per lo-
cuitor fiind mult mai scăzute în majoritatea regi-
Între 2012 și 2018, terenurile clasificate ca su- unilor din estul Europei, comparativ cu unele re-
prafețe construite și infrastructură de transport giuni din Franța, Spania, Portugalia și Germania
din orașele UE au rămas aceleași, însă au cres- (Harta 3.16).
cut semnificativ în zonele rurale. Aici, creșterea
pe cap de locuitor a fost mai mare decât în orașe Dinamica utilizării terenurilor: cazul
abandonării terenurilor agricole
52 LBM este o versiune îmbunătățită a hărții CORINE Land Cover
(CLC), care constă într-o serie de procese de fuziune a datelor ge- Abandonarea terenurilor agricole53 reprezintă cea
ospațiale, prin care sunt integrate informații extrem de detaliate mai mare schimbare în ceea ce privește destinația
cu privire la utilizarea terenurilor, din seturi de date fiabile, având
drept punct de plecare CLC. LBM are o rezoluție spațială de un
terenurilor petrecută în Europa. Abandonarea tere-
hectar pentru suprafețele de teren construite și de cinci hectare nurilor agricole din zonele montane și îndepărtate
pentru suprafețele neconstruite. Totuși, LBM continuă să se baze- a fost amplu analizată și se datorează, în principal:
ze pe clasificarea unor zone relativ întinse, astfel că nu constituie
o modalitate de măsurare continuă a destinației terenurilor. De
depopulării unor zone rurale; veniturilor și produc-
asemenea, deși s-au folosit aceleași surse de date pentru a gene- tivității scăzute ale activităților agricole compara-
ra hărți atât pentru 2012, cât și pentru 2018, s-ar putea ca datele tiv cu oportunitățile noi, neagricole; constrângerilor
de intrare să nu fie întotdeauna pe deplin comparabile. Este mai
ales cazul contabilizării schimbărilor apărute în structura urbană
pentru unitățile geografice precum municipalitățile sau regiunile 53 Abandonarea terenurilor agricole se referă, de obicei, la terenuri
NUTS. Totuși, efectul diferențelor în ceea ce privește datele de in- care: au fost utilizate anterior pentru cultivare sau pășunat; nu
trare este limitat, deoarece LBM folosește o abordare robustă în mai au funcții agricole; nu au fost transformate în păduri și nici
luarea în considerare a multiplelor surse de informații și clasifică în zone artificiale. A se vedea, de exemplu: Perpiña Castilloa et al.
zonele pe clase generale de impermeabilizare. (2021).
Figura 3.13 Variația suprafețelor de teren construite și a infrastructurii de transport pe cap

de locuitor în funcție de gradul de urbanizare, 2012-2018
Orașe mari Orașe mici și suburbii Zone rurale Media pe țară
50
40
Variația anuală în mp pe cap de locuitor
30
20
10
-10
-20
LU MT SE NL DE BE AT IT CZ IE DK FR EE SK ES SI HU EL PT RO HR PL CY FI LV LT EU-
27
Sursa: JRC.
naturale nefavorabile care trebuie depășite (cum Previziunile recente56 cu tiparele teritoriale de
ar fi, de exemplu, dificultățile legate de cultivarea abandonare a terenurilor până în 2030 arată că
94 în pantă)54. proporția terenurilor agricole care se așteaptă să
fie abandonate în regiunile NUTS 3 ale UE vari-
Consecințele abandonării terenurilor asupra bio- ază de la mai puțin de 2 % până la peste 30 %
diversității și a altor servicii ecosistemice variază (Harta 3.17). Se preconizează că în aproape 5 %
în timp și de la o zonă la alta55. Cele mai însem- din regiunile NUTS 3, peste 15 % din terenurile lor
nate impacturi negative pot apărea în zonele în agricole ar urma să fie afectate de abandonarea
care practicile tradiționale, extensive de gestionare terenurilor. Responsabilii cu elaborarea politicilor
a terenurilor au menținut habitate și elemente de ar putea viza zonele cele mai afectate, astfel încât
peisaj cu o diversitate bogată. Abandonarea poate să prevină sau să reducă la minimum consecințele
afecta ciclurile biologice, geologice, chimice și ale negative și să încurajeze forme adecvate de ges-
apei, schimbând totodată vegetația și proprietă- tionare a terenurilor, în vederea creării unor zone
țile solului. Poate duce la o creștere a frecvenței naturale de înaltă calitate57.
incendiilor forestiere, la eroziunea solului, la alu-
necări de teren și la deșertificare, odată cu trans-
formarea peisajului. În același timp, poate duce la
refacerea vegetației, cu noi păduri care înlocuiesc
plantele erbacee și tufișurile, având drept rezultat
o sechestrare sporită a carbonului, conservarea bi-
odiversității, îmbunătățiri ale calității și ale apro-
vizionării cu apă, refacerea solului și stimularea
ecoturismului. 56 Perpiña Castillo et al. (2018). Previziunile acestora se bazează pe
platforma de modelare teritorială LUISA. LUISA este o platformă
de modelare paneuropeană, care a fost elaborată de JRC pentru
a genera scenarii alternative ale dezvoltării teritoriale și pentru a
înțelege, astfel, mai bine efectele anumitor politici ale UE într-un
cadru spațial integrat.
57 De exemplu, zonele care se confruntă cu constrângeri naturale
sau cu alte constrângeri specifice (ANC) sunt cele în care este
efectiv mai greu să se desfășoare activități agricole, din cauza
problemelor specifice care țin de condițiile naturale. Pentru a pre-
veni abandonarea acestor terenuri, UE oferă asistență atât prin
54 A se vedea, de exemplu: Lasanta et al. (2016). schemele de dezvoltare rurală, cât și prin cele de sprijin pentru
55 Ustaoglu (2018). venit.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
95
REGIOgis
Harta 3.16 Impermeabilizarea per locuitor, 2018

m² per locuitor
<= 150 300 - 350
150 - 200 350 - 400
200 - 250 > 400 EU-27 = 199
Agregată plecând de la valorile de impermeabilizare măsurate
250 - 300 nu există date la o rezoluție de 10 m.
Sursa: DG REGIO pe baza datelor Copernicus și Eurostat.
0 500 km

Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
96
REGIOgis
Harta 3.17 Ponderea preconizată a terenurilor agricole abandonate la nivelul NUTS 3, 2030
% din terenurile agricole
<= 2 15 - 20
2-5 20 - 30
5 - 10 > 30 Sursa: Vallecillo et al. (2020).
0 500 km

3.5 Sunt necesare mai multe investiții În cadrul Strategiei sale privind biodiversitatea
pentru refacerea ecosistemelor și pentru 203059, UE va implementa o serie de mă-
pentru dezvoltarea infrastructurii suri menite să inverseze aceste tendințe. Acestea
includ plasarea sub protecție a cel puțin 30 % din
verzi și a soluțiilor bazate pe natură
suprafețele terestre și a cel puțin 30 % din supra-
Biodiversitatea și natura sunt esențiale pentru fețele maritime ale UE, refacerea ecosistemelor
menținerea vieții prin furnizarea de servicii ecosis- degradate, creșterea ponderii agriculturii ecologice
temice, cum ar fi furnizarea de hrană, polenizarea, și a elementelor de peisaj cu o biodiversitate boga-
sechestrarea carbonului, atenuarea dezastrelor tă ale terenurilor agricole, readucerea a cel puțin
naturale și oportunitățile de recreere. Drept urma- 25 000 km de râuri din UE într-o stare de curgere
re, pierderea biodiversității are consecințe majore liberă, stoparea și inversarea declinului polenizato-
pentru societate, pentru economie și pentru sănă- rilor, plantarea a cel puțin 3 miliarde de copaci, pre-
tatea și bunăstarea oamenilor. cum și reducerea utilizării și a riscurilor pesticidelor
cu 50 % până în 2030. Pentru a impulsiona efortu-
În pofida eforturilor depuse, UE continuă să se con- rile de refacere a ecosistemelor, Comisia va propu-
frunte cu pierderea biodiversității într-un ritm alar- ne, în 2022, o lege a UE privind refacerea naturii.
mant, iar multe ținte de politici ale UE vor fi ratate.
Mai ales, s-au înregistrat progrese limitate în atin- Soluțiile bazate pe natură profită de refacerea
gerea țintei pentru 2020 referitoare la îmbună- ecosistemelor pentru a aborda o serie de provo-
tățirea stării de conservare a habitatelor, care este cări societale majore, aducând totodată beneficii
reglementată de o directivă din 1992, precum și în biodiversității. Unele exemple de soluții bazate pe
atingerea țintei referitoare la populațiile de păsări natură includ investițiile în:
în temeiul unei directive din 2009. De exemplu,
60 % dintre specii și 81 % dintre habitatele pro- • refacerea zonelor umede și a zonelor inun- 97
tejate în temeiul Directivei privind habitatele sunt dabile, pentru a atenua riscul de inundații și
evaluate ca având o stare de conservare slabă sau a îmbunătăți reglarea apei, oferind totodată
precară58. Evaluările recente indică faptul că pier- un habitat pentru specii de plante și animale
derea biodiversității și a serviciilor ecosistemice valoroase, locuri de reproducere pentru pești,
continuă în întreaga UE. beneficii de reducere a nutrienților, refacerea
surselor de apă subterane și oportunități de
Au existat însă și unele progrese, îndeosebi în ceea recreere;
ce privește desemnarea ariilor protejate. Rețeaua
Natura 2000 a UE, care își propune să protejeze • elemente de peisaj cu o diversitate bogată ale
cele mai valoroase și cele mai amenințate specii și terenurilor agricole, care pot spori conectivita-
habitate ale Europei, acoperă, în prezent, 18 % din tea ecologică, pot oferi o diversitate de habita-
suprafața terestră a UE și aproape 9 % din supra- te, le permit speciilor să migreze și să se adap-
fața maritimă, fiind astfel cea mai mare rețea de teze la schimbările climatice și, în același timp,
arii protejate din lume. îmbunătățesc unele servicii ecosistemice, pre-
cum polenizarea, reglarea climei și a apei și
Rețeaua Natura 2000 este acum, în mare parte, protecția în fața eroziunii; și
finalizată în ceea ce privește acoperirea suprafețe-
lor terestre, deși unele state membre trebuie încă • spații urbane verzi care pot sprijini și reconecta
să mai propună unele situri aferente anumitor spe- speciile sălbatice, ajutând totodată la atenua-
cii și habitate, în vederea finalizării rețelei lor narea inundațiilor, a căldurii urbane și a poluării
ționale. Progresele în desemnarea zonelor Natura aerului și oferind oportunități de recreere.
2000 care țin de mediul marin au fost însă mult
mai lente. Acest lucru se datorează, în mare parte, Ecosistemele furnizează servicii care aduc valoare
lipsei de informații științifice cu privire la distribu- economiei, după cum arată conturile pentru eco-
ția habitatelor și a speciilor marine protejate cu un sisteme. Proiectul INCA al Comisiei Europene a ofe-
nivel de detaliere corespunzător pentru ca zonele rit o estimare inițială a valorii economice în baza
să poată fi identificate și să se introducă o gestio- unui set de șapte servicii ecosistemice din UE în
nare adecvată. 2019, iar aceasta se ridică la 234 de miliarde EUR,
58 Agenția Europeană de Mediu (2020). 59 Comisia Europeană (2020c).

Figura 3.14 Relația între ponderea suprafețelor construite în zonele inundabile cu deficit
ecosistemic și frecvența inundațiilor
2,00
RO
1,75
Frecvența anuală a inundațiilor
1,50
1,25
BG
1,00 IT
EL
0,75 HU
DE
PT HR ES
0,50 CZ SK
PL FR
IE
0,25 FI BE AT
LT SE SI
LV EE DK
0,00 LU
20 30 40 50 60 70 80 90 100
Ponderea suprafețelor construite în zonele inundabile cu deficit ecosistemic
Sursa: JRC.
ceea ce înseamnă că este comparabilă cu valoa- ecosistemelor în vederea reducerii riscului de inun-
rea adăugată brută a agriculturii și silviculturii la dații este recunoscută ca fiind o măsură prioritară
98 un loc60. în contextul Cadrului de acțiune de la Sendai pen-
tru reducerea riscurilor de dezastre63.
Ecosistemele sănătoase joacă un rol important în
reglarea ciclului apei și în controlul inundațiilor flu- Valoarea rolului de protecție al ecosistemelor îm-
viale. Chiar și acolo unde există structuri de apă- potriva inundațiilor este estimată la circa 16 mi-
rare în fața inundațiilor, ecosistemele – cum ar fi liarde EUR, echivalentul a 823 000 EUR pe km
zonele umede și câmpiile inundabile reabilitate și pătrat de suprafață de teren construită în zonele
reconectate – acționează împreună pentru a redu- inundabile. Deficitul ecosistemic arată că, pentru
ce vârfurile de inundații și a le menține în limite de 68 % dintre aceste suprafețe (sau pentru 9 % din
siguranță. Ecosistemele cu cel mai mare potențial suprafața totală construită din UE), riscurile de in-
de reducere a revărsărilor sunt zonele umede și undații ar putea fi reduse prin îmbunătățirea eco-
câmpiile inundabile, urmate de zonele împădurite sistemelor din amonte (Harta 3.18).
și păduri.
O reducere a deficitului ecosistemic pentru prote-
În ultimii ani (a se vedea Secțiunile 2.2 și 2.3), pier- jarea așezărilor în fața inundațiilor ar putea reduce
derile provocate de inundațiile fluviale au crescut semnificativ frecvența inundațiilor, după cum ara-
considerabil din cauza localizării unor activități tă corelarea între frecvența inundațiilor și deficitul
economice în zonele inundabile, la care se adaugă ecosistemic (Figura 3.14). Aceasta evidențiază im-
precipitațiile abundente căzute în unele regiuni61. portanța rolului avut de ecosisteme în atenuarea
Potrivit unui studiu recent, circa 13 % din suprafe- daunelor provocate de inundații.
țele de teren construite din UE sunt situate în zone
inundabile, astfel că necesită protecție împotriva Infrastructura verde poate juca și ea un rol-cheie
inundațiilor62. Prin urmare, gestionarea durabilă a în atenuarea altor consecințe ale schimbărilor cli-
matice, cum ar fi creșterea gravității efectului de
60 Vysna et al. (2021). insulă termică urbană.
61 Agenția Europeană de Mediu (2016).
62 Vallecillo et al. (2020). „Suprafețele de teren construite” cores- Temperaturile la suprafață și în aer sunt, în gene-
pund suprafețelor artificiale de nivelul 1 ale hărții CORINE Land
Cover (a se vedea nomenclatura CLC la:
ral, mai mari în orașe decât în împrejurimile rurale.
https://land.copernicus.eu/eagle/files/eagle-related-projects/
pt_clc-conversion-to-fao-lccs3_dec2010). 63 Organizația Națiunilor Unite (2015).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
99
REGIOgis
Harta 3.18 Zone construite în care îmbunătățirea serviciilor ecosistemice ar putea reduce
riscul de inundații, 2012
%
<= 2 9 - 14
2-4 > 14 Sursa: JRC.
4-6 nu există date

6-9
0 500 km

Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
100
REGIOgis
Harta 3.19 Efectul de răcorire al vegetației în ZUF, 2018

°C Populația ZUF
<0 < 500 000
0-1 500 000 - 1 000 000
1 - 1,5 1 000 000 - 2 000 000 Sursa: JRC.
1,5 - 2 2 000 000 - 4 000 000

>2
4 000 000 - 6 000 000
nu există date
>= 6 000 000 0 500 km

Zonele construite captează mai multă radiație so- în orașe65. Ca regulă generală, adăugarea unei
lară decât vegetația naturală, având drept rezultat proporții de acoperire cu arbori de 16 % din zona
o creștere a temperaturii. Nu este neobișnuit ca urbană funcțională va reduce temperatura urbană
unele zone din orașe să fie cu câteva grade mai medie cu 1 °C.
calde decât împrejurimile rurale în timpul verii.
Încălzirea și transporturile sporesc și mai mult căl-
dura eliberată în zonele urbane. Aceste insule ter-
mice urbane pot deveni extrem de calde odată cu
valurile de căldură, crescând riscul de afecțiuni și
de decese asociate căldurii în rândul oamenilor. Se
așteaptă ca urbanizarea tot mai extinsă și valurile
de căldură tot mai frecvente cauzate de schimbă-
rile climatice să sporească și mai mult impactul
insulelor termice urbane în următoarele decenii.
Vegetația din orașe și din împrejurimi, cum ar fi

copacii, parcurile urbane și pădurile, atenuează
temperaturile urbane extreme. Copacii nu doar că
oferă umbră, dar și răcoresc zonele înconjurătoare,
evaporând apa prin frunzele lor.
Impactul vegetației urbane asupra temperaturilor

din orașe poate fi măsurat folosind stații meteo
amplasate la fața locului, care monitorizează tem- 101
peratura aerului, dar și prin teledetecția tempera-
turii suprafeței terestre. Datele privind temperatu-
ra suprafeței terestre, colectate pentru 601 zone
urbane funcționale din Europa, sunt folosite în ca-
drul unui model pentru a estima efectul vegetației
urbane și periurbane asupra reducerii temperatu-
rilor (Harta 3.19)64. Rezultatele sugerează că, în
medie, orașele europene ar fi cu 5 °C mai calde în
lipsa vegetației. Vegetația urbană răcorește orașe-
le, în medie, cu 1,07 °C. În orașele aflate la depăr-
tare de mare, impactul vegetației asupra reducerii
temperaturilor este, în general, mai mare decât în
orașele de coastă. În câteva cazuri, spațiile urbane
verzi pot fi mai calde decât zonele construite, mai
ales în orașele mediteraneene, unde capacitatea
de răcorire a copacilor și a pădurilor urbane scade
în perioadele prelungite de lipsă a apei.
Efectul de răcorire al vegetației din orașe este

unul local și limitat la spațiile verzi. Prin urmare,
aproape jumătate din populația urbană nu locu-
iește suficient de aproape de spațiile urbane verzi
pentru a beneficia de reducerea temperaturii în
prezența copacilor și a pădurilor urbane, îndeosebi
în orașele în care spațiile urbane verzi sunt rare.
Creșterea gradului de acoperire cu arbori poate fi o 65 Rezultatele proiectului VEG-GAP (vegetație pentru planurile
urbane verzi de calitate a aerului) – parte a programului LIFE
strategie eficace de reducere a intensității căldurii (Instrumentul financiar pentru mediu) al UE – identifică cele mai
bune alegeri de vegetație pentru spațiile urbane verzi, de exem-
64 Maes et al. (2021). plu, evitând vegetația care emite precursori ai O3.
Purroy (Spania) – pedrosala/Shutterstock.com
Capitolul 4
O Europă mai conectată

• Pentru călătoriile între orașele UE pe o distanță de până la 500 km, transportul feroviar are
potențialul de a concura cu succes cu zborurile pe distanță scurtă, în ceea ce privește durata
totală a călătoriei, cu condiția ca trenurile să poată atinge o viteză de deplasare suficientă.
O viteză de circa 140 km/h pare a fi suficientă pentru ca trenurile să depășească în mod
constant zborurile din punctul de vedere al performanței, în cazul călătoriilor pe astfel de
distanțe sau pe distanțe mai mici.
• Pentru călătoriile de până la 90 de minute din UE, autoturismele sunt, de obicei, o opțiune
mai bună decât trenurile. Totuși, în majoritatea statelor membre estice, mai multe investiții
în infrastructura rutieră ar putea îmbunătăți în mod substanțial accesibilitatea. Călătoria cu
trenul tinde să ia mai mult timp pentru a ajunge la destinație, mai ales în zonele rurale și
frontaliere, însă durata totală a unei călătorii cu trenul poate fi adesea redusă semnificativ
dacă se merge cu bicicleta către și de la gară.
• În zonele metropolitane, posibilitatea de a ajunge în locuri din apropiere cu autoturismul este
puternic afectată de congestia în trafic. Din fericire, majoritatea celor care trăiesc în orașele
UE au un acces bun la transportul public, deși, atunci când există infrastructura adecvată,
bicicletele pot fi o modalitate mult mai rapidă de a ajunge la destinațiile din apropiere
comparativ cu transportul public. 103
• UE își propune să reducă decesele cauzate de accidentele rutiere cu cel puțin 50 % între
2020 și 2030, adică până la mai puțin de 25 de decese la un milion de locuitori. În prezent,
există doar câteva regiuni în care rata deceselor este atât de scăzută, ceea ce evidențiază
necesitatea unor eforturi coordonate pentru îmbunătățirea infrastructurii de transport și
a comportamentului utilizatorilor. Prin reducerea limitelor de viteză, multe orașe au acum
o rată a deceselor cu mult sub ținta pentru 2030, însă siguranța rutieră trebuie îmbunătățită
în continuare dacă se vrea ca viziunea de zero decese pentru 2050 să fie îndeplinită.
• Conexiunile în bandă largă din UE arată un decalaj digital clar atât între zonele urbane și cele
rurale, cât și între regiunile mai dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate. Furnizarea de servicii
digitale și capacitatea de a funcționa cu succes într-un mediu economic globalizat necesită din
ce în ce mai mult conexiuni în bandă largă rapide și performante. Dacă acest decalaj nu este
eliminat, se așteaptă ca competitivitatea regiunilor mai puțin dezvoltate și a zonelor rurale să
se deterioreze, ducând astfel la disparități și mai accentuate.
Capitolul 4
O Europă mai conectată

Mobilitatea oamenilor facilitează viața economică rețelele de transport sunt mai puțin dezvoltate și
și socială. Investițiile în infrastructură și o proiectare conectivitatea digitală poate juca un rol important
a rețelelor bine țintite sunt cruciale pentru un sistem în asigurarea accesului la servicii esențiale.
de transport care să ofere oamenilor și mediului de
afaceri accesibilitate, precum și pentru reducerea
disparităților regionale în materie de conectivitate. 1. Transportul feroviar
poate concura cu zborurile
În pofida beneficiilor, mobilitatea implică și costuri
pentru societate. Acestea includ emisiile de GES și pe distanță scurtă2
de alți poluanți, dar și accidente și congestii ale
traficului, toate acestea afectând sănătatea și În 2021, Comisia a propus un plan de acțiune pen-
starea de bine. Strategia UE în domeniul trans- tru stimularea serviciilor de transport feroviar de
porturilor1 se axează, în prezent, pe tranziția către călători atât pe distanță lungă, cât și la nivel trans-
o mobilitate durabilă și inteligentă, care implică frontalier3. Acesta se întemeiază pe eforturile în-
reducerea semnificativă a emisiilor de GES în UE treprinse de statele membre pentru a face ca legă-
și, printre altele, necesită o schimbare decisivă în turile esențiale dintre orașe să devină mai rapide,
privința modurilor de transport. printr-o mai bună gestionare a capacităților, prin
coordonarea mersului trenurilor, prin crearea de
Capitolul de față arată că, în ceea ce privește acce- facilități pentru punerea în comun a materialului
104 sibilitatea și conectivitatea, îndeosebi transportul fe- rulant și prin îmbunătățirea infrastructurii în ve-
roviar de călători are potențialul de a fi o alternativă derea promovării de noi servicii feroviare, inclusiv
la zborurile pe distanță scurtă și deplasările rutiere a celor pe timp de noapte.
între orașe, cu condiția ca proiectarea rețelei, frec-
vența deservirii și viteza de deplasare să fie suficien- Îmbunătățirea serviciilor feroviare de mare viteză4
te pentru a-l transforma într-o alternativă atractivă. le-ar putea oferi călătorilor o alternativă la zborurile
pe distanță scurtă, ceea ce nu doar că ar reduce
În mediul urban, congestia traficului reprezintă o emisiile de CO2, ci ar elibera și capacitatea aero-
altă provocare majoră. Aici, potențialul unor mo- portuară limitată și ar evita menținerea unor rute
duri de transport mai sustenabile, inclusiv trans- aeriene neprofitabile. În funcție de viteza de depla-
portul public și mijloacele de deplasare nemoto- sare, timpii de îmbarcare5, timpii de rulare și durata
rizate, este foarte ridicat, datorită concentrării călătoriei pentru a ajunge la aeroport sau la gară6,
populației și distanțelor de deplasare mai scurte. transportul feroviar de mare viteză poate fi o alter-
nativă viabilă la călătoriile aeriene pe distanțe de
Prezentul capitol acoperă și alte aspecte ale unui până la 500 km7.
sistem durabil de transport al călătorilor, inclusiv
infrastructura de încărcare a vehiculelor electrice
și siguranța rutieră. Este important de remarcat și 2 Analiza din această secțiune se axează pe o comparație a duratei
călătoriilor și nu examinează alte aspecte relevante în alegerea
că o creștere a siguranței rutiere ar putea impulsi- modurilor de transport, cum ar fi prețul, confortul și siguranța.
ona adoptarea unor moduri de transport nemotori- 3 Comisia Europeană (2020e).
zate, mai ales bicicletele, ceea ce, la rândul său, ar 4 Un tren de mare viteză, astfel cum este definit de Eurostat, este „un
contribui la o mobilitate cu emisii scăzute. tren proiectat să se deplaseze cu o viteză de cel puțin 250 km/h pe
linii de mare viteză dedicate”, iar un tren pendular de mare viteză
este „un tren cu un sistem pendular proiectat să atingă o viteză de
La final, capitolul de față se axează pe conexiunile deplasare de cel puțin 200 km/h pe linii de mare viteză modernizate”.
în bandă largă, care, într-o lume tot mai digitaliza- 5 Timpul între sosirea la aeroport sau la gară și ora efectivă de plecare.
tă, au devenit un aspect important al gradului de 6 Gările tind a fi situate în sau foarte aproape de zonele urbane,
conectivitate. Acoperirea adecvată și conexiunile astfel că pot fi mai accesibile decât aeroporturile.
digitale rapide sunt importante în toate zonele, mai 7 Unii autori consideră că o distanță viabilă pentru transportul fe-
roviar de mare viteză este de 1 000 km sau chiar de 2 000 km,
ales în cele îndepărtate sau slab populate, undele dacă sunt luate în considerare trenurile de noapte (a se vedea,
de exemplu, Rothengatter et al. (2011); Chiara et al. (2017); Sun
1 Comisia Europeană (2020e). et al. (2017); Prussi și Lonza (2018).
Capitolul 4: O Europă mai conectată
105
REGIOgis
Harta 4.1 Viteza legăturilor feroviare între centrele urbane majore din UE, 2019
km/h
Vitezele se bazează pe ora optimă de efectuare a călătoriei într-o zi lucrătoare
< 60
în raport cu distanța în linie dreaptă.
60 - 90 S-au luat în considerare numai centrele urbane situate la o distanță de până
la 500 km unul de celălalt.
90 - 120 În plus, fiecare pereche de centre urbane trebuie să includă un centru urban cu peste
500 000 de locuitori (sau să fie capitala națională), iar celălalt centru urban trebuie
120 - 150 să aibă cel puțin 200 000 de locuitori.
*Transmarine: legături între perechi de orașe care implică traversarea unei mări,
> 150 acolo unde nu există o legătură feroviară fixă și nici un feribot feroviar.
nicio legătură disponibilă în decurs de 10 ore Sursa: DG REGIO pe baza datelor din partea UIC, a operatorilor feroviari naționali
și regionali și a JRC.
transmarine* 0 500 km

Figura 4.1 Viteza legăturilor feroviare între centrele urbane majore în funcție de regiunea
geografică, 2019
< 60 km/h 60 - 90 90 - 120 120 - 150 > 150 Ponderea perechilor de orașe mari fără legături feroviare (axa din dreapta)
100 20
90 18
80 16
70 14
% din legături
60 12
50 10
40 8
30 6
20 4
10 2
0 0
Toate Est Nord-vest Sud
Sunt luate în considerare numai centrele urbane situate la o distanță de până la 500 km unul de celălalt. În plus, centrele urbane
trebuie să aibă cel puțin 200 000 de locuitori.
Sursa: DG REGIO.
Figura 4.2 Viteza legăturilor feroviare între centrele urbane majore în funcție de mărimea
populației, 2019
106 < 60 km/h 60 - 90 90 - 120 120 - 150 > 150
100
90
80
70
% din legături
60
50
40
30
20
10
0
Ambele centre urbane Un centru urban Două centre urbane între
> 500 000 sau capitală > 500 000 sau capitală 200 000 și 500 000
Sursa: DG REGIO.
Trenurile de mare viteză reprezintă 31 % din nu- mult (sau care sunt capitale naționale) și care sunt
mărul total de călători-kilometri pentru serviciile situate pe o distanță de 500 km unul de celălalt, vi-
feroviare din UE8. În Franța și în Spania, această teza celui mai rapid serviciu feroviar9 este conside-
cifră se apropie de 60 %. Cu toate acestea, peste rabil mai mică decât cea a trenurilor de mare viteză
jumătate din statele membre nu au încă nicio linie (Harta 4.1 și Figura 4.1). Doar în cazul a 3 % dintre
feroviară de mare viteză. aceste linii feroviare, viteza depășește 150 km/h.
Cea mai mare proporție se înregistrează în sudul
Pentru cele 1 356 de legături feroviare între ora- UE, unde atât Italia, cât și Spania au o rețea ferovi-
șele din UE cu peste 200 000 de locuitori sau mai ară de mare viteză bine dezvoltată. În nord-vestul
8 Această cifră se referă la toate trenurile de mare viteză, inclusiv
trenurile pendulare care se pot deplasa cu 200 km/h și care nu 9 Cel mai rapid serviciu disponibil pentru plecare, într-o zi lucrătoare,
necesită neapărat o infrastructură de mare viteză. în 2019, între orele 6:00 și 20:00.
Figura 4.3 Viteza legăturilor feroviare transfrontaliere și interne între centrele urbane
majore, 2019
< 60 km/h 60 - 90 90 - 120 120 - 150 > 150 Ponderea perechilor de orașe mari fără legături feroviare (axa din dreapta)
100 6
90
5
80
70
4
% din legături
60
50 3
40
2
30
20
1
10
0 0
Toate Transfrontaliere Interne
Sursa: DG REGIO.
UE, numărul legăturilor de mare viteză – operați- Peste 5 % din perechile de orașe mari din state
onale, în principal, în Franța și Germania – este membre diferite nu sunt conectate prin linii ferovi-
similar, însă proporția este mai mică. Datorită den- are, comparativ cu numai 0,3 % din cele situate în 107
sității mai mari a populației, rețeaua feroviară este același stat membru (Figura 4.3)11. De asemenea,
mai densă, existând mai multe legături pe distanță vitezele legăturilor transfrontaliere tind să fie mai
scurtă, cu viteze de deplasare mai mici. Cu toate mici decât cele ale legăturilor interne. Circa 40 %
acestea, nord-vestul UE are cea mai mare propor- din legăturile feroviare între perechi de orașe mari
ție a legăturilor feroviare mai rapide de 90 km/h din state membre diferite au viteze sub 60 km/h,
și doar câteva perechi de orașe mari fără nicio le- comparativ cu 16 % din legăturile între perechi
gătură feroviară. Rețeaua feroviară este mai puțin de orașe mari situate în același stat membru.
dezvoltată în estul UE, unde nu există legături fero- Mai mult decât atât, numai 0,4 % din legăturile
viare între 20 % din perechile de orașe mari și nici transfrontaliere au viteze de peste 150 km/h.
legături cu viteze de peste 150 km/h. Astfel, pe ma-
joritatea rutelor, viteza este încă de sub 60 km/h. În medie, cetățenii din UE au acces la 556 de zbo-
ruri după un timp de conducere de până la 90 de
Ponderea legăturilor cu viteze de peste 150 km/h minute. Totuși, accesul la zborurile de pasageri
este mai mare între centrele urbane mari (adică este extrem de neuniform în UE, acesta variind
între cele cu o populație de peste 500 000 de lo- de la câteva regiuni din sudul Țărilor de Jos, unde
cuitori) (o pondere de 7 %) decât între cele mici oamenii au acces la peste 2 500 de zboruri zilnic,
cu o populație între 200 000 și 500 000 de locu- la regiuni din estul Poloniei, Bulgaria, Estonia și
itori (o pondere de 1 %) sau între centrele mari și Letonia, unde locuitorii nu au acces la niciun zbor
cele mici (o pondere de 3 %) (Figura 4.2). Există după un timp de conducere de până la 90 de minu-
o diferență similară în ceea ce privește ponderea te (Harta 4.2). Accesul la zboruri este mai însem-
legăturilor cu viteze de peste 90 km/h (36 % în- nat îndeosebi în regiunile din apropierea centrelor
tre perechile de orașe mari și 19 % între perechile urbane mari, mai ales din apropierea capitalelor,
de orașe mici). În pofida unor progrese în direc- unde tind a fi amplasate aeroporturile majore.
ția interoperabilității tehnice, călătoriile feroviare
care traversează frontierele din cadrul UE sunt După cum s-a indicat mai sus, orice comparație
încă îngreunate de numeroase obstacole. Rețeaua realistă între călătoria cu trenul și cea cu avionul
feroviară are numeroase lacune în care căile fera-
te naționale nu sunt conectate în mod adecvat10. 11 Trebuie remarcat că aceste rute, indiferent că sunt transfrontali-
ere sau interne, ar putea fi deservite de legături de transport cu
autobuzul pe distanță lungă – un posibil motiv pentru lipsa unei
10 Comisia Europeană (2018a). legături feroviare.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
108
REGIOgis
Harta 4.2 Accesul la zborurile de pasageri pe regiuni NUTS 3, 2019

Numărul mediu de zboruri zilnice
timp de deplasare până la cel
1 000 - 1 500
mai apropiat aeroport > 90 min. Numărul mediu de zboruri zilnice ponderat în funcție de populație,
< 10 1 500 - 2 000 accesibile într-un timp de deplasare pe drum de 90 de minute.
EU-27 = 556
10 - 250 2 000 - 2 500 Sursa: Analiza DG REGIO pe baza datelor Eurostat
(avia_tf_apal, avia_tf_ala), EuroGeographics, TomTom
250 - 500 2 500 - 3 000 și JRC (grila GEOSTAT-JRC din 2018).
500 - 750 > 3 000
750 - 1 000 nu există date
0 500 km

Figura 4.4 Durata totală a călătoriei cu trenul feroviar, cât și de transportul aerian. Pentru 68 din-
și cu avionul pentru câteva rute selectate, tre aceste rute, durata totală a călătoriei cu trenul
2019 este mai mică decât cea a călătoriei cu avionul, iar
Călătorie cu avionul Călătorie cu trenul pentru 21 dintre acestea, diferența este de o oră
Rotterdam - Anvers sau mai mult (Figura 4.4). Rutele în cauză sunt, în
Köln - Frankfurt am Main principal, în și între Țările de Jos, Belgia, Germania
și Franța, dar includ și trei legături interne din Italia.
Haga - Anvers
Roma - Caserta Deși avioanele tind să depășească, ca performan-

Rotterdam - Bruxelles ță, trenurile pentru distanțe de peste 300 km, exis-
tă încă multe rute pe astfel de distanțe unde este
Utrecht - Anvers
valabil exact opusul (Figura 4.5). Aceasta indică
Leiden - Anvers faptul că transportul feroviar are potențialul de a
Roma - Napoli concura cu succes cu zborurile pe distanțe relativ
Fürth - München
lungi, cu condiția ca trenurile să poată atinge o vi-
teză de deplasare suficientă. Pentru rutele avute în
Amsterdam - Anvers vedere aici, o viteză de 140 km/h a trenurilor pare
Florența - Roma a fi suficientă pentru a depăși zborurile din punctul
Bruxelles - Paris
de vedere al performanței (Figura 4.6).
Utrecht - Ruhrgebiet
Nancy - Strasbourg 2. Performanța transportului rutier

Paris - Rennes și a transportului feroviar pentru 109
Haarlem - Anvers călătoriile pe timp de zi – și nu
Paris - Lyon numai – diferă în funcție de statul
Lyon - Marsilia membru și de gradul de urbanizare
Düsseldorf -
Frankfurt am Main În afara orașelor mari, transportul public tinde să
Utrecht - Düsseldorf fie mai puțin dezvoltat în ceea ce privește densi-
Solingen / Wuppertal - tatea rețelei și frecvența de deservire. Distanțele
Frankfurt am Main
sunt adesea prea mari pentru a putea folosi bici-
0 1 2 3 4 cleta sau a merge pe jos. Drept urmare, dependen-
Rutele sunt ierarhizate în funcție de diferența Ore ța de autoturisme tinde să fie mai mare. Pentru
între durata călătoriei cu trenul și cu avionul. călătoriile în locuri situate la o depărtare de până
Sursa: DG REGIO, JRC pe baza datelor SABRE
referitoare la companiile aeriene. la 120 km, trenurile reprezintă principala alterna-
tivă la autoturisme, cu condiția să existe o gară
în apropiere. Pentru distanțe mai lungi de până la
t rebuie să țină seama de diferențele în ceea ce pri- 500 km între centrele urbane mai mari, trenurile
vește timpul necesar pentru a ajunge la aeroporturi pot depăși, ca performanță, autoturismele (dar și
sau gări, timpii de așteptare și orele efective de ple- avioanele, după cum s-a arătat mai sus).
care și de sosire12. Circa 297 de legături între ora-
șele mari din UE,13 situate pe o distanță de 500 km
unul de celălalt, sunt deservite atât de transportul 2.1 Performanța transportului feroviar
12 Prezumțiile folosite în analiza de față sunt următoarele: timpul
de călători este slabă, îndeosebi în
de așteptare până la îmbarcarea în primul tren – 15 minute; înre- zonele rurale, însă crește în cazul
gistrarea și îmbarcarea la aeroportul de plecare – 60 de minute;
timpul de rulare estimat a fi inclus în durata zborului – 30 de în care călătoria cu trenul este
minute; timpul de transfer la aeroportul de destinație – 30 de mi- combinată cu o deplasare cu bicicleta
nute. Se presupune că viteza de zbor este de 500 km/h. Dacă sunt
disponibile mai multe legături între aeroporturi care leagă ace-
leași centre urbane, se ia în considerare durata călătoriei pentru Fiind un mod de transport durabil, transportul fero-
legătura cu cel mai mare număr de pasageri.
viar este esențial în proiectarea și construcția re-
13 La fel ca înainte, sunt avute în vedere perechile de centre urbane
cu cel puțin 200 000 de locuitori fiecare (sau care sunt capitale) și țelei transeuropene de transport (TEN-T), dar și în
care sunt situate pe o distanță de până la 500 km unul de celălalt. politica UE în domeniul climei.
Figura 4.5 Diferența între durata călătoriei cu trenul și cu avionul în funcție de distanța între
perechi de orașe mari, 2019
Durata călătoriei cu trenul = durata călătoriei cu avionul Legături interne Legături transfrontaliere
-2
2
Ore
10
0 100 200 300 400 500 600
Distanța legăturii între orașe mari (km)
Valorile negative de pe axa verticală indică faptul că durata totală a călătoriei cu trenul este mai mică decât durata totală a călătoriei cu avionul.
Sursa: DG REGIO, JRC pe baza datelor SABRE referitoare la companiile aeriene.
Figura 4.6 Diferența între durata călătoriei cu trenul și cu avionul, în funcție de viteza
de deplasare a trenurilor, între perechi de orașe mari, 2019
110 Durata călătoriei cu trenul = durata călătoriei cu avionul
-2
2
Ore
10
0 50 100 150 200 250
Viteza medie de deplasare a trenurilor
Valorile negative de pe axa verticală indică faptul că durata totală a călătoriei cu trenul este mai mică decât durata totală a călătoriei cu avionul.
Sursa: DG REGIO, JRC pe baza datelor SABRE referitoare la companiile aeriene.
Măsura în care călătorii sunt dispuși să aibă în ve- realistă între utilizarea trenului și a autoturismului
dere utilizarea trenului depinde, în mare parte, de trebuie să adopte o perspectivă cuprinzătoare, în
durata călătoriei comparativ cu folosirea unui au- care performanța depinde și de mijlocul de depla-
toturism. De asemenea, depinde și de ușurința cu sare (mersul pe jos, mersul cu bicicleta, transportul
care se poate ajunge la gara de plecare și la des- public, autoturism) folosit în combinație cu trenul.
tinația finală de la gara de sosire14. O comparație De asemenea, trebuie să țină seama de frecven-
ța serviciului feroviar, ceea ce înseamnă că durata
14 Analizele referitoare la transport din capitolul de față se axează călătoriei poate să difere dacă vorbim de călători
pe accesibilitate și pe durata călătoriei și nu iau în considerare
alți factori determinanți ai comportamentului utilizatorilor în ale- constrânși în alegerea orei de plecare și/sau de so-
gerea modului de deplasare, care includ, în primul rând, costurile sire, cum ar fi navetiștii, sau de călători flexibili în
directe ale transportului, cum ar fi prețurile biletelor, dar și aspec- privința orarului (a se vedea Caseta 4.1).
te care țin de siguranță și confort.
Figura 4.7 Accesibilitatea, proximitatea și performanța transportului cu trenul plus o deplasare

scurtă pe jos, 2019 Accesibilitatea (axa din stânga) Proximitatea (axa din stânga) Performanța (axa din dreapta)
20 20
18 18
Performanța transportului cu trenul

16 16
Populația în milioane
14 14
12 12
10 10
8 8
6 6
4 4
2 2
0 0
LT RO SK SI BG HR EL PL IE CZ HU FI IT EE PT NL LU BE SE LV DE FR AT DK ES EU-
27
Accesibilitatea este definită ca populația la care se poate ajunge efectuând o călătorie cu durata de până la 90 de minute, proximitatea
ca populația care trăiește pe o rază de 120 km, iar performanța transportului cu trenul ca raportul accesibilitate/proximitate.
Cifrele presupun efectuarea călătoriei la o oră optimă. O deplasare scurtă pe jos este definită ca o deplasare pe jos cu o durată maximă
de 15 minute. Țările fără căi ferate (CY, MT) nu sunt incluse.
Sursa: REGIO-GIS.
Performanța transportului feroviar (definită în

această secțiune ca populația la care se poate Caseta 4.1 Călătoriile feroviare 111
ajunge după o călătorie cu durata de până la 90 de flexibile comparativ cu cele
minute împărțită la populația care trăiește pe o constrânse de timp
rază de 120 km – a se vedea Caseta 4.2) varia-
ză substanțial între statele membre (Figura 4.7). Estimările performanței din această subsecțiune
Spania are cea mai mare performanță, urmată de pleacă de la prezumția că nu există constrângeri
Austria și Germania. Statele membre din estul UE, de timp pentru călători, că aceștia își pot planifi-
îndeosebi Lituania și România, au cea mai slabă ca călătoria folosind cel mai rapid serviciu fero-
performanță15. viar disponibil și că nu trebuie să aștepte în gări.
Călătoriile cu constrângeri legate de ora plecării
ar putea fi mai relevante pentru deplasările de
O performanță ridicată a transportului feroviar nu
zi cu zi, cum ar fi navetele. Acest lucru restrânge
se traduce întotdeauna și într-o accesibilitate bună. posibilitățile de alegere a serviciului feroviar și
De exemplu, performanța ridicată din Danemarca poate implica timpi de așteptare, dacă este vor-
se traduce doar într-o accesibilitate de nivel me- ba de legături cu schimb, în funcție de frecvența
diu, ceea ce sugerează că nivelul scăzut de pro- serviciilor. Astfel, atractivitatea trenurilor pen-
ximitate (adică caracterul dispersat al populației) tru a face naveta depinde de o frecvență bună
contrabalansează calitatea rețelei și a serviciilor a serviciilor. Performanța în cazul călătoriilor cu
feroviare. Și în Suedia, unde performanța trans- constrângeri de timp este, în mod evident, mai
portului feroviar este similară cu cea din Țările de scăzută. Zonele urbane cu cea mai mare perfor-
Jos și din Belgia, accesibilitatea este relativ redu- manță în astfel de cazuri sunt situate în Austria
să din cauza proximității mai scăzute, care reflec- și Franța, dar și în Danemarca, ceea ce deno-
tă existența unor servicii cu o frecvență foarte
tă densitatea scăzută a populației. În schimb, cea
ridicată în orașe și în împrejurimi. Performanța
mai mare accesibilitate a transportului feroviar se
în zonele urbane din Țările de Jos este aproape
înregistrează în Țările de Jos și în Belgia, deși aici similară cu cea din Belgia, însă performanța fo-
performanța este doar la un nivel mediu. losind cea mai rapidă legătură disponibilă este
mult mai mare în Belgia (după cum se arată la
Figura 4.8a). Aceasta indică faptul că, în Bel-
15 Premisa de la care pleacă aceste comparații este că transportul gia, frecvența serviciilor este mai mică decât în
cu trenul este combinat cu deplasări scurte pe jos către și de la Țările de Jos.
gară și că fiecare călător își poate optimiza planificarea orară a
călătoriei.
Caseta 4.2 Derivarea indicatorilor relevanți ai politicilor: accesibilitatea

din perspectiva proximității și a performanței transportului
Îmbunătățirea accesibilității (adică a ușurinței cu Performanța transportului pentru orice mod de de-
care se poate ajunge la destinații sau activități dis- plasare ține cont în mod explicit de distribuția spa-
tribuite spațial) este unul dintre principalele obiecti- țială a destinațiilor. Aceasta corelează numărul to-
ve ale politicilor în domeniul transportului. Indicatorii tal de destinații sau numărul populației accesibile
de accesibilitate combină eficacitatea sistemelor de (cu autoturismul, cu mijloacele de transport public
transport cu distribuția spațială a locurilor. Totuși, sau cu bicicleta) cu numărul de destinații sau cu nu-
accesibilitatea unui oraș poate fi ridicată și datorită mărul populației din apropiere (adică pe o anumită
existenței unui sistem de transport adecvat sau da- rază). Se calculează ca raportul dintre accesibilita-
torită faptului că orașul este mare și dens, cu multe tea absolută folosind un anumit mod de transport și
destinații potențiale, iar oamenii sunt concentrați proximitatea față de destinațiile potențiale sau po-
într-o zonă mică. Pentru a face distincția între cele pulația potențială la care se poate ajunge. Un raport
două situații, Forumul Internațional al Transportu- de unu sau mai mult înseamnă că performanța unui
rilor, împreună cu Comisia Europeană și OCDE au anumit mod de transport este ridicată, în timp ce un
dezvoltat un cadru metodologic bazat pe trei com- raport apropiat de zero înseamnă că performanța
ponente, după cum se prezintă în continuare (o sin- este scăzută în ceea ce privește asigurarea acce-
teză este disponibilă în Tabelul 4.1). sului la destinațiile din apropiere. Deși raportul este
Accesibilitatea absolută reprezintă numărul total întrucâtva abstract, evită distorsiunile legate de nu-
de destinații sau populația la care se poate ajun- mărul de destinații sau de mărimea populației din
ge (conducând un autoturism, mergând cu bicicleta jurul locului în cauză. Acesta înglobează mai multe
sau pe jos ori luând mijloacele de transport public) aspecte ale eficacității modului de transport evaluat
într-un anumit timp, plecând dintr-un anumit loc. în asigurarea accesului la destinații, cum ar fi, în ca-
112
După cum se indică mai sus, înglobează atât mă- zul transportului public: frecvența de deservire, vite-
rimea și densitatea unui oraș sau ale unei anumite za vehiculelor, numărul de stații și de schimburi sau
zone, cât și rețeaua de transport care leagă locul distanța până la cea mai apropiată stație ori gară.
respectiv de alte locuri din oraș și din afara orașului. Trebuie remarcat că acest concept al performanței
transportului se bazează pe o definiție restrânsă în
Proximitatea se referă la concentrarea spațială din contextul accesibilității și, drept urmare, nu reflectă
jurul punctului de origine a unei călătorii și destina- alte aspecte ale calității unui sistem de transport,
țiile potențiale sau numărul potențial de persoane la
cum ar fi prețurile biletelor, costurile de mediu, sigu-
care se poate ajunge. Măsoară numărul de destina-
ranța traficului sau accesul la parcări.
ții sau de persoane pe o anumită distanță de punc-
tul de origine, indiferent de timpul necesar pentru O trăsătură a acestui set de indicatori este faptul că
a ajunge la acestea. În contextul de față, proximita- accesibilitatea este produsul proximității și al per-
tea este determinată de caracteristicile geografice și formanței transportului. Prin urmare, acestea două,
de politica de utilizare a terenurilor, care afectează împreună, indică efectul tiparelor de utilizare a te-
distanța dintre punctul de origine și destinațiile po- renurilor și al rețelelor de transport asupra accesi-
tențiale pentru călători. bilității.
Tabelul 4.1 Indicatorii de accesibilitate

Indicatorul de accesibilitate Descriere
Accesibilitatea absolută Numărul de destinații sau populația la care se poate ajunge într-un timp dat
folosind un anumit mod de transport (adică destinațiile sau populația accesibile).
Proximitatea Numărul total de destinații sau populația de pe o anumită
distanță (adică destinațiile sau populația din apropiere).
Performanța transportului Raportul între destinațiile sau populația accesibile și destinațiile
sau populația din apropiere.
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 4.3 Performanța transportului feroviar (combinat cu o deplasare scurtă pe jos), 2019 Harta 4.4 Performanța transportului feroviar (combinat cu o deplasare scurtă cu bicicleta),
Populația la care se poate ajunge după o călătorie cu durata de o oră și 30 de minute / populația de pe o rază de 120 km x 100 2019
<= 2,5 15 - 20 Populația la care se poate ajunge după o călătorie cu durata de o oră și 30 de minute / populația de pe o rază de 120 km x 100
2,5 - 5 20 - 27,5 <= 2,5 15 - 20
5 - 10 27,5 - 35 EU-27 = 9,0 2,5 - 5 20 - 27,5 EU-27 = 21,3

Performanța folosind serviciile optime de călătorie Performanța folosind serviciile optime de călătorie
10 - 15 > 35 disponibile pentru plecare la orele de vârf de dimineață. 5 - 10 27,5 - 35 disponibile pentru plecare la orele de vârf de dimineață.
Sursa: REGIO-GIS, UIC, operatorii feroviari, JRC. Sursa: REGIO-GIS, UIC, operatorii feroviari, JRC.
10 - 15 > 35
0 500 km 0 500 km
113
Figura 4.8 Performanța transportului feroviar în funcție de statul membru și de gradul rafinat

de urbanizare, 2019
a) Călătorie cu trenul combinată cu o deplasare scurtă pe jos
Mărimea bulinei reprezintă ponderea populației naționale care trăiește în zonă DK

38
Orașe mari Orașe mici
34 Suburbii Sate
Population accessible by rail within 1h30 /
Zone rurale dispersate Predominant nelocuite FR

ES AT
population in a 120 km radious x 100
30
26 DE
LV
22
SE
BE FI PT
18 IT
NL LU EE HU
14 CZ IE
PL
10 HR EL SK SI
BG
6 RO
LT
2
-2
Țările sunt ierarhizate după valoarea centrelor urbane; țările fără căi ferate (CY, MT) nu sunt incluse.
b) Creșterea performanței transportului cu trenul dacă se combină cu o deplasare scurtă cu bicicleta
în locul unei deplasări scurte pe jos
114 SE
34 Orașe mari Orașe mici
Suburbii Sate FR
Creșterea populației la care se poate ajunge
30 Zone rurale dispersate Predominant nelocuite LV DE

populația de pe o rază de 120 km x 100
cu trenul după o călătorie de 1h30min /
EE IT BE
26 HU FI ES
EL NL DK
AT
22 IE PT
PL
CZ
18 HR SK
BG LU
14
10 RO
LT SI
-2
Țările sunt ierarhizate în aceeași ordine ca la punctul a) de mai sus; țările fără căi ferate (CY, MT) nu sunt incluse.
O deplasare scurtă cu bicicleta este definită ca o deplasare cu bicicleta mai scurtă de 15 minute.
Sursa: REGIO-GIS.
În toate statele membre, performanța transpor- Performanța transportului feroviar variază și mai
tului feroviar este mult mai scăzută decât per- mult între regiuni (la nivelul NUTS 3) (Harta 4.3).
formanța transportului cu autoturismul. Numărul Din nou, presupunând că deplasarea cu trenul este
persoanelor din UE la care se poate ajunge după o combinată cu mersul pe jos către și de la gară,
călătorie cu autoturismul de până la 90 de minute circa 12 % din persoanele din UE – care trăiesc,
este de nouă ori mai mare decât în cazul călătoriei în principal, în zonele urbane – au acces la un
cu trenul. Acest lucru presupune însă că oamenii serviciu de transport feroviar relativ decent (indi-
merg pe jos către și de la gară. Dacă se folosesc cator de performanță peste 20). Printre regiunile
alte mijloace, performanța transportului feroviar cu cele mai bune performanțe se numără Paris și
poate crește semnificativ (a se vedea mai jos). regiunile învecinate, Berlin, Barcelona, København
și regiunea învecinată și Wien, dar și Zaragoza și
Valladolid din Spania, datorită prezenței serviciilor
După cum era de așteptat, indiferent dacă se mer-

Caseta 4.3 Gradul de ge pe jos sau cu bicicleta la gară, performanța
urbanizare de nivel 2 transportului feroviar tinde să fie cea mai mare în
orașele mari, urmate de orașele mici (Figura 4.8a).
Această tipologie clasifică celulele de grilă de
Performanța cea mai mică se înregistrează în zo-
1 km pătrat în șase categorii, în funcție de mări-
nele rurale (a se vedea Caseta 4.3 pentru definiții),
mea și densitatea populației.
reflectând faptul că gările tind să fie situate în sau
1. Un oraș mare are o populație de cel puțin în apropierea centrelor urbane și că populația este
50 000 de locuitori în celule contigue cu o mai dispersată în zonele rurale.
densitate ridicată (>1 500 loc./km2)
2. Un oraș mic are o populație între 5 000 și Cât privește călătoriile cu trenul combinate cu
50 000 de locuitori în celule cu o densitate o deplasare scurtă pe jos, zonele urbane din
ridicată sau moderată (>300 loc./km2) Danemarca, Franța, Austria și Spania au cea mai
3. Suburbiile sunt celule cu o densitate mode- mare performanță, mai ales în Danemarca, care are
rată, care sunt parte a unui cluster cu o po- o rețea feroviară suburbană densă în Copenhaga
pulație de cel puțin 5 000 de locuitori, dar și în zonele învecinate. În majoritatea statelor
care nu sunt parte a unui oraș membre, orașele mai mici sunt mai slab conectate
4. Un sat are o populație între 500 și 5 000 de decât orașele mai mari, deși în Luxemburg, Suedia
locuitori în celule cu o densitate moderată și Polonia, performanța este similară.
5. Zonele rurale dispersate sunt celule cu o den- Utilizarea unei biciclete în locul mersului pe jos spre
sitate scăzută (între 50 și 300 loc./km²)
gară face ca indicatorul de performanță al transpor-
6. Zonele predominant nelocuite sunt celu- tului feroviar să ajungă la peste 50 în orașele mari
le cu o densitate foarte scăzută (între 0 și din Danemarca și Franța. În toate statele membre, 115
50 loc./km²) orașele mari beneficiază cel mai mult de pe urma
combinației tren-bicicletă, în privința indicatorului
Pentru o descriere mai cuprinzătoare, a se vedea: lor de performanță a transportului (Figura 4.8b).
https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-ma- Performanța transportului feroviar se îmbunătă-
nuals-and-guidelines/-/ks-02-20-499 țește însă și în orașele mici și în suburbii, dacă se
utilizează bicicleta, mai ales în Suedia, Germania și
Danemarca, precum și în zonele rurale, chiar dacă
feroviare de mare viteză. Totuși, în toate regiuni- într-o măsură mai mică. Este astfel susținută ideea
le NUTS 3, performanța transportului feroviar este dezvoltării în continuare a infrastructurii favorabile
mai mică decât cea a transportului rutier (a se ve- bicicletelor în jurul gărilor.
dea mai jos), ceea ce nu prea încurajează oamenii
să călătorească cu trenul, mai ales dacă trebuie să
se deplaseze frecvent. 2.2 Performanța transportului rutier
este mai mare decât cea a transportului
Performanța transportului feroviar se îmbună- feroviar, însă rămâne scăzută în unele
tățește semnificativ în cazul în care călătoria
cu trenul este combinată cu o deplasare scurtă state membre și în zonele rurale
cu bicicleta în locul unei deplasări scurte pe jos
(Harta 4.4). Astfel, indicatorul mediu de perfor- În 2018, performanța transportului rutier16 cu au-
manță în UE crește de la nouă la 21, iar proporția toturismul varia substanțial între statele membre,
populației cu acces la un indicator de performanță fiind cea mai ridicată în Belgia și în Țările de Jos
peste 20 crește la 40 %. Într-o serie de regiuni me- (Figura 4.9). Ambele țări sunt relativ mici și extrem
tropolitane din Franța și Germania, inclusiv Berlin de urbanizate, având o rețea rutieră densă. Malta
și Paris, indicatorul de performanță pentru trans- și Cipru sunt pe locul al treilea, respectiv al patru-
portul feroviar ajunge la circa 80 sau chiar peste. lea, reflectând faptul că ambele insule sunt relativ
Totuși, performanța transportului feroviar rămâne mici și se poate ajunge la majoritatea destinațiilor
mai scăzută decât cea a transportului rutier în toa- în decurs de 90 de minute. Portugalia și Spania,
te regiunile.
16 Pentru o descriere a indicatorului de performanță a transportului,
a se vedea Caseta 4.2.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
116
REGIOgis
Harta 4.5 Performanța transportului cu autoturismul pe regiuni NUTS 3, 2018

Populația la care se poate ajunge după o călătorie cu durata de o oră și 30 de minute / populația de pe o rază de 120 km x 100
0 - 20 70 - 80
20 - 40 80 - 90
40 - 50 90 - 100 EU-27 = 81,5
Sursa: REGIO-GIS, Eurostat, JRC, TomTom.
50 - 60 > 100
0 500 km

Figura 4.9 Accesibilitatea, proximitatea și performanța transportului cu autoturismul, 2018

Accesibilitatea (axa din stânga) Proximitatea (axa din stânga) Performanța (axa din dreapta)
20 120
Performanța transportului cu autoturismul

18 110
16 100
Populația în milioane
14 90
12 80
10 70
8 60
6 50
4 40
2 30
0 20
RO SK BG PL HR HU CZ LV EE LT SI AT IE EL FI SE IT DK LU FR PT DE ES CY MT NL BE EU-
27
Accesibilitatea este definită ca populația la care se poate ajunge efectuând o călătorie cu autoturismul cu durata de până la 90 de minute,
proximitatea ca populația care trăiește pe o rază de 120 km, iar performanța transportului cu autoturismul este calculată ca raportul
accesibilitate/proximitate (a se vedea și Caseta 4.2).
Sursa: REGIO-GIS.
două state membre în care, timp de mai multe cauza zonelor montane în care rețeaua rutieră
decenii, s-au făcut investiții substanțiale ale poli- este supusă constrângerilor geografice17.
ticii de coeziune în infrastructura de transport, au 117
acum o performanță a transportului rutier peste Există o legătură strânsă între accesibilitate și pro-
media UE, similară cu cea a Germaniei și a Franței. ximitate în statele membre. Accesibilitatea, de una
Performanța transportului rutier este cea mai scă- singură, nu este un indicator adecvat al perfor-
zută în Slovacia și Bulgaria, deoarece rețelele lor manței transportului rutier, deoarece este deter-
rutiere nu sunt încă complet dezvoltate, dar și din minată, în mare măsură, de proximitate (și anume,
Caseta 4.4 Creșterea lungimii autostrăzilor din ultimii

ani variază semnificativ între statele membre
Investițiile în autostrăzi noi pot contribui la creș- mare în statele membre estice, unde existau com-
terea accesibilității și a performanței transportului parativ mai puține autostrăzi la începutul perioadei.
rutier. Accesibilitatea și performanța
transportului rutier sunt legate sta- Figura 4.10 Lungimea autostrăzilor, 2006-2019
tistic de densitatea autostrăzilor și
de ponderea acestora în rețeaua ru- 400
2013 2019
tieră, în ansamblul ei.

350
În perioada 2006-2019, lungimea
autostrăzilor a crescut în toate state- 300
2006 = 100
le membre, cu excepția Ciprului, unde

250
a rămas neschimbată (Figura 4.10).
Există însă o variație semnificativă 200
între statele membre: lungimea au-
tostrăzilor din Irlanda și România a 150
crescut de aproape patru ori în aceas-

100
tă perioadă, în timp ce în Austria, IE RO PL HU CZ BG EE SK FI LT ES DK SE HR PT LU SI FR NL IT DE AT CY
Germania, Italia, Țările de Jos, Franța
BE, LV, EL, MT: nu există date. DK, ES și IT: 2018.
și Slovenia, creșterea a fost de sub Sursa: Eurostat [road_if_motorwa].
10 %. Creșterea a fost, în medie, mai
17 În plus, ar putea exista și constrângeri economice, întrucât dru-

murile din zonele muntoase implică costuri mai mari de construc-
ție și întreținere.
Figura 4.11 Performanța transportului rutier cu autoturismul în funcție de gradul

de urbanizare de nivel 2, 2018
BE
Mărimea bulinei reprezintă ponderea populației naționale care trăiește în zonă NL
FI
110 MT FR DE
CY PT ES
SE IT
Populația la care se poate ajunge pe cale
populația de pe o rază de 120 km x 100
100 IE EL DK LU
rutieră după o călătorie de 1h30min /
LT SI
AT
90
HU LV EE CZ
80 PL BG HR
70 SK
60 RO
Orașe mari
50
Orașe mici
40 Suburbii
Sate
30 Zone rurale dispersate
Predominant nelocuite
20
Țările sunt ierarhizate după valoarea orașelor mari.
Sursa: REGIO-GIS.
câți oameni trăiesc în apropiere). De exemplu, în La fel ca în cazul transportului feroviar, perfor-
Finlanda sau în Suedia, accesibilitatea este de pes- manța transportului rutier diferă în funcție de gra-
118 te două ori mai mică decât în Polonia, însă acest dul de urbanizare. Orașele mari înregistrează cea
lucru nu înseamnă că Suedia sau Finlanda ar avea mai mare performanță în toate statele membre.
nevoie de mai multe investiții în drumuri pentru Această performanță nu doar că reflectă călători-
a recupera din decalaj. Performanța transportu- ile intra-urbane, ci și depinde, în mare măsură, de
lui rutier arată că, în Finlanda și Suedia, se poate durata călătoriilor între oraș și zonele învecinate
ajunge la circa 80 % din populația de pe o rază de de pe o rază de până la 120 km, care pot include și
120 km după o călătorie cu durata de până la 90 zone rurale. În pofida performanței lor, în general,
de minute, față de doar 62 % în Polonia. ridicate, există diferențe semnificative între ora-
șele mari din diferite state membre (Figura 4.11).
Performanța transportului rutier cu autoturismul În timp ce în Țările de Jos, Belgia, Finlanda,
variază, de asemenea, substanțial între regiunile Germania și Franța, indicatorul de performanță
din statele membre, atât în cele mai puțin dez- pentru transportul rutier depășește 100, acesta
voltate (îndeosebi în Bulgaria, Grecia și Polonia), este sub 75 în România, Slovacia, Bulgaria, Polonia
cât și în cele mai dezvoltate (îndeosebi în Franța și Croația. În plus, în aceste din urmă state mem-
și Finlanda) (Harta 4.5). Performanța transportului bre, există diferențe însemnate în materie de per-
rutier tinde să fie relativ scăzută în regiunile din formanță între cele trei tipuri de zone urbane, da-
estul Europei și ridicată în regiunile dens populate torită performanței scăzute din orașele mici și din
din Țările de Jos și din Belgia, precum și în multe suburbii. Există diferențe semnificative în această
regiuni spaniole. În multe dintre acestea din urmă, privință și în multe alte state membre. În unele
deși nu sunt, în medie, dens populate, populația dintre acestea, diferențele reflectă densitatea me-
este concentrată în orașe mari și mici și în sate die scăzută a populației și distanțele mari dintre
cu o densitate mare a populației, rețelele rutiere așezări, îndeosebi în Finlanda și Suedia.
decente oferind acces la o mare parte a populației
după un timp de conducere de până la 90 de mi- Cele trei tipuri de zone rurale au cea mai scăzută
nute. Majoritatea regiunilor metropolitane ale ca- performanță a transportului rutier în toate statele
pitalelor au o performanță ridicată a transportului membre, însă acest lucru nu indică neapărat o lip-
rutier, care iese în evidență mai ales în Bulgaria, să a drumurilor. În fapt, rețeaua rutieră pe cap de
Croația, România și Slovacia, unde performanța locuitor este de patru ori mai lungă în sate decât
generală a transportului rutier este scăzută. în orașele mari, de 10 ori mai lungă în zonele ru-
rale dispersate și de 20 de ori mai lungă în zonele
Caseta 4.5 Performanța transportului este mai scăzută în zonele frontaliere

Unul din șapte locuitori ai UE trăiește pe o distanță Comparativ cu transportul rutier, transportul feroviar
de 25 km de o frontieră națională terestră. Deși po- transfrontalier este îngreunat de o serie de obstacole
litica UE în domeniul transporturilor acordă o atenție suplimentare care țin de interoperabilitatea tehnică,
deosebită investițiilor în infrastructura transfronta- coordonarea mersului trenurilor și chestiuni admi-
lieră și conectivității acesteia, performanța trans- nistrative, printre alți factori. Prin urmare, în pofida
portului rutier este mai scăzută în zonele frontaliere accentului pus de politica UE în domeniul transportu-
decât în alte zone (Figura 4.12a). Diferența este mai lui pe remedierea acestor probleme, spațiul feroviar
pronunțată în zonele rurale. În orașele mari și mici și european se confruntă încă cu numeroase lacune la
în suburbii, performanța transportului rutier prezin- frontierele terestre continentale, unde rețelele ferovi-
tă o mai mare similitudine între zonele frontaliere și are naționale nu sunt conectate corespunzător. Astfel,
celelalte zone. Pe lângă complexitatea coordonării diferența de performanță a transportului feroviar între
infrastructurii transfrontaliere, performanța scăzu- zonele frontaliere și cele nefrontaliere este mai mare
tă din zonele frontaliere este afectată și de obsta- decât în cazul transportului rutier (Figura 4.12b),
colele naturale de-a lungul frontierelor, cum ar fi aceasta fiind și mai evidentă dacă este privită în rela-
munții sau râurile majore. Astfel, unele dintre cele ție cu performanța medie mai scăzută a transportului
mai slabe performanțe le întâlnim în apropierea feroviar. Performanța mai scăzută a transportului fe-
frontierelor din zonele muntoase (Polonia-Slovacia, roviar în zonele transfrontaliere este mai pronunțată
Austria-Italia, Bulgaria-Grecia) sau de-a lungul unei în cazul orașelor mari și mici și al suburbiilor. Acest lu-
frontiere fluviale (Bulgaria-România). În schimb, cele cru se poate datora faptului că rețelele feroviare sunt,
mai bune performanțe le regăsim în zonele plate în majoritatea cazurilor, concepute în primul rând să
și comparativ dens populate situate de-a lungul lege orașele mari și mici de suburbii, astfel că tocmai
frontierelor dintre statele membre Benelux, Franța în aceste zone se resimte cel mai puternic impactul
și Germania. legăturilor transfrontaliere care lipsesc. 119
Figura 4.12 Performanța transportului în zonele frontaliere și nefrontaliere în funcție

de gradul de urbanizare
a) Performanța transportului rutier, 2018 b) Performanța transportului feroviar, 2019
Zone frontaliere Alte zone Zone frontaliere Alte zone

100 20
80
15
60
10
40
5
20
0 0
Zone rurale Orașe mici și Orașe mari Zone rurale Orașe mici Orașe mari
suburbii și suburbii
Sursa: REGIO-GIS.
predominant nelocuite. O populație mai dispersa- state membre dens populate, precum și în Malta
tă înseamnă că sunt necesare mai multe drumuri și Cipru. În aceste state membre, zonele respective
pentru a asigura un anumit grad de acces. Drept tind să fie zone slab populate situate în apropierea
urmare, performanța transportului rutier este de- (sau chiar împrejurul) unor zone mai dens populate
osebit de scăzută în zonele rurale dispersate și sau mai bine conectate, mai degrabă decât să fie
în cele predominant nelocuite. Zonele rurale au o îndepărtate de acestea. Totuși, în majoritatea sta-
performanță a transportului rutier similară cu cea telor membre, performanța din zonele rurale este
a zonelor urbane numai în Belgia și Țările de Jos, considerabil mai scăzută decât în zonele urbane.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
120
REGIOgis
Harta 4.6 Puncte de încărcare a vehiculelor electrice, 2021

Puncte de încărcare la un milion de locuitori
0 100 - 200
1 - 25 200 - 400
25 - 50 > 400 Puncte de încărcare operaționale publice sau private (iulie 2021).
EU-27= 120,34
50 - 100 Sursa: DG REGIO pe baza datelor deschise ChargeMap.
0 500 km

Chiar și așa, există variații semnificative între la prețuri echitabile, accesibile și durabile pentru
statele membre: zonele rurale din statele mem- toți, alături de îmbunătățirea siguranței rutiere, în
bre nord-vestice și sudice, inclusiv din Germania, special prin extinderea rețelelor de transport pu-
Franța, Spania și Italia, au o performanță mai ri- blic, acordând o atenție deosebită nevoilor celor
dicată decât zonele similare din statele membre aflați în situații vulnerabile, mai ales femei, copii,
estice, cum ar fi România, Slovacia și Bulgaria. persoane cu dizabilități și în vârstă. Principalul
indicator folosit pentru măsurarea progreselor în
2.3 Implementarea punctelor atingerea acestei ținte este ponderea populației
cu acces ușor la o stație de transport public sau
de încărcare a vehiculelor
o gară, indiferent că este vorba despre autobuze,
electrice rămâne neuniformă tramvaie, metrouri sau trenuri, precum și frecven-
ța de deservire odată ajunsă acolo. Prezumția este
Tranziția către vehicule pe bază de combustibili al- că oamenii sunt dispuși să meargă pe jos până la
ternativi, necesară pentru reducerea dependenței 500 de metri pentru a ajunge la o stație de au-
de petrol și pentru atenuarea impactului transpor- tobuz sau de tramvai și/sau până la un kilometru
tului rutier asupra mediului, depinde de dezvolta- pentru a ajunge la o gară sau o stație de metrou.
rea unei rețele de infrastructură pentru astfel de
vehicule, mai ales puncte de încărcare electrică. Accesul la o stație de transport public situată pe
o astfel de distanță nu reprezintă o problemă
În 2021, numărul de puncte de încărcare era de în marea majoritate a centrelor urbane din UE
120 la un milion de locuitori. Cel mai mare număr (Harta 4.7). În peste jumătate dintre orașele incluse
de puncte de încărcare, raportat la populație, este în analiză, acest lucru este valabil pentru mai mult
în unele dintre regiunile alpine din Austria și Italia, de 95 % din populație. Numai în 12 dintre cele 384
în unele zone din Germania și din Țările de Jos și în de orașe analizate ponderea este sub 80 %, multe 121
câteva regiuni din Franța (Harta 4.6). Pe de altă par- fiind orașe mai mici din Țările de Jos, unde o ponde-
te, infrastructura de încărcare este relativ slab dez- re însemnată a călătoriilor din oraș este efectuată
voltată în regiunile din Lituania, Polonia, România, cu bicicleta. Mediile statelor membre variază de la
Bulgaria, Grecia, Cipru și Danemarca. Variația între 88 % în România până la 99 % în Luxemburg, pro-
regiunile din UE reflectă, în mare parte, diferențe- porția la nivelul întregii UE fiind, în medie, de 94 %
le între statele membre, mai degrabă decât dife- în orașele cu mai puțin de 100 000 de locuitori și
rențele din interiorul acestora, evidențiind astfel de 98 % în cele cu peste două milioane de locui-
importanța diferențelor între politicile naționale în tori. Se preconizează că accesul la stațiile de trans-
ceea ce privește infrastructura de încărcare. Totuși, port public în alte așezări (în afara orașelor) este
în unele state membre, există o variație regională mult mai scăzut decât în orașe, deși datele pentru
considerabilă, îndeosebi în Franța și în Spania. o astfel de analiză nu sunt ușor disponibile.
3.2 În orașe, la destinațiile din apropiere

3. Legăturile cu destinațiile se poate ajunge mult mai ușor cu
din apropiere: performanța bicicleta decât cu transportul public
transportului în orașe și în
zonele metropolitane Pe lângă accesul la stații de transport public si-
tuate la îndemână, frecvența de deservire și po-
3.1 Majoritatea locuitorilor din orașe pulația la care se poate ajunge reprezintă și ele
au un acces bun la transportul public aspecte-cheie ale mobilității durabile din orașe.
Subsecțiunea de față examinează performanța
Ce de al 11-lea obiectiv de dezvoltare durabilă transportului public din orașele UE, definită ca pon-
(ODD) al ONU este dezvoltarea orașelor și a așeză- derea populației dintr-un oraș pe o rază de 7,5 km,
rilor umane pentru ca acestea să fie deschise tutu- la care se poate ajunge după o călătorie de până
ror, sigure, reziliente și durabile. Transportul public la 30 de minute „din ușă în ușă”.
este important pentru atingerea acestui obiectiv.
Una dintre țintele obiectivului ONU este tocmai asi- Din cele 39 de orașe ale UE analizate, indicatorul
gurarea accesului la sisteme de transport sigure, de performanță a transportului public pentru
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
122
REGIOgis
Harta 4.7 Populația cu o stație de transport public pe o distanță de mers pe jos, 2018-2019
% din populație
< 80 < 100 000
80 - 85 100 000 - 250 000
85 - 90 250 000 - 500 000 Indicatorul ODD 11.2.1 al ONU: o stație de autobuz sau de tramvai pe o distanță
de 500 m și/sau o gară sau o stație de metrou pe o distanță de 1 km.
90 - 95 500 000 - 1 000 000 Sursa: operatorii de transport public, UIC, Eurostat, INS, Atlasul urban Copernicus
2018, OpenStreetMap, TomTom, REGIO-GIS.
>= 95
1 000 000 - 5 000 000
nu există date
>= 5 000 000 0 500 km

Figura 4.13 Performanța deplasării cu În fiecare dintre cele 39 de orașe analizate, perfor-
bicicleta și a transportului public pentru manța deplasării cu bicicleta pentru călătoriile pe
călătorii de până la 30 de minute, 2018* distanțe scurte este mult mai mare decât cea a
Transport public Deplasare cu bicicleta
transportului public, în sensul în care se poate ajun-
Luxemburg ge la mult mai mulți oameni pe o rază de 7,5 km în
Cluj-Napoca decurs de 30 de minute. Lipsa timpilor de așteptare,
Ljubljana
Tallinn inerenți în utilizarea transportului public, reprezintă
Gent
Kaunas o parte importantă a diferenței. Totuși, trebuie re-
Anvers marcat că nu toate străzile din orașe sunt adecvate
Barcelona
Fürth pentru deplasarea cu bicicleta, iar analiza exclude
Torino
Haga drumurile pe care mersul cu bicicleta este interzis
Budapesta (în principal, autostrăzile urbane) și este ajustată
Bruxelles
Toulouse pentru vitezele atinse pe străzile în pantă. Ușurința
Genova cu care se pot utiliza bicicletele depinde și de mă-
Viena
Poznań surile de sprijin aferente, sub forma pistelor pentru
Łódź
Lyon biciclete, a restricțiilor de trafic și a limitărilor de vi-
Riga
Zagreb
teză. Întrucât acestea nu sunt luate în considerare
Vilnius aici, indicatorul poate fi considerat drept o măsură
Bordeaux
Köln a performanței potențiale a deplasării cu bicicleta.
Varșovia Performanța efectivă depinde de măsura în care
Copenhaga
Berlin sunt oferite astfel de forme de sprijin, precum și de
Madrid sprijinul general pentru deplasarea cu bicicleta.
Helsinki
Paris
Hamburg 123
Praga În pofida diferențelor de performanță între trans-
Atena portul public și deplasarea cu bicicleta, există o oa-
Rotterdam
Roma recare consecvență în ierarhia orașelor cu privire
Stuttgart
Amsterdam la cele două. La fel ca în cazul transportului pu-
Stockholm blic, orașele Cluj-Napoca (România) și Luxemburg
Dublin
sunt în topul ierarhiei performanței deplasării cu
0 20 40 60 80 100 bicicleta (cu valori apropiate de 100), în timp ce
% din populație care trăiește pe o distanță
de 7,5 km, care poate fi parcursă în decurs
Tallinn, Ljubljana și Gent au și ele performanțe re-
*Anul exact de referință variază de la un stat membru la altul, însă
lativ ridicate în ceea ce privește atât deplasarea cu
majoritatea datelor se referă la 2018. Orașele sunt ierarhizate în funcție bicicleta, cât și transportul public.
de performanța medie a transportului public și a deplasării cu bicicleta.
Sursa: DG REGIO.
3.3 Performanța autoturismelor în
zonele metropolitane este puternic
călătoriile care pot fi întreprinse în decurs de
30 de minute are o valoare medie modestă – 29 afectată de congestia traficului
(Figura 4.13), ceea ce înseamnă că un locuitor din
oraș poate ajunge la 29 % din populația care tră- Deși stimularea adoptării unor moduri de trans-
iește pe o rază de 7,5 km, după o călătorie de până port mai sustenabile (alături de crearea de sinergii
la 30 de minute, cu mijloacele de transport public. între acestea și facilitarea multimodalității) este
Indicatorul variază însă de la 13 în Dublin la 48 în una dintre pietrele de temelie ale politicii UE în do-
Luxemburg. meniul transportului urban, autoturismele rămân
principala formă de deplasare în majoritatea ora-
Facilitarea unei mobilități urbane durabile nu în- șelor, reprezentând, în medie, două treimi din călă-
seamnă numai asigurarea unui serviciu de trans- toriile efectuate de cei care fac naveta.
port public eficient. Mersul pe jos și cu bicicleta,
dar și alte forme de micro-mobilitate sunt potrivite Media indicatorului de performanță a transportului
pentru efectuarea unor călătorii pe distanțe scurte rutier cu autoturismul în condiții de circulație liberă
în orașe, iar încurajarea lor poate contribui la redu- (adică fără congestie) în 257 de zone metropolita-
cerea congestiei traficului. ne selectate din UE este 430 și variază între 800
în Madrid și 100 în Timișoara (România). Cele mai
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
124
REGIOgis
Harta 4.8 Performanța transportului rutier cu autoturismul în condiții de circulație liberă

în principalele ZUF, 2017 Populația ZUF
Populația la care se poate ajunge în decurs de < 500 000
30 de minute / populația de pe o rază de 10 km x 100
500 000 - 1 000 000 Performanța se referă la
< 200 populația din cadrul ZUF.
1 000 000 - 2 000 000 ZUF cu o populație de peste
200 - 300 250 000 de locuitori.
2 000 000 - 4 000 000 Sursa: Christodoulou et al. (2020).
300 - 400
4 000 000 - 6 000 000
400 - 500
500 - 600 >= 6 000 000 0 500 km
>= 600
Caseta 4.6 Impactul congestiei în decursul zilei

Performanța transportului rutier în câteva zone me- celor care fac naveta zilnic și de modurile de trans-
tropolitane selectate din UE1 urmează un tipar dis- port folosite de aceștia. Orașele Bruxelles și Madrid
tinct în decursul zilei, reflectând în mod clar impactul se confruntă cu declinuri deosebit de accentuate ale
vârfurilor de trafic de dimineața și seara asupra vite- performanței ca urmare a congestiei. Atât cu ocazia
zelor de deplasare (Figura 4.14). Pentru fiecare dintre vârfului de trafic de dimineață, cât și a celui de sea-
cele patru zone metropolitane analizate, efectul con- ră, performanța în Bruxelles scade sub cea a Craco-
gestiei traficului asupra performanței transportului viei. În decursul zilei, între vârful de dimineață și cel
rutier este mai mare în cazul vârfului de trafic dintre de seară, performanța rămâne mai scăzută decât
orele 7:00 și 9:00 decât în cazul celui de seară. Acest după vârful de seară și comparativ cu noaptea, in-
lucru s-ar putea datora faptului că mersul la școală dicând faptul că nu se ating niciodată vitezele de
se combină cu naveta dimineața, însă nu și seara, circulație liberă în această perioadă.
ar putea exista o mai mare
flexibilitate în legătură cu Figura 4.14 Variațiile orare ale performanței transportului rutier
ora călătoriei de întoarcere cu autoturismul în decursul unei zile în Bruxelles, Cracovia, Madrid
sau s-ar putea produce mai și Sevilla, 2017
puține ambuteiaje atunci Bruxelles Cracovia Sevilla Madrid
1 000
când deplasarea se face
dinspre centrul orașului
800
către periferie decât invers
(întrucât capacitatea dru-
600
murilor din afara orașelor
tinde a fi mai mare decât 400
în interiorul acestora, iar 125
autoturismele se pot de- 200
plasa mai ușor și mai re-
pede dintr-un spațiu mai 0
restrâns într-un spațiu mai 0:00 6:00 12:00 18:00 0:00
mare decât invers). Performanța transportului rutier este definită ca populația unei ZUF la care se poate ajunge efectuând
o călătorie cu durata de până la 30 de minute împărțită la populația de pe o rază de 10 km x 100.
Performanța transportului Sursa: JRC.
rutier în orașe depinde, în
mare măsură, de numărul
1 Cele patru zone metropolitane au fost selectate în baza faptului că variază semnificativ în ceea ce privește situarea lor geografică,
mărimea, situația infrastructurii și nivelurile de congestie.
ridicate niveluri de performanță se înregistrea- în zonele metropolitane. Una dintre consecințe, pe

ză în orașele din Spania, Franța, Danemarca și lângă creșterea numărului deținătorilor de autotu-
Germania, iar cele mai mici în orașele din România, risme și a utilizării acestora, este congestia rutieră.
Malta și Cipru (Harta 4.8). Congestia variază semnificativ în timp și de la un
loc la altul și are o influență puternică asupra acce-
În general, performanța transportului rutier cu au- sibilității și a performanței transportului cu autotu-
toturismul tinde să fie mai mare cu cât zona me- rismul, afectând atât navetele între oraș și zonele
tropolitană este mai populată. Totuși, corelarea din împrejurimi, cât și călătoriile efectuate în cadrul
între populația totală și performanță nu este una orașului. Cu toate acestea, creșterea capacității
foarte strânsă, astfel că în multe orașe mai mici drumurilor nu reduce neapărat congestia pe ter-
din Spania, Franța și Germania (cum ar fi Zaragoza, men mediu, întrucât oamenii tind a reacționa prin
Rennes și Braunschweig), performanța este foarte efectuarea de călătorii pe distanțe mai lungi și mai
ridicată. frecvente cu autoturismul. Călătoriile mai frecvente
cu autoturismul și pe distanțe mai lungi sporesc,
Tendințele demografice pe termen lung arată o de asemenea, emisiile de GES și poluarea aerului.
creștere continuă a ponderii populației care trăiește Dintre cele 257 de zone metropolitane analizate
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
126
REGIOgis
Harta 4.9 Efectul congestiei asupra performanței transportului rutier cu autoturismul

în principalele ZUF, 2017
Variația populației la care se poate ajunge în decurs de Populația ZUF Performanța se referă la populația
din cadrul ZUF.
30 de minute / populația de pe o rază de 10 km x 100 < 500 000 ZUF cu o populație de peste
< -250 250 000 de locuitori.
500 000 - 1 000 000
Diferența între congestia la
-250 - -200 1 000 000 - 2 000 000 momentul vârfului de trafic de
dimineață și circulația liberă.
-200 - -150 2 000 000 - 4 000 000 Sursa: Christodoulou et al. (2020).
-150 - -100
4 000 000 - 6 000 000
-100 - 0
0 500 km
>= 0 >= 6 000 000
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
127
REGIOgis
Harta 4.10 Decesele cauzate de accidente rutiere, 2018-2019

Decese la un milion de locuitori
< 15
15 - 25
25 - 35 EU-27 = 52,7
Ținta UE pentru 2030 este o reducere cu 50 % față de 2019,
35 - 50 însemnând circa 25 de decese cauzate de accidente rutiere
la un milion de locuitori.
50 - 70 Sursa: Eurostat (tran_r_acci).
> 70
0 500 km

aici, impactul congestiei asupra performanței în medie, mai mare în regiunile mai puțin dezvolta-
transportului rutier este cel mai ridicat în unele din- te (69,9) decât în cele de tranziție (56,7) și în cele
tre cele mai mari orașe, printre care Paris, Milano, mai dezvoltate (40,3). Regiunile cu cele mai mari
Toulouse, München, Madrid și Bruxelles (Harta 4.9). cifre – peste 90 de decese la un milion de locui-
Acesta reflectă volumul de trafic generat de na- tori – sunt situate, în principal, în statele membre
vetă, numai Milano aplicând taxe de congestie. În estice și sudice, mai ales în România, Portugalia,
schimb, în multe dintre zonele metropolitane mai Grecia, Bulgaria, Croația și Polonia. Totuși, rate-
mici din UE, congestia la orele de vârf are un im- le deceselor în provinciile belgiene Luxemburg și
pact aproape imperceptibil asupra performanței. Namur sunt la fel de ridicate – 122, respectiv 107
decese în accidente rutiere la un milion de locui-
Deși câștigurile ar putea fi mai mari în unele zone tori. Rata este considerabil mai scăzută în regiuni-
metropolitane comparativ cu altele, congestia ar le capitalelor. Este cazul regiunilor din nord-vestul
putea fi redusă substanțial prin creșterea ponde- UE, îndeosebi Wien, Berlin, Stockholm, Région de
rii călătoriilor efectuate folosind transportul public Bruxelles-Capitale și Helsinki-Uusima, care, ală-
și bicicleta. Îndeosebi bicicleta oferă o alternativă turi de Comunidad de Madrid, au printre cele mai
rapidă și ecologică la autoturisme în orașe (după scăzute rate ale deceselor dintre toate regiunile.
cum se arată mai sus). Este și cazul regiunilor capitalelor din estul UE,
cum ar fi Praha, Budapest, Warszawski stołeczny
și București-Ilfov, unde ratele nu sunt la fel de scă-
3.4 Numărul deceselor cauzate de zute, dar sunt, totuși, mult mai mici decât în alte
accidentele rutiere rămâne prea regiuni din statele membre respective.
ridicat în majoritatea regiunilor
Numărul mai mic de decese din regiunile capitalelor
128 UE, însă multe orașe și-au atins ar putea reflecta o corelare mai generală între sigu-
ținta de reducere pentru 2030 ranța rutieră și gradul de urbanizare dintr-o regiune.
Datele pentru 771 de orașe din UE arată că rata
Tranziția către o mobilitate durabilă este legată de medie a deceselor înregistrate în orașe (33,6 la un
reducerea accidentelor rutiere. În primul rând, deoa- milion de locuitori) este mult mai scăzută decât rata
rece un număr mai mic de accidente rutiere repre- generală din UE (52,7) (Harta 4.11). Acest lucru se
zintă unul dintre aspectele unui sistem de transport poate datora faptului că vitezele de deplasare sunt
durabil. În al doilea rând, o creștere a siguranței ruti- mai mici în zonele urbane, la fel și gradul de utilizare
ere ar putea impulsiona mersul pe jos sau utilizarea a autoturismelor, datorită disponibilității transportu-
bicicletelor, ceea ce, la rândul său, ar contribui la lui public, iar călătoriile sunt, în medie, mai scurte
o mobilitate durabilă. Obiectivul pe termen lung al decât în alte zone. Ratele medii ale deceselor cau-
UE este să se apropie de zero decese cauzate de zate de accidentele rutiere sunt mai mari în statele
accidentele rutiere până în 2050 („viziunea zero”). membre din estul UE, deși multe orașe din Italia și o
În acest sens, ținta este reducerea cu 50 % a numă- serie de orașe din Belgia, Franța și Spania au și ele
rului de decese cauzate de accidentele rutiere între rate ridicate. Orașele mai mari tind să aibă rate mai
2020 și 203018 ori o reducere până la mai puțin de scăzute decât orașele mai mici, iar capitalele ies în
25 de decese cauzate de accidentele rutiere la un evidență prin ratele lor deosebit de reduse.
milion de locuitori până în 203019.
Decesele cauzate de accidentele rutiere în UE au 4. Conexiunile în bandă

scăzut cu aproape 40 % între 2008 și 2018. Totuși, largă arată un decalaj între
numărul deceselor era încă, în medie, de 52,7 la
un milion de locuitori în 2018, adică de peste două mediul urban și cel rural
ori mai mult decât ținta pentru 2030, deși există
diferențe semnificative între regiuni (Harta 4.10). Accesul la rețele de telecomunicații de mare ca-
Rata deceselor cauzate de accidentele rutiere este, pacitate reprezintă un factor-cheie al competitivi-
tății și al potențialului de dezvoltare a regiunilor
18 Comisia Europeană (2019c). UE. Furnizarea de servicii digitale și capacitatea
19 S-a convenit cu statele membre să se folosească 2019 drept an de a funcționa cu succes într-un mediu econo-
de referință, în temeiul faptului că 2020 a fost un an de excepție, mic globalizat necesită din ce în ce mai mult co-
cu o scădere de 17 % a numărului de decese între 2019 și 2020. nexiuni în bandă largă rapide și performante.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
129
REGIOgis
Harta 4.11 Decesele cauzate de accidente rutiere în orașe, 2018-2019

Decese la un milion de locuitori Populația urbană
< 15 < 100 000
15 - 25 100 000 - 250 000 Cele mai recente date disponibile (între 2013 și 2019).
Ținta UE pentru 2030 este o reducere cu 50 % față de 2019,
25 - 35 250 000 - 500 000 însemnând circa 25 de decese cauzate de accidente rutiere
la un milion de locuitori.
35 - 50 500 000 - 1 000 000 Sursa: Eurostat (urb_ctran) și DG MOVE (baza de date CARE).
50 - 70
1 000 000 - 5 000 000
>= 70
nu există date 0 500 km
>= 5 000 000
Figura 4.15 Gospodării cu abonamente la internet în bandă largă în funcție de gradul

de urbanizare, 2016 și 2020
Orașe mari (2020) Orașe mici și suburbii (2016) Orașe mici și suburbii (2020)
Zone rurale (2016) Zone rurale (2020) Orașe mari (2016)
100
90
% din toate gospodăriile
80
70
60
50
40
EU- ES FI NL DE SE DK CY LU SI HU IE AT EE HR RO BE CZ PL LV MT FR IT LT PT BG EL SK
27
Franța: 2016 și 2019. Cifra UE pentru 2020 este o estimare.
Sursa: Eurostat [isoc_ci_it_h], calculele DG REGIO.
În general, regiunile puternic dezvoltate sunt deja 4.1 Ratele de abonare la

bine înzestrate în acest sens, însă există încă la- conexiuni în bandă largă sunt
130 cune importante în multe dintre regiunile mai puțin mai scăzute în zonele rurale
dezvoltate. Dacă nu este corectată, această diferen-
ță legată de conexiunile în bandă largă poate spori Între 2016 și 202020, ponderea gospodăriilor din UE
și mai mult disparitățile regionale în ceea ce priveș- cu abonamente la conexiuni în bandă largă a cres-
te creșterea economică și nivelurile de prosperitate. cut de la 82 % la 89 %. Creșterea a fost ușor mai
Aceasta deoarece regiunile puternic dezvoltate dis- însemnată în zonele rurale (9 pp) decât în orașele
pun deja de infrastructura necesară pentru a putea mari și mici și în suburbii (7 pp) (Figura 4.15). Cu toa-
culege roadele și a fi competitive într-o economie te acestea, ponderea a rămas mai ridicată în orașe-
tot mai digitalizată, în timp ce regiunile mai puțin le mari (92 %) comparativ cu zonele rurale (85 %),
dezvoltate riscă să fie excluse într-o măsură tot mai orașele mici și suburbiile situându-se între cele două
mare de la oportunitățile economice. (90 %). Acest tipar este valabil în majoritatea state-
lor membre, deși există și unele excepții cu diferențe
mici între tipurile de zone, în principal în statele
Caseta 4.7 Datele referitoare la membre mai mici și/sau dens populate cu mai puține
vitezele conexiunilor în bandă largă zone îndepărtate, cum ar fi statele membre Benelux,
Danemarca, Malta și Cipru. Totuși, în Germania,
Datele cuprinzătoare referitoare la vitezele co- Slovacia și Polonia, ponderea gospodăriilor cu cone-
nexiunilor în bandă largă din UE sunt furnizate
xiuni în bandă largă este similară în cazul orașelor
de Ookla pentru GoodTM și conțin informații des-
mari și mici, al suburbiilor și al zonelor rurale.
pre sute de milioane de teste ale vitezei conexi-
unilor, inițiate de consumatori (Speedtest®), pen-
tru ultimul trimestru din 2020. Secțiunea de față După cum era de așteptat, ponderea gospodăriilor
utilizează viteza medie testată la nivelul LAU conectate a crescut între 2016 și 2020 în întreaga
(unității administrative locale) ca bază pentru UE21. În acești patru ani, a existat o oarecare con-
analiză. Trebuie menționat că datele de testare vergență a ponderii în UE, creșterea fiind mai mare
a vitezei nu oferă informații despre acoperirea în statele membre în care ponderea inițială a fost
conexiunilor în bandă largă sau despre numărul relativ scăzută.
de abonamente per gospodărie. De asemenea,
viteza efectivă a conexiunilor poate varia în ca-
drul aceleiași LAU. 20 Cifra pentru 2020 aferentă UE este o estimare.
21 Luxemburg și-a schimbat în 2018 metodologia de concepere a
anchetelor și de colectare a datelor: prin urmare, ponderile din
2016 și din 2020 nu sunt comparabile.
Figura 4.16 Populația în funcție de viteza Comisia a prezentat viziunea sa pentru 2030 de a
medie testată a conexiunii în bandă largă le conferi cetățenilor și mediului de afaceri putere
în unitatea administrativă locală (LAU) de acțiune în tranziția digitală, stabilind noi ținte
respectivă, 2020 pentru ca „toate gospodăriile europene să dispună
între 0 și 30 Mbps între 30 și 100 Mbps peste 100 Mbps
de o rețea gigabit, iar toate zonele populate, de 5G”.
EE
CY
În ceea ce privește țintele pentru 2020, numai în
SI
patru state membre (Danemarca, Lituania, Malta
EL și Țările de Jos) întreaga populație trăia într-o LAU
AT cu viteze testate ale conexiunii în bandă largă de
CZ peste 30 Mbps la sfârșitul anului 2020 (a se vedea
SK Caseta 4.7), iar în alte cinci state membre propor-
IT ția era de peste 99 % din populație (Figura 4.16).
BG În Slovacia și Grecia, peste un sfert din populație
FI trăia încă într-o zonă în care viteza conexiunilor
HR era de sub 30 Mbps și doar în nouă state membre
DE majoritatea gospodăriilor erau situate într-o zonă
LV
cu viteze de peste 100 Mbps. În Estonia, Cipru,
PL
Slovenia, Grecia, Austria și Cehia, mai puțin de
LT
10 % din populație trăia în astfel de zone. Acești
BE
MT
indicatori sugerează că numai Danemarca și Țările
IE
de Jos au atins ambele ținte ale UE, însă Suedia
RO și Luxemburg sunt și ele foarte aproape. Se pare
că 13 state membre nu atins niciuna dintre aceste 131
HU
FR ținte. Acest lucru înseamnă că ritmul de instalare a
PT conexiunilor în bandă largă a fost prea lent în mul-
SE te state membre pentru atingerea țintei aferente
ES anului 2020.
LU
NL Vitezele medii testate ale conexiunilor în ban-
DK dă largă arată tipare spațiale specifice, vitezele
0% 20 % 40 % 60 % 80 % 100 % de peste 30 Mbps în orașe și în împrejurimi fiind
Viteza se referă la viteza medie testată a celui mai rapid comune în toate statele membre (Harta 4.12).
tip de conexiune în bandă largă (fixă sau mobilă) în LAU. În afara orașelor, diferențele între statele mem-
Sursa: Ookla pentru GoodTM, JRC, calculele DG REGIO.
bre sunt mai pronunțate, vitezele conexiunilor fi-
ind de peste 30 Mbps pe întreg teritoriul Maltei, al
4.2 Viteza conexiunilor în bandă largă Țărilor de Jos, al Suediei și al Danemarcei și sub
este mai scăzută în zonele rurale 30 Mbps într-o mare parte a LAU din afara orașe-
lor din Letonia, Irlanda, Cehia, Slovacia și Grecia.
Viteza conexiunilor în bandă largă este un indicator Este evident un decalaj digital clar între zone în
al fiabilității conexiunilor la internet pentru unele multe state membre, inclusiv în Franța, Spania,
activități specifice, cum ar fi munca de la distanță. Polonia, Ungaria și România, unde vitezele (extrem
de) mari ale conexiunilor din orașe contrastează cu
În 2010, UE a stabilit drept țintă un „acces cu o vi- vitezele scăzute din alte zone.
teză de 30 Mbps sau mai mult pentru toți cetățenii
și cel puțin 50 % din gospodării să aibă o conexiune Există un decalaj semnificativ între orașe și zo-
de peste 100 Mbps” până în 202022. În comunica- nele rurale în ceea ce privește vitezele conexiu-
rea sa privind busola pentru dimensiunea digitală23, nilor în bandă largă (Figura 4.17 și Figura 4.18).
Aproape întreaga populație a UE din orașe trăiește
22 O viteză a conexiunii de 30 Mbps este suficientă pentru ca un
membru al gospodăriei să poată desfășura activități online tipice
în LAU cu viteze testate ale conexiunilor de peste
gospodăriei, inclusiv telemuncă și învățare online. Totuși, viteza 30 Mbps, iar o pondere considerabilă în LAU cu
necesară crește dacă există mai mulți utilizatori care desfășoară viteze de peste 100 Mbps. În schimb, în zonele
simultan activități. A se vedea, de exemplu: https://www.fcc.gov/
consumers/guides/broadband-speed-guide.
23 Comisia Europeană (2021e).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
132
REGIOgis
Harta 4.12 Viteza medie testată a conexiunilor în bandă largă în cadrul unităților
administrative locale, 2020
Mbps
< 30
30 - 100 Clasificarea se bazează pe viteza medie a celui mai rapid tip
de conexiune în bandă largă (fixă sau mobilă) din cadrul LAU.
>= 100 Sursa: Ookla pentru Good(TM), JRC, REGIO-GIS.
nu există date
0 500 km

rurale din întreaga UE, o pondere semnificativă viteze de peste 100 Mbps. În Franța, există dife-
a populației – în Grecia și în Slovacia, majori- rențe importante între zonele rurale: unul din cinci
tatea – trebuie să se descurce cu viteze de sub oameni din aceste zone are acces la viteze de pes-
30 Mbps. Numai în Danemarca și Luxemburg, te 100 Mbps, însă unul din trei dispune de o cone-
peste jumătate din populația rurală are acces la xiune limitată la sub 30 Mbps.
Figura 4.17 Populația din orașe și din zonele rurale, cu o viteză medie testată a conexiunii
în bandă largă în LAU respectivă de peste 30 Mbps, 2020
Zona rurală Orașe mari
100 %
80 %
60 %
40 %
20 %
133
0%
EU- LT MT NL DK SE LU FI EE BE HR SI AT BG DE IE HU PT IT RO ES PL LV FR CY CZ EL SK
27
Viteza se referă la viteza medie testată a celui mai rapid tip de conexiune în bandă largă (fixă sau mobilă) în LAU.
Figura 4.18 Populația din orașe și din zonele rurale, cu o viteză medie testată a conexiunii
în bandă largă în LAU respectivă de peste 100 Mbps, 2020
Zona rurală Orașe mari

100 %
80 %
60 %
40 %
20 %
0%
EU- DK LU SE NL ES HU PT FR RO BE DE IE HR FI PL SK CZ AT BG EL CY IT SI LT LV MT EE
27
Viteza se referă la viteza medie testată a celui mai rapid tip de conexiune în bandă largă (fixă sau mobilă) în LAU.
Portrete – Djomas/Shutterstock.com
Capitolul 5
O Europă mai socială și mai incluzivă

• Până la izbucnirea pandemiei de COVID-19, piețele muncii din statele membre și din regiunile
UE urmau o cale constantă de redresare în urma efectelor negative ale crizei economice
și financiare din 2008. Până în prezent, este vizibil doar un impact ușor al pandemiei de
COVID-19 asupra cifrelor legate de ocuparea forței de muncă și de șomaj. Între 2013 și 2020,
rata de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor cu vârsta între 20 și 64 de ani a
crescut cu 5 pp, ajungând la 72,5 %, cu 0,7 pp mai puțin decât în 2019.
• În 2020, rata de ocupare a forței de muncă a fost cu 5,5 pp sub ținta UE de 78 % pentru 2030.
Rata a fost mai mare în regiunile mai dezvoltate (76 %) decât în cele de tranziție (72 %), fiind
cea mai mică în regiunile mai puțin dezvoltate (67 %), deși, în acestea din urmă, a crescut cu
7 pp între 2013 și 2020.
• Între 2013 și 2020, șomajul a scăzut în toate statele membre ale UE, de la un vârf de 11,4 %
până la 7,1 % (în creștere de la 6,7 %, în 2019). Rata șomajului a fost cea mai ridicată în
regiunile mai puțin dezvoltate (8,8 %), urmate de regiunile de tranziție (7,9 %), fiind cea mai
scăzută în regiunile mai dezvoltate (5,6 %).
• În 2019, circa 91 de milioane de oameni din UE (20 % din populație) erau expuși riscului de
sărăcie sau de excluziune socială. Ponderea a fost ușor mai ridicată în zonele rurale (22 %) 135
decât în orașele mari (21 %) și în orașele mici și suburbii (19 %), însă a scăzut în toate cele
trei cazuri între 2012 și 2019.
• Migranții (definiți ca cei născuți în alte țări) sunt concentrați în regiunile din nord-vestul UE,
în principal în orașele mari, unde există mai multe oportunități economice, iar rețelele de
asistență sunt mai dezvoltate. Rata ocupării forței de muncă în rândul migranților din afara
UE a crescut, însă rămâne mai scăzută decât în cazul nativilor (62 % comparativ cu 74 % în
2020) în majoritatea regiunilor, îndeosebi în rândul celor cu studii superioare.
• Riscul de sărăcie și de excluziune socială în cazul celor născuți în afara UE este de două ori mai
mare decât în cazul nativilor, rata de deprivare materială fiind deosebit de ridicată.
• În pofida angajamentelor politice puternice pentru realizarea egalității de gen în UE, persistă
diferențe semnificative între femei și bărbați, în ceea ce privește diferite aspecte ale vieții.
În 2020, de exemplu, rata de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților cu vârsta între
20 și 64 de ani a fost cu 11 pp mai mare decât în cazul femeilor, aproape la fel ca în 2013.
• Dezavantajele cu care se confruntă femeile și câte pot realiza diferă semnificativ în UE,
femeile având cele mai multe realizări în regiunile nordice și fiind dezavantajate cel mai mult
în regiunile sudice și estice.
• Indicele regional de progres social al UE, conceput să măsoare aspecte ale stării de bine care
nu sunt reflectate pe deplin de PIB, arată că există variații considerabile între regiunile UE,
regiunile mai puțin dezvoltate având punctaje deosebit de mici, iar regiunile nordice având
performanțe bune.
Capitolul 5
O Europă mai socială și mai incluzivă
1. Înainte de izbucnirea pandemiei nivel (66 %, deși în creștere cu 7 pp față de 2013),
de COVID-19, piețele muncii din iar în regiunile de tranziție, rata medie a fost un-
deva la mijloc (72 %). Rata de ocupare a forței de
regiunile UE treceau printr-o muncă a crescut cel mai mult în regiunile mai puțin
perioadă de tendințe pozitive dezvoltate (recuperând din decalaje în regiunile din
estul UE și redresându-se în regiunile din Spania și
În 2019, înainte de pandemia de COVID-19, UE în- Portugalia), precum și în Irlanda, care a fost grav
registra cea mai mare rată a ocupării forței de mun- afectată de criza economică și financiară.
că și cea mai mică rată a șomajului din istoria sa1.
Pandemia a avut doar un impact ușor asupra aces- Între 2013 și 2020, șomajul a scăzut în toate sta-
tora2. În 2020, rata de ocupare a forței de muncă în tele membre ale UE, de la 11,4 % până la 7,1 %
rândul persoanelor cu vârsta între 20 și 64 de ani (după 6,7 % în 2019). S-a redus cel mai mult în
a fost doar ușor mai mică decât în 2019 (72,5 %, Grecia, Spania și Croația (cu 10 pp sau mai mult, în
în scădere cu doar 0,7 pp), însă cu 2,5 pp sub ținta fiecare caz). În 2020, șomajul a fost cel mai mare
UE de 75 % pentru 2020. Comisia a propus o țintă (8,8 %) în regiunile mai puțin dezvoltate, urmate
de creștere a ratei ocupării forței de muncă până la de regiunile de tranziție (7,9 %) și de cele mai dez-
cel puțin 78 % până în 20303. Până în 2020, numai voltate (5,6 %). În medie, cele mai mari rate ale
cinci state membre ale UE atinseseră deja aceas- șomajului s-au înregistrat în regiunile din sudul UE
136 tă nouă țintă: Suedia, Germania, Cehia, Estonia și (12 %), iar cele mai mici în regiunile din estul UE
Țările de Jos. (4,4 %) (Harta 5.3 și Harta 5.4).
În 2020, rata de ocupare a forței de muncă reve-

nise la nivelurile anterioare crizei în toate statele Caseta 5.1 Ce este deficitul
membre, cu excepția Greciei, unde a fost de 61 %, de pe piața forței de muncă?
cu 5 pp sub nivelul din 2008. În Ungaria, a fost
Deficitul de pe piața forței de muncă este definit
cu 14 pp mai mare decât în 2008, iar în Malta cu ca suma persoanelor cu vârsta între 15 și 74 de
18 pp mai mare. ani care nu sunt încadrate în muncă sau sunt
subocupate ca lucrători cu fracțiune de normă
Rata de ocupare a forței de muncă înregistrează și a forței de muncă suplimentare potențiale.
însă variații semnificative între regiuni (Harta 5.1 Aceasta din urmă include persoanele care sunt
și Harta 5.2) și în funcție de tipul regiunilor disponibile pentru a munci, dar care nu își ca-
(Tabelul 5.1). În 2020, aceasta a fost, în medie, de ută în mod activ un loc de muncă – „lucrători
76 % în regiunile mai dezvoltate, în timp ce în regi- descurajați” – și persoanele care își caută un loc
unile mai puțin dezvoltate a fost cu mult sub acest de muncă, dar care nu sunt imediat disponibile
(de exemplu, cele care așteaptă rezultatele unui
interviu de angajare).
1 Comisia Europeană (2020f), p. 13.
2 Deși piața muncii din UE a fost afectată semnificativ de pande- Deficitul de pe piața forței de muncă poate fi ex-
mie și de măsurile asociate de limitare a răspândirii, impactul s-a primat ca pondere din forța de muncă extinsă,
resimțit, în principal, asupra cifrelor trimestriale (mai degrabă de- aceasta din urmă incluzând nou-intrații potenți-
cât a celor anuale) privind ocuparea forței de muncă și asupra
numărului total de ore lucrate. Creșterea șomajului a fost ținută ali, precum și persoanele angajate și cele șome-
sub control datorită programelor de păstrare a locurilor de mun- re, după cum sunt definite în mod convențional.
că, introduse de guverne (Buletinul economic 8/2020 al Băncii
Centrale Europene și „Statisticile Eurostat explicate” referitoare Pentru mai multe detalii, a se vedea „Statisticile
la piețele muncii în contextul pandemiei de COVID-19 – statis- Eurostat explicate”:
tici trimestriale). Impactul crizei generate de COVID-19 asupra
numărului total de ore lucrate în regiunile UE a fost examinat la
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
Capitolul 1 din prezentul raport. explained/index.php?title=Labour_market_
3 Ca parte a planului de acțiune privind Pilonul european al dreptu- slack_%E2%80%93_annual_statistics_on_
rilor sociale, care a fost salutat de liderii UE, cu ocazia Summitului unmet_needs_for_employment.
social de la Porto din 7-8 mai 2021, și de Consiliul European, la
25 iunie 2021.
Capitolul 5: O Europă mai socială și mai incluzivă
Tabelul 5.1 Ratele de ocupare a forței de muncă și ratele șomajului în funcție de grupul de regiuni
și gradul de urbanizare, 2020 și variațiile între 2013-2020
Regiuni mai Regiuni de Regiuni UE
dezvoltate tranziție mai puțin
dezvoltate
Rata ocupării forței de muncă 2020 (%) 76,3 71,8 66,1 72,5
(% din populația cu vârsta Variația între 3,5 4,7 3,5 5,0
între 20 și 64 de ani) 2013-2020 (pp)
Rata șomajului 2020 (%) 5,6 7,9 8,8 7,1
(% din forța de muncă cu Variația între -2,6 -5,0 -6,9 -4,4
vârsta între 15 și 74 de ani) 2013-2020 (pp)
Nord-vestul Sudul UE Estul UE UE
UE
între 20 și 64 de ani) 2013-2020 (pp)
Rata șomajului 2020 (%) 5,4 12,0 4,4 7,1
Orașe mari Orașe mici Zone rurale UE
și suburbii
137
între 20 și 64 de ani) 2013-2020 (pp)
Rata șomajului 2020 (%) 8,0 6,9 5,9 7,1
Sursa: Eurostat [lfst_r_lfe2emprt] și [lfst_r_lfu3rt], calculele DG REGIO
Tabelul 5.2 Deficitul de pe piața forței de muncă în funcție de grupul de regiuni, 2020 și variațiile
între 2013-2020
Regiuni mai Regiuni de Regiuni UE
dezvoltate tranziție mai puțin
dezvoltate
Deficitul de pe piața 2020 (%) 12,9 16,4 11,9 14,5
forței de muncă
(% din forța de muncă extinsă)Variația între -4,2 -10,1 -9,6 -4,8
2013-2020 (pp)
Nord-vestul Sudul UE Estul UE UE
UE
Deficitul de pe piața 2020 (%) 13,2 11,8 12,3 14,5
forței de muncă
(% din forța de muncă extinsă)Variația între -1,7 -18,0 -3,5 -4,8
2013-2020 (pp)
Sursa: Eurostat [lfst_r_sla_ga], calculele DG REGIO
Rata șomajului este principalul indicator folosit cererea de forță de muncă. Conceptul de „deficit de
pentru a măsura subutilizarea forței de muncă în- pe piața forței de muncă” (a se vedea Caseta 5.1)
tr-o economie, însă aceasta oferă doar o imagine măsoară, în schimb, amploarea deplină a subutili-
parțială a proporției neconcordanței între oferta și zării forței de muncă.
138

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 5.1 Rata ocupării forței de muncă (20-64 de ani), 2020 Harta 5.2 Variația ratei de ocupare a forței de muncă (20-64 de ani), 2013-2020
% din populația cu vârsta între 20 și 64 de ani Variație în puncte procentuale
< 66 <= 0
66 - 70 0-3
70 - 74 EU-27 = 72,5 3-6 EU-27 = 5
Ținta ratei de ocupare a forței de muncă este de 78 % până în 2030. Sursa: Eurostat (lfst_r_lfe2emprt).
74 - 78 Sursa: Eurostat (lfsd_r_lfe2emprt). 6-9
78 - 82 >9
>= 82
0 500 km 0 500 km
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 5.3 Rata șomajului, 2020 Harta 5.4 Variația ratelor șomajului, 2013-2020
% din forța de muncă Variație în puncte procentuale
<5 <= -12
5 - 7,5 -12 - -9
7,5 - 10 EU-27 = 7,1 -9 - -6 EU-27 = -4,4
Sursa: DG REGIO pe baza datelor Eurostat (lfst_r_lfu3rt). Sursa: Eurostat (lfst_r_lfu3pers, lfst_r_lfp2act).
10 - 15 -6 - -3
15 - 20 -3 - 0
> 20 >0
0 500 km 0 500 km
139
140

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 5.5 Deficitul de pe piața forței de muncă, 2020 Harta 5.6 Variația deficitului de pe piața forței de muncă, 2013-2020
% din forța de muncă extinsă Variație în puncte procentuale
<= 6 <= -12
6-9 -12 - -9
9 - 12 EU-27 = 14,5 -9 - -6 EU-27 = -4,8
Sursa: Eurostat (lfst_r_sla_ga). Sursa: Eurostat (lfst_r_sla_ga).
12 - 16 -6 - -3
16 - 21 -3 - 0
> 21 >0
0 500 km 0 500 km
Caseta 5.2 Agenda europeană pentru competențe din 2020 în scopul

promovării competitivității durabile, a echității sociale și a rezilienței
Agenda europeană pentru competențe din 2020 • Strategia industrială și pentru întreprinderile
este un plan pe cinci ani, menit să ajute cetățenii și mici și mijlocii
mediul de afaceri să dezvolte competențe mai nu-
• Planul de redresare pentru Europa
meroase și mai bune și să le utilizeze1, prin:
• îmbunătățirea sprijinului pentru ocuparea
• consolidarea echității și a competitivității du-
forței de muncă în rândul tinerilor.
rabile, după cum prevede Pactul verde euro-
pean; Aceasta stabilește obiective clare și măsurabile care
ar urma să fie atinse până în 2025, în baza unui set
• asigurarea echității sociale și punerea în
de indicatori cantitativi:
practică a primului principiu al Pilonului euro-
pean al drepturilor sociale – accesul la edu- • cel puțin 50 % dintre adulții cu vârsta între
cație, formare și învățarea pe tot parcursul 25 și 64 de ani să fi participat la activități de
vieții pentru toți și peste tot în UE; și învățare în ultimele 12 luni;
• consolidarea rezilienței în fața crizelor, în • cel puțin 30 % dintre adulții cu vârsta între
baza lecțiilor învățate cu ocazia pandemiei 25 și 64 de ani cu un nivel scăzut de califica-
de COVID-19. re să fi participat la activități de învățare în
ultimele 12 luni;
Se bazează pe cele zece acțiuni ale Agendei pen-
tru competențe a Comisiei din 2016. De asemenea, • cel puțin 20 % dintre șomerii cu vârsta între
face referire la: 25 și 64 de ani să fi avut o experiență recentă
de învățare; și
• Pactul verde european
141
• cel puțin 70 % dintre persoanele cu vârsta
• Strategia digitală europeană
între 16 și 74 de ani să aibă cel puțin compe-
tențe digitale de bază.
1 Mai multe detalii sunt disponibile la: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1223&langId=ro.
În 2020, deficitul de pe piața forței de muncă din necesitatea ca politicile aferente pieței muncii să
UE s-a ridicat la 14,5 % din forța de muncă ex- îi vizeze pe cei în cauză. În Țările de Jos, Irlanda și
tinsă (comparativ cu 13,4 % în 2019), însemnând Finlanda, cei care nu sunt contabilizați ca șomeri au
de peste două ori ponderea șomajului4, una dintre reprezentat, în 2020, peste 60 % din deficit, în timp
componentele acestuia, care a reprezentat 6,7 % ce în Lituania, Grecia și Slovacia au reprezentat mai
din forța de muncă extinsă (Tabelul 5.2)5. puțin de o treime.
Deficitul de pe piața forței de muncă depășește 2. Regiunile cu orașe mari au

20 % din forța de muncă extinsă într-o serie de
regiuni din sudul Italiei, din Grecia și din Spania. În
o forță de muncă mai înalt
contextul redresării economice din perioada 2013- calificată, o pondere mai
2020, deficitul de pe piața forței de muncă s-a re- mică a abandonului școlar și
dus în aproape toate regiunile UE, îndeosebi în cele
din Spania (Harta 5.5 și Harta 5.6).
rezultate mai bune ale elevilor
Odată cu Pactul verde european și Deceniul digital,
Cei care nu sunt contabilizați ca șomeri în analiza UE a stabilit planuri ambițioase pentru trecerea la
deficitului de pe piața forței de muncă au o ponde- o economie neutră din punctul de vedere al impac-
re substanțială în unele state membre, evidențiind tului asupra climei, echitabilă și digitală. În același
timp, transformarea digitală în curs, accelerată de
4 Ca pondere din forța de muncă extinsă. pandemia de COVID-19, schimbă modul în care oa-
5 Pentru mai multe informații, a se vedea „Statisticile Eurostat ex- menii lucrează6. Tranziția verde și cea digitală vor
plicate”: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.
php?title=Labour_market_slack_%E2%80%93_annual_statis-
aduce oportunități noi, dar și provocări noi.
tics_on_unmet_needs_for_employment#Focus_on_the_potenti-
al_additional_labour_force. 6 Comisia Europeană (2020f); OCDE (2020b).
Dacă este însoțită de politici adecvate, această du- nele cu vârsta între 25 și 64 de ani să fi participat
blă tranziție poate stimula competitivitatea dura- la activități de formare în ultimele 12 luni11, până
bilă și poate crea noi locuri de muncă de calitate. în 2025, și ca cel puțin 20 % dintre adulții șomeri
Impactul asupra ocupării forței de muncă va varia să aibă o experiență recentă de formare. Planul de
însă în funcție de ocupație, sector, regiune și statul acțiune privind Pilonul european al drepturilor soci-
membru. Ca o consecință directă și indirectă a aces- ale a propus ca, până în 2030, cel puțin 60 % din
tei tranziții, se așteaptă să existe pierderi de locuri persoanele cu vârsta între 25 și 64 de ani să parti-
de muncă în industria minieră și extractivă și în sec- cipe la activități de formare în fiecare an12.
torul producției tradiționale de energie7. În plus, alte
sectoare energointensive sau în care emisiile sunt În 2020, circa 9 % din persoanele cu vârsta între
greu de redus (cum ar fi transporturile, industria 25 și 64 de ani participau la activități de învățare
auto și industria oțelului) se confruntă cu provocări pe tot parcursul vieții13. Proporția a fost cea mai
majore legate de restructurare, care implică schim- mare în anii 2018-2020, în regiunile mai dezvolta-
bări ale locurilor de muncă în cadrul sectoarelor și te și de tranziție, cu o medie de 13 %, spre deose-
regiunilor, precum și o realocare masivă a forței de bire de numai 5 % în regiunile mai puțin dezvoltate
muncă între acestea. Tranziția verde prezintă și o (Tabelul 5.3). Acest lucru reflectă doar parțial ten-
serie de provocări sociale majore, care vor afecta dințele naționale (Harta 5.7). În regiunile mai puțin
în mod disproporționat anumite grupuri ale popula- dezvoltate, cifra a fost la fel ca în perioada 2011-
ției, în special persoanele aflate deja în situații vul- 2013, astfel că nu a existat o creștere în decursul
nerabile. De exemplu, sărăcia energetică afectează acestei perioade de șapte ani.
aproximativ 7 % din populația UE (adică peste 30
de milioane de oameni), care nu își pot încălzi sufi- Proporția este cea mai mică în regiunile din estul
cient locuința, mulți dintre ei locuind în orașe mari8. UE (numai 4,5 % din persoanele cu vârsta între
142 Această formă de sărăcie afectează nu doar gospo- 25 și 64 de ani au participat la activități de edu-
dăriile cu venituri scăzute, ci și gospodăriile cu veni- cație sau formare în ultimele patru săptămâni, în
turi medii mai mici din multe state membre. anii 2018-2020), neexistând schimbări vizibile în
ultimii ani (Harta 5.7 și Harta 5.8). Este cea mai
Pentru a profita de oportunități și a atenua riscuri- mare în regiunile din Franța, Țările de Jos, Belgia,
le, atât competențele digitale, cât și competențele Danemarca, Finlanda și Suedia (peste 25 %) și mai
necesare pentru sustenabilitate vor deveni, într-o ridicată în orașele mari decât în alte zone.
măsură tot mai mare, indispensabile, nu doar în
aproape toate ocupațiile, ci și în viața de zi cu zi (de Reducerea ratelor ridicate ale abandonului activi-
exemplu, în educație și sănătate). tăților de educație și formare ar putea contribui la
îmbunătățirea rezultatelor de pe piața muncii și la
Importanța educației și a formării continue pentru eliminarea insulelor de deprivare socioeconomi-
creșterea economică și productivitate este larg re- că14. Cercetările arată că persoanele care renunță
cunoscută și în cercetarea economică empirică9. În prematur la educație se confruntă cu un risc mai
2020, Comisia Europeană a lansat Noua sa agendă ridicat de șomaj, de a lucra cu fracțiune de normă
pentru competențe și a stabilit o serie de indica- sau de a avea un contract pe durată determinată,
tori-țintă pentru 2025, care vizează îmbunătățirea comparativ cu persoanele care finalizează învăță-
competențelor forței de muncă10, sprijinirea tranzi-
ției verzi și a tranziției digitale și o redresare rapidă 11 Rezoluția din 2021 a Consiliului privind educația și formarea
(Uniunea Europeană, 2021) a redus nivelul de referință la 47 %.
în urma impactului socioeconomic al pandemiei. Indicatorul măsoară ponderea adulților cu vârsta între 25 și 64 de
În ceea ce privește învățarea în rândul adulților, ani care raportează că au participat la cel puțin o formă de edu-
cație sau formare de tip formal ori non-formal în ultimele 12 luni.
de exemplu, printre obiectivele propuse în agenda Aceasta este măsurată, în prezent, de Ancheta UE privind educația
pentru competențe, care ar urma să fie atinse până adulților, care este realizată din cinci în cinci ani (cel mai recent, în
în 2025, se numără ca cel puțin 50 % din persoa- 2016). Începând cu 2022, aceste informații vor fi disponibile și în
Ancheta UE asupra forței de muncă (LFS), din doi în doi ani.
12 Ținta principală referitoare la învățarea în rândul adulților, salu-
7 Kapetaki et al. (2021); Mandras și Salotti (2021). tată de liderii UE, cu ocazia Summitului social de la Porto din mai
8 Comisia Europeană (2019a). 2021, și de Consiliul European din iunie 2021.
9 Mankiw et al. (1992); Hanushek și Woesmann (2007); Gennaioli 13 Indicatorul măsoară ponderea persoanelor care au participat la
et al. (2013); Woesmann (2016); Comisia Europeană (2019a) – activități de educație sau formare în ultimele patru săptămâni.
capitolul 3, secțiunea 2; Comisia Europeană (2021c) – capitolul 3, Diferă semnificativ de ținta referitoare la participarea la activități
secțiunile 3.3 și 3.4. de învățare în ultimele 12 luni.
10 Comisia Europeană (2020h). 14 De Witte și Rogge (2013); Hanushek și Woesmann (2007).
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 5.7 Participarea adulților cu vârsta între 25 și 64 de ani la sistemele de educație Harta 5.8 Variația participării adulților cu vârsta între 25 și 64 de ani la sistemele de educație
și formare, media 2018-2020 și formare, media 2011-2013 până în 2018-2020
Variație în puncte procentuale
Variație în puncte procentuale
<5
< -5 1-5
5-7 EU-27 = 9,2 EU-27 = 1,52
Sursa: Eurostat (trng_lfse_04). -5 - -1 >5 Sursa: Eurostat (trng_lfse_04).
7 - 10
-1 - 0 nu există date
10 - 15
0-1
15 - 20
> 20 0 500 km 0 500 km
143
144

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 5.9 Persoane care părăsesc timpuriu sistemele de educație și formare, media 2018-2020 Harta 5.10 Variația ponderii persoanelor care părăsesc timpuriu sistemele de educație
% din populația cu vârsta între 18 și 24 de ani și formare, media 2011-2013 până în 2018-2020
<7 Variație în puncte procentuale
7-9 < -10 0-4
10 - 12 EU-27 = 9,9 -10 - -5 >4 EU-27 = -2,3
Ținta este mai puțin de 9 % până în 2030. Sursa: Eurostat (edat_lfse_16).
12 - 14 Sursa: Eurostat (edat_lfse_16). -5 - -2 nu există date
14 - 16 -2 - 0
> 16
0 500 km 0 500 km
Tabelul 5.3 Învățarea pe tot parcursul vieții și persoanele care părăsesc timpuriu sistemele
de educație și formare, în funcție de grupul de regiuni și gradul de urbanizare, 2018-2020
Regiuni mai Regiuni Regiuni mai puțin UE
dezvoltate de tranziție dezvoltate
Participarea adulților la activități 12,2 12,4 4,9 9,2
educaționale și de formare
(% din persoanele cu vârsta
între 25 și 64 de ani)
Persoane care părăsesc timpuriu 9,4 9,5 12,1 9,9
sistemele de educație și formare
Nord-vestul UE Sudul UE Estul UE UE (2017-2019)
Participarea adulților la activități 14,0 8,8 4,5 9,2
Orașe mari Orașe mici Zone rurale UE
și suburbii
Participarea adulților la activități 11,5 8,1 6,8 9,2 145
între 25 și 64 de ani), 2020
între 18 și 24 de ani), 2020
Sursa: Eurostat [tmg_lfse_04] and [edat_lfse_16], calculele DG REGIO.
mântul secundar. De asemenea, arată că tind să cație și formare se înregistrează în Spania, sudul
câștige mai puțin15 și să aibă o stare mai precară Italiei, Bulgaria și România, cifrele fiind de circa
de sănătate16. 25 % în Ciudad de Ceuta și Ciudad de Melilla din
Spania, în Yugoiztochen din Bulgaria și în regiunile
O țintă nou convenită la nivelul UE este reducerea ultraperiferice Açores din Portugalia și Guyane din
ponderii persoanelor care părăsesc timpuriu siste- Franța (Harta 5.9). Totuși, ponderea a scăzut sub-
mele de educație și formare – persoanele cu vârsta stanțial (cu peste 10 pp) în regiunile din Spania și
între 18 și 24 de ani fără calificări, în afara învăță- Grecia, precum și în Portugalia între 2011-2013
mântului de bază, care nu mai urmează nicio formă și 2018-2020 (Harta 5.10)18. Aceasta a cres-
de educație sau de formare – la 9 % sau mai puțin cut – cu peste 4 pp – în regiunile Dél-Dunántúl și
până în 203017. Această pondere era de 9,9 % în Észak-Magyarország din Ungaria, Yugoiztochen
2020, deși cu diferențe semnificative între state- din Bulgaria, Východné Slovensko din Slovacia și
le membre și în interiorul acestora, variind de la Severozápad din Cehia.
3,8 % în Grecia până la 16,7 % în Malta.
De asemenea, ponderea variază semnificativ între
La nivel regional, cele mai mari ponderi ale per- orașele mari (8,7 % în 2020), unde este deja sub
soanelor care părăsesc timpuriu sistemele de edu- ținta pentru 2030, orașele mici și suburbii (11,2 %)
și zonele rurale (10,5 %).
15 Campolieti et al. (2010); Falch et al. (2010); Brunello et al. (2012).
16 Arendt (2005); Kempter et al. (2011); Brunello et al. (2013). 18 S-a folosit o medie pe trei ani din cauza problemelor de fiabilitate
17 Uniunea Europeană (2021). a datelor la nivelul NUTS 2.
Figura 5.1 Variația regională a ponderii populației cu vârsta între 25 și 64 de ani cu studii
superioare (ISCED 5-8), 2020
70
% din populația cu vârsta între 25 și 64 de ani
60
50
40
30
20
10
0
RO IT CZ HR SK HU PT BG MT DE EL PL AT SI LV ES FR DK EE BE NL LT SE CY LU FI IE
Statele membre sunt ierarhizate după mediile naționale.

Sursa: Eurostat [edat_lfse_04], calculele DG REGIO.
Figura 5.2 Performanța în materie de științe în funcție de situarea școlilor, PISA 2015
146 Urban Rural Punctajul mediu al țării
550
Punctajul mediu în materie de științe
500
450
400
350
300
CY RO BG EL SK MT HR LT HU IT LU LV ES CZ SE FR AT PT PL DK BE IE NL DE SI FI EE
Statele membre sunt ierarhizate după punctajele medii ale țărilor. CY și SE: nu există date în funcție de situarea școlilor. HR,
NL și LU: nu există date pentru zonele rurale. „Urban” se referă la media punctajelor în orașele mari și mici. Statele membre
Sursa: OCDE, PISA 2015. Calculele DG REGIO.
În regiunile mai dezvoltate și de tranziție, ponderea 2.1 Lucrătorii înalt calificați trăiesc, în
este doar ușor peste țintă (circa 9,5 % în ambele principal, în regiunile capitalelor din UE
între 2018 și 2020), în timp ce în regiunile mai pu-
țin dezvoltate, este cu mult peste țintă (12,1 %), din O forță de muncă bine instruită este esențială pen-
cauza ponderii ridicate a persoanelor care părăsesc tru dezvoltarea economică și prosperitate. Studiile
timpuriu sistemele de educație și formare din re- universitare stimulează mobilitatea socială ascen-
giunile situate în sudul UE (Tabelul 5.3). Ponderea dentă și îmbunătățesc perspectivele de angajare.
persoanelor care părăsesc timpuriu sistemele de Ponderea populației cu vârsta între 25 și 64 de ani
educație și formare a crescut în toate cele trei gru- cu studii superioare variază însă semnificativ între
puri de regiuni între 2011-2013 și 2018-2020. regiuni (Figura 5.1). Regiunile capitalelor tind să aibă
o populație mai înalt calificată decât alte regiuni19.
19 Comisia Europeană și UN-HABITAT (2016).

Figura 5.3 Performanța în materie de citire în funcție de situarea școlilor, PISA 2018
Urban Rural Punctajul mediu al țării
550
Punctajul mediu în materie de citire
500
450
400
350
300
BG CY RO MT EL SK LU LT HU IT LV HR AT NL CZ PT FR BE SI DE DK SE PL IE FI EE
Statele membre sunt ierarhizate după punctajele medii ale țărilor. ES: nu există date. BE, NL, DE, HR și LU: nu există date pentru
zonele rurale. „Urban” se referă la media punctajelor în orașele mari și mici. Statele membre sunt ierarhizate după punctajele
medii ale țărilor.
Sursa: OCDE, PISA 2018 și calculele DG REGIO.
Cererea de forță de muncă înalt calificată îi atrage celălalt capăt al scalei, Finlanda, Estonia și Polonia
pe cei cu studii superioare și face să le fie mai ușor atinseseră ținta de 15 %, iar Danemarca, Irlanda și
să își găsească un loc de muncă pe măsura compe- Slovenia erau și ele aproape. Nivelurile rezultatelor 147
tențelor lor. În același timp, pentru firme, este mai diferă de asemenea, între școlile din zonele rurale
probabil să găsească competențele de care au ne- și cele din orașele mari.
voie în astfel de zone. Drept urmare, în majoritatea
statelor membre, absolvenții de universități sunt În 2015, OCDE a evaluat performanța în materie
concentrați în regiunea capitalei și în împrejurimi. de științe în funcție de situarea școlilor, iar în 2018
performanța în materie de citire21. Performanța
Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în în materie de științe a fost mai ridicată în orașe-
domeniul educației și formării („ET 2020”) stabile mari comparativ cu zonele rurale/satele în toa-
lește o țintă de reducere a rezultatelor slabe ale te statele membre incluse în studiu, cu excepția
tinerilor cu vârsta de 15 ani la citire, matematică Belgiei (Figura 5.2)22. Decalajul între mediul urban
și științe până la 15 % sau mai puțin, în temeiul și cel rural în această privință este deosebit de
faptului că: „rezultatele slabe legate de competen- pronunțat în cazul școlilor din Bulgaria și Ungaria.
țele de bază înseamnă a nu avea capacitatea de Elevii din școlile situate în orașele mari obțin punc-
a prospera pe piața muncii și în cadrul mai larg al taje cu până la circa 30 de puncte mai mari la știin-
societății. Drept urmare, costurile rezultatelor slabe țe decât cei care învață în școlile din zonele rurale
sunt semnificative atât la nivel de individ, cât și la (echivalentul a aproximativ un an de școlarizare).
nivelul societății, în ansamblul ei”20. Decalajul rămâne semnificativ (de circa 16 puncte),
dacă se ține seama de diferențele legate de situa-
Potrivit studiului PISA din 2018 (Programul OCDE ția economică a școlilor și a elevilor23.
pentru evaluarea internațională a elevilor), majo-
ritatea statelor membre ale UE nu au atins încă
această țintă, circa 22 % dintre cei testați având
competențe scăzute în fiecare dintre următoarele 21 Abordarea OCDE-PISA alocă școlile zonelor rurale, dacă acestea
sunt situate într-un sat, un cătun sau o zonă rurală cu mai puțin
domenii: matematică, citire și științe (Harta 5.11). de 3 000 de locuitori, orașelor mici, dacă sunt situate în așezări
Cele mai mari proporții ale celor cu competențe cu o populație între 3 000 și 100 000 de locuitori, și orașelor
mari, dacă sunt situate în așezări cu peste 100 000 de locuitori.
scăzute (peste 38 % la toate cele trei discipline) Performanța în materie de științe nu a fost evaluată în funcție de
erau în Bulgaria, România și Cipru, în timp ce, la situarea școlilor în 2018.
22 „Urban” se referă la media punctajelor în orașele mari și mici.
20 Comisia Europeană (2020i). 23 Pentru mai multe detalii, a se vedea: Echazarra și Radinger (2019).
148

Harta 5.11 Proporția tinerilor de 15 ani cu competențe scăzute în materie de matematică, citire și științe, 2018
Matematică Citire Științe

% elevi de 15 ani cu un nivel de competență sub 2 în PISA
< 15 EU-28 = 22,4 EU-28 = 21,7 EU-28 = 21,6

15 - 20
20 - 25
25 - 30 Sursa: OCDE PISA, 2018.
> 30
0 1 000 km
Caseta 5.3 Principalii indicatori ai pieței muncii

și ai educației în regiunile ultraperiferice ale UE
UE are nouă regiuni ultraperiferice (grupate în opt o rată a șomajului sub media UE (6,1 %), în timp ce
regiuni NUTS 2), în care trăiesc aproximativ cinci ratele din Canarias și Mayotte au fost de peste trei
milioane de oameni1. Acestea sunt îndepărtate ge- ori mai mari decât media UE. În pofida ratei ridicate
ografic de continent și sunt situate în bazinul Carai- a șomajului, Canarias este singura regiune ultrape-
bilor, în zona Macaroneziei și în Oceanul Indian. În riferică în care proporția persoanelor cu vârsta între
2020, ratele de ocupare a forței de muncă în toate 25 și 64 de ani cu studii superioare este mai mare
regiunile ultraperiferice au fost sub media UE, vari- decât media UE (34,4 % în 2020); în toate celelal-
ind de la 43 % în Mayotte până la 71 % în Região te regiuni ultraperiferice, proporția este cu mult sub
Autónoma dos Açores. Numai cea din urmă a avut media UE (a se vedea tabelul de mai jos).
Tabelul 5.4 Ocuparea forței de muncă, șomajul și persoanele cu studii superioare din regiunile
ultraperiferice ale UE, 2020
Rata de ocupare Rata șomajului Persoane cu
a forței de muncă (% din forța de muncă) studii superioare
(% din pop. cu vârsta (% din pop. cu vârsta
între 20 și 64 de ani) între 25 și 64 de ani)
EU-27 72,3 7,1 32,8
Canarias 57,1 22,6 34,4
Guadeloupe 56,3 17,5 23,3
Martinique 62,4 12,4 27,1
Guyane 49,5 16,1 18,7 149
La Réunion 54,0 17,4 22,9
Mayotte (2019) 43,3 30,1 nu există date
Região Autónoma dos Açores 71,1 6,1 15,8
Região Autónoma da Madeira 70,9 8,1 22,9
Rata de ocupare a forței de muncă și rata șomajului pentru Mayotte sunt din 2019, din rațiuni de fiabilitate.
1 Cele nouă regiuni ultraperiferice (Saint-Martin face parte din regiunea NUTS 2 Guadeloupe) intră sub incidența dispozițiilor tratatelor
UE și sunt parte integrantă a Uniunii.
Figura 5.4 Nivelurile de competențe digitale ale persoanelor în funcție de nivelul

de dezvoltare economică a statelor membre, 2019
UE Mai puțin dezvoltate Moderat dezvoltate Puternic dezvoltate
80
Ținta UE
70
% din populația cu vârsta între
60
16 și 74 de ani
50
40
30
20
10
0
A. Competențe digitale scăzute B. Competențe digitale C. Competențe digitale Cel puțin competențe digitale
de bază peste cele de bază de bază, B+C (ținta UE: 70 %)
Pentru gruparea statelor membre în funcție de nivelul de dezvoltare, a se vedea secțiunea Lexicon;
cel mai recent an disponibil: 2019.
Sursa: Eurostat [isoc_sk_dskl_i] și [demo_pjan], calculele DG REGIO.
Caseta 5.4 Instrumentul Skills-OVATE

Informațiile mai bune privind competențele pot ca- puri discriminatorii și va pune un accent deosebit pe
naliza migrația către regiunile și ocupațiile care se importanța competențelor transversale și antrepre-
confruntă cu deficite de competențe. UE își propune noriale, precum și pe competențele necesare pentru
să facă informațiile privind competențele mai ac- tranziția verde și cea digitală, cum ar fi, de exemplu,
cesibile prin publicarea de informații online în timp competențele dobândite în urma studiilor în domenii-
real cu privire la cererea de competențe de la nile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM).
vel regional. Instrumentul Skills-OVATE1, elaborat
Comisia își va uni forțele cu rețeaua europeană a
împreună cu Centrul European pentru Dezvoltarea
serviciilor publice de ocupare a forței de muncă pen-
Formării Profesionale (Cedefop), oferă informații de-
tru a dezvolta programe de învățare reciprocă și a
taliate despre locurile de muncă disponibile și com-
aduce în centrul atenției competențele necesare pe
petențele căutate de angajatori în anunțurile online
piața muncii, vizând în special șomerii și lucrătorii
cu locuri de muncă, indicând totodată intensitatea
aflați în șomaj tehnic, precum și pentru a consoli-
cererii legate de diferite ocupații în toate țările UE,
da informațiile privind competențele și corelarea cu
cu defalcare pe sectoare și pe regiuni NUTS 2. Prin
nevoile pieței muncii, în contextul provocărilor pe
urmare, ar putea oferi o modalitate de abordare a
termen lung care țin de tranziția verde și cea digi-
disparităților regionale în materie de competențe de
tală. Activitățile se vor concentra pe intensificarea
pe piața muncii. Instrumentul a fost îmbunătățit re-
furnizării de servicii de orientare, inclusiv pentru
cent și urmează a fi inclus în portalul Europass.
persoanele încadrate în muncă și, mai ales, pentru
Sprijinul UE pentru acțiunile naționale strategice grupurile vulnerabile, dar și pe eliminarea lacunelor
vizând perfecționarea (Acțiunea 3 a agendei eu- în materie de competențe, în special competențe di-
ropene pentru competențe din 2020) gitale. Se vor explora, de asemenea, oportunitățile
oferite de cooperarea transfrontalieră.
150 Comisia își propune să sprijine statele membre în
pregătirea unor strategii naționale holistice, la nive- Prin Pactul recent adoptat privind migrația și azilul,
lul întregii administrații, în materie de competențe, Comisia va urmări consolidarea căilor legale de in-
bazându-se pe activitatea desfășurată deja în cola- trare în UE, inclusiv prin relansarea negocierilor re-
borare cu OCDE în 11 state membre, precum și pe feritoare la Directiva privind cartea albastră, pentru
strategiile naționale existente. Aceasta va sprijini ela- a atrage lucrători înalt calificați. Pactul va veni cu
borarea sau revizuirea strategiilor, dacă este necesar, oferte credibile pentru migrația legală în scopul ocu-
și va contribui la monitorizarea progreselor înregis- pării unui loc de muncă, în cadrul unor noi parteneri-
trate în punerea lor în aplicare. Comisia va încuraja ate cu țările terțe, vizând atragerea de talente, și va
eliminarea stereotipurilor de gen și a altor stereoti- explora noi instrumente de migrație legală.
1 Instrumentul de analiză a competențelor pentru locurile de muncă vacante disponibile online din Europa. Pentru mai multe detalii:
https://www.cedefop.europa.eu/en/data-visualisations/skills-online-vacancies.
În 2018, performanța în materie de citire a fost te în calitate de cetățean activ, să utilizeze serviciile
mai ridicată în zonele urbane decât în cele rura- publice și să își exercite drepturile fundamentale.”24
le în toate statele membre incluse în studiu, deși
au existat diferențe pronunțate în ceea ce privește „Asigurarea faptului că fiecare persoană dispune
amploarea decalajului. Acesta a fost neglijabil în de competențele potrivite pentru o lume din ce în
Austria, Suedia, Danemarca și Irlanda, însă a fost ce mai digitalizată și globalizată este esențială
substanțial în România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia pentru o piață a muncii incluzivă și pentru impul-
și Portugalia (Figura 5.3). sionarea inovării, productivității și creșterii”25. Ținta
nou convenită la nivelul UE este ca, până în 2025,
„Digitalizarea rapidă din ultimul deceniu a transfor- cel puțin 70 % din persoanele cu vârsta între 16 și
mat multe aspecte ale muncii și vieții cotidiene. […] 74 de ani să aibă cel puțin competențe digitale de
Competențele digitale de bază ar trebui să devină bază. În 2019, proporția era de doar 56 %. Numai
o parte a competențelor transferabile cheie pe care în statele membre mai dezvoltate proporția era
oricine ar trebui să le aibă pentru a putea să se
dezvolte pe plan personal, să se implice în societa- 24 Comisia Europeană (2020j), pp. 1 și 9.
25 OCDE (2016a).
mai apropiată de țintă (66 %), în timp ce în sta-

Figura 5.5 Variația competențelor digitale
tele membre moderat dezvoltate (49 %) și în cele
în regiunile NUTS 2, 2011-2019
mai puțin dezvoltate (42 %) era cu mult sub țintă
(Figura 5.4). În UE, circa 29 % din persoanele cu
50 vârsta între 16 și 74 de ani au indicat că dispun de
Variația indicelui competențelor digitale,
40 un nivel scăzut de competențe digitale, iar 25 % de

un nivel de bază, în timp ce numai 31 % au indicat
30
că dispun de un nivel mai ridicat decât cel de bază.
20 Diferența între statele membre puternic dezvoltate
2011-2019
10 și cele mai puțin dezvoltate în ceea ce privește pro-

0 porția acestora din urmă a fost deosebit de pronun-
50 100 150 200 țată – 43 % comparativ cu doar 24 %. Ponderea
-10
locuitorilor din zonele rurale care aveau cel puțin
-20 competențe digitale de bază a fost cu 14 pp mai
-30 mică decât în cazul locuitorilor din orașele mari.
-40
Indicele competențelor digitale 2011 (EU-23 = 100) Aceste diferențe reprezintă un motiv de îngrijora-
re. Pe măsură ce cererea de competențe digitale
Sursa: Barslund (2021, în curs de apariție). și de forță de muncă instruită crește, zonele cu o
performanță slabă riscă să rateze noile oportuni-
tăți economice și să limiteze adoptarea serviciilor
electronice. Acest lucru depinde, de asemenea, de
disponibilitatea și accesibilitatea financiară a in-
frastructurii de mare viteză. 151
Caseta 5.5 Ce înseamnă a fi expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială?

Persoanele considerate AROPE în UE sunt identifica- Persoanele identificate ca AROPE sunt cele care se
te în baza unei combinații de trei indicatori: încadrează la oricare dintre acești trei indicatori.
• expunerea la riscul de sărăcie (sau să- Statisticile UE referitoare la venit și la condițiile
răcia monetară relativă), definită ca traiul de viață (EU-SILC)
într-o gospodărie cu un venit disponibil pe
adult-echivalent1 în anul anterior sub 60 % EU-SILC reprezintă principala sursă de date din UE re-
din mediana națională; feritoare la sărăcie și excluziunea socială. Ancheta pe
care se bazează statisticile acoperă un eșantion re-
• deprivarea materială severă, definită ca prezentativ de gospodării din toate statele membre.
situația persoanelor care nu își pot permite Aceasta se desfășoară anual, iar datele privind veni-
oricare patru sau mai multe dintre cele nouă turile și, implicit, riscul de sărăcie și intensitatea mun-
elemente incluse în ancheta Statisticilor UE cii se referă la anul anterior anchetei – adică, pentru
referitoare la venit și la condițiile de viață ancheta din 2019, riscul de sărăcie și intensitatea
(EU-SILC)2; și scăzută a muncii se referă la 2018, iar deprivarea
• traiul într-o gospodărie cu o intensitate materială se referă la anul anchetei, și anume 2019.
foarte scăzută a muncii, definită ca traiul A se vedea: https://ec.europa.eu/eurostat/web/
într-o gospodărie unde cei cu vârsta între 18 microdata/european-union-statistics-on-inco-
și 59 de ani au lucrat numai 20 % sau mai me-and-living-conditions.
puțin din timpul potențial în care ar fi putut
să lucreze în ultimul an dacă ar fi muncit cu
normă întreagă pe parcursul întregului an.
1 Echivalent înseamnă că venitul este ajustat pentru a ține seama de diferențele în ceea ce privește mărimea și compoziția gospodăriilor.
2 Cele nouă elemente sunt: un televizor color; o mașină de spălat; un telefon; un autoturism; o masă cu carne sau pește ori echivalent
la fiecare două zile; o săptămână de vacanță departe de casă o dată pe an; capacitatea de a nu avea restanțe la ratele ipotecare,
chirie, facturile de utilități, ratele sau împrumuturile pentru bunurile cumpărate; capacitatea de a se descurca cu venitul câștigat de
la o lună la alta; capacitatea de a-și încălzi suficient locuința.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
152
REGIOgis
Harta 5.12 Populația expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială, 2019
< 14
14 - 20
20 - 30 EU-27 = 20,9
AT = 2018
30 - 40 Sursa: Eurostat (ilc_peps11).
> 40
nu există date
0 500 km

Harta 5.13 Indicatorii sărăciei și ai excluziunii sociale, 2019

Populația care trăiește în condiții Populația care trăiește în gospodării
Populația expusă riscului de sărăcie
de deprivare materială severă cu o intensitate foarte scăzută a muncii
% din populație % din populație % din populație
< 14 < 2,5 <4
EU-27 = 16,5 EU-27 = 5,5 EU-27 = 8,3
14 - 20 AT = 2018 2,5 - 5 AT = 2018 4-8 AT = 2018
Sursa: Eurostat (ilc_li41). Sursa: Eurostat (ilc_mddd21). Sursa: Eurostat (ilc_lvhl21).
20 - 30 5 - 10 8 - 12
30 - 40 10 - 15 12 - 16
> 40 > 15 > 16
nu există date nu există date nu există date
0 1 000 km
153
Figura 5.6 Proporția persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială
50
45
40
35
% din populație
30
25
20
15
10
5
0
Statele membre sunt ierarhizate după valorile orașelor mari.

Sursa: Eurostat [ilc_peps13], calculele DG REGIO.
Figura 5.7 Variația proporției persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială
în funcție de gradul de urbanizare, 2012-2019
154
5
1
Variația în puncte
-3
-7
-11
-15
-19

Sursa: Eurostat [ilc_peps13], calculele DG REGIO.
Intensitatea medie a competențelor digitale26 pen- nu există dovezi ale unei creșteri mai rapide a com-
tru ocupațiile de pe piața muncii variază semnifica- petențelor digitale în perioada 2011-2019 în regi-
tiv între statele membre ale UE. În ultimul deceniu, unile cu niveluri inițiale scăzute (în 2011)27.
s-au observat semne ale convergenței la nivelul
statelor membre, dar nu și, în aceeași măsură, la
nivel regional (Figura 5.5). Analizând regiunile UE,
26 Indicatorul intensității competențelor digitale măsoară numărul

mediu de competențe digitale utilizate de lucrători în baza clasifi-
cării internaționale standard a ocupațiilor (ISCO). Pentru mai multe
detalii despre acest indicator, a se vedea Barslund (2021, în curs
de apariție). 27 Sursa: Comisia Europeană (2021c), capitolul 3.
Caseta 5.6 Pilonul european al drepturilor sociale și planul de acțiune aferent1

Pilonul european al drepturilor sociale a fost pro- cu handicap, îngrijire pe termen lung cu cos-
clamat de către Parlamentul European, Consiliu și turi accesibile, locuințe și accesul la servicii
Comisia Europeană, cu ocazia Summitului social esențiale.
pentru creștere și locuri de muncă echitabile, de la
Pilonul reafirmă drepturile deja existente în UE,
Göteborg, din 17 noiembrie 2017. Președinta Comi-
completându-le pentru a ține seama de noile rea-
siei Europene, Ursula von der Leyen, și-a exprimat
lități. Ca atare, nu afectează principiile și drepturile
angajamentul față de Pilon în discursul susținut în
deja prevăzute în dispozițiile obligatorii ale legisla-
fața Parlamentului European la Strasbourg, în iulie
ției UE. Punând însă laolaltă drepturile și principiile
2019, și în orientările sale politice pentru mandatul
stabilite în momente diferite, în moduri diferite și
viitoarei Comisii Europene, anunțând continuarea
în forme diferite, acesta își propune să le facă mai
acțiunilor pentru punerea în aplicare a principiilor și
vizibile, mai ușor de înțeles și mai explicite.
a drepturilor asociate.
La 4 martie 2021, Comisia Europeană a adoptat
Pilonul european al drepturilor sociale stabilește o
planul de acțiune privind Pilonul european al drep-
serie de principii și drepturi esențiale menite să spri-
turilor sociale și a propus trei ținte principale care ar
jine existența unor piețe ale muncii și a unor sisteme
urma să fie atinse de UE până în 2030:
de protecție socială echitabile și funcționale. Acesta
sprijină convergența către condiții de muncă și de 1. cel puțin 78 % din populația cu vârsta între 20
trai mai bune în rândul statelor membre participan- și 64 de ani să aibă un loc de muncă până în
te. Deși este conceput, în primul rând, pentru zona 2030;
euro, acesta se poate aplica tuturor statelor mem-
2. cel puțin 60 % dintre toate persoanele adulte cu
bre care doresc să participe. Principiile sunt grupate
vârsta între 25 și 64 de ani să participe în fie-
în trei categorii generale:
care an la activități de formare profesională; și 155
• egalitatea de șanse și accesul pe piața
3. reducerea cu cel puțin 15 milioane a numărului
forței de muncă, care includ accesul egal la
persoanelor identificate ca AROPE.
educație și formare, egalitatea de gen și spri-
jinul activ pentru ocuparea forței de muncă; Aceste ținte au fost salutate de liderii UE, cu ocazia
Summitului social de la Porto din mai 2021, și de
• condițiile de muncă echitabile, care includ
Consiliul European din iunie 2021. Statele membre
dreptul la un loc de muncă sigur și adaptabil,
au fost invitate să își stabilească ținte naționale
salarii echitabile, informații despre condițiile
pentru fiecare dintre indicatori. Progresele în atin-
de angajare și protecția în caz de concedie-
gerea țintelor stabilite la nivelul UE, dar și a țintelor
re, consultarea cu partenerii sociali, sprijinul
naționale vor fi monitorizate prin procesul semes-
pentru găsirea unui echilibru adecvat între
trului european.
viața profesională și cea personală și un me-
diu de lucru sănătos și sigur; și Planul de acțiune include, de asemenea, o propunere
de revizuire a tabloului de bord social, pentru a pu-
• protecția și incluziunea socială, care includ
tea urmări mai bine și într-un mod mai cuprinzător
dreptul la servicii de îngrijire a copiilor și spri-
progresele în direcția aplicării principiilor Pilonului.
jin pentru educația acestora, indemnizațiile
Raportul comun anual privind ocuparea forței de
de șomaj și accesul la măsuri de activare,
muncă oferă defalcări pe regiuni (la nivelul NUTS 2)
sprijin pentru venitul minim, pensii de bătrâ-
ale indicatorilor principali din tabloul de bord social,
nețe, asistență medicală accesibilă din punct
acolo unde astfel de informații sunt disponibile.
de vedere financiar, sprijin pentru persoanele
1 Uniunea Europeană (2017b) și Comisia Europeană (2021c).

Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
156
REGIOgis
Harta 5.14 Sărăcia alimentară, 2019

% de persoane care au raportat că nu și-au permis să cumpere hrană (populația cu vârsta peste 15 ani)
<= 5,0
5,1 - 10,0
10,1 - 15,0 Procentajele se bazează pe răspunsurile tuturor respondenților,
cu excepția celor care au răspuns „nu știu” și „refuz să răspund”.
15,1 - 20,0 Întrebare: În ultimele 12 luni, au existat dăți în care nu ați avut
suficienți bani pentru a cumpăra hrana de care aveți nevoie
> 20,0 dumneavoastră sau de care are nevoie familia dumneavoastră?
Sursa: Gallup World Poll (WP40).
nu există date
0 500 km

Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
157
REGIOgis
Harta 5.15 Gradul de mulțumire în legătură cu eforturile de ajutorare a celor săraci, 2019
% mulțumiți (populația cu vârsta peste 15 ani)
<= 25,0
25,1 - 35,0
35,1 - 45,0 Procentajele se bazează pe răspunsurile tuturor respondenților,
cu excepția celor care au răspuns „nu știu” și „refuz să răspund”.
45,1 - 55,0 Întrebare: Sunteți mulțumit(ă) sau nemulțumit(ă) în legătură
cu eforturile de ajutorare a celor săraci?
> 55,0 Sursa: Gallup World Poll (WP131).
nu există date
0 500 km

Figura 5.8 Rata riscului de sărăcie în funcție de gradul de urbanizare, 2019

45
40
35
% din populație
30
25
20
15
10
5
0

Sursa: Eurostat [ilc_li43], calculele DG REGIO.
3. Sărăcia și excluziunea reducerea acestui număr cu cel puțin 15 milioane

socială au scăzut în UE, însă până în 203028.
158
rămân ridicate în sudul UE și După ce a ajuns la un vârf de 24,9 % în 2012, pro-
în zonele rurale din estul UE porția persoanelor identificate ca AROPE a scăzut
în următorii șapte ani, în principal datorită scă-
În 2019, circa 91 de milioane de oameni din UE derii accentuate a deprivării materiale severe (de
(dintre care 17,9 milioane erau copii cu vârsta între la 10,2 % în 2012 la 5,4 % în 2019). Există va-
0 și 17 ani) erau expuși riscului de sărăcie sau de riații pronunțate între regiunile UE (Harta 5.12),
excluziune socială (AROPE – a se vedea Caseta 5.5), o pondere mare a populației fiind expusă riscului
însemnând 20 % din populația totală. Ținta UE este
Figura 5.9 Variația ratei riscului de sărăcie în funcție de gradul de urbanizare, 2012-2019
LV (orașe mici
și suburbii): 11,5 Orașe mari Orașe mici și suburbii Zone rurale
6
4
-2
-4
-6

Sursa: Eurostat [ilc_li43], calculele DG REGIO.
28 În concordanță cu ținta principală stabilită în planul de acțiune

privind Pilonul european al drepturilor sociale (Comisia Europeană,
2021l), salutată de liderii UE, cu ocazia Summitului social de la
Porto, și de Consiliul European.
Figura 5.10 Proporția persoanelor care trăiesc în gospodării cu o intensitate foarte scăzută
a muncii, în funcție de gradul de urbanizare, 2019
20
15
% din populație
10

Sursa: Eurostat [ilc_lvhl23], calculele DG REGIO.
Figura 5.11 Variația proporției persoanelor care trăiesc în gospodării cu o intensitate

foarte scăzută a muncii, în funcție de gradul de urbanizare, 2012-2019
159
4
0
-4
-8
-12

Sursa: Eurostat [ilc_lvhl23], calculele DG REGIO.
(peste 30 %) într-o serie de regiuni din Spania, În estul UE, sărăcia și excluziunea socială au re-
Italia, Grecia, România și Bulgaria. prezentat o problemă în principal în zonele rurale,
unde, în 2019, 28,5 % dintre locuitori, adică peste
În UE, rata AROPE a fost, în 2019, ușor mai ridica- unul din patru, erau expuși riscului – cu mult peste
tă în zonele rurale (22,4 %) decât în orașele mari rata înregistrată în orașele mici și suburbii (19,5 %)
(21,3 %) și în orașele mici și suburbii (19,2 %), deși și în orașele mari (15,2 %). În zonele rurale din
a scăzut în toate cele trei tipuri de zone între 2012 Bulgaria și România, rata a fost mult mai ridicată,
și 2019, cea mai mare scădere înregistrându-se în de peste 40 %. Între 2012 și 2019, rata a scăzut cu
zonele rurale (Figura 5.6 și Figura 5.7)29. aproape 10 pp în orașele mari și în zonele rurale și
cu peste 8 pp în orașele mici și suburbii.
29 În perioada 2012-2019, rata AROPE a scăzut cu 3,0 pp în orașele
mari, cu 3,6 pp în orașele mici și suburbii și cu 5,2 pp în zonele
rurale (sursa: Eurostat).
Figura 5.12 Proporția persoanelor care trăiesc în condiții de deprivare materială severă,
20
15
% din populație
10

Sursa: Eurostat [ilc_mddd23], calculele DG REGIO.
Figura 5.13 Variația proporției persoanelor care trăiesc în condiții de deprivare materială
severă, în funcție de gradul de urbanizare, 2012-2019
160
2
-2
-6
-10
-14
-18
-22

Sursa: Eurostat [ilc_mddd23], calculele DG REGIO.
În sudul UE, sărăcia și excluziunea socială erau răs- ca AROPE în 2019 – 16,5 % din populația UE – erau
pândite mai uniform și au rămas la un nivel ridicat: expuse riscului de sărăcie, o măsură a sărăciei mo-
în 2019, circa unul din patru locuitori erau expuși netare relative.
riscului în toate cele trei tipuri de zone. În schimb,
în nord-vestul UE, rata AROPE în orașele mari În 2019, o proporție mai mare a gospodăriilor erau
(21,3 %) a fost mai ridicată decât în orașele mici și expuse riscului de sărăcie în zonele rurale (18,5 %)
suburbii (15,7 %) și în zonele rurale (15 %). decât în orașele mari (16,3 %) sau în orașele mici
și suburbii (15,0 %) (Figura 5.8). În același timp, zo-
Există o oarecare diferență în ceea ce privește inci- nele rurale aveau o proporție mai mică a gospodă-
dența celor trei indicatori care alcătuiesc AROPE. În riilor cu o intensitate foarte scăzută a muncii, ceea
întreaga UE, majoritatea persoanelor contabilizate ce sugerează că riscul lor mai ridicat de sărăcie se
datorează veniturilor mai mici, mai degrabă decât orașele mari (9,4 %) decât în orașele mici și sub-
ratelor mai scăzute de ocupare a forței de muncă. urbii (7,8 %) și în zonele rurale (7,3 %) în întreaga
Între 2012 și 2019, un număr important de state UE, un tipar determinat, în mare parte, de situația
membre s-au confruntat cu o creștere a ratei riscu- orașelor mari din nord-vestul (10,9 %) și din su-
lui de sărăcie în rândul locuitorilor din orașele mari dul (10,4 %) UE (Figura 5.10). În Belgia, unul din
(Figura 5.9). cinci locuitori (20 %) din orașele mari trăia într-o
gospodărie cu o intensitate scăzută a muncii. În
În zonele rurale din România și Bulgaria, riscul de zonele rurale, cea mai mare proporție a persoa-
sărăcie a fost deosebit de ridicat, cu rate de 35 %, nelor care trăiau în astfel de gospodării a fost în
respectiv 38 %. Astfel, nu este de mirare că cele Bulgaria (16,3 % în 2019). Totuși, între 2012 și
mai mari proporții ale persoanelor (peste 20 %) 2019, proporția a scăzut atât în zonele rurale din
care au raportat că nu își permit să cumpere hrană sudul UE, cât și în cele din estul UE (cu circa 3 pp)
pentru ele însele sau pentru membrii familiei în ul- (Figura 5.11).
timele 12 luni au fost toate în aceste regiuni, cele
mai ridicate proporții dintre toate înregistrându-se Deprivarea materială severă (situația persoanelor
în regiunile Sud-Est (37 %) și Sud-Muntenia (35 %) care nu își pot permite oricare patru sau mai multe
din România (Harta 5.14)30. dintre cele nouă elemente de bază incluse în an-
cheta EU-SILC; a se vedea Caseta 5.5) a fost cea
Gradul de mulțumire a oamenilor în ceea ce priveș- mai ridicată în zonele din sudul și din estul UE, însă
te eforturile guvernului lor de combate sărăcia va- cu precădere în zonele rurale din estul UE, unde
riază, de asemenea, între regiuni (Harta 5.15), mer- circa 10 % din populație se confrunta cu deprivarea
gând de la un grad de mulțumire de 77 % în Malta, materială severă în 2019 (Figura 5.12). Totuși, în
în 2019, până la doar 7 % în Severoiztochen din zonele din estul UE, proporția a scăzut cu 13 pp în
Bulgaria31. Mai puțin de un sfert dintre oameni erau zonele rurale și cu 11 pp în orașele mari și mici și în 161
mulțumiți de eforturile guvernului lor în această suburbii între 2012 și 2019 (Figura 5.13).
privință în regiunile NUTS 1 Centro și Sud din Italia,
în Grecia, România, Bulgaria și Letonia, precum și În nord-vestul UE, deprivarea materială severă a
într-o serie de regiuni din Croația și Ungaria. fost mai ridicată în orașele mari decât în zonele ru-
rale (afectând 4,5 % din populație în 2019, compa-
Spre deosebire de riscul de sărăcie, proporția per- rativ cu 2,2 % în zonele rurale), deși diferența s-a
soanelor care trăiau, în 2019, în gospodării cu o atenuat ușor între 2012 și 2019 (proporția persoa-
intensitate scăzută a muncii a fost mai ridicată în nelor afectate scăzând cu 1,8 pp în orașele mari și
cu 1,1 pp în zonele rura-
le). Deși multe orașe mari
Figura 5.14 Ponderea migranților raportată la PIB-ul pe cap din nord-vestul UE au ni-
de locuitor în regiunile NUTS 2 din UE, 2020 veluri ridicate ale PIB-ului
Mayotte Alții născuți în UE pe cap de locuitor, multe
Născuți în afara UE dintre ele aveau și nive-
50
Guyane
Luxembourg
luri mari ale inegalității,
40 reflectată de ratele mai
Wien
Brussels mari ale riscului de sără-
% din populație
Illes Balears cie, de concentrațiile mai

30
Stockholm Paris
Canarias
R² = 0,28 ridicate ale deprivării și
20 Melilla
Bremen de numărul mai mare al
R² = 0,33 gospodăriilor cu o inten-
10 sitate scăzută a muncii
decât în alte zone.
0
0 50 100 150 200 250 300
PIB pe cap de locuitor (SPC)

BG, PL și RO: nu există date regionale.
Sursa: Eurostat [lfst_r_lfsd2pwc] și [nama_10r_2gdp], calculele DG REGIO.
30 Sursa: ancheta Gallup World Poll pentru 2019.

31 Ibid.
162

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 5.16 Persoanele născute în altă țară din UE, 2020 Harta 5.17 Persoanele născute în afara UE, 2020
% din populație (vârsta între 15 și 74 de ani) % din populație (vârsta între 15 și 74 de ani)
<= 0,5 <= 1
0,5 - 1,5 1 - 4,5
1,5 - 2,5 EU-27 = 3,7 4,5 - 7 EU-27 = 8,8
Estimările DG REGIO pentru BG, FR, HU, PL, RO. Estimările DG REGIO pentru BG, FR, HU, PL, RO.
2,5 - 4,5 Sursa: DG REGIO pe baza datelor Eurostat (lfst_r_lfsd2pwc). 7 - 10 Sursa: DG REGIO pe baza datelor Eurostat (lfst_r_lfsd2pwc).
4,5 - 8 10 - 14
>8 > 14
0 500 km 0 500 km
Figura 5.15 Migranții din UE și din afara UE (15-74 de ani) în UE în funcție de gradul
de urbanizare, 2015-2020
2015 Variație 2015-2020
12 +1,5
% din populația cu vârsta între
15 și 74 de ani; variația între
9
2015-2020 în pp
+0,8
6
+0,2 +0,1 -0,1
3
0
Orașe mari Orașe mici Zone rurale Orașe mari Orașe mici Zone rurale
și suburbii și suburbii
Alții născuți în UE Născuți în afara UE
Populația din categoriile „alții născuți în UE” și „născuți în afara UE” din Germania a fost estimată pentru 2015 plecând de la: a) populația
străină în 2015; b) populația în funcție de cetățenie în Germania în 2015 și c) ponderile populației în funcție de țara de naștere în 2017
și 2018.
Sursa: Eurostat [lfst_r_pgauwsc], calculele DG REGIO.
4. Migranții din afara UE Île-de-France și Stockholm. Ponderea migranților

se confruntă cu mai multe din UE este de peste 10 % în unele regiuni din
Belgia, Germania, Luxemburg, Austria, Irlanda și 163
provocări pe piața muncii și Finlanda. Puține persoane din alte țări ale UE s-au
cu un risc mai mare de sărăcie mutat în regiunile estice.
4.1 Migranții sunt concentrați, Ponderea migranților tinde a fi mai mare în regiu-
în principal, în orașele mari nile cu niveluri ridicate ale PIB-ului, cu oportunități
din nord-vestul UE bune de găsire a unui loc de muncă și cu un istoric
de migrație32. Corelarea între PIB-ul pe cap de locu-
În UE, ponderea migranților din afara UE (definiți itor și ponderea migranților din afara UE este ușor
ca populația născută în afara UE) este de pes- mai puternică decât în cazul migranților născuți în
te două ori mai mare decât ponderea migranților UE (Figura 5.14).
din UE (definiți ca cei născuți într-o altă țară a UE)
– 9 % comparativ cu 4 % în 2020. Drept urma- Migranții din afara UE sunt concentrați în orașe-
re, majoritatea statelor membre au mai mulți mi- le mari33, unde reprezentau, în medie, 13 % din
granți născuți în afara UE decât migranți născuți populație în 2020, comparativ cu 8 % în orașe-
în UE (Harta 5.16 și Harta 5.17). Luxemburg este le mici și suburbii și mai puțin de 4 % în zonele
o excepție clară, 40 % dintre migranții de aici fiind rurale (Figura 5.15). De asemenea, între 2015 și
născuți în UE, față de 13 % născuți în afara UE. Per 2020, ponderea a crescut mai mult în orașele mari
ansamblu, există puțini migranți din afara UE în es- (1,5 pp) decât în orașele mici și suburbii (0,8 pp),
tul UE – cu excepția statelor baltice, unde o ponde- rămânând totodată neschimbată în zonele rurale.
re semnificativă a populației este născută în Rusia.
Migranții din UE sunt mult mai puțin concentrați în
Regiunile capitalelor și regiunile care includ un orașele mari și reprezintă aici aproximativ aceeași
oraș mare din nord-vestul și din sudul UE tind să proporție din populație ca în orașele mici și suburbii
aibă un număr mai mare de migranți, îndeosebi (4 % în 2020). Aceștia sunt mai puțin prezenți în zo-
din afara UE. Printre regiunile în care migranții din nele rurale (unde reprezintă doar 2,5 % din popula-
afara UE reprezintă 20 % sau mai mult din popu- ție). Între 2015 și 2020, ponderea lor a crescut doar
lație, se numără regiunile ultraperiferice Mayotte, în orașele mari, însă și aici doar ușor (cu 0,2 pp).
Guyane, Canarias, Illes Balears, precum și regiuni-
le capitalelor, Région de Bruxelles-Capitale, Wien, 32 OCDE (2021a).
33 Ibid.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
164
REGIOgis
Harta 5.18 Diferența între persoanele născute în afara UE și persoanele native în ceea
ce privește rata de ocupare a forței de muncă, 2020
Diferență în puncte procentuale (persoane născute în afara UE – persoane native cu vârsta între 20 și 64 de ani)
<= -20
-20 - -15 EU-27 = -11,5
Sursa: Eurostat, EU-LFS (lfst_r _lfe2emprc).
-15 - -10
-10 - -5
-5 - 0
>0 0 500 km

și 2020 (când, din cauza

Figura 5.16 Ratele de ocupare a forței de muncă (20-64 de ani) COVID-19, a fost ușor sub
pentru nativi și migranți în UE, 2015-2020 nivelul din 2019). Rata în
cazul nativilor a crescut
2015 Variație 2015-2020
75 cu 3,7 pp, mai mult decât
+ 2,9
în cazul celor două gru-
% din populațiile respective; variația
+ 3,7
70 puri de migranți (2,9 pp
pentru migranții din UE
între 2015-2020 în pp
și 1,6 pp pentru migranții

65
din afara UE). În special,
migranții care trăiesc în
+ 1,6
60 zonele rurale și-au asigu-
rat un rol fundamental în
55
susținerea anumitor tipuri
de producție agricolă cu o
cerere constantă de mun-
50 că temporară, în timp ce
Nativi Alții născuți în UE Născuți în afara UE
în orașele mari, acoperă
Sursa: Eurostat [lfst_r_pgauwsc], calculele DG REGIO. cu succes cererea de anu-
mite servicii34. Decalajul
între nativi și cei născuți
4.2 Rata de ocupare a forței de muncă în afara UE s-a restrâns, cu sprijinul politicilor UE35.
în rândul migranților din afara UE A crescut doar în 2020, ceea ce sugerează că ocu-
parea forței de muncă în rândul migranților a fost 165
a crescut, însă mai mult în rândul
mai afectată de pandemie și de măsurile instituite
bărbaților decât al femeilor pentru a o ține sub control (Figura 5.16).
În UE, rata generală de ocupare a forței de muncă
în rândul persoanelor cu vârsta între 20 și 64 de Migranții din UE au o rată de ocupare a forței
ani a crescut cu 3,3 pp, până la 72,5 %, între 2015 de muncă similară cu cea a persoanelor native
Figura 5.17 Ratele de ocupare a forței de muncă și disparitatea de gen în ocuparea forței
de muncă (20-64 de ani) pentru nativi și migranți în UE, 2015 și 2020
80
% din populațiile respective
10,3 12,5
70 10,9 13,4
17,5 19,5
60
50
40
2015 2020 2015 2020 2015 2020
Disparitate de gen în 2015 Disparitate de gen în 2020 similară sau Disparitate de gen în 2020
mai mică decât în 2015 mai mare decât în 2015
Părțile gri ale barelor reprezintă ratele de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, iar părțile superioare ale barelor – ratele
de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților.
Sursa: Eurostat [lfst_r_pgauwsc], calculele DG REGIO.
34 Natale et al. (2019).

35 Politicile UE privind migrația legală includ migrația forței de mun-
că (cu directive speciale referitoare la lucrătorii înalt calificați, care
intră sub incidența Directivei privind cartea albastră, lucrătorii se-
zonieri și persoanele transferate în cadrul aceleiași companii), stu-
denții și cercetătorii, reunificarea familiei și rezidenții pe termen
lung.
Figura 5.18 Ratele de ocupare a forței de muncă (20-64 de ani) în UE pentru nativi,
migranții născuți în UE și cei născuți în afara UE, 2020
Nativi Alții născuți în UE Născuți în afara UE Total
90
85
80
75
70
65
60
55
50
Total Nord- Sud Est Orașe Orașe Zone Educație Educație Educație
vest mari mici și rurale înaltă medie scăzută
suburbii
Sursa: Eurostat [lfst_r_eredcobu], calculele DG REGIO.
(Figura 5.17). Majoritatea migranților din UE au În pofida progreselor, migranții din afara UE au o
cetățenie a Uniunii, astfel că au aceleași drepturi rată de ocupare a forței de muncă substanțial mai
166 ca persoanele native în ceea ce privește reziden- mică decât persoanele native (62 % comparativ
ța și piața muncii36. Prin urmare, sunt liberi să se cu 74 %), în principal datorită ratei scăzute în rân-
mute în regiuni cu salarii mai mari și mai multe dul femeilor (53 %). În Suedia și Belgia, decalajul
oportunități de angajare și tind să se confrunte cu general între ratele aferente a fost de 20 pp în
mai puține obstacole decât migranții din afara UE, 2020; a fost de aproape două ori mai mare în cazul
atunci când decid să se mute, dacă își pierd locurile femeilor decât în cazul bărbaților (28 pp compara-
de muncă37. tiv cu 15 pp).
Figura 5.19 Nativii și migranții cu vârsta între 25 și 64 de ani cu studii

superioare, în funcție de gradul de urbanizare, 2015-2020
2015 Variație 2015-2020
50
+5,0
variația între 2015-2020 în pp
+6,5
% din populațiile respective;
40
+4,8
30 +3,2
+3,6 +4,6
+3,3 +2,5 +1,9
20
10
0
Orașe Orașe mici Zone Orașe Orașe mici Zone Orașe Orașe mici Zone
mari și suburbii rurale mari și suburbii rurale mari și suburbii rurale
Sursa: Eurostat [edat_lfs_9915], calculele DG REGIO.
36 Libera circulație a lucrătorilor este una dintre cele patru libertăți

de care se bucură cetățenii UE. Aceasta este garantată de articolul
45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
37 A se vedea Comisia Europeană (2021i) pentru informații anuale
referitoare la mobilitatea forței de muncă în interiorul UE.
Caseta 5.7 Migrația și dezvoltarea economică regională

Un raport în curs de apariție al OCDE1 evaluează im- Prezența migranților influențează schimburile co-
pactul inegal al migrației asupra regiunilor și a ora- merciale internaționale ale regiunilor. În Europa,
șelor mari. Unul dintre capitole analizează impactul migranții ajută regiunile lor gazdă să creeze noi re-
migrației asupra dezvoltării regionale din perspecti- țele de schimburi comerciale, reduc costurile infor-
va inovării, a schimburilor comerciale internaționale, maționale, creează cerere pentru bunurile din țările
a piețelor muncii și a creșterii economice generale. de origine și stimulează exporturile și importurile
regionale. În medie, o creștere cu 10 % a numărului
Migranții tind să determine creșterea PIB-ului re-
de migranți dintr-o anumită regiune europeană duce
gional pe cap de locuitor și contribuie la conver-
la creșterea importurilor cu 3,2 %, incluzând aici in-
gența economică regională în interiorul statelor
termediarii folosiți în exporturi, și la o creștere cu
membre și între acestea, în Europa. Migranții pot
1,2 % a exporturilor. Acest impact este mai ridicat în
determina creșterea PIB-ului regional pe cap de lo-
cazul regiunilor unde există mai mulți migranți înalt
cuitor deoarece sunt mai tineri, aduc adesea com-
calificați și este cel mai relevant pentru schimburile
petențe complementare și acoperă deficitele înre-
comerciale extra-UE.
gistrate în unele ocupații critice. Studiul constată că,
în medie, o creștere cu 10 % a ponderii populației Răspunsul piețelor muncii la migranți variază de
migrante este asociată cu o creștere de 0,15 % a la o regiune europeană la alta și în funcție de
PIB-ului pe cap de locuitor. Efectul este mai puternic tipul de lucrători. O creștere a ponderii migranților
în cazul regiunilor mai puțin dezvoltate, îndeosebi este asociată cu o încetinire pe termen scurt a creș-
în statele membre ale UE cu venituri mai mici. Per terii ratei de ocupare a forței de muncă în rândul na-
ansamblu, pentru cele 25 % cele mai sărace regi- tivilor, în special în rândul lucrătorilor slab calificați.
uni dintr-un stat membru, efectul pozitiv al migra- Acest efect se atenuează sau dispare cu timpul, pe
ției asupra PIB-ului pe cap de locuitor este de peste măsură ce piețele regionale ale muncii se adaptea-
167
două ori mai mare (0,36 %). Prin urmare, migrația ză. În regiunile cu niveluri mai ridicate ale PIB-ului pe
poate ajuta regiunile mai puțin dezvoltate să recu- cap de locuitor, migranții sunt absorbiți mai ușor de
pereze decalajele față de restul regiunilor din state- forța de muncă, ducând astfel la efecte limitate sau
le membre în cauză și față de restul UE. chiar la niciun efect asupra forței de muncă native.
Migranții contribuie la inovare, aducând idei noi în Raportul conchide că politicile țintite ar putea contri-
regiunile care îi găzduiesc din țările OCDE. Folo- bui la răspândirea beneficiilor migrației pentru dez-
sind informații detaliate despre brevete și ponderea voltarea regională. De exemplu, investițiile în per-
migranților în cadrul municipalităților, studiul arată fecționarea competențelor lucrătorilor nativi (mai
că migranții cresc activitatea de brevetare din zona ales a celor fără studii superioare) și a regiunilor mai
lor locală și impulsionează inovarea locală. Totuși, puțin dezvoltate ar putea ajuta la abordarea pro-
aceste efecte pozitive sunt limitate la zonele care vocărilor pieței muncii și la consolidarea dezvoltării
erau deja inovatoare și aveau niveluri ridicate de regionale.
brevetare, situate în principal în mediul urban.
1 OCDE (2022, în curs de apariție).
În cele mai multe cazuri, rata de ocupare a forței de În UE, disparitatea de gen generală în ceea ce pri-
muncă în rândul migranților din afara UE este mai vește rata de ocupare a forței de muncă a rămas
mare în regiunile cu o rată ridicată de ocupare a forței neschimbată între 2015 și 2019 și s-a atenuat
de muncă în rândul nativilor38, însă tot aici, decalajul ușor în 2020, când rata în rândul bărbaților a fost
față de nativi tinde să fie cel mai mare, îndeosebi de 78 %, iar în rândul femeilor de 67 % (a se vedea
în cazul femeilor (Harta 5.18). Astfel, decalajul este, Secțiunea 5). În schimb, pandemia de COVID-19 a
în medie, de 15 pp în nord-vestul UE față de doar stopat creșterea ratei de ocupare a forței de muncă
5 pp în sudul UE și 2 pp în estul UE (Figura 5.18). în rândul femeilor migrante din afara UE, iar dis-
Nu există mari diferențe între orașele mari și zonele paritatea de gen în cazul migranților din afara UE
rurale în ceea ce privește ratele de ocupare a forței a crescut cu 3 pp, până la 20 pp, față de 11 pp în
de muncă în rândul celor trei grupuri. cazul nativilor.
38 OCDE (2021a).
4.3 Migranții cu Figura 5.20 Intersectarea între subpopulațiile AROPE în UE pentru

studii superioare nativi și migranți, 2019
din afara UE Intensitate foarte scăzută
a muncii
înregistrează cel 40
2,2
mai mare decalaj 35 Expuși riscului de sărăcie
în privința ocupării 30

forței de muncă, în 19,5
Expuși riscului de sărăcie,
intensitate foarte scăzută
25
timp ce nivelul de a muncii
Intensitate foarte scăzută a
absolvire de studii 20
1,5
muncii, deprivare materială
2,1
superioare este 15
severă
13,6 Deprivare materială severă

cu 4 pp mai mic 9,9
5,2
10
3,6
Expuși riscului de sărăcie,
În cazul persoanelor care 5
2,3 2,1
4,3 deprivare materială severă
1,8
au absolvit doar o formă 2,1
1,6 1,8
2,7
de învățământ de bază, 0 1,0 1,2 Expuși riscului de sărăcie,
Nativi Alții născuți în UE Născuți în afara intensitate foarte scăzută a
rata de ocupare a for- UE muncii, deprivare materială
ței de muncă în rândul Sursa: Eurostat [ilc_pees07], calculele DG REGIO.
severă
migranților din afara UE

este cu doar 2 pp mai
mică decât în rândul na- Figura 5.21 Diferența între ponderile migranților și diferența
tivilor. Decalajul între mi- în ceea ce privește rata AROPE (pp) între orașele mari și zonele
168 granții din afara UE și na- rurale din UE, 2019
tivi crește la 8 pp în cazul 25
AT
celor care au absolvit în-
Diferență a ponderii în puncte %
BE
20
vățământul secundar su-
perior și la 15 pp în cazul
15 SI
celor cu studii superioare. DE
FR R² = 0,57
EE
Acest lucru se datorează, SE
10
în principal, decalajului LV ES LU NL
PT
semnificativ în rândul fe- 5 HR IE FI DK
meilor (19 pp), precum și, EL IT
LT HU CZ
dintr-o perspectivă mai 0
PL SK CY
generală, probabil dificul- -15 -10 -5 0 5 10 15 20
tăților în recunoașterea < - rată AROPE ridicată în zonele rurale rată AROPE ridicată în orașele mari ->
diferență puncte %
calificărilor obținute în
Axa orizontală arată diferența (în pp) între orașele mari și zonele rurale în ceea ce privește rata
străinătate (Figura 5.19). AROPE. Axa verticală arată diferența (în pp) între orașele mari și zonele rurale în ceea ce privește
ponderea migranților în populația totală.
O treime (33 %) dintre Sursa: Eurostat [ilc_peps13] și [lfst_r_pgauwsc], calculele DG REGIO.
persoanele native și mi-

granții din UE cu vârsta
între 25 și 64 de ani au studii superioare, compa- În cazul migranților cu vârsta între 15 și 24 de ani,
rativ cu 29 %, în cazul migranților din afara UE. În probabilitatea ca aceștia să nu fie încadrați profe-
cazul tuturor celor trei grupuri, persoanele cu studii sional și să nu urmeze niciun program educațional
superioare tind să fie concentrate în orașele mari. sau de formare este mai mare decât în cazul nati-
Este mai ales cazul nativilor, pentru care proporția vilor (20 % față de 10 %).
celor cu studii superioare este de aproape două ori
mai ridicată în orașele mari decât în zonele rura-
le (44 % față de 23 %). În cazul migranților din
UE, diferența este mai mică (42 % față de 27 %),
la fel și în cazul migranților din afara UE (33 % față
de 24 %).
Figura 5.22 Ratele de deprivare din UE pentru nativi și migranți (18+), 2015 și 2019
2019 2015
40
30
20
10
12 11 23
5 5 11
0
Nativi Alții născuți Născuți Nativi Alții născuți Născuți
în UE în afara UE în UE în afara UE
Deprivare materială severă Deprivare materială și socială
Sursa: Eurostat [ilc_mddd16] și [ilc_mdsd05], calculele DG REGIO.
Deprivare materială severă: pentru cel puțin patru dintre urmă- • să evite a avea restanțe (la ratele ipotecare, chirie, factu-
toarele elemente, nu și-a putut permite: rile de utilități, ratele sau împrumuturile pentru bunurile
• să plătească chiria, ratele ipotecare sau facturile de utilități; cumpărate);
• să își încălzească suficient locuința; • să își permită o masă cu carne, pui sau pește ori echiva- 169
• să facă față unor cheltuieli neprevăzute; lentul vegetarian la fiecare două zile;
• să mănânce carne sau proteine în mod regulat; • să își încălzească suficient locuința;
• să meargă în vacanță; • să își permită un autoturism/o camionetă pentru uz personal;
• un televizor; • să înlocuiască mobilierul uzat;
• o mașină de spălat; • să își înlocuiască hainele uzate cu altele noi;
• un autoturism; • să aibă două perechi de încălțăminte pe măsură;
• un telefon. • să cheltuiască o sumă mică de bani în fiecare săptămână
Deprivare materială și socială: pentru cel puțin cinci cintre urmă- pe sine („bani de buzunar”);
toarele elemente, nu a putut, din motive financiare: • să aibă activități recreative cu regularitate;
• să facă față unor cheltuieli neprevăzute; • să iasă la un pahar/o masă cu prietenii/familia cel puțin o
• să își permită o săptămână de vacanță departe de casă, dată pe lună;
o dată pe an; • să aibă o conexiune la internet.
4.4 Riscul de sărăcie și de excluziune vare materială severă a scăzut și mai mult, îndeo-
socială este de două ori mai mare sebi în rândul migranților din afara UE. Faptul că a
în cazul migranților din afara UE existat doar o reducere mică a numărului persoa-
nelor expuse riscului de sărăcie arată însă că mulți
migranți din afara UE au încă venituri foarte mici.
În 2019, circa 10 milioane de migranți cu vârsta de
15 ani sau peste erau considerați a fi AROPE. Sunt Astfel, rata AROPE în rândul migranților din afara
incluși aici două milioane de migranți din UE (22 % UE a fost de două ori mai mare decât în rândul
din numărul lor total) și 8,5 milioane de migranți nativilor în 2019. Proporția migranților din afara UE
din afara UE (38 % din numărul lor total). Proporția expuși riscului de sărăcie și, simultan, care trăiesc
a fost cu 3 pp mai mică decât în 2015 în cazul în condiții de deprivare materială severă și în gos-
ambelor grupuri. Îmbunătățirile de ordin economic podării cu o intensitate foarte scăzută a muncii a
și de pe piața muncii au dus la o scădere a pro- fost de aproape trei ori mai mare decât în cazul
porției persoanelor care trăiesc în gospodării cu o nativilor (2,7 % comparativ cu 1 %) (Figura 5.20).
intensitate foarte scăzută a muncii; în același timp,
numărul persoanelor care se confruntă cu o depri-
170

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 5.19 Diferența între ratele de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor Harta 5.20 Diferența între ratele șomajului în rândul femeilor și al bărbaților, 2020
și al bărbaților (20-64 de ani), 2020 Diferență în puncte procentuale (femei – bărbați)
Diferență în puncte procentuale (femei – bărbați) < -1,8 0,8 - 1,8
< -20 -1,8 - -1,2 1,8 - 4
-20 - -15 EU-27 = -11,1 -1,2 - -0,6 >4 EU-27 = 0,6
Sursa: Eurostat (lfst_r_lfe2emprt). DE: 2019
-15 - -10 -0,6 - 0 nu există date Sursa: Eurostat (lfst_r_lfp2act, lfst_r_lfu3pers).
-10 - -5 0 - 0,8
-5 - 0
>0 0 500 km 0 500 km
Figura 5.23 Disparitatea de gen în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă,
în funcție de nivelul de educație și de grupul de regiuni, 2020
Învățământ superior (nivelurile 5-8)
Învățământ secundar superior și învățământ terțiar non-universitar (nivelurile 3 și 4)
Mai puțin decât învățământ primar, învățământ primar și învățământ secundar inferior (nivelurile 0-2)
-7
diferența în pp între rata în rândul
-19 Mai puțin dezvoltate

bărbaților și în rândul femeilor
-28
-5
-10 De tranziție
-19
-6
-9 Mai dezvoltate
-19
Sursa: Eurostat [lfst_r_lfe2emprc], calculele DG REGIO.
În 2019, rata AROPE pentru întreaga populație Deprivarea materială și socială (a se vedea defini-
a variat doar ușor între orașele mari (21,3 %), ția de la nota la Figura 5.22) a scăzut din 2015 în
orașele mici și suburbii (19,2 %) și zonele rurale întreaga UE. Totuși, este mai prevalentă în rândul 171
(22,4 %). Totuși, concentrația ridicată a migranților migranților din afara UE decât în rândul altor gru-
din orașele mari – 45 % din cei născuți în alte țări puri, afectând de circa două ori mai multe persoa-
ale UE și aproape 60 % din cei născuți în afara UE ne din această categorie decât persoane native sau
trăiesc în orașele mari, comparativ cu mai puțin de născute în alte țări ale UE. În 2019, acest lucru era
40 % dintre persoanele native – înseamnă că este valabil mai ales în zonele rurale (26 %), comparativ
posibil ca numărul migranților considerați AROPE cu orașele mari (24 %) și orașele mici și suburbii
să fi fost mai însemnat în orașele mari decât în zo- (22 %).
nele rurale. Este mai ales cazul Belgiei și al Austriei
(Figura 5.21).
Tabelul 5.5 Disparitatea de gen în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă și rata
șomajului, în funcție de grupul de regiuni, 2020
Regiuni mai Regiuni de Regiuni mai puțin UE
dezvoltate tranziție dezvoltate
Disparitatea de gen (F-B) în ceea -9,0 -9,1 -17,2 -11,0
ce privește rata de ocupare a forței
de muncă (20-64 de ani), pp
Disparitatea de gen (F-B) în 0,0 0,5 1,5 0,5
ceea ce privește rata șomajului
(15-74 de ani), pp
Nord-vestul UE Sudul UE Estul UE UE
Disparitatea de gen (F-B) în ceea -7,0 -15,4 -14,6 -11,0
ce privește rata de ocupare a forței
de muncă (20-64 de ani), pp
Disparitatea de gen (F-B) în -0,5 2,8 0,0 0,5
ceea ce privește rata șomajului
(15-74 de ani), pp
Sursa: Eurostat [lfst_r_lfe2emprt] and [lfst_r_lfu3rt], calculele DG REGIO.
5. Unde prosperă femeile în UE pofida angajamentelor politice puternice pentru re-

alizarea egalității de gen în UE, persistă diferențe
Egalitatea de gen este una dintre valorile funda- semnificative între femei și bărbați în ceea ce pri-
mentale ale UE și ocupă un loc de frunte în cadrul vește diferite aspecte ale vieții, cum ar fi accesul pe
Pilonului european al drepturilor sociale. Unul dintre piața muncii, condițiile de salarizare și de muncă și
obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU un rol determinant în luarea deciziilor39.
este realizarea egalității de gen și împuternicirea
tuturor femeilor și fetelor până în 2030 (ODD5), În 2020, rata de ocupare a forței de muncă în rân-
iar Strategia UE privind egalitatea de gen pentru dul bărbaților (cu vârsta între 20 și 64 de ani) din
2020-2025, adoptată recent, este menită să asi- UE a fost cu circa 11 pp mai mare decât în rândul
gure că toate domeniile de politici ale UE contribuie femeilor (78 % față de 67 %), iar decalajul a rămas
la egalitatea de gen. neschimbat în ultimii ani (cel puțin de la începutul
redresării, în 2013). Disparitatea de gen a fost de-
În unele regiuni din UE, femeile își pot îmbunătăți osebit de accentuată în regiunile mai puțin dezvol-
pozițiile economice, sociale și politice, în timp ce tate (17 pp în 2020) și în regiunile din sudul și estul
în altele, sunt împiedicate să facă acest lucru. În UE (15 pp în ambele) (Tabelul 5.5). Ratele de ocu-
Tabelul 5.6 Disparitatea de gen în ceea ce privește studiile superioare, în funcție de grupul de
regiuni, media 2018-2020
Regiuni mai Regiuni de Regiuni mai puțin UE
dezvoltate tranziție dezvoltate
diferență puncte % între ponderea 1,8 6,5 7,4 4,8
172 femeilor și cea a bărbaților
cu vârsta între 25 și 64 de
ani cu studii superioare
Nord-vestul UE Sudul UE Estul UE UE
diferență puncte % între ponderea 1,7 5,7 8,8 4,8
femeilor și cea a bărbaților
cu vârsta între 25 și 64 de
ani cu studii superioare
Sursa: Tabelul Eurostat [edat_lfse_04], calculele DG REGIO.
Figura 5.24 Femeile și puterea politică în UE, 2011-2020
Guvernul național Parlamentele naționale Organele executive regionale

Adunările regionale Consiliile locale/municipale
38
36
34
Femei ca % din total
32
30
28
26
24
22
20
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Sursa: Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), calculele DG REGIO.
39 Al doilea principiu al Pilonului european al drepturilor sociale afirmă

că trebuie să se asigure egalitatea de tratament și de șanse între
femei și bărbați în ceea ce privește piața muncii, condițiile de an-
gajare și evoluția carierei, precum și dreptul la remunerare egală.
pare a forței de muncă în rândul bărbaților au fost La nivelul UE, rata șomajului în rândul femeilor a
mai mari decât în rândul femeilor în toate regiuni- fost cu doar 0,5 pp mai mare decât în rândul băr-
le (cu excepția regiunii capitalei din Lituania), însă baților în 2020, deși diferența a fost mai pronunța-
cu diferențe pronunțate între acestea (Harta 5.19). tă în regiunile mai puțin dezvoltate (1,5 pp) decât
În 2020, diferența a fost de peste 20 pp în Malta în cele de tranziție (0,5 pp), rata în rândul femei-
și în Corse, în mai multe regiuni din Grecia și din lor fiind mai mare decât în rândul bărbaților mai
România, precum și în sudul Italiei. Disparitatea de ales în regiunile din sudul UE (cu 3 pp mai mare).
gen în ceea ce privește rata de ocupare a forței Numai în regiunile din nord-vestul UE, rata a fost
de muncă a fost mai accentuată cu cât nivelul de mai mică în cazul femeilor decât în cazul bărbaților
educație a fost mai mic și a fost cea mai mare în (Tabelul 5.5).
regiunile mai puțin dezvoltate pentru toate nivelu-
rile de educație (Figura 5.23).
5.1 Femeile din UE au niveluri mai
Ratele mult mai mici de ocupare a forței de muncă mari de educație decât bărbații
în rândul femeilor nu se traduc însă în rate mai
mari ale șomajului (Harta 5.20), deoarece mult mai În UE, există mai multe femei decât bărbați cu vâr-
multe femei decât bărbați nu caută în mod activ un sta între 25 și 64 de ani cu studii superioare, iar
loc de muncă. „Adesea, lipsa facilităților de îngrijire acest lucru este valabil în toate regiunile, cu excep-
a copiilor și persoanele în vârstă dependente, dar ția unor regiuni din Germania și Austria și a regiu-
și stereotipurile de gen împiedică participarea fe- nilor sudice din Țările de Jos. În medie, 35 % dintre
meilor pe piața muncii și în mediul antreprenorial”. femeile din această categorie de vârstă erau absol-
vente de universități în 2018‑2020, față de 30 %
în cazul bărbaților. Diferența tinde a fi mai mică în
Caseta 5.8 Strategia privind regiunile mai dezvoltate și în regiunile din nord-ves- 173
egalitatea de gen pentru 2020-20251 tul UE (Tabelul 5.6). În Estonia, Letonia și Finlanda,

ponderea femeilor cu studii superioare era cu 16 pp
Strategia privind egalitatea de gen acoperă ac- – sau mai mult – mai mare decât în cazul bărbaților.
tivitățile Comisiei Europene referitoare la egali-
tatea de gen și stabilește obiectivele de politică
și principalele puncte de acțiune pentru perioada Caseta 5.9 Dimensiunea de gen
2020-2025.
în cadrul financiar multianual
Obiectivele-cheie sunt: stoparea violenței bazate pentru perioada 2021-2027
pe gen; combaterea stereotipurilor de gen; elimi-
narea disparităților de gen de pe piața forței de Cadrul financiar multianual (CFM) pentru anii
muncă; asigurarea unei participări egale a feme- 2021-2027, adoptat recent, include o dimen-
ilor și a bărbaților în diferite sectoare ale econo- siune de gen reflectată în întregul CFM și, mai
miei; abordarea diferenței de remunerare între exact, în diversele instrumente de fonduri euro-
femei și bărbați și a disparităților de gen în ceea pene și garanții bugetare (îndeosebi FSE+, FEDR,
ce privește pensiile; eliminarea discrepanțelor de „Europa creativă”, Fondul european pentru pes-
gen în ceea ce privește asumarea responsabili- cuit și afaceri maritime, Fondul de coeziune și
tăților familiale și ajungerea la un echilibru de programul InvestEU). Fondurile disponibile vor
gen în procesul decizional și în mediul politic. sprijini participarea femeilor pe piața muncii și
echilibrul între viața profesională și cea persona-
Punerea în aplicare a strategiei se bazează pe o
lă, vor investi în facilități de îngrijire, vor sprijini
abordare duală, care combină măsuri specifice,
antreprenoriatul în rândul femeilor, vor comba-
pentru a se ajunge la o egalitate de gen, pe de
te segregarea de gen în anumite profesii și vor
o parte, și pentru a se integra mai bine perspec-
aborda reprezentarea inegală a fetelor și a bă-
tiva de gen, pe de altă parte. Aceasta din urmă
ieților în unele părți ale sistemelor de educație
va fi urmărită prin includerea, în mod sistematic,
și formare.
a perspectivei de gen în toate etapele elaborării
de politici din toate domeniile de politică ale UE, Pentru mai multe detalii despre CFM pentru
interne și externe. 2021-2027, a se vedea:
https://ec.europa.eu/info/strategy/eu-budget/
1 Comisia Europeană (2020k). long-term-eu-budget_ro.
174

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 5.21 Femeile în adunările regionale, 2021 Harta 5.22 Variația ponderii femeilor în adunările regionale, 2010-2021
% dintre membri Diferență în puncte procentuale
<= 10 <= -4 3-6
10 - 20 -4 - -2 6-9
20 - 30 Țările fără adunări regionale (BG, EE, IE, CY, LT, LU, MT, SI) și regiunile -2 - 0 9 - 14 Țările fără adunări regionale (BG, EE, IE, CY, LT, LU, MT, SI) și regiunile
fără o adunare (ES63, ES64, PT1): femeile în adunările naționale. fără o adunare (ES63, ES64, PT1): femeile în adunările naționale.
30 - 40 Sursa: JRC și DG REGIO pe baza datelor EIGE. 0-3 > 14 EL: 2011-2021
Sursa: JRC și DG REGIO pe baza datelor EIGE.
40 - 50
> 50
0 500 km 0 500 km
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 5.23 Ponderea femeilor care se simt mulțumite în legătură cu viața lor, 2019 Harta 5.24 Disparitatea de gen în ceea ce privește sentimentul de mulțumire în legătură
% din femeile cu vârsta peste 15 ani cu viața proprie, 2019
<= 20,0 Diferență în puncte procentuale (femei – bărbați)
20,1 - 25,0 Procentajele se bazează pe respondenții care au răspuns 8, 9 sau 10 la întrebarea: <= -10 Procentajele se bazează pe respondenții care au răspuns 8, 9 sau 10 la întrebarea:
Imaginați-vă o scară cu trepte numerotate de la 0 (cea mai de jos) până la Imaginați-vă o scară cu trepte numerotate de la 0 (cea mai de jos) până la 10
25,1 - 30,0 10 (cea mai de sus). Ultima treaptă reprezintă cea mai bună viață posibilă pentru -10 - -5 (cea mai de sus). Ultima treaptă reprezintă cea mai bună viață posibilă pentru
dumneavoastră, iar prima treaptă de jos reprezintă cea mai urâtă viață posibilă dumneavoastră, iar prima treaptă de jos reprezintă cea mai urâtă viață posibilă
30,1 - 40,0 pentru dumneavoastră. -5 - 0 pentru dumneavoastră.
Pe care treaptă a scării simțiți că sunteți în prezent? Pe care treaptă a scării simțiți că sunteți în prezent?
40,1 - 50,0 Sursa: Gallup World Poll (WP16). 0-5 Sursa: Gallup World Poll (WP16).
> 50,0 5 - 10
nu există date 0 500 km > 10 0 500 km
175
Femeile în funcții politice 5.2 Gradul de mulțumire a femeilor

în legătură cu viața lor și opiniile
În 2003, Consiliul Europei a recomandat să exis- femeilor legate de oportunitățile de
te o participare echilibrată a femeilor și bărbaților
în toate organismele decizionale din viața politică angajare și siguranța lor personală
și publică, iar proporția femeilor să nu scadă sub
40 %. În plus, Agenda pentru dezvoltare durabilă a Atunci când au fost întrebate dacă sunt mulțumi-
ONU îndeamnă la asigurarea participării depline și te de viețile lor, circa 33 % dintre femeile din UE
eficiente a femeilor și a egalității de șanse la ocu- au răspuns, în 2019, că sunt mulțumite, compa-
parea de posturi de conducere la toate nivelurile rativ cu 35 % dintre bărbați, deși această diferen-
de luare a deciziilor în viața politică, economică și ță mică între ponderile medii ascunde diferențe
publică (ODD5). Până în prezent, progresele au fost semnificative între multe state membre și regi-
lente și există diferențe semnificative în cadrul UE. uni (Harta 5.23). Mai puțin de 20 % dintre femei
erau mulțumite de viețile lor în toate regiunile din
În 2020, numai unul din trei membri ai guverne- Bulgaria și Croația, precum și într-o serie de regiuni
lor și parlamentelor naționale, ai adunărilor și ordin Grecia și Italia. Astfel, cifra a fost sub 10 % în
ganelor executive regionale și ai consiliilor locale regiunile Severoiztochen (6 %) și Severen tsentra-
erau femei (Figura 5.24). Deși ponderea femeilor în len (7 %) din Bulgaria și în Kontinentalna Hrvatska
guvernele și parlamentele naționale a fost cu 8 pp (9 %) din Croația (deși, în aceste regiuni, cifra a
mai mare decât în 2011, creșterea ponderii în or- fost de sub 10 % și în cazul bărbaților). În schimb,
ganele executive naționale (cu 2 pp mai mare), în proporția a fost de peste 70 % în toate regiunile din
adunările regionale (cu 3 pp mai mare) și în consi- Finlanda, unde în Helsinki-Uusimaa și Länsi-Suomi,
liile locale (cu puțin sub 4 pp mai mare) a fost con- o pondere mult mai mare a femeilor au declarat că
176 siderabil mai mică. În acest ritm, ponderea femeilor sunt mulțumite de viețile lor – cu 13 pp mai mult
în guvernele și parlamentele naționale ar ajunge la decât bărbații. Pe de altă parte, situația a stat exact
50 % de-abia în 2040, în consiliile locale în 2060, invers în Sachsen-Anhalt din Germania (ponderea
în adunările regionale în 2070, iar în organele exe- femeilor fiind cu 25 pp mai mică decât cea a băr-
cutive regionale de-abia în 2090. baților) și în nord-estul Italiei (cu 6 pp mai mică)
(Harta 5.24).
O parte a motivului pentru aceste progrese relativ
lente la nivel regional și local ar putea fi faptul că, Atunci când au fost întrebați despre oportunitățile
la aceste niveluri, a existat, la începutul perioadei, o de găsire a unui loc de muncă, 51 % dintre bărba-
pondere semnificativ mai mare a femeilor decât în ții din UE considerau, în 2019, că este un moment
guvernele și parlamentele naționale. Drept urmare, propice să își găsească un loc de muncă în zona
regiunile cu ponderi mici ale femeilor în adunări- în care trăiesc (adică, aveau la dispoziție oportuni-
le regionale în 2010 au înregistrat cele mai mari tăți semnificative de angajare) comparativ cu doar
creșteri în următorii 11 ani. 40 % dintre femei. Au existat însă diferențe pro-
nunțate între regiuni (Harta 5.25). În timp ce numai
În 2021, femeile reprezentau cel puțin jumătate 10 % dintre femei aveau o opinie pozitivă despre
dintre membrii adunărilor regionale din UE în doar oportunitățile de găsire a unui loc de muncă în re-
16 cazuri din 285. În două adunări regionale din giunea NUTS 1 Italia, inclusiv Sicilia și Sardegna,
Ungaria nu există deloc femei, iar în mai multe aproape 90 % dintre femei aveau o opinie pozitivă
adunări regionale din Ungaria și România, mai pu- în Praha din Cehia. Diferența între bărbați și femei
țin de 10 % dintre membri sunt femei. Ponderea a fost cea mai pronunțată în Região Autónoma
femeilor este cea mai mare (40 % sau mai mult) da Madeira din Portugalia (5 % în cazul bărbați-
în cadrul adunărilor regionale din Spania, Franța, lor, comparativ cu 24 % în cazul femeilor), urma-
Suedia și Finlanda (Harta 5.21). Este îngrijorător tă de Saarland (67 % în cazul bărbaților, 44 % în
faptul că, în unele regiuni din UE, în principal din cazul femeilor) și Rheinland-Pfalz (78 % în cazul
estul UE, ponderea femeilor nu doar că a fost mică bărbaților, 55 % în cazul femeilor) din Germania.
în 2010, dar s-a redus și mai mult în următorii 11 În schimb, în Helsinki-Uusimaa din Finlanda și
ani, până în 2021 (Harta 5.22). Bremen din Germania, mai multe femei decât băr-
bați aveau o opinie pozitivă despre oportunitățile
de găsire a unui loc de muncă. Mai multe femei
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 5.25 Ponderea femeilor care declară că este un moment propice să își găsească Harta 5.26 Disparitatea de gen în declararea faptului că este un moment propice pentru
un loc de muncă, 2019 găsirea unui loc de muncă, 2019
% din femeile cu vârsta peste 15 ani Diferență în puncte procentuale (femei – bărbați)
< 25 55 - 65 Procentajele se bazează pe răspunsurile tuturor respondenților,
< -20 -5 - 0 Procentajele se bazează pe răspunsurile tuturor respondenților, cu
cu excepția celor care au răspuns „nu știu” și „refuz să răspund”. excepția celor care au răspuns „nu știu” și „refuz să răspund”. Întrebare:
25 - 35 >= 65 Întrebare: Gândindu-vă la situația locurilor de muncă din orașul -20 - -15 0-5 Gândindu-vă la situația locurilor de muncă din orașul sau zona în care
sau zona în care locuiți în prezent, ați zice că acum este un moment locuiți în prezent, ați zice că acum este un moment propice să vă găsiți
35 - 45 nu există date propice să vă găsiți un loc de muncă? -15 - -10 >5 un loc de muncă?
45 - 55 Sursa: Gallup World Poll (WP89). Sursa: Gallup World Poll (WP89).
-10 - -5 nu există date
0 500 km 0 500 km
177
178

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 5.27 Ponderea femeilor care se simt în siguranță mergând singure pe jos noaptea, 2019 Harta 5.28 Disparitatea de gen în ceea ce privește sentimentul de siguranță în a merge
% din femeile cu vârsta peste 15 ani singur(ă) pe jos noaptea, 2019
<= 40,0
Diferență în puncte procentuale (femei – bărbați)
40,1 - 50,0 <= -25 -10 - -5
50,1 - 60,0 Procentajele se bazează pe răspunsurile tuturor respondenților, Procentajele se bazează pe răspunsurile tuturor respondenților,
cu excepția celor care au răspuns „nu știu” și „refuz să răspund”. -25 - -20 -5 - 1 cu excepția celor care au răspuns „nu știu” și „refuz să răspund”.
60,1 - 70,0 Întrebare: Vă simțiți în siguranță mergând singură pe jos noaptea -20 - -15 nu există date Întrebare: Vă simțiți în siguranță mergând singur(ă) pe jos noaptea
în orașul sau zona în care locuiți? în orașul sau zona în care locuiți?
70,1 - 80,0 Sursa: Gallup World Poll (WP113). -15 - -10 Sursa: Gallup World Poll (WP113).
> 80,0
nu există date 0 500 km 0 500 km
Harta 5.29 Indicele privind realizările femeilor și indicele privind dezavantajele cu care se confruntă femeile, 2021

Indicele privind dezavantajele cu care Dezavantajele cu care se confruntă femeile
Indicele privind realizările femeilor
se confruntă femeile versus realizările femeilor
Indice scăzut = realizări puține Indice scăzut = dezavantaje puține
Indice ridicat = realizări multe Indice ridicat = dezavantaje multe
EU-27 = 57,4 EU-27 = 27,0 Puține și multe:
0 - 40 65 - 70 0 - 19 31 - 37 dezavantaje PUȚINE și realizări MULTE
Acest indice măsoară diferențele regionale Acest indice măsoară diferența între sub și peste media UE.
40 - 50 > 70 în materie de realizări comparativ cu 19 - 23 > 37 performanța bărbaților și cea a femeilor într-o dezavantaje PUȚINE, dar și realizări PUȚINE Sursa: JRC.
regiunea cu cele mai mari realizări ale regiune. Punctajele mici înseamnă că femeile
50 - 60 nu există date femeilor. Dacă femeile au un punctaj la 23 - 27 nu există date sunt la paritate cu bărbații sau îi depășesc realizări MULTE, dar și dezavantaje MULTE
fel de bun ca în regiunea în care femeile ca performanțe. Punctajele mari înseamnă
60 - 65 au cele mai bune performanțe, indicele 27 - 31 că femeile se confruntă cu dezavantaje dezavantaje MULTE și realizări PUȚINE
este ridicat. semnificative în regiunea respectivă.
nu există date
0 1 000 km
179
Caseta 5.10 Monitorul regional al egalității de gen: cadrul conceptual

Monitorul regional al egalității de gen este alcătuit Domeniul muncă și bani acoperă măsura în care
din doi indici compoziți: indicele privind realizările există acces la încadrarea în muncă și condiții bune
femeilor (FemAI) și indicele privind dezavantajele cu de muncă, precum și inegalitățile de gen în ceea ce
care se confruntă femeile (FemDI). Primul măsoară privește resursele financiare; domeniul cunoștințe
nivelul de realizări ale femeilor comparativ cu regi- acoperă nivelul de instruire, participarea la activități
unea cu cele mai bune performanțe și variază între de educație și formare, segregarea de gen și părăsi-
0 (cea mai slabă performanță) și 100 (cea mai bună rea timpurie a sistemelor de educație; domeniul timp
performanță). Cel de-al doilea măsoară performan- acoperă timpul petrecut cu activități sociale; domeniul
ța femeilor comparativ cu cea a bărbaților și variază putere acoperă măsura implicării în procesele decizi-
onale; domeniul sănătate acoperă starea de sănătate
între 0 (paritate cu bărbații) și 100.
și accesul la servicii de sănătate; domeniul siguranță,
Indicii sunt calculați pentru 235 de regiuni NUTS 2 și securitate și încredere acoperă percepțiile legate de
se bazează pe 33 de indicatori grupați în șapte do- siguranța personală în zonele în care trăiesc bărba-
menii: muncă și bani; cunoștințe; timp; putere; sănă- ții și femeile, precum și măsura încrederii în familie,
tate; siguranță, securitate și încredere; calitatea vieții. cercuri sociale și autorități; domeniul calitatea vieții
Tabelul 5.7 Monitorul regional al egalității de gen 2021

1. Muncă și bani 2. Cunoștințe 3. Timp 4. Putere
Rata de ocupare cu Absolvenți de Participă regulat la o Ponderea miniștrilor
normă întreagă și cu învățământ superior activitate recreativă în guvernele naționale
fracțiune de normă
Rata șomajului Educație și formare de tip A donat bani către o Ponderea membrilor
180 formal sau non-formal organizație de caritate în parlamentele naționale
Angajați cu studii superioare Persoane care părăsesc A ajutat un străin la nevoie Ponderea membrilor
timpuriu sistemele de în adunările regionale
educație și formare*
Câștiguri lunare medii Tineri care nu sunt încadrați Și-a dedicat timp Ponderea membrilor
profesional și nu urmează ca voluntar pentru în organele executive
niciun program educațional o organizație regionale
sau de formare
Ponderea membrilor în
consiliile locale/municipale
5. Sănătate 6. Siguranță, securitate 7. Calitatea vieții

și încredere
Stare de sănătate Siguranța pe timpul nopții Se simte odihnit(ă)
autopercepută ca bună
sau foarte bună
Probleme de sănătate Rudele și prietenii se pot Zâmbește sau râde mult
care împiedică ducerea baza pentru ajutor
unei vieți normale
Speranța de viață în Femeile sunt tratate Trăiește sentimente
valoare absolută cu respect și demnitate de bucurie
la naștere*
Rata de deces din cauza Și-a făcut auzită vocea în Gradul de mulțumire
bolilor maligne neoplazice fața unui demnitar public în legătură cu viața
și cardiovasculare*
Nu a avut nevoi Oportunități de
medicale nesatisfăcute a lega prietenii
Nu a avut nevoi Este mulțumit(ă)
stomatologice nesatisfăcute de gradul de libertate
33 de indicatori în FemAI
30 de indicatori în FemDI (indicatorii care lipsesc în FemDI sunt marcați cu *)
Număr maxim de indicatori per domeniu: 6 pentru sănătate și calitatea vieții
Număr minim de indicatori per domeniu: 4 pentru muncă și bani; cunoștințe; timp; siguranță, securitate și încredere
în regiunile Észak-Alföld din Ungaria (35 %), Nord-

acoperă diverse aspecte ale calității vieții, precum Est din România (38 %) și Kentriki Ellada din Grecia
și gradul de satisfacție profesională. (39 %). La cealaltă extremă, peste 80 % dintre fe-
Indicatorii provin din diferite surse de date, în mei se simțeau în siguranță în Luxemburg (81 %),
principal Eurostat (EU-LFS și EU-SILC), Gallup în regiunea capitalei din Lituania (82 %), într-o se-
World Poll și Institutul European pentru Egalita- rie de regiuni din sudul Austriei și Slovenia (circa
tea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE). 83 %) și în Noreste din Spania (84 %) (Harta 5.27).
Pentru mai multe detalii, a se vedea Norlén et al. Diferențele între femei și bărbați au fost deosebit
(2021) și instrumentele interactive disponibile la: de însemnate (peste 30 pp) în Région wallonne
https://ec.europa.eu/regional_policy/en/informa- din Belgia, în Voreia Ellada din Grecia, în centrul
tion/Maps/gender-equality-monitor. Italiei și în regiunile Dél-Dunántúl și Észak-Alföld
din Ungaria (Harta 5.28).
decât bărbați aveau o opinie pozitivă și în Lituania,

deși aici, gradul general de mulțumire a fost scăzut 5.3 Atunci când au mai puține realizări,
(28 % în cazul femeilor, 22 % în cazul bărbaților) femeile tind și să fie dezavantajate
(Harta 5.26).
Au fost elaborați doi indici compoziți pentru a arăta
Oamenii care se simt în siguranță și au încredere în ce măsură femeile reușesc să aibă realizări în
unii în ceilalți tind, de asemenea, să fie mai mulțu- diferitele regiuni, raportat la femeile care înregis-
miți de vieților lor. Cei care s-au confruntat cu in- trează cele mai mari performanțe în UE și la băr-
fracționalitatea sau se tem de infracționalitate tind bați – Indicele privind realizările femeilor (FemAI) în
să participe mai puțin la activități în aer liber și să primul caz și Indicele privind dezavantajele cu care
raporteze niveluri mai ridicate de neliniște și niveluri se confruntă femeile (FemDI) în cel de-al doilea caz 181
mai scăzute ale stării de bine. Siguranța este unul (Harta 5.29).
dintre aspectele vieții în cazul căruia contează locul
în care trăiește o persoană, lucru valabil mai ales în Femeile au cele mai multe realizări în statele
cazul femeilor. Potrivit unui sondaj recent desfășu- membre nordice și în majoritatea regiunilor aus-
rat în orașele europene, circa 80 % dintre bărbați se trice și au cele mai puține realizări în regiunile din
simt în siguranță mergând singuri pe jos noaptea, sudul și estul UE. Acestea se confruntă cu cele
față de doar 64 % dintre femei. În regiunile UE, mai mai puține dezavantaje în majoritatea regiunilor
puțin de 40 % dintre femei se simțeau în siguranță din statele membre nordice, precum și în Franța și
Figura 5.25 Indicele regional de progres social al UE 2020, pe grupuri de regiuni
Mai puțin dezvoltate De tranziție Mai dezvoltate EU-27

90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Indicele EU-SPI Nevoile umane de bază Fundamentele stării de bine Oportunități
Sursa: Annoni și Bolsi (2020), calculele DG REGIO.

Spania – sunt cel mai puțin dezavantajate în regi- 6. Măsurarea progresului

unile Auvergne din Franța, La Rioja și Galicia din social la nivel regional
Spania și regiunea capitalei din Finlanda – și sunt
cele mai dezavantajate în Grecia și România. Indicele regional de progres social al UE (EU-SPI) se
întemeiază pe abordarea indicelui global de pro-
gres social, menit să măsoare „capacitatea unei
5.4 Compararea realizărilor femeilor și societăți de a satisface nevoile umane de bază ale
a dezavantajelor cu care se confruntă cetățenilor săi, de a stabili fundamentele pentru
dezvoltarea oamenilor și a comunităților și pentru
Regiunile în care femeile au cele mai puține reali- susținerea calității vieții lor și de a crea condițiile
zări și sunt cele mai dezavantajate sunt situate, în pentru ca oamenii să-și atingă pe deplin potenția-
mare parte, în sudul și estul UE; în schimb, acestea lul.”. Indicatorii economici sunt excluși din EU-SPI,
au cele mai multe realizări și sunt cel mai puțin pentru a permite compararea cu indicatori precum
dezavantajate în nord-vestul UE. PIB-ul pe cap de locuitor.
Realizările peste medie și dezavantajele sub medie Ediția din 2020 indică un punctaj de 67 din 100
reprezintă cea mai bună combinație. O astfel de si- pentru UE, în ansamblul său, cu diferențe pronun-
tuație este destul de comună în regiunile nord-ves- țate între regiunile UE aflate în diferite stadii de
tice și în Spania. Următoarea cea mai bună com- dezvoltare economică (Harta 5.30). Regiunile nordi-
binație este situația în care atât realizările, cât și ce au un punctaj relativ ridicat, în timp ce regiunile
dezavantajele sunt peste medie, ceea ce înseamnă din sudul și estul UE tind să aibă punctaje scăzu-
că, deși femeile au multe realizări în astfel de regi- te. Regiunile de pe primele zece locuri sunt situa-
uni, ele se confruntă și cu dezavantaje, în condițiile te toate în Suedia, Finlanda sau Danemarca, Övre
182 în care bărbații au mai multe realizări. Astfel de Norrland din Suedia având cel mai mare punctaj,
situații se întâlnesc în Cehia, Slovenia și în unele la fel ca în ediția din 2016 a indicelui. Regiunile de
regiuni din nord-vestul UE. pe ultimele zece locuri sunt situate, în principal, în
Bulgaria și România, dar includ și cele două regiuni
A treia cea mai bună combinație este reprezen- ultraperiferice franceze Guyane și Mayotte.
tantă de realizările puține și dezavantajele reduse,
ceea ce înseamnă că, în astfel de regiuni, realizările În timp ce regiunile mai dezvoltate au un punctaj
puține nu sunt din cauză că femeile sunt dezavan- mediu de 73, iar regiunile de tranziție de 70, punc-
tajate, ci deoarece atât bărbații, cât și femeile au tajul mediu al regiunilor mai puțin dezvoltate este
realizări sub medie. Există doar 13 regiuni în care de doar 58 (Figura 5.25).
întâlnim o astfel de situație: câte trei în Belgia și
în Bulgaria, câte două în Croația și Lituania și câte Deși UE, în ansamblul său, are un punctaj bun în
una în Letonia, Polonia și Portugalia. ceea ce privește componentele de bază (80 din
100), nu are un punctaj la fel de bun în legătură
Cea mai puțin favorabilă combinație este reprezen- cu fundamentele stării de bine (64) și are un punc-
tată de realizările puține și dezavantajele ridicate, taj chiar și mai slab în ceea ce privește dimensi-
ceea ce înseamnă că femeile au realizări limita- unea referitoare la oportunități (58) (Harta 5.31).
te deoarece sunt dezavantajate în raport cu băr- Majoritatea regiunilor au un punctaj bun în ceea ce
bații, dar și deoarece realizările bărbaților sunt și privește nevoile umane de bază, cu excepția celor
ele puține. Regiunile în cauză reprezintă 36 % din din România și Bulgaria. Există diferențe semnifica-
populația UE și sunt, în principal, regiuni mai puțin tive în privința celorlalte două dimensiuni, în cazul
dezvoltate din estul și sudul UE. cărora se conturează un tipar spațial clar, regiuni-
le din sudul și estul UE având punctaje slabe mai
ales în ceea ce privește dimensiunea referitoare la
oportunități.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
183
REGIOgis
Harta 5.30 Indicele regional de progres social al UE, 2020

Indice
< 45 65 - 70
45 - 50 70 - 75
50 - 55 75 - 80 Unitatea de măsură: punctaje 0-100.
Sursa: Annoni și Bolsi (2020).
55 - 60 >= 80
60 - 65
0 500 km

184

Harta 5.31 Indicele regional de progres social al UE – subindici, 2020
Subindicele nevoi de bază Subindicele fundamentele stării de bine Subindicele oportunități

Indice
< 45 65 - 70
45 - 50 70 - 75 Unitatea de măsură: punctaje 0-100.
Sursa: Annoni și Bolsi (2020).
50 - 55 75 - 80
55 - 60 >= 80
60 - 65
0 1 000 km
Caseta 5.11 EU-SPI: Indicele regional de progres social al UE (SPI)

EU-SPI este un indicator compozit, publicat prima „cele mai avansate” elemente ale unei societăți ba-
oară în 2016. Ediția din 2020 se bazează pe 55 de zate pe coeziune și toleranță. Dintr-o perspectivă de
indicatori sociali și de mediu individuali. politici, aceste trei dimensiuni implică niveluri diferi-
te de dificultate. De exemplu, este mai ușor să se sa-
Indicele include trei dimensiuni ale progresului social:
tisfacă nevoile de bază decât să se îmbunătățească
nevoile umane de bază, fundamentele stării de bine
atitudinile societății.
și oportunitățile, fiecare cu câte patru componente.
Datele provin dintr-o varietate de surse, inclusiv Eu-
Indicele pleacă de la prezumția că aceste trei dimen-
rostat, Gallup World Poll, DG REGIO, Agenția Euro-
siuni sunt necesare pentru a descrie progresul soci-
peană de Mediu și Institutul European pentru Egali-
al. Nevoile de bază trebuie să fie satisfăcute pentru
tatea de Șanse între Femei și Bărbați.
a atinge niveluri adecvate de dezvoltare socială; di-
mensiunea referitoare la fundamente include factori Pentru mai multe detalii, a se vedea: Annoni și Bolsi
mai avansați ai progresului social și în materie de (2020) și https://ec.europa.eu/regional_policy/en/
mediu; dimensiunea legată de oportunități include information/Maps/social_progress2020.
Tabelul 5.8 Indicele regional de progres social al Uniunii Europene, 2020

Nevoile umane de bază Fundamentele stării de bine Oportunități
1. Alimentație și îngrijiri 5. Accesul la cunoștințe de bază 9. Drepturile personale
medicale de bază Rata de înscriere în învățământul Încrederea în guvernul național
Rata mortalității înainte de vârsta secundar superior Încrederea în sistemul judiciar
de 65 de ani (vârsta de 14-18 ani) Încrederea în poliție
Mortalitatea infantilă Rata de absolvire a învățământului Cetățenia activă NOU 185
Nevoi medicale nesatisfăcute secundar inferior Participarea femeilor în adunările regionale NOU
Hrană insuficientă Abandonul școlar Calitatea serviciilor publice
2. Apă și salubritate 6. Accesul la informații 10. Libertatea și alegerile personale

Gradul de mulțumire în legătură și comunicare Libertatea de a alege în viață
cu calitatea apei Internet acasă Oportunități de găsire a unui loc de muncă NOU
Lipsa unei toalete în locuință Conexiune în bandă largă acasă Încadrarea în muncă involuntară cu fracțiune
Ape uzate necolectate Interacțiune online cu autoritățile de normă/cu titlu temporar NOU
Epurarea apelor uzate publice Tineri care nu sunt încadrați profesional
Acces la internet NOU și nu urmează niciun program educațional
3. Adăpost sau de formare (NEET)
Povara costurilor aferente locuinței 7. Sănătate și stare de bine Corupția în serviciile publice
Calitatea locuinței din cauza Speranța de viață
umezelii NOU Starea de sănătate autopercepută 11. Toleranță și incluziune
Supraaglomerare Rata de deces din cauza cancerului Imparțialitatea serviciilor publice
Încălzire adecvată Rata de deces din cauza bolilor de Toleranța față de imigranți
inimă Toleranța față de minorități
4. Securitatea personală Activități recreative NOU Toleranța față de homosexuali
Infracționalitatea NOU Decese în trafic Legarea de prietenii NOU
Siguranța pe timpul nopții Voluntariatul NOU
Bani furați NOU 8. Calitatea mediului Disparitatea de gen în ceea ce privește
Victima unei agresiuni/tâlhării NOU Poluarea aerului – NO2 NOU ocuparea forței de muncă
Poluarea aerului – ozon
Poluarea aerului – PM10 12. Accesul la forme avansate de învăță-
Poluarea aerului – PM2,5 mânt și la învățarea pe tot parcursul vieții
Nivelul de absolvire de studii superioare
Înscrierea în învățământul superior
Învățarea pe tot parcursul vieții
Învățarea și educația pe tot parcursul vieții
în rândul femeilor NOU
55 de indicatori Număr maxim de indicatori per componentă: 7 pentru Oportunități/Toleranță și incluziune
14 noi în această ediție Număr minim de indicatori per componentă: 3 pentru Fundamentele stării de bine/
Accesul la cunoștințe de bază
Sursa: Annoni și Bolsi, 2020.
Osturňa (Slovacia) – Kluciar Ivan/Shutterstock.com
Capitolul 6
O Europă mai apropiată de cetățenii săi

• UE nu se confruntă încă cu un declin al populației, însă unul din trei oameni trăiește deja într-o
regiune care a pierdut din populație în ultimul deceniu.
• Din cauza scăderii numărului femeilor aflate la vârsta procreării și a ratei de fertilitate, care
a fost sub nivelul de înlocuire în ultimele patru decenii, previziunile arată că populația UE va
intra într-un declin în deceniile care vor urma. Se preconizează că ponderea populației care
trăiește într-o regiune ce înregistrează un declin demografic va ajunge la 50 % până în 2040.
• Speranța de viață a crescut și a avut o tendință convergentă în UE în ultimul deceniu, însă
disparitățile rămân substanțiale. Speranța de viață este deosebit de scăzută în regiunile rurale
din estul UE, în timp ce în statele membre nord-vestice, speranța de viață în mediul rural este,
în mare parte, la fel sau mai ridicată decât în regiunile urbane.
• Datorită speranței de viață ridicate și în creștere, precum și îmbătrânirii generației „baby boom”
(generația născută în cursul exploziei demografice postbelice), se preconizează că populația cu
vârsta de cel puțin 65 de ani va crește, practic, în toate regiunile, în timp ce numărul persoanelor
de vârstă activă, al adolescenților și al copiilor ar urma să scadă. Se estimează că aceste scăderi
vor fi de peste două ori mai mari decât media UE în multe regiuni sudice și estice.
• Persoanele din zonele rurale din UE sunt, în medie, la fel de mulțumite de viața lor ca persoanele 187
din orașele mari. În timp ce în statele membre estice, mai mulți locuitori ai orașelor sunt
mulțumiți de viața lor decât locuitorii din mediul rural, în statele membre nord-vestice, se
întâmplă exact pe dos.
• Veniturile gospodăriilor sunt, în medie, mai ridicate în orașele mari decât în zonele rurale, în
aproape toate statele membre. Totuși, în nord-vestul UE, există mai multe gospodării rurale
mulțumite de situația lor financiară decât gospodăriile din orașele mari. Acest lucru s-ar putea
datora costurilor ridicate și în creștere ale locuințelor din mediul urban comparativ cu mediul rural.
• Locuitorii din zonele rurale trebuie să se deplaseze pe distanțe mai lungi decât cei din zonele
urbane pentru a ajunge la multe servicii publice și private. Deși unele servicii locale sunt situate
pe o distanță de mers pe jos sau cu bicicleta, locuitorii din mediul rural tind să fie nevoiți să se
bazeze pe autoturisme sau autobuze pentru a ajunge la majoritatea serviciilor.
• Centrele regionale oferă mai multe servicii persoanelor care locuiesc în împrejurimi decât alte
așezări de aceeași mărime. Este mult mai probabil ca orașele mai mici și satele/comunele
care sunt cea mai mare așezare la care se poate ajunge, după un timp de conducere de până
la 45 de minute, să aibă magazine, unități de învățământ primar și secundar, bănci, medici,
farmacii, spitale și o universitate, ceea ce înseamnă că pot funcționa ca un punct de ancorare
economică și socială pentru regiunea mai largă.
• Comparativ cu locuitorii orașelor, cei din mediul rural sunt mai puțin înclinați să aibă încredere
în UE, să afirme că vocea lor contează în UE sau să se simtă atașați de UE. Acest decalaj
între zonele urbane și cele rurale poate contribui la polarizarea politică. Locuitorii din mediul
rural sunt mai înclinați să aibă încredere în administrația regională și cea locală, evidențiind
importanța implicării acesteia din urmă în strategiile de dezvoltare regională și locală.
Capitolul 6
O Europă mai apropiată de cetățenii săi
1. Schimbările demografice Nivelurile mai mari ale imigrației nete începând cu

anul 2000 au determinat o creștere a populației
De-a lungul anilor 1960, 1970 și 1980, creșterea născute în afara UE. În 2020, ponderea populației
naturală a fost principala sursă a creșterii popula- născute în afara UE a ajuns la 8 %, în creștere de
ției din UE. În fiecare an, numărul nou-născuților la 6 % în 2011. Populația totală născută în stră-
l-a depășit pe cel al persoanelor decedate. În me- inătate, inclusiv persoanele născute în alte state
die, creșterea naturală a adăugat două milioane membre ale UE, a ajuns la 12 % în 2020, compa-
de persoane anual la populația UE, în această pe- rativ cu 10 % în 2011 și 8 % în 2001.
rioadă, însă a scăzut constant în decursul aces-
tor trei decenii (Figura 6.1). În această perioadă, Creșterea populației născute în străinătate a fost
migrația a avut un impact relativ mic, adăugând concentrată, în principal, în statele membre sudi-
doar 150 000 de persoane anual la populația to- ce și nord-vestice, unde a crescut de la 5 % până
tală, iar în unii ani, numărul persoanelor care s-au la 12 % din total, respectiv de la 11 % până la
mutat din UE l-a depășit cel al persoanelor care 16 % din total (Figura 6.2). Datorită acestui lucru,
s-au mutat în UE. nord-vestul UE se situează ușor în fața SUA, care
a avut o pondere a populației născute în străinăta-
Începând din 1992, migrația a contribuit într-o te de 14 % în 20191. În estul UE, ponderea popula-
mai mare măsură la creșterea populației din UE ției născute în străinătate este mult mai mică (4 %
188 comparativ cu sporul natural. În anii 1990 și 2000, față de 12 % la nivelul întregii UE). Aceasta nu s-a
creșterea naturală a fost scăzută, adăugând doar schimbat însă foarte mult în ultimele două decenii.
250 000 de persoane anual la populație, compa-
rativ cu 800 000 de persoane aduse de migrație. 1 Deplasarea în interiorul UE este considerabil mai ușoară decât
deplasarea din străinătate în SUA, însă este mai dificilă decât
În anii 2010, creșterea naturală a devenit negati- deplasarea în interiorul SUA. Drept urmare, nici ponderea persoa-
vă, ducând la o scădere naturală a populației cu nelor născute în străinătate, nici ponderea persoanelor născute
150 000 de persoane anual, în timp ce migrația a în afara UE nu este echivalentul exact al persoanelor născute în
străinătate din SUA. În nord-vestul UE, ponderea persoanelor năs-
adăugat un milion de persoane anual. cute în afara UE este de 10 %, adică mai mică decât ponderea
persoanelor născute în străinătate din SUA.
Figura 6.1 Variația totală a populației, sporul natural și migrația netă în UE, 1961-2019
(media mobilă pe o perioadă de trei ani)
Sporul natural Migrația netă plus ajustarea statistică Variația totală

4,0
3,5
3,0
2,5
2,0
Milioane
1,5
1,0
0,5
0,0
-0,5
-1,0
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015
Sursa: Eurostat [demo_gind].

Capitolul 6: O Europă mai apropiată de cetățenii săi
Figura 6.2 Populația din UE născută în străinătate, 2001-2020
Populația născută în străinătate Populația născută în afara UE Populația născută într-o altă țară din EU-28
16
14
12
10
0
2001 2011 2020 2001 2011 2020 2001 2011 2020 2001 2011 2020
EU-27 Est Sud Nord-vest
Sursa: Eurostat 2001 [cens_01nscbirth], 2011 [cens_11cob_n], 2020 [migr_pop3ctb].
1.1 În anii 2010, numărul deceselor negativ sau aproape zero în regiunile urbane, in-
l-a depășit pe cel al nașterilor termediare și rurale din cele trei regiuni geografice
ale UE, cu o singură excepție: regiunile urbane din 189
În anii 2010, populația UE a avut o creștere anuală nord-vestul UE. Acest lucru evidențiază importanța
de 1,9 la mia de locuitori (Tabelul 6.1). Ritmul a migrației în variația totală a populației. Migrația
fost considerabil mai lent decât în anii 2000, când netă este pozitivă în toate cele trei tipuri de regiuni
rata de creștere a fost de 2,9 la mia de locuitori. la nivelul UE, însă într-o măsură mult mai mare în
În anii 2010, sporul natural a fost negativ (-0,3 la regiunile urbane decât în cele rurale (3,3 la mia
mia de locuitori), însă acesta a fost contraba- de locuitori față de 0,4). Imigrația netă contraba-
lansat de imigrația netă (2,2 la mia de locuitori). lansează sporul natural negativ din regiunile rurale
În decursul acestei perioade, cea mai mare rată situate în nord-vest, din regiunile intermediare si-
de creștere anuală a populației s-a înregistrat în tuate în sud și din regiunile urbane situate în estul
nord-vestul UE (4 la mia de locuitori), datorită unei UE. Numai regiunile intermediare și rurale din estul
combinații între sporul natural pozitiv și imigrația UE au înregistrat o emigrație netă, care s-a adău-
netă (Harta 6.1). Creșterea populației în sudul UE a gat la scăderea naturală a populației.
fost mai lentă, datorită unei scăderi naturale mai
însemnate și unei rate mai mici a migrației nete. Examinând variațiile după regiuni metropolitane,
Populația a scăzut în estul UE (cu 2 la mia de locu- se observă că cea mai rapidă creștere a populați-
itori) datorită emigrației nete și unei scăderi natu- ei totale a avut loc în regiunile metropolitane ale
rale semnificative.
Tabelul 6.1 Sporul natural al populației,
În toate cele trei regiuni geografice ale UE, spo-
migrația netă și variația totală a populației,
rul natural și migrația netă urmează același tipar:
2010-2019
acestea sunt cele mai ridicate în regiunile urbane
și cele mai scăzute (și adesea negative) în regiuni- Variația medie Sporul Migrația Variația
anuală la 1 000 natural al netă totală a
le rurale (Tabelul 6.2). Acest lucru duce la diferențe populației populației
de locuitori
substanțiale între tendințele demografice: există o
EU-27 -0,3 2,2 1,9
creștere relativ ridicată a populației în regiunile ur-
Nord-vestul UE 0,8 3,6 4,4
bane din nord-vestul UE (7 la mia de locuitori) și un
Sudul UE -1,1 2,1 1,0
declin semnificativ în regiunile rurale din estul și Estul UE -1,6 -0,4 -2,1
sudul UE (4 la mia de locuitori). Sporul natural este
190

Harta 6.1 Creșterea populației totale, sporul natural și migrația netă, 2010-2019
Creșterea populației Sporul natural Migrația netă

Variația medie anuală la 1 000 de locuitori
< -7,5 0 - 2,5
EU-27 = 1,91 EU-27 = -0,33 EU-27 = 2,24
-7,5 - -5 2,5 - 5 Sursa: Eurostat (demo_r_gind3).
-5 - -2,5 5 - 7,5
-2,5 - 0 > 7,5
0 1 000 km
Tabelul 6.2 Evoluția naturală a populației, migrația netă și variația totală a populației în funcție
de tipologia regională urban-rural și de tipul de regiune metropolitană, 2010–2019
Variația Sporul Variația Variația Sporul Variația
Migrația Migrația
medie anuală natural al totală a medie anuală natural al totală a
netă netă
la 1 000 populației populației la 1 000 populației populației
de locuitori de locuitori
Nord-vestul UE Nord-vestul UE
Intermediar 0,1 3,8 3,9 Alte regiuni metropolitane 0,5 4,5 5,0
Rural -1,3 2,5 1,2 Regiuni nemetropolitane -0,8 2,7 1,8
Sudul UE Sudul UE
Intermediar -1,7 1,9 0,2 Alte regiuni metropolitane -0,5 2,5 2,0
Estul UE Estul UE
Urban -0,5 2,7 2,2 ale capitalelor -0,3 4,7 4,5
Intermediar -1,9 -0,4 -2,3 Alte regiuni metropolitane -1,0 0,2 -0,7
Rural -1,9 -2,3 -4,2 Regiuni nemetropolitane -2,4 -2,3 -4,7
EU-27 EU-27
Intermediar -0,9 2,1 1,2 Alte regiuni metropolitane 0,0 3,2 3,2
191
capitalelor, în timp ce în regiunile nemetropolita- geografice, ponderea populației care trăiește în-
ne, populația a crescut într-un ritm mai lent sau tr-o regiune cu o populație în scădere urmând să
a scăzut. În nord-vestul UE, toate cele trei tipuri crească cu circa 18 pp între 2020 și 2040, iar re-
de regiuni au înregistrat o creștere a populației. giunile urbane, cele intermediare și cele rurale ar
În sudul UE, populația a crescut numai în regiunile urma să fie afectate în egală măsură.
metropolitane, iar în estul UE, numai în regiunile
metropolitane ale capitalelor. Se preconizează că Ținând seama de viteza cu care se petrec aceste
ratele ridicate de creștere a populației din regiunile schimbări, se preconizează că proporția persoanelor
metropolitane ale capitalelor vor duce la presiuni care trăiesc în regiuni cu o creștere rapidă a populați-
asupra pieței imobiliare și la o cerere mai mare de ei se va diminua cu timpul (de la 18 % din totalul po-
servicii publice și private. pulației din UE în 2020 până la 2 % în 2040), în timp
ce ponderea celor care trăiesc în regiuni cu o scă-
dere rapidă (sau care se confruntă cu depopularea)
1.2 Tot mai multe regiuni vor fi nevoite ar urma să rămână stabilă (circa 5 %). Reducerea
să se adapteze la o populație în scădere rapidă a populației afectează, cu precădere, per-
soanele din regiunile estice (14 % în 2020 și 30 %
Scăderea populației din estul UE înseamnă că doi în 2030). Regiunile sudice au o pondere mai mică a
din trei locuitori din statele membre estice trăiesc persoanelor care trăiesc într-o regiune cu o scăde-
într-o regiune care a pierdut din populație în ul- re rapidă a populației (4 %, preconizată a rămâne
timul deceniu. Numai unul din cinci locuitori trăia stabilă), în timp ce în nord-vestul UE, regiunile cu
într-o astfel de regiune în nord-vestul UE și unul o scădere rapidă aproape că lipsesc cu desăvârșire.
din trei în sudul UE (Figura 6.3). Previziunile arată
că ponderea persoanelor din UE care trăiesc în- Este mai probabil ca o reducere rapidă a populației
tr-o regiune cu o populație în scădere va crește de să aibă loc în zonele rurale decât în cele urbane
la 34 % în 2020 până la 45 % în 2030 și 51 % (11 % față de 1 %), iar această diferență ar urma
în 2040. Aceasta va afecta toate cele trei regiuni să se mențină și pe viitor (14 % față de 3 % în 2030).
Figura 6.3 Populația în funcție de tipul schimbărilor demografice, de regiunea geografică a UE și de tipologia

urban-rural, 2010-2040
a) Regiunea geografică a UE b) Tipologia regională urban-rural

Scădere lentă Scădere rapidă Scădere lentă Scădere rapidă
Creștere lentă Creștere rapidă Creștere lentă Creștere rapidă
100 100
80 80
60 60
% din populație
40 40
% din populație
20 20
0
0
-20
-20
-40
-60 -40
-80 -60
-100 -80
-100
2010-2019
2020-2029
2030-2039
2010-2019
2020-2029
2030-2039
2010-2019
2020-2029
2030-2039
2010-2019
2020-2029
2030-2039
2010-2019
2020-2029
2030-2039
2010-2019
2020-2029
2030-2039
2010-2019
2020-2029
2030-2039
EU-27 Nord-vest Sud Est
Creșterea rapidă este definită ca cel puțin 7,5 la mia de locuitori anual; scăderea rapidă este definită ca cel puțin -7,5 la mia de locuitori anual.
Sursa: Eurostat [demo_r_pjangrp3] pentru anii 2010-2019 și [proj_19rp3] pentru anii 2020-2029 și 2030-2039. Ponderea populației se re-
feră la populația de la sfârșitul perioadei (adică 1 ianuarie 2020, 1 ianuarie 2030, respectiv 1 ianuarie 2040). Pentru unele regiuni, s-a folosit
o perioadă de timp ușor mai scurtă pentru perioada 2010-2019.
192
1.3 Speranța de viață este ridicată în 2019 (Figura 6.4). În afara Europei, numai opt
și are o tendință convergentă țări au o speranță de viață mai mare2. Locuitorii
din Spania și Italia au cea mai mare speranță de
Sporul natural al populației se calculează ca dife- viață din UE (84,0, respectiv 83,6 ani la naștere),
rența dintre nașteri și decese. Numărul de nașteri iar cea mai mică este în România și Bulgaria
depinde de rata de fertilitate și de structura po- (75,6, respectiv 75,1 ani).
pulației pe vârste. O rată de fertilitate mai mare
înseamnă mai multe nașteri, la fel și o pondere Speranța de viață la naștere a crescut în toate sta-
mai ridicată a femeilor aflate la vârsta procreării. tele membre între 2002 și 20193. La nivelul UE, a
Numărul de decese depinde atât de speranța de crescut de la 77,6 ani în 2002 la 81,3 ani în 2019.
viață, cât și de structura populației pe vârste. O În decursul acestei perioade, speranța de viață a
speranță de viață mai mare înseamnă mai puține avut și o tendință convergentă la nivel național și
decese, la fel și o proporție mai mică a persoanelor regional, în contextul în care creșterea speranței
vârstnice. În timp ce ratele de fertilitate și speranța de viață a fost mai rapidă în statele membre și în
de viață au o largă vizibilitate, raportarea impac- regiunile cu o speranță de viață mai mică.
tului structurii populației pe vârste este mai puțin
vizibilă. Acest impact este însă substanțial și greu Speranța de viață la naștere este sub 76 de ani în
de schimbat. Este denumit „avânt al populației” multe părți din Bulgaria și România și în regiunile
pentru a evidenția acest aspect. estice din Ungaria, precum și în Letonia (Harta 6.2).
Într-o serie de regiuni situate, în principal, în Franța,
UE are trei caracteristici demografice principale: 1) Italia și Spania, dar și în sudul Suediei, speranța de
o speranță de viață ridicată; 2) o rată de fertilitate viață este de peste 83 de ani. Mortalitatea infantilă
totală stabilă și relativ scăzută și, 3) ca o consecin- are un impact major asupra speranței de viață. În
ță, o populație în vârstă și în curs de îmbătrânire. UE, mortalitatea infantilă este, în general, scăzută.
UE are una dintre cele mai mari speranțe de via- 2 Organizația Națiunilor Unite (2019).
ță la naștere din lume, aceasta fiind de 81,3 ani 3 A scăzut în 2020 din cauza pandemiei de COVID-19. A se vedea
capitolul 1 pentru o analiză mai detaliată.
Figura 6.4 Speranța de viață la naștere, 2002-2019
Ani 2002 2019

85
83
81
79
77
75
73
71
69
67
65
EU- BG RO LV LT HU SK PL HR EE CZ DE DK SI EL PT AT BE FI NL CY LU IE MT FR SE IT ES
27
Sursa: Eurostat [demo_mlexpec].
Figura 6.5 Speranța totală de viață la naștere în funcție de tipologia regională urban-rural,
2019
Urban Intermediar Rural 193
Ani
85
84
83
82
81
80
79
78
77
76
75
EU- LV LT RO BG PL HU SK HR CZ EE DK EL AT DE BE PT NL LU MT FI SI CY IE IT SE ES FR
27
Țările sunt ierarhizate după speranța de viață în regiunile urbane (sau în regiunile intermediare, pentru statele membre care
nu au o regiune urbană).
Sursa: Eurostat [proj_19ralexp3], calculele DG REGIO.
În 2019, o medie de 3,4 copii din 1 000 născuți ferență este însă în scădere, existând creșteri mai
vii au murit înainte de împlinirea vârstei de un an. mari în regiunile mai puțin dezvoltate decât în cele
Mortalitatea infantilă a fost însă de peste 6 la mie mai dezvoltate (Tabelul 6.3).
în 18 regiuni NUTS 2, în principal din România și
Bulgaria, în toate regiunile franceze de peste mări Speranța de viață medie este cu doi ani mai mare
și în cele două regiuni spaniole din nordul Africii, în regiunile urbane comparativ cu cele rurale
Ceuta și Melilla (Harta 6.3). (Figura 6.5)4. Diferența se datorează, în principal,
statelor membre cu o speranță de viață relativ
În medie, speranța de viață este cu patru ani mai
4 Acest nou set de cifre referitoare la speranța de viață la naștere în
mică în regiunile mai puțin dezvoltate (78,3 ani) regiunile NUTS 3 diferă ușor de cifrele naționale și de cele aferente
decât în cele mai dezvoltate (82,7 ani). Această di- regiunilor NUTS 2 și nu ar trebui comparate cu acestea din urmă.
Pentru informații suplimentare, a se vedea: Eurostat (2020).
194

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 6.2 Speranța de viață, 2019 Harta 6.3 Mortalitatea infantilă, 2019
Speranța de viață la naștere în ani Decese sub vârsta de 1 an la 1 000 de născuți vii
<= 78 81 - 82 <2
78 - 79 82 - 83 2-3
79 - 80 83 - 84 EU-27 = 81,3 3-4 EU-27 = 3,4
Sursa: Eurostat (demo_r_mlifexp). FRY3: 2017
80 - 81 > 84 4-6 Sursa: Eurostat (demo_r_minfind).
6-8
>8
0 500 km 0 500 km
Tabelul 6.3 Speranța de viață la naștere (în ani)

Figura 6.6 Rata totală de fertilitate,
în funcție de tipul regiunilor, 2009-2019
EU-27, 1960-2019
2009 2019 2009-
2019 2,9
2,7
Mai puțin 76,4 78,3 1,9
dezvoltate 2,5
Născuți vii per femeie

De tranziție 80,3 82,0 1,7 2,3
Mai dezvoltate 81,1 82,7 1,6 2,1
EU-27 79,7 81,4 1,7
1,9
Sursa: Eurostat [demo_r_mlifexp], calculele DG REGIO.
1,7
1,5
scăzută, unde decalajul între regiunile urbane și 1,3
cele rurale tinde a fi mai pronunțat. Într-o serie 1,1
de state membre cu o speranță de viață ridicată, 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020
aceasta este, în fapt, mai mare în zonele rurale Sursa: Eurostat [demo_find], calculele DG REGIO și Human
decât în cele urbane. Este cazul Spaniei, Austriei, Fertility Database.
Greciei și Țărilor de Jos.
Ratele de fertilitate diferă între statele membre

1.4 Rata de fertilitate este și în interiorul acestora. La nivelul UE, ratele de
scăzută și stabilă fertilitate sunt ușor mai ridicate în regiunile rura-
le decât în cele urbane (1,6 față de 1,5). Întrucât
În UE, este nevoie de o rată de fertilitate totală ponderea femeilor aflate la vârsta procreării este 195
de 2,1, în lipsa migrației, pentru a avea o popu- mai scăzută în regiunile rurale decât în cele ur-
lație stabilă. Ultima oară când rata de fertilitate bane, regiunile rurale au o rată de natalitate mai
totală a fost la un nivel atât de ridicat în UE a fost mică, în pofida faptului că au o rată de fertilitate
în 1975. Începând din 1990, rata a oscilat în jur mai mare (Figura 6.7).
de 1,5 (Figura 6.6). Drept urmare, sporul natural
al populației a devenit negativ în UE în 2010. Fără Diferența între regiunile urbane și cele rurale este
imigrația netă, sporul natural ar fi devenit negativ cea mai accentuată în Bulgaria, Ungaria, Lituania
chiar mai devreme. și România. Numai în patru state membre, rata de
Figura 6.7 Rata de fertilitate în funcție de tipologia regională urban-rural, 2019

2,1
2,0
1,9
1,8
Născuți vii per femeie
1,7
1,6
1,5
1,4
1,3
1,2
1,1
1,0
EU- HU MT BG ES EL IT CY HR FI LU RO AT PL LT PT LV EE DE IE SI NL CZ SK DK BE SE FR
27
Sursa: Eurostat [demo_r_find3].
fertilitate din mediul urban este mai mare decât în laj, este puțin probabil să îl acopere în întregime.
mediul rural (Belgia, Portugalia, Slovacia și Spania). Prin urmare, populația UE va începe să scadă în
anii și în deceniile care vor veni. De exemplu, cele
mai recente previziuni demografice ale Eurostat
1.5 O generație baby-boom cuprind un scenariu de referință și cinci teste de
în curs de îmbătrânire sensibilitate, toate indicând o populație a UE în
scădere. Scenariul de referință arată că populația
Atunci când a fost publicată pentru prima oară cu vârsta de cel puțin 65 de ani va crește rapid, cu
piramida populației, în 1874, ratele ridicate ale 18 % până în 2030, în timp ce populația cu vârsta
natalității și mortalității o făceau să semene efec- sub 65 de ani ar urma să scadă cu 5 %.
tiv cu o piramidă: lată în partea de jos și îngustă
în partea de sus. Speranța de viață mai ridicată Structura pe vârste a populației are, de asemenea,
și ratele scăzute de fertilitate din UE au dus la o un impact asupra ratei natalității. Pe măsură ce
structură pe vârste radical diferită. În prezent, „pi- generația mai tânără înaintează în vârstă, numă-
ramida” populației din UE seamănă mai mult cu rul femeilor aflate la vârsta procreării va scădea,
un bec, îngustă în partea de jos, mai lată în mijloc ceea ce va duce la o natalitate mai mică. Dacă ge-
și din nou îngustă în partea de sus (Figura 6.8). nerația mai în vârstă este substanțial mai nume-
Partea din mijloc mai lată se datorează număru- roasă decât generația mai tânără, cum este cazul
lui mai mare de nașteri din trecut, fenomen numit în UE, numărul femeilor aflate la vârsta procreării
adesea și baby boom. va scădea în timp. Ponderea populației cu vârsta
între 0 și 29 de ani este mai mică decât cea a po-
Populația din UE cu vârsta între 0 și 29 de ani este pulației cu vârsta între 30 și 59 de ani în, practic,
de 44 de milioane (sau 24 %), având o pondere toate regiunile UE (Harta 6.4). În regiunile din nor-
196 mai mică decât populația cu vârsta între 30 și 59 dul Spaniei și din estul Germaniei, ponderea popu-
de ani. Acest decalaj între generații este echivalen- lației cu vârsta între 0 și 29 de ani este cu cel puțin
tul a 10 % din populația totală a UE și este semni- 40 % mai mică decât cea a populației cu vârsta
ficativ mai mare decât numărul actual al persoa- între 30 și 59 de ani. Aceasta sugerează că sporul
nelor născute în afara UE (44 de milioane față de natural al populației va intra tot mai mult pe un
36 de milioane5). Deși se preconizează că migrația teritoriu negativ în aceste regiuni, iar ponderea po-
viitoare ar urma să acopere parțial acest deca- pulației cu vârsta de cel puțin 65 de ani ar urma să
crească rapid comparativ
cu alte regiuni din UE.
Figura 6.8 Piramida populației în UE, 2020-2040
Mai multe regiuni irlan-
90 +
deze, franceze (inclusiv
toate regiunile franceze
80 - 84
Femei 2020 ultraperiferice) și nordice
70 - 74 Bărbați 2020 au o populație cu vârsta
60 - 64 Bărbați 2030 între 0 și 29 de ani mai
50 - 54
Femei 2030 mică cu 10 % decât po-
Bărbați 2040 pulația cu vârsta între
40 - 44 Femei 2040 30 și 59 de ani, ceea ce
30 - 34 înseamnă că este pro-
20 - 24 babil să se confrunte cu
o reducere mai lentă a
10 - 14
populației decât în alte
0-4 regiuni cu decalaje mai
4 2 0 2 4 mari între generații.
Sursa: Eurostat [proj_19np].
5 Populația născută în afara EU‑28 și care trăia în EU‑27 în 2020.

Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
197
REGIOgis
Harta 6.4 Populația cu vârsta între 0 și 29 de ani raportată la populația cu vârsta între
30 și 59 de ani, 2020
Procent
< 60
60 - 70 Sursa: Eurostat (proj_19rp3).
70 - 80
80 - 90
90 - 100
> 100 0 500 km

Regiunile individuale din UE diferă într-un mod din regiunile rurale va scădea într-o măsură mai
fundamental de UE în ansamblul său. Structura mică, în contextul în care persoanele mai în vârstă
pe vârste a populației totale a UE poate fi schim- se mută aici.
bată numai prin migrația din și către restul lumii,
în timp ce structura pe vârste a unei regiuni din
UE este influențată și de mișcările din și către alte 1.6 Se preconizează că populația mai
regiuni ale UE. Probabilitatea ca aceste mișcări să în vârstă va crește, iar grupele de
aibă loc și direcția lor depind de vârstele oame- vârstă mai tinere ar urma să scadă
nilor. Persoanele cu vârsta între 20 și 39 de ani
sunt mai înclinate să se mute într-o regiune urba- Pe măsură ce ritmul de creștere a populației din UE
nă plecând dintr-una rurală. Persoanele cu vârsta continuă să încetinească, iar populația va începe
între 40 și 64 de ani și cele cu vârsta de cel pu- să scadă, după cum arată previziunile, unele grupe
țin 65 de ani tind să părăsească regiunile urbane de vârstă vor continua să crească (Harta 6.5). De
și să se mute în regiuni intermediare sau rurale. exemplu, practic toate regiunile UE vor înregistra o
Aceasta înseamnă că populația din regiunile urba- creștere a populației cu vârsta de cel puțin 65 de
ne ar putea crește într-o măsură mai mică decât ani. Numai în câteva regiuni din Bulgaria, Grecia,
sugerează actuala structură pe vârste, deoarece Portugalia și România, se preconizează că aceas-
persoanele mai în vârstă se mută, iar populația tă grupă de vârstă va scădea. În schimb, în multe
Caseta 6.1 Un raport recent al OCDE a evidențiat faptul că schimbările demografice

pot adânci disparitățile teritoriale în ceea ce privește accesul la servicii1
198
Declinul populației afectează în mod direct furniza- ales pentru copiii care nu se pot deplasa prea depar-
rea de servicii publice, reducând bazinul de utilizate pe cont propriu.
tori potențiali, ceea ce ar putea determina închide-
Furnizarea de servicii de sănătate în afara orașelor
rea unor structuri și ar putea crește distanța până
mari necesită un echilibru delicat între accesibilita-
la servicii pentru utilizatorii rămași. Rețelele școlare
te și rentabilitate. Țările ar putea avea servicii care
din multe state membre ale UE se confruntă cu o
sunt localizate în apropiere sau sunt rentabile, însă
presiune constantă de a se adapta la numărul de
nicio țară nu poate oferi atât distanțe scurte, cât și
elevi în scădere din zonele rurale. Clasele mai mici și
costuri mici pentru aceste servicii.
numărul mai scăzut de elevi per profesor din școlile
rurale se traduc în costuri mai mari: raportul esti- Adaptarea la schimbările demografice necesită con-
mează că diferența de costuri anuale per elev între centrarea furnizării anumitor servicii, cum ar fi ser-
orașele mari și zonele rurale slab populate din Eu- viciile de maternitate sau obstetrică, care ar urma
ropa este de circa 650 EUR, respectiv 681 EUR per să se confrunte cu o reducere a cererii în multe țări,
elev dintr-o unitate de învățământ primar, respectiv alături de extinderea și dispersarea furnizării unor
secundar. servicii legate de îmbătrânire, cum ar fi servicii-
le cardiologice, îndeosebi în zonele rurale. Până în
Pentru a rămâne eficiente și echitabile, rețelele șco-
2035, se așteaptă ca numărul amplasamentelor de
lare trebuie să facă economii de scară ori de câte
servicii cardiologice per utilizator în UE să crească,
ori este posibil, asigurând totodată accesul tuturor
în medie, cu 20 %, cele mai mari creșteri preconi-
copiilor la o educație de înaltă calitate. Consolidarea
zate urmând a avea loc în Slovenia (88 %), Irlanda
școlilor, alături de clusterele și rețelele școlare pot
(71 %) și Danemarca (64 %). În schimb, se așteaptă
îmbunătăți calitatea educației, economisind totoda-
ca numărul amplasamentelor de servicii de mater-
tă resurse. Raportul estimează că elevii din zonele
nitate și obstetrică să scadă cu 4 %, cele mai mari
rurale slab populate trebuie să parcurgă, în medie, o
scăderi urmând a se înregistra în Letonia (67 %),
distanță de 4-5 ori mai mare decât elevii din orașele
Slovacia (56 %) și Lituania (44 %). Investițiile vor
mari pentru a ajunge la școală. Aceasta înseamnă
trebui să țină pasul cu aceste cereri în schimbare
că unele școli ar putea continua să funcționeze sub
pentru a evita suprafurnizarea sau subfurnizarea
capacitate pentru a asigura un acces adecvat, mai
anumitor servicii, asigurând totodată o proximitate
suficientă față de serviciile de îngrijire.
1 OCDE (2021b).
Harta 6.5 Variația populației pe grupe de vârstă între anii 2020-2029

Cu vârsta între 0 și 19 ani Cu vârsta între 20 și 64 de ani Cu vârsta de peste 65 de ani
Variația totală a populației pe grupe de vârstă, în procente, 2020-2030
<= -12,5 0 - 5,0 EU-27 = -4,8 EU-27 = -4,0 EU-27 = 17,9
-12,5 - -10,0 5,0 - 10,0

-10,0 - -7,5 10,0 - 15,0
-7,5 - -5,0 15,0 - 20,0
Sursa: DG REGIO pe baza previziunilor Eurostat (proj_19rp3).
-5,0 - -2,5 20,0 - 25,0
-2,5 - 0 > 25,0
0 1 000 km
199
200

Tabelul 6.4 Schimbările demografice în regiunile ultraperiferice, 2010-2030
Sporul Variația Variația Ponderea Ponderea Ponderea Variația Variația Variația
natural al Migrația totală a totală a populației cu populației populației populației populației populației
populației netă populației populației vârsta între cu vârsta cu vârsta cu vârsta cu vârsta cu vârsta
0 și 19 ani între 20 și de peste între 0 și între 20 și de peste
64 de ani 65 de ani 19 ani 64 de ani 65 de ani
2010-2019 2020-2029 1.1.2020 Între 1.1.2020 și 1.1.2030
Variația medie anuală la 1 000 de locuitori % din totalul populației Variația totală (%)
EU-27 -0,3 2,2 1,9 0,3 20 59 21 -4,8 -4,0 18

Martinique 2,6 -11,1 -8,8 -8,8 22 56 23 -20 -20 30
Guadeloupe 4,5 -12,9 -8,4 -8,2 24 55 20 -19 -17 30
Região Autónoma da Madeira -2,3 -2,5 -4,7 -3,7 19 64 17 -19 -7,4 28
Região Autónoma dos Açores 0,1 -1,8 -1,7 -2,6 22 63 15 -14 -6,6 31
La Réunion 11,7 -6,6 4,3 2,1 30 57 13 -7,8 -4,1 52
Guyane 26,6 -1,0 25,4 20,9 42 52 6 17 17 88
Canarias 0,8 8,5 9,3 9,6 18 65 17 -6,3 5,9 42
Mayotte 33,7 3,0 37,4 26,8 54 43 3 20 31 102
Variația în Mayotte între anii 2014-2019 și în Guadeloupe între anii 2013-2019
Sursa: Eurostat [demo_r_gind3] și [proj_19rp3].
Caseta 6.2 Evoluțiile demografice în regiunile ultraperiferice ale UE

UE are nouă regiuni ultraperiferice (grupate în opt 2. Regiuni ultraperiferice cu o populație
regiuni NUTS 2), cu o populație totală de 5 milioa- în creștere și emigrație netă
ne de locuitori1. Acestea sunt îndepărtate geografic
de continent și sunt situate în bazinul Caraibilor, în Populația din Guyane a înregistrat o creștere rapidă
zona Macaroneziei și în Oceanul Indian. Aceste regi- între 2010 și 2020 datorită sporului natural foarte
uni pot fi grupate în funcție de tendințele demogra- ridicat și emigrației nete destul de limitate. Populația
fice principale. din La Réunion a crescut într-un ritm mai lent dato-
rită sporului natural ridicat, dar care a fost temperat
1. Regiuni ultraperiferice de o emigrație netă substanțială. Previziunile arată
cu o populație în scădere că populația acesteia ar urma să crească în continu-
are, însă într-un ritm ușor mai lent. Ambele regiuni
Regiunile portugheze Açores și Madeira și regiunile
au o pondere mult mai mare a tinerilor decât UE, în
franceze Guadeloupe și Martinique s-au confrun-
ansamblul său, și o pondere mult mai mică a persoa-
tat cu o scădere a populației în ultimul deceniu
nelor în vârstă. Se preconizează că populația tânără
(Tabelul 6.4). Scăderea a fost substanțială în cele
și cea de vârstă activă vor scădea în La Réunion și
două regiuni franceze datorită faptului că emigrația
vor continua să crească în Guyane. Se așteaptă ca
netă foarte ridicată a contrabalansat sporul natural
populația mai vârstnică să crească de aproape două
pozitiv. În cele două regiuni portugheze, scăderea a
ori în Guyane și cu 50 % în La Réunion.
fost mai moderată datorită emigrației nete și spo-
rului natural scăzut sau negativ. Se preconizează 3. Regiuni ultraperiferice cu o populație
că scăderea populației va continua și între 2020 și în creștere și imigrație netă
2030. Structura pe vârste a populației din aceste
regiuni este similară cu cea a UE, singura excepție Populația din Canarias a crescut în ultimul deceniu,
semnificativă fiind o pondere mai mică a populației în principal datorită imigrației nete, în timp ce popu- 201
vârstnice în regiunile portugheze. Previziunile ara- lația din Mayotte a crescut cel mai repede datorită
tă că scăderea în rândul populației tinere (cu vârsta celui mai ridicat spor natural al populației. Structura
între 0 și 19 ani) va fi mult mai rapidă; scăderea în pe vârste a populației din Canarias este similară cu
rândul populației de vârstă activă (între 20 și 65 de cea a întregii UE, în timp ce în Mayotte, aceasta este
ani) va fi și ea mai rapidă, în timp ce populația mai radical diferită, peste jumătate din populație având
în vârstă (de cel puțin 65 de ani) ar urma să crească vârsta între 0 și 19 ani și doar 3 % având cel puțin
mai repede. 65 de ani. Previziunile arată că regiunea Canarias
se va confrunta cu o reducere a populației tinere,
însă se preconizează că populația de vârstă activă
și populația sa mai în vârstă ar urma să crească în
continuare. În Mayotte, se așteaptă ca toate grupele
de vârstă să crească, însă este probabil ca populația
sa vârstnică mică să crească cel mai rapid, urmând
să se dubleze între 2020 și 2030.
1 Cele nouă regiuni ultraperiferice (Saint-Martin face parte din regiunea NUTS 2 Guadeloupe) intră sub incidența dispozițiilor trata-
telor UE și sunt parte integrantă a Uniunii.
regiuni din Austria, Irlanda, Țările de Jos, Polonia, Populația de vârstă activă (definită ca populația
Spania și Slovacia, se preconizează că această cu vârsta între 20 și 64 de ani) ar urma să scadă
grupă de vârstă va crește cu peste 25 % în ur- cu 4 % în următorul deceniu. Se preconizează că
mătorul deceniu. Este probabil ca acest lucru să acest lucru va afecta majoritatea regiunilor, unele
ducă la o creștere a cererii de asistență medicală urmând să se confrunte cu scăderi de peste 10 %.
în aceste regiuni, care vor trebui să își adapteze O astfel de situație ar putea duce la deficite pe pie-
infrastructura și serviciile pentru a le face mai ac- țele muncii și ar putea forța companiile să aleagă
cesibile pentru persoanele cu mobilitate limitată, între a investi mai mult în tehnologii de economi-
precum și să sporească capacitatea serviciilor lor sire a forței de muncă sau de sporire a productivi-
de sănătate. tății și a renunța la creșterea potențială.
Figura 6.9 Nivelul general de satisfacție cu privire la viață, în funcție de gradul de urbanizare,
2018
Niveluri indicate pe o scară de la 0 [„deloc mulțumit(ă)”] la 10 [„pe deplin mulțumit(ă)”]

9,0
8,5
8,0
7,5
7,0
6,5
6,0
5,5
5,0
4,5
4,0
EU- IE FI AT DK SE NL PL BE LU MT CZ DE FR SI ES IT CY RO EE SK LV EL PT HU HR LT BG
27
MT: nu există date pentru zonele rurale.
Sursa: Eurostat [ilc_pw02].
Se preconizează că grupa de vârstă 0-19 ani ar urma 2. Oamenii sunt la fel de mulțumiți
să aibă o scădere ușor mai însemnată în UE (5 %), de viețile lor în orașele mari, orașele
202 multe regiuni sudice și estice urmând să se confrun-
te cu scăderi și de peste 10 %. În schimb, se așteaptă mici, suburbii și zonele rurale
ca numărul tinerilor să crească în Cipru, Malta și în
mai multe regiuni din Germania și Suedia. De ase- Gradul general de satisfacție cu privire la viață
menea, se preconizează că scăderile însemnate ale este identic în orașele mari, orașele mici, suburbii
numărului tinerilor vor duce la o diminuare a numă- și zonele rurale. Pe o scară de la 0 la 10, punctajul
rului de școli, ceea ce ar putea însemna distanțe mai mediu a fost de 7,3 în 2018, în fiecare dintre aces-
lungi până la cea mai apropiată școală – mai ales în te zone. În cele opt state membre cu un punctaj
zonele rurale, unde distanțele sunt deja relativ lungi. național de cel puțin 7,5, oamenii din zonele rurale
Figura 6.10 Nivelul mediu de satisfacție profesională, în funcție de gradul de urbanizare, 2018

9,0
8,5
8,0
7,5
7,0
6,5
6,0
5,5
5,0
EU- FI IE AT DK NL SE BE EE SI MT CZ ES FR IT CY LV LU PL DE PT SK HR LT RO HU EL BG
27

Figura 6.11 Nivelul mediu de satisfacție cu privire la relațiile personale, în funcție de gradul
de urbanizare, 2018

9,0
8,5
8,0
7,5
7,0
6,5
6,0
5,5
EU- IE CY SE AT SI FI MT DK CZ ES PL SK FR NL PT BE DE LU EE IT LT LV EL HU RO HR BG
27

erau la fel de mulțumiți ca cei din orașele mari sau Există și un tipar geografic. În toate statele mem-
mai mult decât mulțumiți. În schimb, în cinci dintre bre din nord-vestul UE, oamenii din zonele rurale
cele șase state membre cu cele mai mici punctaje erau mai mulțumiți de viețile lor decât cei din ora- 203
naționale, oamenii din zonele rurale erau mai puțin șele mari. În toate statele membre estice, oamenii
mulțumiți decât cei din orașele mari. Acest lucru din orașele mari erau mai mulțumiți decât cei din
sugerează că, în statele membre cu un grad ridicat zonele rurale – cu excepția Poloniei, unde erau la
de satisfacție cu privire la viață, zonele rurale tind fel de mulțumiți. În statele membre din sudul UE,
să aibă rezultate mai bune decât orașele mari, în situația a fost mixtă, cu un grad mai scăzut de sa-
timp ce în statele membre cu un grad scăzut de tisfacție în zonele rurale din Spania și Portugalia,
satisfacție cu privire la viață, zonele rurale tind să însă cu un grad mai ridicat de satisfacție în Grecia
aibă rezultate mai slabe (Figura 6.9). și Italia.
Figura 6.12 Nivelul mediu de satisfacție cu privire la situația financiară, în funcție de gradul
de urbanizare, 2018

9
3
EU- SE FI DK NL AT IE LU BE MT DE FR CZ IT RO CY PL SI ES SK EE LV HU EL HR PT LT BG
27
Satisfacția profesională (Figura 6.10) și gra- veniturile sunt mai ridicate în orașele mari decât în
dul de satisfacție cu privire la relațiile personale zonele rurale în aproape toate statele membre ale
(Figura 6.11) sunt identice la nivelul UE, în ora- UE. Diferențele între venituri sunt cele mai pronun-
șele mari, orașele mici, suburbii și zonele rurale; țate în estul UE, mai ales în România și Bulgaria,
există doar diferențe minore în ceea ce privește unde veniturile din zonele rurale sunt aproape
gradul de satisfacție cu privire la situația financi- de două ori mai mici decât cele din orașele mari
ară (Figura 6.12), orașele mici și suburbiile având (Figura 6.13).
cel mai mare punctaj (6.6), urmate de orașele mari
(6.5) și zonele rurale (6.4). Deși există o oarecare corelare între venit și gradul
de satisfacție cu privire la situația financiară a unei
Pentru toți cei trei indicatori, este vizibil același gospodării, aceasta este departe de a fi uniformă.
tipar geografic. Oamenii din zonele rurale din Corelarea între venit și gradul de satisfacție este
nord-vestul UE sunt mai mulțumiți decât cei care cea mai puternică în zonele rurale (cu un R2 de
trăiesc în orașele mari, cei din zonele rurale din 61 %). Aceasta este ușor mai puțin apropiată în
estul UE sunt mai puțin mulțumiți (cu foarte puți- orașele mici și suburbii (53 %) și relativ slabă în
ne excepții), iar situația din statele membre sudice orașele mari (36 %). Costurile mai ridicate ale lo-
este mixtă. cuințelor ar putea fi motivul pentru care veniturile
mai mari nu duc și la un grad mai mare de satis-
facție. De exemplu, prețul mediu pe metru pătrat al
2.1 Veniturile sunt mai ridicate unei locuințe vândute în 2018 a fost cu 82 % mai
în orașele mari, însă la fel sunt mare în regiunile urbane din UE comparativ cu cele
și prețurile proprietăților rurale (2 254 EUR în primele și 1 238 EUR în aces-
tea din urmă, potrivit datelor pentru 20 de state
204 Veniturile diferă substanțial între statele mem- membre) (JRC). În plus, între 2012 și 2018, prețul
bre, dar și în funcție de gradul de urbanizare. Cel pe metru pătrat a crescut cu 417 EUR în regiunile
mai mic venit se înregistrează în zonele rurale din urbane și cu doar 183 EUR în cele rurale, evidenți-
România (cu o medie de doar 6 000 EUR/an, rapor- ind presiunea asupra pieței imobiliare urbane.
tată la standardele puterii de cumpărare – SPC),
iar cel mai mare în Luxemburg (39 000 EUR ra-
portat la SPC). Spre deosebire de gradul de satis-
facție cu privire la situația financiară (Figura 6.12),
Figura 6.13 Venitul mediu echivalent net pe gospodărie, în funcție de gradul de urbanizare,
2019
SPC
40 000
35 000
30 000
25 000
20 000
15 000
10 000
5 000
EU- RO BG HU EL SK HR PT PL LT LV EE CZ ES SI IT CY SE MT FI IE FR BE NL DE DK AT LU
27
Sursa: Eurostat [ilc_di17].
Figura 6.14 Distanța rutieră medie până la cel mai apropiat serviciu în UE, în funcție de gradul
de urbanizare, 2018
Orașe mari Orașe mici Suburbii Sate Zone rurale dispersate Zone predominant nelocuite
Mărimea bulinei reflectă ponderea populației din zonă
24
22 Cinematografe
20
Unități de Spitale
18 învățământ Gări
16 secundar
14
Bănci
km
12 Unități de Farmacii
10 Comercianți învățământ
cu amănuntul primar
8
6
4
2
0
Sursa: Eurostat (spitale), DG REGIO (gări) și ESPON Inner Peripheries (alte servicii), JRC-GEOSTAT pentru populație și calculele JRC.
2.2 Locuitorii din mediul rural sunt 1. Satele cu o populație între 500 și 5 000 de
nevoiți să parcurgă distanțe mai locuitori.
lungi pentru a avea acces la servicii 205
2. Zonele rurale dispersate, cu o densitate a po-
În zonele rurale, așezările tind să fie mai mici, iar pulației între 50 și 300 de locuitori pe kilome-
populația mai dispersată. Aceasta înseamnă că, tru pătrat.
pentru serviciile care necesită un anumit volum de
clienți sau un anumit număr de utilizatori pentru 3. Zonele predominant nelocuite, cu o densitate
a fi viabile, locuitorii din mediul rural sunt nevoiți a populației sub 50 de locuitori pe kilometru
adesea să parcurgă distanțe mai lungi. Zonele ru- pătrat.
rale pot fi împărțite în trei categorii.
Figura 6.15 Populația aflată pe o distanță de mers pe jos de cel mai apropiat serviciu în UE,
Comercianți Unități de Mărimea bulinei reflectă ponderea populației din zonă

100 cu amănuntul învățământ primar
90 Farmacii Unități de
Bănci învățământ
80 secundar
70
% din populație
60
50 Spitale
Gări
40 Cinematografe
30
20
10
0
Figura 6.16 Populația aflată pe o distanță de mers cu bicicleta de cel mai apropiat serviciu
în UE, în funcție de gradul de urbanizare, 2018
Mărimea bulinei reflectă ponderea populației din zonă

100
90
80
70
% din populație
60
50
40 Comercianți Unități de
30 cu amănuntul învățământ
primar Farmacii
20 Bănci
10 Unități de Gări
învățământ
0 secundar Spitale Cinematografe
Aceste trei clase rurale au un impact evident asu- numeroasă. În orașele mari, între 90 % și 100 %
pra distanței rutiere până la cel mai apropiat servi- din populație poate ajunge cu bicicleta până în cel
206 ciu. În medie, serviciile sunt localizate mai aproape mai apropiat loc unde este situat fiecare tip de ser-
de state și sunt mai îndepărtate în zonele rurale viciu (Figura 6.16). Măsura avantajelor aduse de
dispersate. Zonele predominant nelocuite au, in- mersul cu bicicleta față de mersul pe jos (în ceea
variabil, cea mai lungă distanță până la cel mai ce privește proporția suplimentară a populației
apropiat serviciu (Figura 6.14). În orașe, chiar și în care poate ajunge până la cel mai apropiat servi-
cele relativ mici, distanța medie până la majorita- ciu) diferă în funcție de serviciul în cauză și de gra-
tea serviciilor este mai mică de 1 sau 2 kilometri. dul de urbanizare. În zonele rurale, avantajele sunt
mai pronunțate în cazul serviciilor mai puțin spe-
Ponderea populației care poate ajunge până la cializate, cum ar fi magazinele de comerț cu amă-
cel mai apropiat serviciu pe jos sau cu bicicleta, nuntul și unitățile de învățământ primar, în timp
ambele implicând zero emisii de carbon, dife- ce în orașele mari și mici, acestea sunt mai pro-
ră semnificativ în funcție de gradul de urbaniza- nunțate în cazul serviciilor mai specializate, cum ar
re (Figura 6.15). Cel mai apropiat comerciant cu fi unitățile de învățământ secundar și spitalele. În
amănuntul este situat pe o distanță de mers pe jos suburbii, deplasarea cu bicicleta crește ponderea
(1,25 km) pentru 90 % din populația orașelor mari, populației care poate ajunge la toate tipurile de
comparativ cu 75 % din populația orașelor mici, servicii cu 40 pp sau mai mult.
45 % din populația satelor și 10 % din populația
zonelor predominant nelocuite. Cu cât un serviciu Alegerea modului de deplasare – pe jos sau cu bici-
este mai specializat sau cu cât numărul necesar cleta – către o anumită destinație nu depinde doar
al clienților potențiali este mai mare, cu atât este de distanță, ci și de calitatea și starea infrastructu-
mai puțin probabil ca o persoană să poată merge rii, de siguranța drumurilor, de vreme, de poluare,
pe jos până la serviciul respectiv. De exemplu, nu- de existența unor pante abrupte și de sănătatea
mai 65 % din populația orașelor mari locuiește pe unei persoane, printre mulți alți factori. Totuși, po-
o distanță de mers pe jos de o unitate de învăță- pulația situată pe o distanță de mers pe jos sau
mânt secundar; în zonele predominant nelocuite, cu bicicleta de cel mai apropiat serviciu oferă un
ponderea este de doar 2 %. indiciu legat de zonele în care mulți oameni ar pu-
tea trece la un mod de deplasare cu zero emisii de
Populația aflată pe o distanță de mers cu bicicleta carbon pentru astfel de călătorii, dar și un indiciu
(5 km) de cel mai apropiat serviciu este mult mai legat de zonele în care acest lucru nu ar fi o opți-
Figura 6.17 Serviciile în centrele regionale și în alte așezări din UE, în funcție de clasa
de mărime, 2018 Aproape de o așezare mai mare Un centru regional
100
90
80
70
% din așezări
60
50
40
30
20
10
0
Com. cu amănuntul
Com. cu amănuntul
Com. cu amănuntul
Com. cu amănuntul
Com. cu amănuntul
Com. cu amănuntul
Com. cu amănuntul
Spitale
Spitale
Spitale
Spitale
Spitale
Spitale
Spitale
Medici
Medici
Medici
Medici
Medici
Medici
Medici
Cinematografe
Bănci
Farmacii
Unități de înv. primar
Bănci
Farmacii
Bănci
Farmacii
Cinematografe
Bănci
Farmacii
Cinematografe
Bănci
Farmacii
Cinematografe
Bănci
Farmacii
Cinematografe
Cinematografe
Bănci
Farmacii
Cinematografe
Universități
Universități
Universități
Universități
Universități
Universități
Universități
Unități de înv. secundar

500 -1 000 1 000 - 5 000 5 000 - 10 000 10 000 - 25 000 25 000 - 50 000 50 000 - 250 000 > 250 000
Sate Orașe mici Orașe mari
une viabilă. Cifrele sugerează că, în orașele mari 2.3 Centrele regionale dispun
și mici și în suburbii, mersul cu bicicleta le per- de mai multe servicii
mite oamenilor să ajungă la toate aceste servicii 207
într-un timp rezonabil. În zonele rurale însă, aproa- Prezența unui serviciu în cadrul unei așezări depinde
pe toți locuitorii au nevoie de un autoturism sau de mărimea populației și de considerarea acesteia
de un mijloc de transport public pentru a ajunge ca centru regional6. În general, este mai probabil ca
la servicii mai specializate. Prin urmare, este mai așezările mai mari să dispună de o gamă de servicii
probabil ca locuitorii din mediul rural să fie nevo- comparativ cu așezările mai mici. De exemplu, toate
iți să conducă pe distanțe mai lungi și să fie mai orașele mari din UE cu cel puțin 250 000 de locuitori
vulnerabili în fața creșterii costurilor de utilizare a dispun de un spital, de o unitate de învățământ se-
autoturismului. cundar și de un cinematograf (Figura 6.17), în timp
Figura 6.18 Serviciile raportate la populația din orașele mari, orașele mici și sate în UE, 2018
Orașe mari > 250 000 Orașe mari 100 000 - 250 000 Orașe mari 50 000 - 100 000 Orașe mici Sate
(oraș mare cu peste 250 000 de locuitori =100)
400
Numărul de servicii raportat la populație
350
300
250
200
150
100
50
0
Com. cu Bănci Farmacii Unități de Unități de Medici Spitale Cinematografe Universități
amănuntul învățământ învățământ
primar secundar
6 Un centru regional este definit ca cea mai mare așezare la care

se poate ajunge cu autoturismul după un timp de conducere de
până la 45 de minute.
ce în multe orașe mici și sate, aceste servicii lipsesc. Comparativ cu orașele mari, numărul de servicii
Este mai probabil ca centrele regionale – sau cea mai raportat la populație este, de obicei, mai ridicat
mare așezare la care se poate ajunge după un timp îndeosebi în orașele mai mici și sate. Aceasta în-
de conducere de până la 45 de minute – să dispu- seamnă că oamenii din împrejurimile rurale vin
nă de anumite servicii comparativ cu alte așezări de aici pentru aceste servicii. De exemplu, numărul
aceeași mărime. De exemplu, un oraș mic înconjurat de medici raportat la populație este de două ori
de sate are mai multe servicii decât un oraș mic situ- mai mare în orașele mici și de patru ori mai mare
at în apropierea unui oraș mare, deoarece furnizează în sate decât în orașele mari (Figura 6.18). Acest
servicii împrejurimilor sale rurale. Este mai puțin pro- lucru nu înseamnă că oamenii din orașele mici și
babil ca așezările mai mici care nu sunt centre regio- din sate au mai mare nevoie de medici, ci că mulți
nale, dat fiind că sunt situate în apropierea unei așe- dintre pacienții medicilor locuiesc în împrejurimi.
zări mai mari, să aibă o gamă de servicii, deoarece
acestea sunt disponibile în cadrul așezării mai mari. Raportat la populație, orașele mici și satele au mai
multe magazine, bănci, școli, farmacii, medici, spita-
De exemplu, numai 50 % dintre orașele cu o popu- le și cinematografe decât orașele mari. Acest lucru
lație între 50 000 și 250 000 de locuitori au o uni- evidențiază faptul că orașele mici și satele joacă
versitate, în timp ce 90 % dintre centrele regionale un rol important ca centre de servicii și că serviciile
de această mărime au una. Cu cât o așezare este pe care le oferă deservesc o populație mai largă.
mai mică, cu atât mai mare este impactul de a fi Universitățile necesită o populație numeroasă din
centru regional. Este mult mai probabil ca orașele care să provină studenții. Drept urmare, acestea
mici și, îndeosebi, satele să dispună de un anumit sunt situate, în principal, în orașele mai mari. Totuși,
serviciu dacă sunt, în același timp, și un centru re- numărul semnificativ al universităților din orașele
gional. De exemplu, 60 % dintre orașele mici cu o mai mici, raportat la populație, evidențiază faptul că
208 populație între 5 000 și 10 000 de locuitori, care studenții acestora provin dintr-o arie mult mai largă.
sunt și centre regionale, dispun de un spital, spre
deosebire de numai 30 % dintre orașele mici situ- Centrele regionale pot juca un rol economic și social
ate în apropierea unei așezări mai mari. Este mult important. Acestea ar putea deveni puncte focale
mai probabil ca satele care sunt și centre regionale pentru investițiile și dezvoltarea economică viitoa-
să aibă un medic, o farmacie, o bancă, o unitate de re, reducând totodată distanțele pe care locuitorii
învățământ secundar, un spital sau un cinemato- din mediul rural sunt nevoiți să le parcurgă pentru a
graf, spre deosebire de celelalte sate. avea acces la servicii de interes economic general.
Figura 6.19 Decalajul politic între mediul urban și cel rural în UE, 2019
Zonă rurală Orașe mici și suburbii Orașe mari

70
% din populația cu vârsta peste 16 ani
65
60
55
50
45
40
35
Administrația Administrația UE Democrația Democrația Țara mea UE Atașat(ă)
locală și națională națională UE de UE
regională
Tind să am încredere în Sunt mulțumit(ă) de Vocea mea contează în
Sursa: Eurobarometru.
Figura 6.20 Populația care tinde să aibă încredere în UE, în funcție de gradul de urbanizare,
2019
Zone rurale Orașe mici și suburbii Orașe mari
90
80
70
60
50
40
30
20
EU- EL FR CZ IT SI SK DE ES HR BE CY AT SE PL PT NL RO FI HU LU LV MT DK IE BG EE LT
27
3. Locuitorii din mediul rural pronunțată decât nemulțumirea față de instituțiile

sunt mai puțin înclinați să naționale sau subnaționale. Diferența între locuitorii
din mediul urban și cei din mediul rural în ceea ce pri- 209
aibă încredere în UE vește încrederea în administrația națională este mai
Locuitorii din mediul rural susțin într-o mai mică mică decât în privința încrederii în UE. Încrederea în
măsură UE decât locuitorii din mediul urban. Cei administrația locală și regională este însă mai ridica-
care locuiesc în mediu rural sunt mai puțin înclinați tă în zonele rurale decât în orașele mari, ceea ce su-
să aibă încredere în UE sau să fie mulțumiți de UE gerează că locuitorii din mediul rural sunt mai puțin
(Figura 6.19). Această nemulțumire din zonele rura- înclinați să aibă încredere în nivelurile mai înalte de
le nu este îndreptată numai către UE, însă este mai guvernământ decât cei care locuiesc în orașele mari.
Figura 6.21 Populația care este de părere că vocea sa contează în UE, în funcție de gradul
de urbanizare, 2019
Zone rurale Orașe mici și suburbii Orașe mari
90
80
70
60
50
40
30
20
EU- EL EE LV CY IT CZ LT PT BG ES RO FR HU SK BE FI SI HR PL AT IE MT DE LU SE DK NL
27
Deși încrederea în UE a crescut în decursul timpu-

lui (a se vedea Capitolul 7), decalajul între mediul
urban și cel rural a rămas neschimbat. În medie,
56 % dintre locuitorii orașelor mari tindeau, în
2019, să aibă încredere în UE, comparativ cu 51 %
dintre locuitorii zonelor rurale. În 2015-2016,
aceste cifre au fost ambele cu 9 pp mai mici, astfel
că diferența a rămas neschimbată.
Gradul de satisfacție cu privire la democrația nați-

onală și cea europeană este mai scăzut în zonele
rurale decât în orașele mari, cu o diferență mar-
ginală în ceea ce privește democrația națională
(3 pp față de 2 pp). Locuitorii din mediul rural sunt
mai puțin înclinați să considere că vocea lor con-
tează în statul lor membru sau în UE, cu o diferen-
ță mai mare în ceea ce privește UE (3 pp față de
1 pp). Mai puțini locuitori din zonele rurale afirmă
că se simt atașați de UE comparativ cu locuitorii
orașelor mari (cu 6 pp mai puțini), deși mult mai
mulți din ambele tipuri de zone afirmă că sunt ata-
șați de statul lor membru sau de zona lor locală
(93 % față de 90 %).
210
Această diferență de încredere în UE între orașele
mari și zonele rurale este evidentă în aproape toa-
te statele membre (Figura 6.20), singurele două
excepții fiind Ungaria și Irlanda. Aceasta spre de-
osebire de indicatorii gradului de satisfacție, care
sunt mai ridicați în zonele rurale decât în orașele
mari în statele membre nord-vestice și în mai mul-
te state membre sudice. În jumătate dintre statele
membre, diferența de încredere este de 10 pp sau
mai mult, cele mai mari diferențe înregistrându-se
în Finlanda, Suedia și Austria.
În majoritatea statelor membre, la fel ca la nive-

lul întregii UE, locuitorii din mediul rural sunt mai
puțin înclinați să considere că vocea lor contează
în UE comparativ cu locuitorii din orașele mari, di-
ferența fiind de peste 10 pp în Bulgaria, România,
Letonia, Lituania și Portugalia (Figura 6.21).
O lipsă de încredere, convingerea că vocea ta nu

contează și un sentiment de frustrare în legătură
cu democrația sunt factori care pot reduce prezen-
ța la urne cu ocazia alegerilor și pot polariza votul.
211
Viena (Austria) – Lanski/Shutterstock.com
Capitolul 7
O mai bună guvernanță

• Nivelul de încredere în administrația națională și cea locală a crescut în ultimii ani în întreaga
UE, inclusiv în perioada pandemiei de COVID-19, oamenii având însă mai multă încredere în
administrația locală decât în cea națională.
• Potrivit World Justice Project, standardele statului de drept sunt, în general, ridicate în UE, opt
state membre fiind printre primele 10 țări din lume, însă performanța variază între statele
membre.
• Percepția oamenilor în legătură cu calitatea serviciilor publice a fost relativ consecventă în
ultimul deceniu, regiunile din nord-vestul UE având performanțe mai bune decât cele din sudul
și din estul UE, însă cu diferențe semnificative între regiuni în unele state membre.
• Corupția rămâne un motiv de preocupare pentru europeni. Deși percepția oamenilor în legătură
cu corupția variază semnificativ între statele membre și regiunile UE, majoritatea europenilor
consideră că își pot aduce o contribuție la combaterea corupției, chiar și atunci când este
percepută ca fiind extrem de răspândită.
• Procedurile de achiziții publice care implică un singur ofertant sau pentru care nu se organizează
o licitație sunt toate potențial expuse corupției. În timp ce ponderea generală a licitațiilor cu
un singur ofertant a crescut în UE, în ultimii ani, deși nu peste tot, achizițiile fără licitație au 213
scăzut aproape peste tot.
• Reformele în materie de politici au făcut ca UE să devină mai propice afacerilor în ultimii ani,
după cum arată evaluarea Băncii Mondiale privind „ușurința cu care se poate desfășura o
activitate economică”. Situația din orașele mari localizate în același stat membru poate varia
însă semnificativ și se întâmplă rar ca un singur oraș să exceleze în toate aspectele care țin
de desfășurarea unor activități economice.
• În 2020, peste jumătate din populația adultă a UE folosea internetul pentru a interacționa cu
autoritățile publice, însă există diferențe considerabile între statele membre și în interiorul
acestora. În unele regiuni, peste 30 % din populație nu a folosit niciodată un computer.
Capitolul 7
O mai bună guvernanță
Guvernanța publică înseamnă procesul de luare și 1. Monitorizarea și analiza

de punere în aplicare a deciziilor administrației1. comparativă a calității instituțiilor
Buna guvernanță necesită instituții funcționale și
proceduri transparente. Administrațiile cu instituții 1.1 Încrederea în administrația
de înaltă calitate, niveluri ridicate ale răspunderii națională și locală: tendințe recente
și niveluri scăzute ale corupției tind să aibă perfor-
manțe mai bune în furnizarea de bunuri și servicii Transparența și răspunderea sunt două cerințe
publice și în crearea unui mediu propice creșterii prealabile esențiale pentru o guvernanță de înaltă
economice și dezvoltării sociale2. În schimb, admi- calitate. Elaborarea deschisă a politicilor adminis-
nistrațiile cu instituții de slabă calitate tind să aibă trației și încrederea în instituțiile publice se conso-
o gamă largă de probleme economice și sociale, lidează reciproc. Elaborarea deschisă a politicilor
niveluri mai scăzute de dezvoltare economică, o sporește gradul de satisfacție publică, încurajează
inegalitate mai accentuată în materie de venituri, răspunderea și înțelegerea de către oameni a pro-
o situație de mediu mai precară și un nivel mai mic ceselor implicate, ducând la o mai mare încredere
de răspundere electorală. Studiile globale recente în administrație. În același timp, încrederea este
au constatat că țările cu un nivel ridicat de corup- esențială pentru implicarea activă a publicului larg
ție tind, de asemenea, să aibă mai puține femei în elaborarea politicilor4.
în politică, o performanță mai slabă în domeniul
214 sănătății și niveluri mai scăzute ale stării de bine Per ansamblu, în UE, încrederea în administra-
subiective în rândul populației3. ția națională, dar și în cea locală a crescut din
2013, însă încrederea în administrația națională
Pentru a funcționa bine, instituțiile au nevoie de rămâne mai scăzută decât în administrația loca-
niveluri ridicate ale capacității administrative, iar lă. Potrivit celor mai recente cifre din 2021, puțin
aceasta, la rândul său, va spori eficacitatea și peste jumătate din populație (56 %) are încrede-
transparența cheltuielilor publice, inclusiv în legă- re în administrația locală și o pondere mai mică
tură cu fondurile europene (a se vedea Caseta 7.1). (38 %) are încredere în administrația națională
Capitolul de față examinează cei mai recenți in- (Figura 7.1). Încrederea în administrația națională
dicatori publicați pentru UE cu privire la calitatea este mai mică decât încrederea în administrația
instituțiilor publice la nivel național și subnațional. locală în toate statele membre. În Franța, propor-
ția celor care au încredere în administrația națio-
nală a fost cu 30 pp mai mică în cei mai mulți ani.
Cu excepția Belgiei și Austriei, proporția a fost însă
mai mare în 2021 decât în 2013 în toate state-
le membre, deși amploarea creșterii și nivelul din
2021 variază semnificativ (Figura 7.1, sus). Nivelul
încrederii în administrația națională (și locală) a
fost constant mai mare în Luxemburg decât în alte
părți, urmat de statele membre nordice. Nivelul din
Grecia din 2013, dar și din 2017 a fost printre cele
mai scăzute din UE, doar 10 % din populație având
încredere în administrația națională, deși proporția
1 În cadrul acestui capitol, „guvernanța” se referă doar la autorită- a crescut până la o treime de atunci. În Croația,
țile publice. Slovenia, Bulgaria și Spania, încrederea în admi-
2 A se vedea Kaufmann et al. (1999); Charron și Lapuente (2013); nistrația națională rămâne foarte scăzută, deși a
Rodríguez-Pose și Garcilazo (2015); Annoni și Catalina Rubianes
crescut din 2013.
(2016); Pike et al. (2017).
3 Sănătatea: a se vedea Holmberg și Rothstein (2011); femei-
le în politică: Swamy et al. (2001); starea de bine: Samanni și
Holmberg (2010) și Helliwell și Huang (2008). 4 OCDE (2017).
Capitolul 7: O mai bună guvernanță
Caseta 7.1 Buna guvernanță și buna capacitate administrativă1

Un factor fundamental al bunei guvernanțe este implementare, agenți de obținere a rezultatelor
buna capacitate administrativă. Aceasta este defini- și beneficiari;
tă drept capacitatea autorităților de a pune eficient
3. dezvoltarea unor strategii de învățare flexibile
în aplicare politicile de care sunt responsabile. Un în ceea ce privește consolidarea capacităților,
nivel ridicat al capacității administrative la toate ni- pentru a putea reacționa rapid la circumstanțe
velurile de guvernanță este important pentru a pu- în schimbare;
tea gestiona și cheltui în mod eficient fondurile pu-
blice, este recunoscut tot mai mult ca fiind o condiție 4. asigurarea unei gestionări coerente a consoli-
esențială pentru asigurarea unei performanțe bune dării capacităților la nivelul UE.
a investițiilor și contribuie la realizarea obiectivelor Pentru a facilita punerea în aplicare a acestor reco-
politicii de coeziune, mai ales în regiunile cu venituri mandări în perioada 2021-2027, consolidarea ca-
scăzute și o creștere redusă. pacităților pentru implementarea fondurilor UE este
Un studiu recent2 face patru seturi de recomandări finanțată prin asistența tehnică a statelor membre.
pentru consolidarea capacității administrative și îm- Noul regulament privind dispozițiile comune este
bunătățirea utilizării asistenței tehnice în perioada menit să simplifice și să permită utilizarea strategi-
de programare 2021-2027: că a acestei asistențe, pentru dezvoltarea capacită-
ții administrative, ca obiectiv pe termen lung.
1. elaborarea unor foi de parcurs pentru consoli-
darea capacităților, care să înglobeze o gamă Pe lângă politica de coeziune, reformele adminis-
trative și consolidarea capacităților pot fi finanțate
largă de activități, inclusiv sprijin pentru resur-
și prin Mecanismul de redresare și reziliență și prin
sele umane și sfaturi organizaționale legate de
Instrumentul de sprijin tehnic, care au fost instituite
sisteme și instrumente;
recent și sunt menite să sprijine convergența econo- 215
2. sprijinirea întregului ecosistem de gestionare mică și socială durabilă, reziliența și redresarea în
și cheltuire a fondurilor, inclusiv organisme de urma pandemiei de COVID-19.
1 Sursa: Comisia Europeană (2020l).

2 Centrul de cercetare pentru politici europene (2020).
Aspectele notabile ale încrederii în administrația tru șase dimensiuni ale guvernanței: vocea și răs-
locală sunt: nivelurile constant ridicate ale încrede- punderea; stabilitatea politică și absența violenței/
rii din Germania (75 % în 2021); creșterile semni- terorismului; eficacitatea administrației; calitatea
ficative din Irlanda și Spania față de 2013 (28 pp, cadrului de reglementare; statul de drept și con-
respectiv 26 pp); nivelurile scăzute din Grecia, trolul corupției6.
Italia și Croația, în pofida unei oarecare creșteri în
fiecare dintre acestea (Figura 7.1, jos). Statele membre nordice, alături de Țările de Jos,
Luxemburg, Germania, Austria, Irlanda, Estonia și
2. Indicatorii internaționali Belgia se situează peste media UE în ceea ce pri-
privind calitatea instituțiilor vește cele cinci dimensiuni ale WGI luate în consi-
derare aici (stabilitatea politică și absența violen-
2.1 Indicatorii de guvernanță ței/terorismului au fost excluse, întrucât sunt mai
la nivel mondial puțin relevante în contextul UE). România, Bulgaria,
Ungaria, Croația, Grecia, Italia, Spania, Cipru,
În ultimii ani, au fost elaborate o mulțime de
măsuri de „bună guvernanță”. Îndeosebi Banca 6 Cele șase dimensiuni ale guvernanței incluse în WGI sunt descrise
de indicatori agregați bazați pe peste 30 de surse de date indivi-
Mondială a stabilit o măsură a calității instituții- duale, provenind de la o varietate de institute de sondare, grupuri
lor prin Indicatorii de guvernanță la nivel mondi- de reflecție, organizații neguvernamentale, organizații internați-
al (WGI), publicați pentru peste 200 de țări încă onale și firme din sectorul privat. Este folosit un model statistic
pentru a deriva o medie ponderată a datelor din fiecare sursă,
din 19965. S-au elaborat indicatori agregați pen- pentru fiecare țară în parte. Măsurile compozite ale guvernanței
generate de modelul statistic au o medie de zero (abaterea stan-
5 https://databank.worldbank.org/source/ dard = 1) și variază între aproximativ -2,5 și 2,5, valorile mai mari
worldwide-governance-indicators. indicând o guvernanță mai bună.
Figura 7.1 Încrederea în administrația națională (sus) și în administrația locală (jos), 2013-2021
Încrederea în administrația națională (% din populație)
70 %
2013 2019
2017 2021
60 %
50 %
40 %
30 %
20 %
10 %
EU-27
LU
DK
NL
FI
SE
DE
MT
IE
EE
AT
PT
HU
LT
BE
CY
EL
RO
PL
CZ
FR
IT
LV
SK
HR
ES
SI
BG
80 %
Încrederea în administrația locală (% din populație)
70 %
60 %
216 50 %
40 %
30 %
20 %
EU-27
DK
LU
DE
AT
NL
SE
FI
FR
HU
CZ
IE
BE
EE
MT
PT
PL
LT
LV
SK
CY
ES
RO
SI
BG
EL
IT
HR
Țările sunt ierarhizate după valorile din 2021.

Sursa: Eurobarometrul standard (EB), media valurilor primăvară-vară și toamnă-iarnă, per an: EB79 și EB80 pentru 2013; EB87 și EB88
pentru 2017; EB91 și EB92 pentru 2019; EB93 și EB94 pentru 2021.
Polonia și Slovacia se situează sub media UE pen- 2.2 Indicele privind statul de
tru toți cei cinci indicatori (Figura 7.2). Indicatorul drept al World Justice Project
referitor la controlul corupției variază cel mai mult
între statele membre. Acesta se bazează pe per- Statul de drept este o parte integrantă a identită-
cepțiile legate de măsura în care puterea publică ții democratice a UE și un element esențial pen-
este exercitată în folosul unor persoane private și tru funcționarea sa. Deși UE este recunoscută
include atât mica corupție, cât și marea corupție, ca având standarde înalte în privința statului de
dar și nivelul „capturării statului” de către elite și drept, promovarea și menținerea acestor standar-
interese private. de necesită o monitorizare constantă.
World Justice Project (WJP) elaborează un indi-

ce privind statul de drept7, care reprezintă prima
încercare de a cuantifica și a monitoriza în mod
7 https://worldjusticeproject.org/our-work/research-and-data/
wjp-rule-law-index-2021.
Figura 7.2 Performanța țărilor în ceea ce privește cele cinci dimensiuni ale indicatorilor
de guvernanță la nivel mondial, 2020
FI
DK
LU
NL
SE
AT
DE
IE
EE
BE
FR
PT
LT
SI
CZ
MT
LV
ES
CY
SK
PL
IT EU-27
EU-27 EU-27
EL
HU
HR
RO
BG
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4 1,6 0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8
Vocea și răspunderea Eficacitatea administrației Calitatea cadrului de reglementare
FI
DK
LU
NL 217
SE
AT
DE
IE
EE
BE
FR
PT
LT
SI
CZ
MT
LV
ES
CY
SK EU-27 EU-27
PL
IT
EL
HU
HR
RO
BG
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 -0,2 0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 2,2
Statul de drept Controlul corupției
Linia verticală indică media UE, ponderată în funcție de populația statelor membre, pentru fiecare dimensiune. Punctajele variază de
la -2,5 (performanță slabă) la 2,5 (performanță puternică). Media tuturor țărilor lumii este considerată 0 pentru fiecare dimensiune.
În aproape toate cazurile, statele membre ale UE au punctaje peste media mondială. Țările sunt ierarhizate de la țara cu cele mai
bune performanțe la țara cu cele mai slabe performanțe, în funcție de punctajul lor mediu pentru cele cinci dimensiuni.
Sursa: Banca Mondială, Indicatorii de guvernanță la nivel mondial.
sistematic statul de drept, peste tot în lume, în analizând rezultatele politicilor, cum ar fi măsura
decursul timpului. Indicele este un indicator agre- în care oamenii au acces la instanțe și dacă in-
gat care evaluează măsura în care țările respectă fracționalitatea este controlată într-un mod efica-
statul de drept în practică. Ediția din 2021 a in- ce. Elaborarea indicelui se bazează pe anchetele
dicelui acoperă 139 de țări și jurisdicții și, pentru naționale în rândul gospodăriilor și pe analizele
prima oară, întregul teritoriu al UE. Indicele mă- experților, pentru a măsura experiența și percepția
soară respectarea de către țări a statului de drept, în legătură cu statul de drept. Acesta include opt
Figura 7.3 Punctajul indicelui privind statul de drept (World Justice Project), 2015 și 2021
HU
BG
EL 2015 2021
HR
RO
PL
IT
SK
MT
SI
CY
PT
LV
FR
CZ
ES
LT
BE
EE
IE
AT
LU
NL
DE
SE
FI
DK
0,50 0,55 0,60 0,65 0,70 0,75 0,80 0,85 0,90 0,95 1,00
Punctajul indicelui este de la 0 (respectarea în cea mai mică măsură a statului de drept) la 1 (respectarea în cea mai mare măsură a statului de drept)
Țările sunt ierarhizate în funcție de punctajul lor din 2021. CY, IE, LV, LT, MT, SK: nu sunt disponibile date anterioare anului 2021.
Sursa: World Justice Project – Indicele privind statul de drept.
componente care descriu conceptul multi-fațetat nătățit ușor statul de drept din 20159, cu excepția
al statului de drept: 1. limitarea puterilor guver- Austriei, Bulgariei, Franței și (mai ales) a Ungariei
namentale; 2. absența corupției; 3. guvernarea și Poloniei, ale căror punctaje au scăzut cu 8 pp în
218 deschisă; 4. drepturile fundamentale; 5. ordinea și ultimii șase ani.
securitatea; 6. aplicarea legii; 7. justiția civilă și 8.
justiția penală8. Componenta „limitarea puterilor guvernamentale”
evaluează, de exemplu, măsura în care puterile
Potrivit rezultatelor din 2021, toate statele mem- guvernamentale sunt ținute sub control de către
bre ale UE se situează la peste 50 % din punc- organele legislative, puterea judiciară sau audi-
tajul maxim ideal de 1, ceea ce indică faptul că tarea independentă și măsura în care funcționarii
standardele statului de drept sunt, per ansamblu, guvernamentali sunt sancționați pentru abuz în
bune comparativ cu restul țărilor lumii (Figura 7.3). serviciu. Ungaria are aici un punctaj de 0,39, în-
Potrivit celor mai recente cifre, trei dintre prime- semnând cel mai slab punctaj din UE în această
le patru țări cu cele mai mari punctaje din lume privință și a oricărei alte componente (Figura 7.4).
sunt situate în UE – Danemarca (pe prima pozi- Punctajul său în ceea ce privește „ordinea și se-
ție), Finlanda (pe poziția a treia) și Suedia (pe po- curitatea” este însă considerabil mai ridicat (0,90)
ziția a patra); alte cinci state membre se situează și în concordanță cu celelalte state membre ale
printre primele zece – Germania (pe poziția a cin- UE. Performanța Croației variază și ea semnificativ,
cea), Țările de Jos (pe poziția a șasea), Luxemburg de la 0,49 în privința „justiției penale” (care eva-
(pe poziția a opta), Austria (pe poziția a noua) și luează în ce măsură sistemul de anchete penale
Irlanda (pe poziția a zecea). Statele membre ale este oportun, imparțial și neafectat de corupție)
UE cu cea mai slabă clasare în cadrul indicelui sunt la 0,85 în ceea ce privește „ordinea și securita-
Grecia (pe poziția a 48-a din 139 de țări, la ni- tea”. Slovenia, Malta, Slovacia, Polonia, România și
vel mondial), Bulgaria (62) și Ungaria (69). Potrivit Bulgaria înregistrează și ele performanțe variabile
indicelui, aproape toate statele membre pentru în legătură cu componentele indicelui, cu diferențe
care este disponibilă o serie de timp și-au îmbu- între cele mai mari și cele mai mici punctaje de
peste 30 de puncte. În general, statele membre cu
cel mai mare punctaj general au o performanță
8 Indicatorii incluși în Indicele privind statul de drept sunt norma-

lizați folosind metoda minim-maxim, având drept referință anul 9 Comparațiile sunt realizate luând drept referință anul 2015,
2015. Punctajul general este calculat ca media neponderată a întrucât (potrivit notelor metodologice ale WJP referitoare la
punctajelor celor opt componente. Toate punctajele sunt pe o sca- Indicele privind statul de drept) punctajele nu sunt strict compa-
ră de la 0 (cel mai slab) la 1 (cel mai bun). rabile înainte de acest an.
Figura 7.4 Punctajele componentelor aferente indicelui privind statul de drept, 2021
la 1 (respectarea în cea mai mare măsură a statului de drept)
(respectarea în cea mai mică măsură a statului de drept)
0,90
0,80
Punctajul indicelui este de la 0
0,70
0,60
Absența corupției Drepturile fundamentale

0,50
Justiția civilă Guvernarea deschisă
Limitarea puterilor guvernamentale Ordinea și securitatea
0,40
Justiția penală Aplicarea legii
0,30
DK FI SE DE NL LU AT IE EE BE LT ES CZ FR LV PT CY SI MT SK IT PL RO HR EL BG HU
Țările sunt ierarhizate în funcție de punctajul lor general în ceea ce privește statul de drept.
Sursa: World Justice Project – Indicele privind statul de drept.
relativ similară în privința diferitelor componente, 2.3 Indicele european privind

în timp ce statele membre cu punctaje generale calitatea administrațiilor publice
relativ scăzute tind să aibă performanțe care vari-
ază într-o măsură mai mare. În ultimele două decenii, o mulțime de studii au 219
fost dedicate evaluării calității instituțiilor din dife-
Este interesant de remarcat că cele mai mari ritele țări și, mai recent, din interiorul acestora, cu
punctaje ale majorității statelor membre ale UE se accent pe corupție, aplicarea imparțială a statului
înregistrează pentru componenta „ordine și securi- de drept și eficacitatea birocrației publice. Indicele
tate”, care evaluează măsura în care infracționali- european privind calitatea administrațiilor publice
tatea este ținută efectiv sub control, oamenii sunt (EQI) a fost publicat de patru ori la nivel regional10
protejați de conflicte armate și terorism și violența începând din 2010 și a avut un impact semnifica-
nu este folosită ca măsură reparatorie pentru ne- tiv asupra cercetărilor cu privire la geografia eco-
mulțumirile personale. Acest lucru arată că UE este nomică, antreprenoriatul și inovarea în regiunile
un loc în care se poate trăi în relativă siguranță. UE. Bazat pe o anchetă la nivel regional și pe esti-
mările naționale ale Indicatorilor de guvernanță la
Ar mai trebui remarcat și că, începând cu 2020, nivel mondial, EQI măsoară trei aspecte compara-
Comisia Europeană a instituit mecanismul pri- bile ale calității administrației din regiunile UE.
vind statul de drept, care este menit să stimule-
ze cooperarea interinstituțională și să încurajeze Întrebările din ancheta EQI se întemeiază pe un
toate instituțiile UE să se angajeze într-un dialog cadru conceptual în care calitatea administrați-
pe această temă. Rapoartele anuale privind statul ei este considerată un concept multidimensional
de drept stau la baza acestui nou proces și sunt larg, care implică furnizarea de servicii imparțiale
concepute a fi un instrument preventiv. Acestea se și de înaltă calitate și un nivel scăzut al corupției.
întemeiază pe evaluări calitative aprofundate spe- Întrebările sunt menite să surprindă experiența și
cifice fiecărei țări, cu privire la diferitele aspecte percepția oamenilor în legătură cu corupția și mă-
ale statului de drept din statele membre ale UE și, sura în care aceștia evaluează serviciile publice ca
ca atare, oferă o altă analiză care vine în comple- fiind imparțiale și de bună calitate în regiunea în
tarea Indicelui privind statul de drept al WJP. care locuiesc. Se pune accentul de domeniile de
politici care sunt cel mai adesea gestionate la ni-
vel subnațional, cum ar fi educația, sănătatea și
asigurarea respectării legii. Întrebările vizează trei
10 Charron et al. (2019 și 2021).

Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
220
REGIOgis
Harta 7.1 Indicele european privind calitatea administrațiilor publice, 2021

Abaterea standard, valorile variază de la o calitate scăzută (negativ) la o calitate ridicată (pozitiv)
< -1,2 0 - 0,3
Punctajele sunt exprimate în scoruri Z; astfel, media UE este egală cu 0.
-1,2 - -0,9 0,3 - 0,7
Valorile pozitive (negative) reflectă o calitate mai înaltă (mai scăzută)
-0,9 - -0,5 0,7 - 1,1 a administrației publice comparativ cu media UE.
Toate statele membre la nivelul NUTS 2.
-0,5 - 0 > 1,1 Sursa: The Quality of Government Institute, Universitatea din Göteborg.
0 500 km

Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 7.2 Variația Indicelui european privind calitatea administrațiilor publice, 2010-2017 Harta 7.3 Variația Indicelui european privind calitatea administrațiilor publice, 2017-2021
Deteriorare Deteriorare
Stabilitate Stabilitate
Îmbunătățire Sursa: The Quality of Government Institute, Universitatea din Göteborg. Îmbunătățire Regiunile în care punctajele au crescut (au scăzut) cu peste 0,25 abateri
standard în decursul perioadei sunt indicate cu verde (violet).
Sursa: DG REGIO pe baza datelor The Quality of Government Institute,
Universitatea din Göteborg.
0 500 km 0 500 km
221
Tabelul 7.1 Punctajele medii EQI în funcție de categoria regiunilor, toți anii (media UE = 0)
Categoria regiunilor 2010 2013 2017 2021
Mai puțin dezvoltate -0,90 -0,84 -0,83 -0,88
De tranziție 0,42 0,30 0,27 0,36
Mai dezvoltate 0,58 0,62 0,64 0,62
Sursa: calculele DG REGIO pe baza datelor provenite de la The Quality of Government Institute, Universitatea din Göteborg.
aspecte principale ale EQI – „corupția”, „calitatea” În medie, regiunile mai puțin dezvoltate au avut
și „imparțialitatea” – în legătură cu serviciile în un punctaj semnificativ mai mic decât media UE în
cauză. EQI este prima măsură care permite com- toți anii analizați de EQI. Indicele EQI mediu este
pararea guvernanței din regiunile UE în interiorul mai mare în cazul regiunilor de tranziție și al re-
statelor membre și între acestea11. giunilor mai dezvoltate, însă cu o variabilitate mai
însemnată (Tabelul 7.1).
Imaginea din 2021 este relativ similară cu cea din
edițiile anterioare ale EQI, zona de nord-vest având 3. Corupția
performanțe mai bune decât zona de sud și cea de
est a UE (Harta 7.1). Există diferențe semnificative Corupția împiedică capacitatea unei administrații
între regiunile din unele state membre (mai ales în de a stimula creșterea economică și de a îmbu-
Italia, Spania, Belgia, Irlanda, Polonia, Franța – in- nătăți starea de bine a oamenilor13. Niciun stat
clusiv regiunile periferice – și Slovenia), în timp ce membru nu este ocolit de corupție, însă amploarea
în altele, diferențele sunt extrem de mici, mai ales acesteia variază considerabil în UE. De asemenea,
în statele membre nordice. în unele state membre ale UE, percepția oamenilor
222 în legătură cu corupția din administrația națională
În perioada 2010-2017 (Harta 7.2), au existat îm- variază într-o măsură destul de mare în interiorul
bunătățiri considerabile ale calității administrației țării, spre exemplu în Ungaria, Italia și Portugalia
în statele membre baltice, în cea mai mare parte a (Harta 7.4).
Poloniei și Germaniei, în Țările de Jos, în Croația și
în unele regiuni din România și Bulgaria. În schimb, În 2019, 28 % dintre persoanele chestionate din
calitatea s-a deteriorat între 2010 și 2017 în UE au declarat că sunt întrucâtva afectate perso-
Austria, Ungaria, sudul Greciei, Cipru, partea de nal de corupție în vieților lor de zi cu zi (Figura 7.5,
sud a Spaniei și în unele regiuni din Portugalia și sus), proporția fiind marginal mai ridicată decât
Italia. Totuși, între 2017 și 2021, indicele s-a sta- în 2013. În șapte state membre (România, Cipru,
bilizat în statele membre baltice (Harta 7.3)12 și a Spania, Portugalia, Grecia, Croația și Malta), pes-
scăzut în majoritatea regiunilor din Polonia, mai te jumătate dintre respondenți au declarat că se
ales în estul țării. La fel s-a întâmplat și în estul simt afectați, cele mai mari creșteri față de 2013
României, iar regiunea capitalei, București-Ilfov, a (de circa 30 pp sau mai mult) înregistrându-se în
avut cel mai mic punctaj din UE în 2021. Pe de Portugalia și Malta. În schimb, în statele membre
altă parte, în decursul acestei perioade, au existat nordice, dar și în Germania, Luxemburg și Țările
unele îmbunătățiri ale indicelui în sudul Spaniei, de Jos, mai puțin de 10 % dintre respondenți au
sudul Germaniei și sudul Greciei, precum și în păr- declarat că sunt personal afectați de corupție în
țile sudice și centrale ale Italiei. 2019, aproximativ la fel ca în 2013.
Sistemul public de sănătate a fost menționat cel

11 Punctajele EQI sunt calculate ca medii simple egal ponderate ale
punctajelor normalizate din anchetă. Normalizarea folosită este mai adesea de către cei chestionați ca fiind afec-
un scor Z, care este o măsură a corelării între punctajul regional și tat de corupție în 201914. În medie, în UE, circa
media UE, în termeni de abateri standard de la punctajul median. 6 % dintre respondenții care au avut contact cu
Dacă un scor Z este 1, aceasta înseamnă că punctajul aferent
punctului de date este cu o abatere standard peste media UE. un medic sau cu un spital din sistemul public de
Valorile pozitive indică un punctaj mai mare decât punctajul me-
dian al UE, iar valorile negative indică un punctaj mai mic decât 13 A se vedea, de exemplu, Pak Hung Mo (2001).
punctajul median al UE. 14 Comisia Europeană (2020d). Întrebarea exactă adresată a fost:
12 Datorită schimbărilor în clasificarea NUTS 2 din Irlanda și „În afară de onorariile oficiale, ați fost nevoit(ă) să dați bani în
Lituania, valorile regionale din 2021 pentru aceste state membre plus, să oferiți un cadou de valoare unei asistente/unui medic sau
sunt comparate cu valorile naționale din edițiile anterioare. să faceți o donație către spital?”
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
223
REGIOgis
Harta 7.4 Percepția corupției din administrația națională, 2019

% Da
<= 25,0
Procentajele se bazează pe răspunsurile tuturor respondenților, cu excepția
25,1 - 50,0 celor care au răspuns „nu știu” și „refuz să răspund”.
50,1 - 75,0 Întrebare: Există o corupție larg răspândită în cadrul administrației din țara
dumneavoastră?
75,1 - 85,0 Nivelul NUTS 2 pentru toate țările, exceptând AT, BE, FR, DE, EL, IT, NL, PL,
ES, SE, care sunt la nivelul NUTS 1.
85,1 - 90,0 Sursa: Gallup, ancheta regională ad-hoc din UE, 2020.
> 90,0
nu există date 0 500 km

Figura 7.5 Experiența personală a oamenilor în legătură cu corupția în viața de zi cu zi (sus)

și în sistemul de sănătate (jos), 2013-2019
70 %
2019 2017 2013
60 %
Afectat(ă) personal de corupție
50 %
40 %
30 %
20 %
10 %
0%
ES
EL
HR
MT
SK
PL
BG
IE
CZ
BE
LV
EE
FR
DE
SE
FI
DK
LU
NL
EU-27
RO
CY
PT
SI
IT
HU
LT
AT
Cazuri de mită raportate în sistemul de sănătate
25 %
20 %
224
15 %
10 %
5%
0%
ES
EU-27
RO
AT
EL
HU
BG
LT
LV
LU
DE
HR
BE
FR
PL
SK
IT
MT
EE
IE
SI
CY
DK
PT
FI
NL
SE
CZ
Variația față de 2013. Țările sunt ierarhizate după valorile din 2019.
Sursa: Eurobarometrul special privind corupția: EB396 – 2013; EB470 – 2017; EB502 – 2019.
sănătate în ultimele 12 luni au declarat că au fost Potrivit datelor din 2021, în medie, 43 % dintre
nevoiți să dea bani în plus, să ofere un cadou sau persoanele din UE consideră că administrația na-
să facă o donație, proporția schimbându-se foar- țională gestionează bine lupta împotriva corupției,
te puțin față de 2013 (Figura 7.5, jos). Diferențele comparativ cu un procentaj ușor mai ridicat – 49 %
între statele membre au fost însă considerabile. – care consideră că administrația nu face o trea-
În România, proporția a fost de 20 % în 2019, cea bă bună în acest sens (Transparency International
mai mare din UE, însă în scădere față de o treime – Barometrul global al corupției referitor la UE din
în 2013. Proporția a scăzut semnificativ în decur- 202115). Mai puțin de 30 % dintre persoanele ches-
sul perioadei și în Lituania, de la 21 % la 10 %. tionate s-au declarat mulțumite de acțiunile între-
În schimb, în Austria și în Luxemburg, a existat o prinse de administrație pentru combaterea corupției
creștere accentuată a proporției celor care au de- în Cipru, Cehia, Croația, România și Bulgaria, în timp
clarat că au fost nevoiți să dea bani, de la 3 % la ce majoritatea respondenților s-au declarat mulțu-
17 % în Austria și de la 1 % la 9 % în Luxemburg. miți în statele membre nordice, Luxemburg, Austria,
Malta, Irlanda, Slovacia și Țările de Jos (Figura 7.6).
15 https://www.transparency.org/en
Figura 7.6 Populația care consideră că

4. Achizițiile publice: standarde
administrația națională gestionează foarte ridicate pentru protejarea
bine sau destul de bine lupta împotriva interesului public
corupției, 2021
Achizițiile publice, care se ridică la 14 % din PIB-ul
CY
CZ UE16, reprezintă una dintre activitățile administra-
HR ției care sunt cele mai vulnerabile în fața corup-
RO ției17. Volumul tranzacțiilor, interesele financiare
BG aflate în joc, complexitatea procesului, interacțiu-
LV nea strânsă dintre funcționarii publici și întreprin-
SI
deri, precum și numeroasele părți interesate impli-
ES
HU
cate în achizițiile publice cresc semnificativ riscul
PL de corupție și stimulentele potențiale de implicare
PT în fapte de corupție.
FR
IT Legislația UE conține un set minim de norme ar-
LT
monizate privind achizițiile publice, care sunt me-
EL
BE
nite să asigure condiții de concurență echitabile și
EE să prevină corupția. Tabloul de bord al pieței unice
DE conține 12 indicatori pentru monitorizarea perfor-
SE manței anuale a statelor membre în această pri-
AT vință. Proporția contractelor cu ofertant unic, adică
MT 225
contractele acordate în baza unei licitații la care a
IE
SK
participat un singur ofertant, reprezintă un indica-
LU tor important al standardelor în materie de achi-
NL ziții publice, deoarece aceste contracte implică ab-
DK sența concurenței în achizițiile publice. De obicei,
FI este mai bine să existe mai mulți ofertanți, întru-
EU-27 cât aceasta înseamnă că achizitorii publici au mai
0% 20 % 40 % 60 % 80 % multe opțiuni și pot alege oferta cea mai avan-
% din respondenți tajoasă din punct de vedere economic. În 2019,
proporția contractelor cu ofertant unic a crescut în
Sursa: Transparency International – Barometrul global
al corupției. aproape toate statele membre ale UE compara-
tiv cu cei trei ani anteriori, cu precădere în Grecia
(+25 pp), Portugalia și Cehia (+18 pp) (Figura 7.7).
Implicarea oamenilor poate face o diferență ma- Singurele excepții au fost Croația, unde proporția
joră în lupta împotriva corupției. Întărirea rolului contractelor cu ofertant unic s-a redus aproape
publicului larg poate ajuta la îmbunătățirea răs- la jumătate între 2016 și 2019, Suedia (-5 pp) și
punderii și transparenței instituționale și, astfel, Cipru (cu o scădere marginală de 1 pp).
la o mai bună guvernanță generală. De exemplu,
atunci când oamenilor li se permite să facă și să Proporția contractelor acordate fără organizarea
publice observații în legătură cu serviciile primite, vreunei licitații este un indicator și mai puternic.
acest lucru poate reprezenta un stimulent puter- Publicarea unei invitații de participare la procedu-
nic pentru instituții de a furniza servicii eficiente ra de ofertare înainte de începerea negocierilor
și imparțiale. Majoritatea persoanelor (62 %) con- pentru achiziții este o practică benefică, deoarece
siderau, în 2020, că își pot aduce o contribuție la face ca procesul de selecție a ofertantului să fie
combaterea corupției (Harta 7.5). Proporția a fost mai transparent și sporește concurența, ducând, în
mai însemnată îndeosebi în statele membre cu o
16 Pagina web dedicată Tabloului de bord al pieței unice din UE,
percepție ridicată a corupției în rândul populației –
perioada de raportare 2019:
mai exact, în România, Portugalia, Grecia și Italia, https://single-market-scoreboard.ec.europa.eu/policy_areas/
unde 75 % dintre respondenți au afirmat că ar pu- public-procurement_en.
tea juca un rol în combaterea corupției. 17 OCDE (2016).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
226
REGIOgis
Harta 7.5 Persoanele care sunt de acord că cetățenii își pot aduce o contribuție la combaterea
corupției, 2020
% de acord
17 - 48
48 - 53 Sursa: Transparency International – Barometrul global al corupției 2020.
53 - 58
58 - 68
68 - 76
76 - 92 0 500 km

Figura 7.7 Contracte publice acordate în urma unei licitații în care a existat un singur
ofertant*, 2016 și 2019
2016 2019
60
50
40
% din total
30
20
10
0
SE DK FI MT NL IE HR LU FR EE CY DE AT BE SK BG ES LT RO IT LV PT EL HU CZ PL SI EU-
27
* Cu excepția contractelor-cadru care au alte tipare de raportare.
Statele membre sunt ierarhizate după ponderea din 2019. Valorile UE sunt calculate ca medii ponderate în funcție de populație
ale valorilor naționale. SI: nu există date pentru 2019.
Sursa: Tabloul de bord al pieței unice din UE.
Figura 7.8 Contracte publice acordate fără licitație, 2016 și 2019
2016 2019 227

45
40
35
30
% din total
25
20
15
10
5
0
EL IE SE BE MT AT FI FR LU PT DE DK LT ES HU NL PL SK IT HR LV CZ EE RO SI CY BG EU-
27
Statele membre sunt ierarhizate după proporția din 2019. Valorile UE sunt calculate ca medii ponderate în funcție
de populație ale valorilor naționale.
Sursa: Tabloul de bord al pieței unice din UE.
eneral, la oferte mai avantajoase din punct de ve-

g Baza de date a Government Transparency Institute
dere economic. Între 2016 și 2019, proporția unor oferă o imagine a procedurilor de achiziții publi-
astfel de contracte a scăzut în majoritatea state- ce publicate în jurnalul Tenders Electronic Daily
lor membre ale UE (Figura 7.8), scăderea fiind de (TED) la nivel regional18. Baza de date include nu-
peste 10 pp în Cehia și Cipru (deși a rămas printre mai procedurile de achiziții publice care îndepli-
cele mai mari din UE). Principala excepție a fost nesc anumite criterii, de exemplu cele publicate de
Bulgaria, unde proporția contractelor fără licitație
a crescut de la 15 % la 29 %, deși a existat o creș-
tere considerabilă și în Slovenia.
18 Fazekas și Czibik (2021).
228

Canarias Canarias

REGIOgis REGIOgis
Harta 7.6 Achizițiile publice cu un singur ofertant, media 2018-2020 Harta 7.7 Achizițiile publice fără licitație, media 2018-2020
% din contractele atribuite de autoritățile regionale % din contractele atribuite de autoritățile regionale
<= 13 33 - 44 <= 3 25 - 35
13 - 19 > 44 3 - 10 > 35
19 - 25 nu există date Sursa: DG REGIO pe baza EU Tenders Electronic Daily; Fazekas & Kocsis (2017). 10 - 15 nu există date Sursa: DG REGIO pe baza EU Tenders Electronic Daily; Fazekas & Kocsis (2017).
25 - 33 15 - 25
0 500 km 0 500 km
Canarias Canarias


REGIOgis REGIOgis
Harta 7.8 Variația ponderii contractelor cu ofertant unic între 2011-2013 și 2018-2020 Harta 7.9 Variația ponderii contractelor atribuite fără licitație, 2011-2013 și 2018-2020
Variație în puncte procentuale Variație în puncte procentuale
<= 0 9,5 - 15 <= -35 -5 - 0
0 - 3,5 > 15 -35 - -25 >0
Variația ponderii contractelor atribuite de autoritățile regionale. Variația ponderii contractelor atribuite de autoritățile regionale.
3,5 - 6,5 nu există date -25 - -13 nu există date
Sursa: DG REGIO pe baza EU Tenders Electronic Daily; Fazekas & Kocsis (2017). Sursa: DG REGIO pe baza EU Tenders Electronic Daily; Fazekas & Kocsis (2017).
6,5 - 9,5 -13 - -5
0 500 km 0 500 km
229
utoritățile sau agențiile regionale19. Contractele

a se poate desfășura o activitate economică repre-
cu ofertant unic, care tind să implice oferte mai zintă media indicatorilor pentru diferitele domenii,
puțin avantajoase din punct de vedere economic, fiecare indicator arătând distanța fiecărei țări față
se regăsesc cel mai frecvent în partea de nord- de țara cu cea mai bună performanță din zona
vest a Poloniei și în unele regiuni din Bulgaria, dar respectivă21.
și în Slovenia (Harta 7.6). Proporția contractelor cu
ofertant unic a crescut în majoritatea regiunilor Reformele în materie de politici au făcut ca UE
UE între 2011-2013 și 2018-2020, însă a scăzut să devină mai propice afacerilor în ultimii ani. Din
în Lituania, în cea mai mare parte a României, în 2016, majoritatea statelor membre și-au îmbună-
unele părți din Polonia, Ungaria și Slovacia și în tățit mediul de afaceri (Figura 7.9). Statele mem-
alte câteva regiuni din UE (Harta 7.8). bre nordice (Danemarca este pe poziția a patra la
nivel mondial) și statele baltice, alături de Irlanda,
Proporția contractelor acordate de autoritățile re- Germania și Austria au fost evaluate ca având cele
gionale și locale fără licitație a fost relativ ridicată mai propice medii pentru afaceri din UE în 2020.
în 2018-2020 în părțile centrale și sudice ale UE, Malta, Grecia, Luxemburg22 și Bulgaria au avut cele
dar și în România. În regiunile Sud-Vest Oltenia mai mici punctaje, deși toate, cu excepția Bulgariei,
din România, Severozápad din Cehia și Picardie din și-au îmbunătățit punctajul față de cei patru ani
Franța, proporția a fost de peste 40 % (Harta 7.7). precedenți.
Între 2011-2013 și 2018-2020, proporția a scăzut în
majoritatea regiunilor, însă a crescut în partea cen- La o privire mai îndeaproape, se observă că există
trală a României, în Severozápad din Cehia și în două diferențe semnificative între statele membre ale
regiuni germane, Bremen și Chemnitz (Harta 7.9). UE în ceea ce privește diversele domenii de regle-
mentare a întreprinderilor. De exemplu, în 2020,
230 pentru a îndeplini cerințele normative de începere
5. Un mediu de afaceri eficient a unei afaceri, un întreprinzător din Polonia era ne-
și agil reprezintă un atu-cheie voit să plătească taxe reprezentând echivalentul a
12 % din venitul național mediu pe cap de locuitor
Unul dintre efectele adverse ale unor instituții ine- și să finalizeze cinci proceduri administrative care
ficiente este un cadru de reglementare care îm- durau, în total, 37 de zile lucrătoare. În schimb,
povărează firmele interne și afectează în mod ne- un întreprinzător din Estonia plătea echivalentul a
gativ antreprenoriatul. Instituțiile de slabă calitate 1 % din venitul național pe cap de locuitor și putea
împiedică crearea unor noi afaceri și ar putea face finaliza cele trei proceduri aferente în doar 3,5 zile
ca întreprinzătorii să caute oportunități în alte țări lucrătoare.
sau să renunțe cu totul.
Rapoartele subnaționale referitoare la ușurința
Indicele ușurinței cu care se poate desfășura o ac- cu care se poate desfășura o activitate econo-
tivitate economică, publicat până în 2020 de Banca mică evaluează un subset de indicatori naționali
Mondială, evaluează domeniile de reglementare a care, cel mai probabil, variază în cadrul unei țări.
întreprinderilor din cel mai mare oraș de afaceri, Sunt, astfel, evidente diferențe substanțiale între
din fiecare dintre cele 190 de țări din lume. Acesta orașe, în pofida faptului că operează în interiorul
ajută la monitorizarea și compararea mediului de aceluiași cadru juridic și de reglementare național.
afaceri și, în plus, evaluează un subset de dome-
nii de reglementare a întreprinderilor dintr-o serie 21 Pentru fiecare domeniu și fiecare țară/oraș, calcularea puncta-
de țări selectate, inclusiv din 14 state membre ale jului referitor la ușurința cu care se poate desfășura o activitate
UE20. Punctajul general referitor la ușurința cu care economică presupune doi pași. La primul pas, fiecare indicator
individual (y) este normalizat folosind o transformare liniară (cea
mai slabă performanță – y)/(cea mai slabă performanță – cea
19 Tendințele de la nivel regional nu coincid întotdeauna cu cele ob- mai bună performanță), unde cel mai mare punctaj reprezintă
servate de Tabloul de bord al pieței unice din UE, întrucât pon- cea mai bună performanță istorică în materie de reglementare
derea contractelor regionale prin raportare la numărul total de aferentă indicatorului. La cel de-al doilea pas, punctajele obținute
contracte (regionale, naționale și europene) variază semnificativ la indicatorii individuali sunt agregate folosind o ponderare sim-
între statele membre, de la 4 % în Malta la 78 % în Suedia (me- plă egală, rezultând astfel un punctaj mediu.
dia perioadei 2018-2020).
22 Punctajul scăzut din Luxemburg se datorează punctajului foarte
20 Cele 14 state membre incluse în anchetă începând din 2015 sunt scăzut la indicatorul de obținere a unui credit (15/100) și punc-
Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, tajelor medii la soluționarea insolvenței (46/100) și la protejarea
Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Spania. investitorilor minoritari (54/100).
Figura 7.9 Punctajul referitor la ușurința cu care se poate desfășura o activitate economică
(cel mai bun=100), 2016 și 2020
MT
EL
LU
BG 2016 2020
IT
RO
CY
HU
HR
BE
SK
NL
CZ
PL
PT
SI
FR
ES
AT
IE
DE
FI
LV
EE
LT
SE
DK
60 62 64 66 68 70 72 74 76 78 80 82 84 86
Punctajul indicelui (cel mai bun=100)
În cazul anumitor țări, 2016 poate ascunde și valoarea din 2020.
Țările sunt ierarhizate după punctajul lor din 2020. Acolo unde se indică un singur punctaj, nu a existat nicio schimbare între cei doi ani.
Sursa: Banca Mondială, rapoartele Doing Business, 2016 și 2020.
Cele mai recente anchete naționale s-au derulat tul a circa 1 % din venitul național pe cap de locui- 231
în trei valuri: Croația, Cehia, Portugalia și Slovacia tor în Cehia și Slovacia și echivalentul a circa 4,5 %
în 2018; Grecia, Irlanda și Italia în 2020; Austria, în Austria. În Țările de Jos, Portugalia și Grecia, du-
Belgia și Țările de Jos în 2021. Mai jos, sunt anali- rata, numărul procedurilor și costurile sunt cu mult
zați doi indicatori: începerea unei afaceri și obține- sub media UE. De asemenea, procedurile sunt re-
rea autorizațiilor de construire23. lativ rapide în orașele italiene, Roma fiind orașul
în care durează cel mai mult, 11 zile, însă tot este
Dintre cele zece state membre, începerea unei ușor sub media UE. Deși numărul procedurilor din
afaceri se poate face cel mai ușor și mai rapid în orașele italiene este similar mediei UE, costurile
Grecia, cerințele fiind, în mare parte, aceleași în sunt mai ridicate decât în oricare altă parte, în-
toate orașele examinate. Durează cel mai mult semnând 14 % din venitul național pe cap de lo-
în Austria, Cehia, Slovacia și în Zagreb, capitala cuitor, adică de trei ori mai mult decât media UE.
Croației, procedurile durând aici peste trei săptă-
mâni (Figura 7.10) și fiind mai costisitoare decât Reglementările eficace în materie de construcții
media UE. Zagreb este singurul oraș dintre cele sunt importante pentru siguranța publică, dar și
examinate din Croația în care sistemul de înregis- pentru sănătatea industriei construcțiilor și pentru
trare online a afacerilor, care oferă un punct unic economie, în ansamblul său. În 2019, industria con-
de acces pentru începerea unei afaceri, nu este strucțiilor a reprezentat 5,5 % din valoarea adăuga-
utilizat la deplinul său potențial24. Toate orașele tă brută din UE și circa 6,5 % din ocuparea forței de
examinate din Austria, Cehia și Slovacia au perfor- muncă. Timpul necesar, complexitatea și costurile
manțe slabe în ceea ce privește atât durata, cât și de obținere a unei autorizații de construire (în cazul
numărul procedurilor administrative, însă procesul analizat aici, pentru un depozit) variază semnificativ
este relativ puțin costisitor, însemnând echivalen- între orașe, chiar și între cele situate în același stat
membru (Figura 7.11). Unul dintre motivele prin-
23 „Începerea unei afaceri” acoperă procedurile, timpul necesar, cos-
cipale îl reprezintă diferențele în ceea ce privește
turile și capitalul minim vărsat pentru înființarea unei societăți
cu răspundere limitată, iar „obținerea autorizațiilor de construire” timpul necesar pentru obținerea unei autorizații
acoperă procedurile, timpul necesar și costurile pentru finalizarea de excavare, un proces care poate fi scurtat prin
tuturor formalităților legate de construirea unui depozit, precum
și controlul calității și mecanismele de siguranță pe care le pre-
îmbunătățirea sistemelor electronice de obținere a
supune obținerea unei autorizații de construire. autorizațiilor. O autorizație de construire se poate
24 Banca Mondială (2018, 2020 și 2021). obține cel mai repede în orașele Cagliari și Milano
232

Figura 7.10 Diferențele subnaționale în ceea ce privește începerea unei afaceri, 2018/2021
AT CAPITALĂ Viena
VEST Bregenz
Innsbruck
Linz
Salzburg
SUD Graz
Klagenfurt
BE CAPITALĂ Bruxelles
NORD Anvers
Bruges
Gent
EST Liège
VEST Charleroi
SUD Namur
CZ CAPITALĂ Praga
NORD Liberec
Ústí nad Labem
EST Plzeň
VEST Brno
Olomouc
Ostrava
EL CAPITALĂ Atena
NORD Alexandroupolis
Salonic
CENTRU Larissa
VEST Patras
SUD Heraklion
HR CAPITALĂ Zagreb
NORD Varaždin
EST Rijeka
VEST Osijek
SUD Split
IE CAPITALĂ Dublin
NORD-VEST Galway
SUD Cork
Limerick
Waterford
IT CAPITALĂ Roma
NORD-EST Bologna
Padova
NORD-VEST Genova
Milano
Torino
CENTRU Ancona
Florența
SUD Bari
Napoli
Reggio Calabria
INSULE Cagliari
Palermo
NL CAPITALĂ Amsterdam
NORD Groningen
CENTRU Utrecht
EST Arnhem
Enschede
VEST Middelburg
Rotterdam
Haga
SUD Eindhoven
Maastricht
PT CAPITALĂ Lisabona
NORD Braga
Porto
CENTRU Coimbra
SUD Évora
Faro
INSULE Funchal
Ponta Delgada
SK CAPITALĂ Bratislava
NORD Žilina
EST Trnava
VEST Košice
Prešov
5 10 15 20 25 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14
Numărul de zile Proceduri (număr) Costuri (% din valoarea clădirii)
Liniile verticale albastre indică media UE pentru 2020 în baza datelor naționale, calculată ca medie ponderată în funcție de populație a valorilor din 2020 aferente țărilor, care se raportează la capitală.
Sursa: calculele DG REGIO bazate pe rapoartele subnaționale Doing Business ale Băncii Mondiale, anii: 2021 (AT, BE și NL); 2020 (EL, IE și IT); 2018 (HR, CZ, PT și SK).
Figura 7.11 Diferențele subnaționale în ceea ce privește obținerea autorizațiilor de construire, 2018/2021
AT CAPITALĂ Viena
VEST Bregenz
Innsbruck
Linz
Salzburg
SUD Graz
Klagenfurt
BE CAPITALĂ Bruxelles
NORD Anvers
Bruges
Gent
EST Liège
VEST Charleroi
SUD Namur
CZ CAPITALĂ Praga
NORD Liberec
Ústí nad Labem
EST Plzeň
VEST Brno
Olomouc
Ostrava
EL CAPITALĂ Atena
NORD Alexandroupolis
Salonic
CENTRU Larissa
VEST Patras
SUD Heraklion
HR CAPITALĂ Zagreb
NORD Varaždin
EST Rijeka
VEST Osijek
SUD Split
IE CAPITALĂ Dublin
NORD-VEST Galway
SUD Cork
Limerick
Waterford
IT CAPITALĂ Roma
NORD-EST Bologna
Padova
NORD-VEST Genova
Milano
CENTRU Torino
CENTRU Ancona
Florența
SUD Bari
Napoli
Reggio Calabria
INSULE Cagliari
Palermo
NL CAPITALĂ Amsterdam
NORD Groningen
CENTRU Utrecht
EST Arnhem
Enschede
VEST Middelburg
Rotterdam
Haga
SUD Eindhoven
Maastricht
PT CAPITALĂ Lisabona
NORD Braga
Porto
CENTRU Coimbra
SUD Évora
Faro
INSULE Funchal
Ponta Delgada

SK CAPITALĂ Bratislava
NORD Žilina
EST Trnava
VEST Košice
Prešov
5 10 15 20 25 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0 2 4 6 8 10 12 14
Numărul de zile Proceduri (număr) Costuri (% din valoarea clădirii)
Liniile verticale albastre indică media UE, calculată ca medie ponderată în funcție de populație a valorilor din 2020 aferente țărilor, care se raportează la capitală.
Sursa: calculele DG REGIO bazate pe rapoartele subnaționale Doing Business ale Băncii Mondiale, anii: 2021 (AT, BE și NL); 2020 (EL, IE și IT); 2018 (HR, CZ, PT și SK).
233
din Italia, dar și în orașul Varaždin din Croația. În netul pentru a interacționa cu autoritățile publice
schimb, obținerea unei astfel de autorizații durează a fost de peste 70 %. În schimb, proporția a fost
mult mai mult decât media UE (care este de 170 de mai mică de 20 % în sudul Italiei și în România
zile) în orașele din sudul Italiei, cu excepția orașului (cu excepția regiunii capitalei, unde a fost de circa
Cagliari, și în toate orașele examinate din Slovacia 30 %)25. Ponderea utilizatorilor de servicii de e-gu-
și Cehia. În aceste cazuri, pentru a putea solicita vernare a fost scăzută și în restul Italiei și în cele
o autorizație, trebuie obținute numeroase aprobări mai multe părți ale Bulgariei, iar creșterea față de
de pre-construire, mai ales în Cehia. Atât în Cehia, 2013 a fost marginală (Harta 7.10b).
cât și în Slovacia, durata procesului contrastează cu
costurile scăzute de obținere a unei autorizații, care Nivelul scăzut de utilizare a serviciilor de e-guver-
sunt de doar 0,3 % din valoarea clădirii în cauză, în nare s-ar putea datora lipsei accesului la internet
toate orașele. Costurile medii pentru obținerea unei și/sau gradului redus de pregătire tehnologică,
autorizații de construire sunt cu mult peste media care este o caracteristică a anumitor regiuni din
UE în Croația, în Dublin și în unele orașe italiene, UE. Astfel, în 2020, peste 30 % dintre persoanele
cele mai mari costuri fiind în Milano, de circa 18 % din sud-estul României au declarat că nu au acces
din valoarea clădirii, adică de peste șapte ori media la internet, nici prin telefonul mobil, nici prin com-
UE. Totuși, în Italia, începerea unei afaceri a devenit puter sau prin orice alt dispozitiv26. O treime dintre
mai rapidă și mai ușoară, între 2013 și 2020, în persoanele din sudul Italiei, din vestul Croației și
toate orașele incluse în anchetă, iar costurile s-au din majoritatea regiunilor din România și Bulgaria
redus în toate aceste orașe, exceptând Bari (a se au declarat că nu au folosit niciodată un compu-
vedea Caseta 7.2). ter (Harta 7.10c). Capacitatea de a utiliza cel puțin
un dispozitiv cum ar fi un computer, un laptop, o
tabletă, un telefon mobil sau un smartphone este
234 6. E-guvernarea ca o modalitate o aptitudine necesară pentru a putea beneficia de
de sporire a transparenței serviciile de e-guvernare. Dezvoltarea societății
informaționale este esențială pentru crearea con-
și a răspunderii dițiilor necesare care stau la baza unei economii
moderne și competitive și pentru consolidarea re-
Autoritățile publice își pot spori eficiența și își pot zilienței economice.
îmbunătăți relația cu publicul prin intermediul
e-guvernării, care înseamnă folosirea tehnologiei Cum ar putea fi încurajați mai mulți oameni să fo-
pentru a îmbunătăți și a facilita serviciile oferite de losească internetul pentru a interacționa cu autori-
administrație, cum ar fi solicitarea certificatelor de tățile publice? Creșterea gradului de utilizare a ser-
naștere sau depunerea online a declarațiilor fisca- viciilor de e-guvernare poate fi văzută ca un cerc
le. Accesul mai larg și mai ușor la serviciile publice virtuos: dacă majoritatea serviciilor administrației
crește, în cele din urmă, transparența și gradul de pot fi accesate cu ușurință online, tot mai mulți
răspundere, reducând totodată birocrația și corup- oameni vor fi înclinați să le folosească, iar dacă
ția. De ceva vreme, tehnologia informației și comu- cererea publicului este ridicată, autoritățile vor fi
nicațiilor (TIC) oferă o serie de instrumente care vin stimulate să dezvolte servicii digitale mai bune.
în întâmpinarea nevoilor e-guvernării, iar în 2020, Rapoartele anuale de analiză comparativă privind
peste jumătate dintre persoanele cu vârsta între e-guvernarea oferă informații despre disponibilita-
16 și 74 de ani din UE (57 %) foloseau internetul tea și utilizabilitatea serviciilor electronice publi-
pentru a interacționa cu autoritățile publice. Deși ce din UE27. Acestea indică performanța statelor
existau diferențe considerabile între statele mem- membre în patru domenii-cheie ale e-guvernării:
bre în ceea ce privește gradul de utilizare, dife-
rențele între regiuni au fost mici, în majoritatea 1. centrarea pe utilizatori, care indică disponibi-
cazurilor (Harta 7.10a). În statele membre nordice, litatea și utilizabilitatea serviciilor electronice
dar și în Țările de Jos și în Estonia, cel puțin 80 % publice;
dintre persoane foloseau internetul pentru a inter-
acționa cu autoritățile publice, iar în majoritatea
regiunilor din Franța, cu excepția Corse și a regi- 25 Datele la nivelul NUTS 2 pentru Italia și Franța se referă la 2019.
unilor ultraperiferice, proporția respondenților din 26 Ancheta regională ad-hoc Gallup World Poll din 2020.
cadrul anchetei care au declarat că folosesc inter- 27 Van der Linden et al. (2020).
Caseta 7.2 Compararea a două anchete subnaționale din Italia referitoare

la ușurința cu care se poate desfășura o activitate economică
În Italia, sunt disponibile două anchete la nivel subnațional (2013 și 2020), care permit o comparare în timp a
performanței orașelor italiene (Figura 7.12). Începerea unei afaceri a devenit mai rapidă și mai ușoară în toate
orașele incluse în anchetă, iar costurile s-au redus și ele în toate orașele, exceptând Bari. De exemplu, în Napoli,
începerea unei afaceri necesita 18 zile în 2013, însă doar 7,5 zile în 2020, numărul procedurilor s-a redus de la
8 la 7, iar costurile au scăzut cu 15 %. Costurile obținerii unor autorizații de construire au scăzut în Milano, în ulti-
mii ani. Acestea s-au redus în ultimii șapte ani și în Torino, deși de la un nivel mult mai scăzut, și doar marginal în
Padova, Bologna și Roma, însă au crescut în Palermo, Bari și, într-o măsură mai mică, în Cagliari. Pe de altă par-
te, timpul necesar pentru obținerea unei autorizații de construire s-a redus, între 2013 și 2020, în toate orașele
italiene examinate, exceptând Napoli și Roma, iar numărul procedurilor aferente a scăzut și el în toate orașele.
Figura 7.12 Două anchete subnaționale Doing Business din Italia, 2013 și 2020
Începerea unei afaceri 2013 2020
Milano Milano Milano

Padova Padova Padova
Bologna Bologna Bologna
Palermo Palermo Palermo
Torino Torino Torino
Bari Bari Bari
Cagliari Cagliari Cagliari
Napoli Napoli Napoli
Roma Roma Roma 235
Numărul de zile Numărul procedurilor Costuri
Autorizații de construire
Milano Milano Milano
Cagliari Cagliari Cagliari
Padova Padova Padova
Bologna Bologna Bologna
Torino Torino Torino
Roma Roma Roma
Palermo Palermo Palermo
Bari Bari Bari
Napoli Napoli Napoli
Numărul de zile Numărul procedurilor Costuri
Pentru fiecare indicator – începerea unei afaceri (sus) și obținerea autorizațiilor de construire (jos) –, orașele sunt ierarhizate după
numărul de zile necesare în 2020. Sunt incluse numai orașele examinate în cadrul ambelor anchete.
Sursa: Banca Mondială, Subnational Doing Business, Italia, rapoartele pentru 2013 și 2020.
2. transparența, care indică inteligibilitatea ope- 4. facilitatorii-cheie, care indică disponibilitatea

rațiunilor administrațiilor publice, procedurile a cinci funcții, cum ar fi cărțile de identitate
pentru furnizarea de servicii și nivelul de con- electronice.
trol pe care utilizatorii îl au asupra datelor lor
cu caracter personal; Evaluarea aferentă fiecărui domeniu se bazează
pe răspunsurile la întrebările legate de calitatea
3. mobilitatea transfrontalieră, care indică dispo- și cantitatea serviciilor de e-guvernare puse la
nibilitatea și utilizabilitatea serviciilor pentru dispoziție. Punctajul mediu aferent celor patru do-
persoanele și întreprinderile din străinătate; menii reprezintă performanța generală a unui stat
membru în materie de e-guvernare, pe o scară
236

Harta 7.10 Utilizarea internetului și a computerului
(a) Proporția persoanelor care au interacționat cu autoritățile (b) Variația proporției persoanelor care au interacționat cu (c) Proporția persoanelor care nu au folosit
publice prin intermediul internetului în ultimele 12 luni, 2020 autoritățile publice prin intermediul internetului, 2013-2020 niciodată un computer, 2017
% din persoanele cu vârsta între 16 și 74 de ani Variație în puncte procentuale % din persoanele cu vârsta între 16 și 74 de ani
<= 20 <= 5 20 - 25 <= 5
EU-27 = 56 EU-27 = 14 EU-27 = 15,7
20 - 40 FR, IT: 2019 5 - 10 > 25 FR: 2014-2019; FR (RUP): 2015-2019; 5 - 10 Sursa: DG REGIO pe baza datelor
Sursa: DG REGIO pe baza datelor IT: 2013-2019; SI: 2014-2020 Eurostat (isoc_r_cux_i).
40 - 60 Eurostat (isoc_r_gov_i și isoc_ciegi_ac). 10 - 15 nu există date Sursa: DG REGIO pe baza datelor 10 - 20
Eurostat (isoc_r_gov_i și isoc_ciegi_ac).
60 - 80 15 - 20 20 - 30
> 80 > 30
nu există date nu există date
0 1 000 km
Figura 7.13 Performanța generală a țărilor în ceea ce privește e-guvernarea, 2016-2017

și 2018-2019
Media bienală (2016-2017) Media bienală (2018-2019)
100
De la 0 % (cea mai slabă performanță)
la 100 % (cea mai bună performanță)
90
80
70
60
50
40
30
MT EE AT LV DK LT FI PT LU NL ES SE FR BE SI IT DE IE CZ HU CY SK PL BG HR EL RO EU-
27
Nivelul de referință este calculat ca punctajul mediu al celor patru seturi de indicatori privind e-guvernarea. Statele membre sunt
ierarhizate de la statul cu cea mai bună performanță la statul cu cea mai slabă performanță, în funcție de punctajul din 2018-2019.
Sursa: raportul de analiză comparativă privind e-guvernarea.
Figura 7.14 Performanța țărilor în domeniile e-guvernării, 2018-2019

EU-27
RO 237
EL
HR
BG
PL
HU
SK
CY
CZ
DE
IE
IT
SI
BE
FR
ES
SE
NL
LU
PT
LT Mobilitatea transfrontalieră
FI
DK Facilitatorii-cheie
LV Transparența
AT
EE Centrarea pe utilizatori
MT
20 30 40 50 60 70 80 90 100
Media bienală (2018 + 2019)
Țările sunt ierarhizate de la țara cu cele mai slabe performanțe la țara cu cele mai bune performanțe (începând de sus),
în funcție de performanța lor medie în cele patru domenii.
Sursa: raportul de analiză comparativă privind e-guvernarea (Van der Linden et al., 2020).
de la 0 % (cea mai slabă performanță) la 100 % de Estonia, cu un punctaj de peste 90 % în 2018-
(cea mai bună performanță). Între 2016-2017 și 2019. În ceea ce privește evoluția performanței în
2018-201928, furnizarea de servicii publice digi- materie de e-guvernare, Croația, Grecia, Ungaria,
tale s-a îmbunătățit în toate statele membre ale Irlanda, Italia, Luxemburg și Slovenia și-au îmbu-
UE, însă în măsuri diferite (Figura 7.13). Malta a nătățit toate punctajul cu peste 10 pp, mai ales
rămas țara cu cea mai bună performanță, urmată Luxemburg (de la 59 % la 79 %).
28 Din rațiuni metodologice, rezultatele analizei comparative pri-
vind e-guvernarea sunt publicate ca medii bienale:
https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/
c0bd38e3-f98e-11ea-b44f-01aa75ed71a1.
Punctajul general în materie de e-guvernare arată

imaginea agregată, însă statele membre au per-
formanțe diferite în ceea ce privește cele patru do-
menii (Figura 7.14), iar dispersarea din jurul punc-
tajului mediu tinde să se accentueze pe măsura ce
performanța unei țări se înrăutățește. Centrarea
pe utilizatori s-a îmbunătățit în toate statele
membre, ceea ce înseamnă că serviciile publice au
devenit mai disponibile online, sunt mai ușor de
utilizat de pe dispozitivele mobile și a crescut asis-
tența online disponibilă. Persoanele care trăiesc în
străinătate întâmpină, în general, dificultăți în a
accesa și a utiliza serviciile online din țara lor de
origine, după cum arată punctajele scăzute de la
indicatorul „mobilitatea transfrontalieră”, care este
un punct slab pentru toate statele membre ale UE.
Un obstacol major îl reprezintă dificultățile cu care
se confruntă persoanele din străinătate în a ac-
cesa servicii care necesită autentificare. În 2018-
2019, numai 9 % din serviciile accesate, de obicei,
de rezidenți, în baza unui document de identificare
electronică națională – e-ID – puteau fi accesate și
folosind un e-ID străin.
238
În vederea îmbunătățirii interoperabilității trans-
frontaliere a sistemelor naționale de identificare
online, Comisia Europeană a propus un nou regula-
ment privind identitatea digitală. Identitatea digi-
tală europeană29 va fi disponibilă pentru cetățenii,
rezidenții și întreprinderile din UE care doresc să se
identifice sau să ofere o confirmare a anumitor in-
formații personale. Busola pentru dimensiunea di-
gitală 2030 stabilește obiectivele de etapă, pentru
a profita pe deplin de beneficiile unei Uniuni digita-
le, inclusiv îmbunătățirea e-guvernării. În special,
până în 2030, toate serviciile publice esențiale ar
trebui să fie disponibile online, toți cetățenii ar tre-
bui să aibă acces la dosarele lor medicale electro-
nice și 80 % din populație ar trebui să poată utiliza
o soluție de identificare digitală.
29 https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/europe-
fit-digital-age/european-digital-identity_ro
239
Praga (Cehia) – martim zamarski/Shutterstock.com
Capitolul 8
Investițiile naționale și coeziunea

• În perioada de programare 2014-2020, finanțarea în cadrul politicii de coeziune și-a adus
o contribuție majoră la sprijinirea investițiilor publice în UE, în contextul consolidării bugetare,
în urma crizei financiare și economice, și, cu precădere, în țările incluse în obiectivul de coeziune.
• Deși, în multe cazuri, statele membre ale UE au politici care beneficiază de o finanțare
însemnată la nivel național pentru atenuarea disparităților regionale, politica de coeziune este
principala sursă de finanțare a politicilor de dezvoltare regională în statele membre mai puțin
dezvoltate.
• Investițiile publice, fie că se fac din surse europene sau din surse naționale, sunt esențiale
pentru dezvoltarea regională, mai ales atunci când atrag investiții private suplimentare pentru
consolidarea procesului.
• Politicile care determină o reorientare a activității economice către sectoare cu o valoare
adăugată mai mare și îmbunătățesc productivitatea și competitivitatea, alături de investițiile
în capitalul uman, infrastructura de transport și îmbunătățirea guvernanței par să fie cele mai
eficace în reducerea disparităților regionale.
• Finanțele publice s-au îmbunătățit constant în întreaga UE, după criza financiară din anii
2008-2009, iar această evoluție a continuat până în 2019. Totuși, restricțiile impuse pentru a 241
ține sub control pandemia de COVID-19 au necesitat măsuri de politici extraordinare menite
să contracareze încetinirea activității economice determinată de pandemie și să protejeze
locurile de muncă, ceea ce a înrăutățit soldul bugetar în toate statele membre.
• În momentul izbucnirii crizei generate de COVID-19, investițiile publice din UE erau mai scăzute
decât înaintea crizei financiare din anii 2008-2009, îndeosebi în multe țări incluse în obiectivul
de coeziune, stârnind preocupări în legătură cu efectul asupra potențialului lor de creștere pe
termen lung și asupra convergenței PIB-ului pe cap de locuitor în restul UE.
• Autoritățile regionale și locale au executat aproape o treime din cheltuielile totale ale bugetului
general și majoritatea investițiilor publice din UE (58 % în 2019), deși au existat diferențe
însemnate între statele membre.
• Indicatorii autonomiei regionale și locale sugerează că deciziile de cheltuieli și de investiții sunt
mai centralizate în țările incluse în obiectivul de coeziune decât în restul UE. Deși diferența s-a
atenuat între 1990 și 2010, aceasta crescut din nou în ultimul deceniu.
Capitolul 8
Investițiile naționale și coeziunea
Capitolul de față examinează politicile care be- 1. Politica de coeziune, investițiile

neficiază de finanțare națională pentru abordarea și politicile naționale care
disparităților regionale într-un subset de state
membre. Trece apoi în revistă finanțele publice abordează disparitățile teritoriale
naționale și subnaționale din UE, cu accent pe
cheltuielile publice și tendințele de investiții din 1.1 Politica de coeziune și
ultimii ani, precum și pe diferențele dintre statele investițiile publice de capital
membre.
Politica de coeziune este principala politică de in-
Secțiunea 1 începe prin a indica importanța politicii vestiții a UE, punând la dispoziție fonduri echivalen-
de coeziune în sprijinirea investițiilor publice, mai te cu 14 % din investițiile publice de capital (atât
ales în zonele mai puțin dezvoltate ale UE. Prezintă din surse naționale, cât și europene) din EU‑27, în
apoi rezultatele unui studiu care analizează politi- perioada 2014-2020. Deși nu toate fondurile po-
cile ce beneficiază de finanțare națională pentru liticii de coeziune merg către investiții de capital,
abordarea disparităților teritoriale, în completarea îndeosebi dacă vorbim despre Fondul social euro-
intervențiilor politicii de coeziune. pean (FSE) și Inițiativa privind ocuparea forței de
muncă în rândul tinerilor (YEI), cifra oferă un indi-
Secțiunea 2 examinează finanțele publice națio- ciu aproximativ al importanței politicii de coeziune
242 nale. Trece în revistă tendințele legate de soldul pentru statele membre, mai ales pentru cele mai
bugetului general, datoria publică guvernamenta- puțin dezvoltate. În țările neincluse în obiectivul de
lă, venituri și cheltuieli, cu accent pe evoluțiile în coeziune, cifra a fost mai scăzută (puțin sub 6 %),
materie de investiții publice și categoriile funcți- însă în țările incluse în obiectivul de coeziune,
onale ale cheltuielilor, inclusiv în ceea ce privește aceasta a fost de peste 50 %. Importanța politicii
efectele aparente ale pandemiei de COVID-19 și de coeziune a crescut între perioada de progra-
răspunsul la acestea. mare 2007-2013 și 2014-2020, în cea mai mare
măsură în țările incluse în obiectivul de coeziune
Secțiunea 3 se axează pe finanțele publice sub- (Figura 8.1)1.
naționale și examinează cheltuielile și investițiile
realizate de autoritățile publice statale, regionale Limitarea comparației la FEDR și Fondul de coeziu-
și locale, în raport cu diferitele niveluri de descen- ne (FC), ale căror alocări merg, în principal, către fi-
tralizare existente în UE. nanțarea investițiilor, oferă o imagine mai realistă
a ponderii politicii de coeziune în finanțarea inves-
La final, secțiunea 4 oferă o sinteză a principalelor tițiilor publice din statele membre – deși unele alo-
concluzii. cări din FEDR merg către finanțarea afacerilor, mai
degrabă decât către investițiile publice. Aceasta
arată că FEDR și FC au reprezentat, în perioada
2014-2020, circa 10 % din investițiile publice to-
tale realizate în întreaga UE. FEDR și FC au alocat
împreună un nivel de finanțare reprezentând circa
3,6 % din investițiile publice totale din țările nein-
cluse în obiectivul de coeziune și 40,6 % în țări-
le incluse în obiectivul de coeziune, în creștere cu
1 pp față de perioada anterioară, în cazul FEDR, și
cu peste 12 pp, în cazul FC.
1 A se reține că, dacă nu se specifică altfel, data-limită pentru datele

Eurostat folosite în cadrul acestui capitol este 30 noiembrie 2021.
Capitolul 8: Investițiile naționale și coeziunea
Figura 8.1 Finanțarea în cadrul politicii de coeziune raportată la investițiile publice din statele
membre între 2007-2013 și 2014-2020
FEDR+FC (2014-2020) FEDR+FC (2007-2013) FSE+YEI (2014-2020) FSE (2007-2013)

100
90
Alocări ale politicii de coeziune /
80
investiții publice * 100
70
60
50
40
30
20
10
0
HR
HU
EE
EL
ES
AT
CZ
CY
IT
FR
IE
NL
EU-27
SK
BG
RO
FI
Cu coeziune
LT
LV
SI
DE
DK
LU
PT
PL
MT
BE
SE
Fără coeziune
Sursa: Eurostat [gov_10a_main] și https://cohesiondata.ec.europa.eu.
Aceste cifre sugerează că politica de coeziune și-a și schemele de stimulente fiscale pentru sprijinirea
adus o contribuție majoră la sprijinirea investiții- comerțului și îmbunătățirea mediului de afaceri.
lor publice din UE, după ce acestea s-au diminuat 243
în urma Marii Recesiuni din 2008-2009 și a crizei Marea majoritate a politicilor în cauză care au be-
datoriilor suverane din 2011 (între 2008 și 2012, neficiat de finanțare națională au o focalizare spa-
investițiile publice au scăzut cu 20 % în țările in- țială explicită, vizând regiunile care se confruntă
cluse în obiectivul de coeziune și cu 9 % în țările cu probleme economice deosebite, cum ar fi o rată
neincluse în obiectivul de coeziune). ridicată a șomajului. Totuși, cele mai multe măsuri
sunt concepute și implementate la nivel național,
1.2 Politicile naționale care cu o implicare limitată a autorităților regionale.
Se întâmplă mai ales în statele membre în care
abordează disparitățile teritoriale
autoritățile subnaționale execută numai o ponde-
Un studiu realizat de Comisia Europeană în 20192 re mică a cheltuielilor publice (cum este cazul în
a analizat politicile finanțate în întregime cu re- Bulgaria, Croația, Ungaria, Portugalia, România și
surse naționale pentru abordarea disparităților te- Slovenia).
ritoriale din 11 state membre – toate, cu excepția
Italiei și a Spaniei, fiind țări incluse în obiectivul În statele membre incluse în analiză, politica de
de coeziune3. S-au identificat circa 60 de măsuri coeziune este, de departe, principala sursă de fi-
care implică o serie de instrumente de politici ce nanțare a politicilor teritoriale. Numai România și
vizează diferite aspecte ale dezvoltării, cum ar fi Italia au alocat un buget semnificativ pentru politi-
urbanizarea, conectivitatea, competențele forței cile naționale de dezvoltare regională, însă chiar și
de muncă, mobilitatea, comerțul, inovarea și me- așa, acesta reprezintă doar ușor peste o treime din
diul de afaceri. Cele mai uzuale tipuri de măsuri au finanțarea totală disponibilă prin programele poli-
fost sprijinul direct pentru dezvoltarea afacerilor și ticii de coeziune. În celelalte state membre anali-
inovare, proiectele de infrastructură de transport zate, cifra aferentă este de sub 10 %.
2 Comisia Europeană (2019d). A fost realizat de un consorțiu alcă- Există două modalități principale prin care măsurile
tuit din Prognos AG (coordonator principal), Politecnico di Milano care beneficiază de finanțare națională vin să com-
și Technopolis Group SPRL. S-a bazat pe o analiză care a îmbi-
pleteze fondurile structurale și de investiții europe-
nat datele statistice cu studiile de caz și intervievarea părților
interesate. ne (ESIF). Acestea fie furnizează fonduri suplimen-
3 Celelalte nouă state membre au fost Bulgaria, Croația, Cehia, tare pentru domeniile naționale prioritare în care
Ungaria, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Slovenia. finanțarea politicii de coeziune este considerată in-
Figura 8.2 Soldul bugetului general și datoria publică guvernamentală, EU-27, 2004-2022
Datoria publică brută consolidată (axa din stânga)

Datoria publică brută consolidată preconizată (axa din stânga)
Deficitul public (axa din dreapta)
Deficitul public preconizat (axa din dreapta)
100 20
80 16
60 12
% din PIB
40 8
20 4
0 0
-20 -4
-40 -8
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022
Sursa: Eurostat [gov_10dd_edpt1] pentru 2004-2020 și previziunile economice ale Comisiei Europene din toamna anului 2021
pentru 2021-2022.
suficientă, fie sprijină activități care nu sunt eligibile din 2008-2009 și crizei datoriilor suverane din
pentru a primi finanțare din partea UE4. 2011. Consolidarea bugetară treptată a fost cea
244 care a determinat această evoluție, ajutată de re-
Studiul arată că politicile care vizează îmbună- dresarea economică începută în 2015. Această
tățirea productivității, în general, și schimbarea tendință a fost însă inversată abrupt în 2020 din
structurii activității economice, prin trecerea de la cauza pandemiei de COVID-19 și a măsurilor luate
sectoarele cu o valoare adăugată scăzută la cele ca răspuns la pandemie (Figura 8.2).
cu o valoare mai ridicată, par să fie eficace în re-
ducerea disparităților regionale. Investițiile în ca- După ce a atins un vârf de 6 % din PIB în 2009 și
pitalul uman, în infrastructura de transport și în 2010, deficitul public din EU‑27 a scăzut la 2,4 % în
consolidarea capacității administrative și a com- 2014 și apoi până la 0,5 % în 2019, adică același
petențelor pentru îmbunătățirea guvernanței sunt nivel ca în 2007. În 2020, deficitul a crescut accentu-
considerate a fi o parte esențială a măsurilor me- at până la 6,9 % din PIB, atât ca urmare a măsurilor
nite să impulsioneze o astfel de schimbare. bugetare extraordinare luate de statele membre ca
răspuns la încetinirea activității economice deter-
2. Evoluțiile finanțelor minată de pandemie, cât și din cauza stabilizatori-
lor automați declanșați6. Se estimează că deficitul
publice naționale va scădea ușor până la 6,6 % în 2021 și se așteap-
tă să continue să scadă până la 3,6 % în 20227.
2.1 Finanțele publice s-au
îmbunătățit constant până în 2019, Un tipar anticiclic similar este evident și în cazul da-
însă criza generată de COVID-19 toriei publice. Datoria publică brută consolidată a
a inversat această tendință EU‑27 a crescut de la 62,2 % din PIB în 2007 până
la 86,5 % în 2014, scăzând apoi treptat până la
Al șaptelea raport de coeziune5 a descris o îmbu- 77,2 % în 2019. În 2020, aceasta a crescut accentu-
nătățire semnificativă a finanțelor publice ale sta- at până la 90,1 % și se estimează că va crește și mai
telor membre în anii care au urmat Marii Recesiuni mult în 2021, înainte de a scădea din nou în 2022.
4 Studiul a mai constatat și că punerea eficace în aplicare a poli- 6 Stabilizatorii automați sunt caracteristici ale sistemului bugetar,
ticilor de coeziune teritorială atât la nivel național, cât și la nivel care au drept rezultat reducerea veniturilor la buget și creșterea
regional este adesea subminată de lipsa unor sisteme de moni- cheltuielilor publice, în contextul unei încetiniri a activități econo-
torizare adecvate sau de neutilizarea sistemelor existente. mice, fără acțiuni discreționare din partea statului.
5 Comisia Europeană (2017b). 7 Comisia Europeană (2021k).
Figura 8.3 Soldul bugetului general, 2019 și 2020
2019 2020
6
4
2
0
% din PIB
-2
-4
-6
-8
-10
-12
BE
BG
SI
NL
SE
RO
SK
IT
HU
HR
FI
IE
EU-27
FR
AT
DE
DK
PL
PT
Fără coeziune
MT
LT
LV
LU
Cu coeziune
CY
CZ
ES
EL
Sursa: Eurostat [gov_10dd_edpt1]. EE
Soldurile bugetelor generale ale statelor membre 2.2 Cheltuielile publice au atins un
ale UE din 2019 și 2020 au reflectat schimbări- nivel maxim în 2020, ca urmare
le în finanțele publice determinate de pandemie 245
a crizei generate de COVID-19
(Figura 8.3).
Adâncirea deficitului bugetar din 2020 s-a datorat,
În 2019, 17 state membre aveau un excedent bu- în mare parte, unei creșteri accentuate a cheltuie-
getar și numai Franța și România aveau un deficit lilor publice raportate la PIB, în timp ce ponderea
mai mare de 3 % din PIB. În 2020, toate statele veniturilor în PIB a rămas, în linii mari, neschimba-
membre ale UE aveau un deficit, care a fost de tă8. În contextul crizei economice anterioare din anii
peste 3 % din PIB în 25 dintre cele 27 de state 2009-2010, cheltuielile publice au crescut până la
membre, Spania (11 %) și Grecia (10,1 %) înregis- puțin peste 50 % din PIB în EU‑27. Acestea au scă-
trând cel mai mare deficit. Perspectiva soldului bu- zut până la 46,5 % din PIB în 2018-2019, însă au
getar în țările incluse în obiectivul de coeziune nu crescut apoi din nou până la 53,1 % în 2020, din
pare a fi substanțial diferită de cea a țărilor nein- cauza efectului combinat al scăderii PIB-ului și al
cluse în obiectivul de coeziune, ceea ce sugerează creșterii cheltuielilor în cifre absolute (Figura 8.5).
că stadiul de dezvoltare economică nu a influențat Creșterea rapidă a cheltuielilor publice a avut loc
amploarea răspunsului bugetar la pandemie. în toate statele membre, deși amploarea a variat
considerabil, de la o creștere de 3,2 pp în Irlanda
Efectele pandemiei sunt la fel de evidente și în nive- până la peste 10 pp în Grecia și Spania.
lurile datoriei publice. În șapte state membre (Grecia,
Italia, Portugalia, Spania, Cipru, Franța și Belgia), Pe măsură ce urgența dictată de pandemie se va
datoria publică a fost de peste 100 % din PIB în domoli, iar situația economică se va îmbunătăți, se
2020, față de doar trei state membre (Grecia, Italia așteaptă o reducere treptată a cheltuielilor rapor-
și Portugalia) în 2019 (Figura 8.4). Nivelul datoriei a tate la PIB, ca urmare atât a eliminării măsurilor
fost cel mai ridicat în statele membre din sudul UE extraordinare instituite pentru a limita răspândirea
(144 % din PIB) și cel mai scăzut în estul UE (53 %).
8 În general, în perioadele de încetinire a activității economice,
În 17 state membre, datoria publică a crescut cu
veniturile (în cifre absolute) tind să scadă la fel ca PIB-ul, ceea
peste 10 pp în 2020, iar în patru dintre acestea ce face ca ponderea acestora în PIB să rămână neschimbată.
(Grecia, Spania, Cipru și Italia) chiar cu peste 20 pp. În schimb, cheltuielile publice (în cifre absolute) tind să creas-
că, datorită creșterii măsurilor sociale și a altor măsuri de sprijin
necesare, ceea ce face ca ponderea acestora în PIB să devină
mai însemnată, în contextul în care este influențată deja și de
reducerea producției. A se vedea: Mourre et al. (2019).
Figura 8.4 Datoria publică guvernamentală, 2019 și 2020
2019 2020
220
200
180
160
140
% din PIB
120
100
80
60
40
20
0
EL
ES
HR
AT
HU
EE
Nord-vest
IT
CY
FR
Est
FI
IE
NL
CZ
EU-27
BE
SI
DE
SK
RO
DK
SE
BG
PT
Sud
PL
MT
LT
LV
LU
Sursa: Eurostat [gov_10dd_edpt1].
Figura 8.5 Cheltuielile și veniturile bugetului general, EU-27, 2004-2020

246
Cheltuieli Venituri
55
50
% din PIB
45
40
35
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Sursa: Eurostat [gov_10a_main].
pandemiei, cât și a redresării PIB-ului (a se vedea mare pondere în EU-27 (Figura 8.6). În 2019 (cel
Caseta 8.1 pentru o analiză a efectelor cheltuieli- mai recent an pentru care sunt disponibile date
lor publice și ale politicii bugetare expansioniste, în complete), acestea au reprezentat peste 40 % din
general, în contextul recesiunilor recente). cheltuielile totale și puțin peste 19 % din PIB, cu
aproape 2 pp mai mult decât în 2007 (chiar îna-
Examinând structura cheltuielilor publice după inte de Marea Recesiune). Pandemia a dus, fără
funcție și evoluția acestora în decursul timpului (a îndoială, la o creștere a cheltuielilor cu protecția
se vedea Caseta 8.2 pentru o descriere a defalcării socială, însă cu cât, rămâne de văzut.
cheltuielilor publice după funcție), se poate obser-
va că cheltuielile cu protecția socială au cea mai
Caseta 8.1 Efectele cheltuielilor publice asupra creșterii în perioadele de recesiune

Calcularea impactului cheltuielilor publice asupra Atât în 2008, la momentul Marii Recesiuni, cât și
activității economice pe termen scurt și mediu pre- în 2020, odată cu izbucnirea crizei generate de
supune estimarea „multiplicatorului bugetar”, con- COVID-19, politica bugetară din UE a devenit accen-
ceput prima oară de John Maynard Keynes și definit tuat expansionistă, deficitele publice crescând sem-
ca variația producției în urma unor schimbări apă- nificativ într-un efort de a stimula creșterea. În anii
rute în cheltuielile publice, în impozitare sau într-o care au urmat Marii Recesiuni, în contextul unei eco-
combinație a celor două. Marea Recesiune din anii nomii încă afectate de criza datoriilor suverane din
2008-2009 a reaprins interesul pentru estimarea Europa (începând cu 2010), orientarea de politică
dimensiunii acestui multiplicator. Interesul a fost bugetară din UE a revenit pe poziții contracționiste.
impulsionat și mai mult de recenta recesiune deter- Cercetările sugerează că acest lucru a redus produc-
minată de pandemie, de răspunsurile în materie de ția nu doar pe termen scurt, ci și pe termen mediu,
politici și de posibilele evoluții viitoare. prelungind și adâncind efectiv criza6.
Estimările multiplicatorului variază în timp și de la o În contextul unei încetiniri subite a activității econo-
economie la alta, depinzând de tipul modelului apli- mice, cum este cea cu care ne-am confruntat din ca-
cat și de prezumțiile încorporate în acesta1. În ge- uza pandemiei de COVID-19, o creștere a cheltuieli-
neral, se pare că mărimea multiplicatorului este lor publice poate avea un efect semnificativ asupra
afectată de factori precum existența unor fricțiuni fi- activității economice. Este un lucru valabil mai ales
nanciare, credibilitatea măsurilor de politici în cauză în situațiile în care orientarea de politică monetară
și caracterul lor permanent sau temporar, structura este deja expansionistă (cum s-a întâmplat în zona
cheltuielilor publice, prezența sau absența unor rigi- euro de la Marea Recesiune și, îndeosebi, începând
dități ale pieței, amploarea stabilizatorilor automați, cu mijlocul anului 2014), astfel că există o marjă
tipul de politică monetară în vigoare, gradul de des- de manevră limitată pentru contracararea crizei prin
247
chidere a economiei și regimul cursului de schimb2. relaxarea suplimentară a politicii.
Cele mai recente modele sugerează că multiplica- În acest context, în 2020, ca răspuns la recesiunea
torul ar putea fi mai mare în perioadele de înceti- determinată de pandemia de COVID-19, UE și gu-
nire a activității economice decât în cele de expan- vernele naționale au injectat o cantitate substanția-
siune economică – până la 2,5, comparativ cu 0,63. lă de resurse publice în economie, împingând chel-
Acest lucru este coroborat și de mai multe studii tuielile publice la niveluri nemaiîntâlnite până atunci
empirice4. și generând un deficit public însemnat. În 2021,
odată cu continuarea activării clauzei derogatorii
Aceasta ar însemna nu doar că o politică bugetară
generale, statele membre au fost în măsură să ofe-
expansionistă ar putea fi mai eficace în stimularea
re sprijin bugetar țintit și temporar, protejând tot-
creșterii în perioadele de recesiune decât s-a esti-
odată sustenabilitatea bugetară pe termen mediu.
mat anterior, ci și că, în astfel de perioade, consoli-
Pe măsură ce urgența dictată de pandemie se va
darea bugetară implică o presiune descendentă mai
domoli, acestea ar trebui să treacă treptat de la un
mare asupra activității economice. Mai mult decât
răspuns de protecție în situații de urgență la măsuri
atât, cercetările recente evidențiază importanța
care să faciliteze realocarea resurselor și să spri-
efectelor negative de propagare transfrontalieră de-
jine redresarea. Atunci când condițiile economice o
terminate de consolidarea bugetară, prin legăturile
permit, politicile bugetare ar trebui să vizeze rein-
comerciale existente, care amplifică impactul nega-
staurarea orientărilor bugetare prudente pe termen
tiv al înăspririi politicii bugetare asupra producției5.
mediu și asigurarea sustenabilității datoriilor, odată
cu sporirea investițiilor.
1 A se vedea, de exemplu: Perotti (2005); Blanchard și Perotti
(2002); Beetsma et al. (2008); Barro și Redlick (2011);
Beetsma și Giuliodori (2011).
2 Comisia Europeană (2012).
3 Auerbach și Gorodnichenko (2013).
4 A se vedea, de exemplu: Corsetti et al. (2012); Auerbach și
Gorodnichenko (2012); Baum et al. (2012). 6 DeLong et al. (2012); Fatás și Summers (2018); Fatás (2019);
5 A se vedea, de exemplu: Goujard (2017); Poghosyan (2020). Gechert et al. (2019).
Figura 8.6 Cheltuielile bugetului general într-o selecție de domenii de politici, EU-27, 2004-2019
Protecția socială Afaceri economice Protecția mediului Sănătate Educație Altele

55
50
45
40
35
% din PIB
30
25
20
15
10
5
0
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Sursa: Eurostat [gov_10a_exp].
Cheltuielile cu afacerile economice (incluzând aici, Cheltuielile publice pot fi împărțite și în cheltuieli
mai ales, investițiile în transporturi și comunicații) curente și cheltuieli de capital. Cheltuielile curen-
248 au rămas relativ neschimbate între 2007 și 2019, te includ compensarea angajaților (salarii și alte
reprezentând puțin peste 4 % din PIB. La fel s-a drepturi de natură salarială), operațiunile curente
întâmplat și cu cheltuielile pentru educație (puțin (cum ar fi prestațiile sociale) și plata dobânzilor
sub 5 % din PIB în 2019) și protecția mediului (pu- pentru datoria publică. Cheltuielile de capital con-
țin sub 1 % din PIB în decursul întregii perioade). stau, în principal, în formarea brută de capital fix
În schimb, cheltuielile cu sănătatea au crescut de (sau investiții), dar și în transferuri de capital, în
la circa 6,5 % în 2007 la 7 % in 2019. principal pentru sprijinirea întreprinderilor.
Caseta 8.2 Clasificarea funcțiilor administrațiilor publice (COFOG)

Clasificarea funcțiilor administrațiilor publice ciile generale ale administrațiilor publice (01); apă-
(COFOG) a fost elaborată de OCDE și se aplică chel- rarea (02); ordinea și siguranța publică (03); facilită-
tuielilor publice și achizițiilor nete de active nefinan- țile pentru locuințe și comunitate (06) și recreerea,
ciare (cheltuieli). Ghidul COFOG al Eurostat descrie cultura și religia (08).
în detaliu conținutul fiecărei categorii funcționale1.
În plus, în unele părți ale analizei, diviziunea „afaceri
Clasificarea este pe trei niveluri, cu 10 „diviziuni” la economice” din COFOG este subîmpărțită în urmă-
nivelul superior, fiecare fiind împărțită în șase până toarele șapte categorii: agricultură, silvicultură, pes-
la nouă grupuri, iar acestea, la rândul lor, sunt îm- cuit și vânătoare (grupul 04.2 din COFOG); combus-
părțite parțial în „clase”. tibil și energie (04.3); minerit, fabricație și construcții
(04.4); transporturi (04.5); comunicații (04.6); cerce-
În prezentul raport, cele zece diviziuni de nivel su-
tare și dezvoltare în domeniul afacerilor economice
perior sunt regrupate în următoarele șase categorii:
(04.8) și „altele” – cuprinzând afacerile generale în
afaceri economice (diviziunea 04 din COFOG); pro-
domeniile economiei, comerțului și forței de muncă
tecția mediului (05); sănătate (07); educație (09);
(04.1); alte industrii (04.7) și afacerile economice
protecția socială (10) și „altele” – cuprinzând servi-
neclasificate în altă parte (04.9).
1 Eurostat (2019).
Figura 8.7 Categorii selectate de cheltuieli ale bugetului general, EU-27, 2007, 2009, 2012,
2019 și 2020
2007 2009 2012 2019 2020

20
18
16
14
% din PIB
12
10
8
6
4
2
0
Investiții publice Compensarea angajaților Dobânzi pentru datorie Prestații sociale
(altele decât în natură)
Între 2007 și 2019, au apărut trei schimbări princi- facilitățile conexe, precum și investițiile în trans-
pale în structura cheltuielilor (Figura 8.7). În primul porturi, în protejarea mediului și în sprijinirea C&D
rând, cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei sunt importante pentru o creștere durabilă și in- 249
publice s-au redus aproape la jumătate, raportat cluzivă pe termen lung. Toate acestea s-ar putea
la PIB, în principal datorită ratelor scăzute ale do- confrunta fie cu o alocare inechitabilă din punct
bânzilor, dar și reducerii datoriei publice, scăzând de vedere social a resurselor, fie cu o subutilizare
și mai mult în 2020. În al doilea rând, cheltuielile semnificativă a cheltuielilor, dacă sunt lăsate la la-
cu prestațiile sociale au crescut cu 1,3 pp, ca pon- titudinea forțelor pieței.
dere din PIB; în 2020, acestea au crescut cu peste
2,4 pp, ca urmare a efectelor pandemiei. În al trei- Investițiile publice sunt deosebit de importante
lea rând, investițiile publice au scăzut, în schimb, pentru creștere, întrucât contribuie la sporirea și re-
cu 0,4 pp, raportat la PIB. În 2020, investițiile pu- novarea stocurilor de active fixe (cum ar fi clădirile,
blice au crescut din nou și se așteaptă să continue infrastructura și structurile de furnizare a servicii-
să crească, cel puțin pe termen scurt, atât în ter- lor), care vor influența traiectoria dezvoltării econo-
meni reali, cât și raportate la PIB. mice și perspectivele de creștere pe termen lung.
Investițiile publice pot acționa ca un stimulent sem-

2.3 Investițiile publice au avut o nificativ pentru economie în perioadele de recesi-
evoluție inegală în rândul statelor une, atunci când sectorul privat este reticent în a
membre și nu și-au revenit încă după face investiții. De asemenea, pot avea efecte trans-
criza financiară din anii 2008-2009 frontaliere considerabile asupra creșterii, legăturile
comerciale din cadrul pieței unice răspândind câș-
În literatura economică de specialitate, există un tigurile economice în întreaga economie a UE. De
consens în legătură cu faptul că o reglementare aceea, o reducere a investițiilor publice reprezintă
eficientă, o administrație publică eficace și care un motiv de îngrijorare. Fondurile politicii de coezi-
funcționează bine, precum și investițiile publice une sporesc investițiile publice din statele membre,
atent țintite sunt toate esențiale pentru funcțio- mai ales în cele mai puțin dezvoltate, care ar pu-
narea economiilor moderne, punând la dispoziție tea avea o marjă de manevră mai mică în privința
infrastructură și servicii publice critice și asigurând cheltuielilor bugetare, în concordanță cu principiul
totodată respectarea statului de drept și a drep- adiționalității (a se vedea Caseta 8.3). Prin urmare,
turilor de proprietate. Serviciile precum asistența reprezintă o pârghie importantă pentru reechilibra-
medicală și educația, alături de infrastructurile și rea și redresarea economiei în urma crizelor.
Caseta 8.3 Principiul adiționalității în contextul fondurilor structurale și de investiții

europene
Definiție nivel de referință al cheltuielilor, care trebuie menți-
nut pe întreaga perioadă 2014-2020. Pe scurt, pro-
Reglementările privind fondurile structurale și de in-
cedura de verificare constă în compararea nivelului
vestiții europene pentru perioada 2014-2020 stipu-
mediu al formării brute de capital fix ca procent din
lează că sprijinul pe care îl oferă ar trebui să vină în
PIB, astfel cum este raportat în programele de stabi-
completarea, nu să se substituie cheltuielilor struc-
litate și de convergență transmise de statele mem-
turale publice sau asimilabile (și anume, formarea
bre ca parte a semestrului european, cu nivelurile
brută de capital fix sau investițiile publice finanțate
de referință raportate în acordurile de parteneriat
din surse naționale). Prin urmare, pe durata întregii
(atunci când verificarea este efectuată la nivel re-
perioade de programare, statele membre trebuie să
gional, se utilizează nivelul formării brute de capital
mențină un nivel al cheltuielilor structurale publice
fix în regiunile mai puțin dezvoltate). Se consideră că
sau asimilabile cel puțin egal cu nivelul de referință
un stat membru a respectat principiul adiționalității
stabilit în acordul de parteneriat la începutul peri-
dacă media anuală a cheltuielilor structurale este
oadei. Privind în perspectivă, acest lucru este valabil
mai mare sau egală cu nivelul de referință.
și pentru noua generație de fonduri ale politicii de
coeziune aferente perioadei 2021-2027. Verificarea intermediară se face strict în scopuri de
monitorizare; nu sunt prevăzute corecții financiare
Statele membre supuse verificării în această etapă, în cazul în care se depistează o
în perioada 2014-2020 nerespectare a principiului adiționalității. Comisia
Reglementările mai stipulează și că verificarea prin- Europeană invită statele membre aflate într-o si-
cipiului adiționalității se efectuează exclusiv în sta- tuație de neconformitate să își accelereze investi-
250 tele membre în care regiunile mai puțin dezvoltate țiile publice pentru a asigura conformarea ex post.
reprezintă cel puțin 15 % din totalul populației, din De asemenea, Comisia poate revizui nivelul de re-
cauza nivelului resurselor financiare alocate aces- ferință al cheltuielilor structurale publice sau asimi-
tora. În statele membre în care regiunile mai puțin labile din acordul de parteneriat, după consultarea
dezvoltate reprezintă cel puțin 65 % din totalul po- statului membru în cauză, dacă situația economică
pulației, verificarea se efectuează la nivel național. a statului respectiv s-a modificat semnificativ față
de cea estimată la momentul adoptării acordului de
În statele membre în care acestea reprezintă peste
parteneriat.
15 % și mai puțin de 65 % din totalul populației,
verificarea se efectuează la nivel regional, ceea ce În cazul în care se constată o neconformitate ex
înseamnă că se concentrează asupra regiunilor care post, Comisia poate decide să aplice o corecție fi-
beneficiază de cea mai mare parte a sprijinului. nanciară, care nu trebuie să depășească 5 % din
finanțarea alocată inițial regiunilor mai puțin dez-
În perioada 2014-2020, 11 state membre au făcut
voltate în cauză, pe durata perioadei de programare.
obiectul verificării principiului adiționalității la nivel
național (Bulgaria, Cehia, Estonia, Croația, Letonia, Situația actuală
Lituania, Ungaria, Polonia, Portugalia, România și
Verificarea intermediară a principiului adiționalității
Slovacia), iar trei state membre la nivel regional
pentru perioada 2014-2020 a avut loc între 2018
(Grecia, Italia și Slovenia).
și 2019. La încheierea procesului, s-a constatat că
Procesul de verificare Bulgaria, Italia și România se află într-o situație de
neconformitate. Drept urmare, în toamna anului
Verificarea principiului adiționalității are loc la trei
2019, Comisia a informat autoritățile în cauză că
momente diferite din ciclul de finanțare pentru 2014-
vor trebui să își sporească investițiile publice pentru
2020: (i) la momentul transmiterii acordului de par-
a atinge nivelurile necesare. Verificarea ex post din
teneriat (verificarea ex ante); (ii) în 2018 (verificarea
2022 va ține seama de orice modificări semnificati-
intermediară) și (iii) în 2022 (verificarea ex post).
ve ale situației economice de la evaluarea interme-
Profilul planificat al cheltuielilor structurale publi- diară, inclusiv ca urmare a recesiunii determinate de
ce trebuie să fie inclus în acordurile de parteneriat. pandemia de COVID-19 și a răspunsurilor de politici
Odată aprobate, cifrele respective sunt luate drept publice.
Figura 8.8 Investițiile bugetului general, 2008, 2012, 2016 și 2019
% din PIB 2008 2012 2016 2019

7
1
HU
AT
EE
EL
ES
HR
IE
IT
EU-27
FI
CZ
FR
NL
CY
Cu coeziune
SE
SK
RO
BG
DK
BE
DE
LV
LU
SI
LT
Fără coeziune
PL
MT
PT
Cu excepția anului 2009, când s-a atins vârful nivelul ridicat al datoriei publice să fi contribuit la
eforturilor de moderare a încetinirii activității eco- limitarea investițiilor publice în Grecia și Spania,
nomice, a existat, în general, o scădere a investi- însă în celelalte state membre enumerate, datoria 251
țiilor publice raportate la PIB între 2008 și 2019 a fost semnificativ mai mică.
(Figura 8.8). Acest lucru sugerează că investițiile
publice nu și-au mai revenit după criza financiară O treime din investițiile publice totale din UE merg
din 2008-2009, stârnind îngrijorare în legătură cu către categoria „afaceri economice” din COFOG
consecințele pe care nivelurile scăzute ale investi- (care acoperă îndeosebi energia, transporturile și
țiilor le-ar putea avea asupra creșterii pe termen comunicațiile), care a echivalat cu 1 % din PIB în
mediu și lung. Este foarte posibil ca pandemia să fi 2019 (Figura 8.9). În statele membre incluse în
redus și mai mult investițiile publice. obiectivul de coeziune, cifra a fost semnificativ mai
mare, de 1,6 % din PIB, însă a variat de la 2,7 %
În perioada 2008-2019, investițiile publice s-au din PIB în Ungaria la doar 0,2 % în Cipru.
redus mai mult în țările incluse în obiectivul de co-
eziune (de la 4,9 % din PIB la 3,8 %) decât în cele În categoria afacerilor economice, o mare parte a
neincluse în obiectivul de coeziune (de la 3,3 % la investițiilor merg către transporturi, echivalând cu
2,9 %). Aceasta sugerează că statele membre care 0,8 % din PIB, în 2019, în UE; în toate statele mem-
au cea mai mare nevoie de investiții sunt, în fapt, bre, acestea au reprezentat cea mai mare pondere
și cele care le-au redus cel mai mult, cu potențiale a investițiilor din categoria menționată, variind de
consecințe negative asupra ritmului și a sustena- la 2,4 % din PIB în Ungaria până la 0,2 % în Cipru
bilității convergenței lor către nivelul mediu al PIB- (Figura 8.10).
ului pe cap de locuitor din UE.
În țările incluse în obiectivul de coeziune, investiți-
Din punct de vedere geografic, cea mai mare scă- ile în transporturi au reprezentat puțin sub 1,4 %
dere a investițiilor publice s-a înregistrat în statele din PIB, de două ori mai mult decât în țările nein-
membre sudice (1,7 pp, raportat la PIB), urmate de cluse în obiectivul de coeziune, reflectând lucră-
statele membre estice (0,7 pp); scăderea a fost mai rile în curs de construire a rețelelor de transport,
puțin însemnată în statele membre din nord-ves- care ar urma să sprijine dezvoltarea economică și
tul UE, cu excepția Irlandei. În Grecia, România și convergența.
Irlanda, scăderea a fost de circa 3 pp, iar în Spania,
Lituania și Bulgaria, de peste 2 pp. Este posibil ca
Figura 8.9 Investițiile bugetului general într-o selecție de domenii de politici, 2019

7
5
% din PIB
0
HU
AT
EE
HR
EL
ES
CZ
FI
FR
NL
CY
IT
IE
EU-27
SE
DE
Cu coeziune
LV
LU
SI
SK
RO
BG
DK
BE
LT
PL
MT
Fără coeziune
PT
Figura 8.10 Investițiile bugetului general într-o selecție de domenii din categoria afacerilor
economice, 2019
252
Transporturi Cercetare și dezvoltare în domeniul afacerilor economice
Agricultură, silvicultură, pescuit și vânătoare Combustibil și energie
Minerit, fabricație și construcții Comunicații
Altele
2,8
2,4
2,0
% din PIB
1,6
1,2
0,8
0,4
0,0
HU
HR
EE
AT
EL
ES
CZ
FR
NL
SK
RO
FI
IT
IE
CY
EU-27
LV
SI
BG
LU
SE
BE
DK
DE
Cu coeziune
PL
MT
LT
PT
Fără coeziune
Investițiile publice în C&D sunt un factor important Spre deosebire de investițiile în transporturi, țările
de facilitare a creșterii și a doua cea mai mare neincluse în obiectivul de coeziune au investit de
componentă a investițiilor din categoria „afaceri aproape două ori mai mult în C&D, raportat la PIB,
economice” din EU‑27, echivalând cu puțin sub decât cele incluse în obiectivul de coeziune (0,2 %,
0,2 % din PIB în 2019. Cea mai mare pondere a față de 0,1 %). Nivelul scăzut al investițiilor din
cheltuielilor publice pentru investițiile în C&D s-a acestea din urmă ar putea afecta negativ capaci-
înregistrat în Franța (0,4 % din PIB), urmată de tatea lor de inovare și de susținere a creșterii pe
Austria (0,3 %). termen mediu și lung.
3. Finanțele publice subnaționale puțin parțial, prin transferurile din partea admi-
și descentralizarea nistrației centrale. Tendința generală a veniturilor
a arătat o ușoară creștere față de anii imediat
premergători Marii Recesiuni. Aceasta ar putea
3.1 Administrațiile subnaționale reflecta o ușoară creștere a descentralizării în co-
execută o pondere însemnată lectarea veniturilor, o posibilă sporire a autonomiei
a cheltuielilor publice, însă cu bugetare a autorităților subnaționale sau un nu-
diferențe însemnate în cadrul UE măr mai mare al sarcinilor delegate acestora.
Secțiunea de față se axează pe cheltuielile și ve- Autoritățile subnaționale din întreaga UE execu-
niturile administrațiilor de la nivel subnațional tă o proporție semnificativă a cheltuielilor publice
(și anume, autoritățile regionale și locale, precum (Figura 8.12). În 2019, această proporție a fost de
și administrațiile statale din statele membre fede- circa o treime (32 %) în EU‑27 și a rămas, în linii
rale) și pe schimbările apărute în ultimii ani, inclu- mari, neschimbată față de cei 11 ani anteriori.
siv în contextul pandemiei de COVID-19.
Există însă variații semnificative între statele mem-
Atunci când vorbim despre finanțele subnaționale, bre, care reflectă diferențele în ceea ce privește ca-
este important să menționăm că cifrele referitoare drul instituțional. Proporția cheltuielilor executate
la investițiile publice sau alte cheltuieli realizate de autoritățile subnaționale a fost cea mai însem-
de autoritățile publice subnaționale, precum și cele nată în statele membre federale (Austria, Belgia
referitoare la veniturile pe care le colectează includ și Germania) și în cele cu o administrație puternic
sumele canalizate prin intermediul acestora de că- descentralizată (Spania, Danemarca, Finlanda și
tre ale subsectoare ale administrației generale, și Suedia). În Danemarca, 65 % din cheltuieli au fost
anume de către administrația centrală. Autoritățile executate de autoritățile subnaționale în 2019, iar 253
în cauză ar putea fi răspunzătoare pentru gestio- proporția a fost de peste 50 % în Suedia și de pes-
narea cheltuielilor sau colectarea veniturilor, însă te 40 % în Spania, Belgia, Finlanda și Germania.
ar putea avea o autonomie limitată când vine vor- În schimb, în Cipru și Malta, autoritățile subnațio-
ba de politica subiacentă sau de deciziile de in- nale au executat mai puțin de 5 % din cheltuieli, iar
vestiții ori de impozitare. O secțiune separată de în Grecia, Irlanda și Luxemburg, doar circa 10 %
mai jos evaluează gradul de autonomie de care sau mai puțin.
beneficiază autoritățile regionale și locale.
Deși proporția cheltuielilor executate de autorită-
În concordanță cu tendințele observate în cazul țile subnaționale a fost relativ stabilă în decursul
finanțelor publice în ansamblul lor, cheltuielile timpului, în majoritatea statelor membre, există
executate sau canalizate prin intermediul autori- câteva excepții. Între 2008 și 2019, proporția a
tăților subnaționale din UE au un comportament crescut cu peste 8 pp în Belgia, cu peste 4 pp în
anticiclic raportat la PIB și tind să crească pe mă- Suedia și cu peste 3 pp în Polonia, scăzând însă cu
sură ce acesta din urmă scade. Cu excepția anilor peste 2 pp în șapte state membre, inclusiv cu pes-
de recesiune, cheltuielile publice subnaționale par te 8 pp în Ungaria și cu peste 6 pp în Irlanda. Mai
să fi fost relativ stabile în perioada 2004-2019, recent, între 2016 și 2019, aceasta a crescut cu
menținându-se la 15-16 % din PIB (Figura 8.11). circa 3 pp în Polonia, Cehia și Slovacia și a scăzut
Acestea au crescut însă accentuat în 2020, în- cu peste 3 pp în România, singurul stat membru
registrând un salt de 1,6 pp, raportat la PIB, ca în care s-a înregistrat o scădere semnificativă în
o consecință imediată a pandemiei. Toate state- decursul perioadei menționate.
le membre, cu excepția Ungariei, au înregistrat o
creștere, iar aceasta a fost deosebit de pronunțată Per ansamblu, tinde să existe o descentralizare
în Spania (peste 3 pp, raportată la PIB), Germania semnificativ mai mică a cheltuielilor în țările in-
și Belgia (peste 2 pp) între 2019 și 2020. cluse în obiectivul de coeziune, comparativ cu
cele neincluse în obiectivul de coeziune (ponderea
Veniturile subnaționale au fost și ele la fel de sta- cheltuielilor subnaționale fiind, în 2019, de 23 %
bile în perioada 2009-2019, reprezentând circa în primele, față de 34 % în acestea din urmă).
9-10 % din PIB, un nivel mult mai scăzut decât Totuși, există semne ale unei posibile sporiri a des-
cheltuielile – o diferență care a fost redusă, cel centralizării, proporția cheltuielilor subnaționale
Figura 8.11 Cheltuielile și veniturile administrațiilor subnaționale, EU-27, 2004-2020
Cheltuieli Venituri
18
16
14
% din PIB
12
10
8
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Figura 8.12 Cheltuielile administrațiilor subnaționale, 2008, 2012, 2016 și 2019
254
2008 2012 2016 2019
70
60
% din totalul cheltuielilor publice
50
40
30
20
10
0
AT
HU
EL
ES
HR
EE
EU-27
NL
CZ
FR
IE
CY
Cu coeziune
FI
IT
RO
BG
DK
SE
BE
DE
SI
SK
LU
LV
LT
Fără coeziune
PL
PT
MT
din țările incluse în obiectivul de coeziune crescând publice9. Au existat, din nou, variații semnificative
cu 2,1 pp în cei trei ani anteriori anului 2019 (față între statele membre. În Estonia, Lituania, Croația,
de o creștere de doar 0,2 pp în țările neincluse în Cehia, Slovenia și Italia, peste 65 % din cheltuielile
obiectivul de coeziune). subnaționale au mers către domeniile menționate
mai sus, în timp ce în Malta și Cipru, ponderea afe-
Cheltuielile autorităților subnaționale sunt concen- rentă a fost relativ mică.
trate în domenii de politici specifice. În UE în an-
samblul său, în 2019, aproape 50 % dintre acestea
9 A se reține că, în clasificarea COFOG utilizată în cadrul analizei,
au mers către educație, sănătate, protecția mediu- transferurile de natură generală între subsectoarele administra-
lui și afacerile economice (în principal, transpor- ției publice sunt incluse la serviciile generale ale administrațiilor
turi), comparativ cu 36 % din totalul cheltuielilor publice (diviziunea 01) de la categoria „altele”.
Figura 8.13 Cheltuielile administrațiilor subnaționale într-o selecție de domenii de politici,

EU-27, 2004, 2010, 2016 și 2019
2004 2010 2016 2019

100
90
% din cheltuielile bugetului general
80
în categoriile respective
70
60
50
40
30
20
10
0
Afaceri economice Protecția mediului Sănătate Educație
În 2019, autoritățile subnaționale au executat pes- 2019, au fost executate la nivel subnațional pes-
te 80 % din cheltuielile publice destinate protecției te 90 % din cheltuielile pentru protecția mediului
mediului și peste 65 % din cele destinate educați- din Italia, Țările de Jos, Spania și Lituania, peste 255
ei, precum și 47 % din cheltuielile alocate aface- 90 % din cheltuielile pentru sănătate din Italia,
rilor economice și peste o treime din cheltuielile Danemarca, Suedia și Spania și peste 90 % din
pentru sănătate (Figura 8.13). cheltuielile pentru educație din Belgia, Germania
și Spania.
În unele state membre, cheltuielile publice din
aceste domenii sunt executate aproape în între- Între 2004 și 2019, cheltuielile subnaționale pentru
gime de către autoritățile subnaționale. Astfel, în protecția mediului și sănătate au scăzut ca ponde-
Figura 8.14 Investițiile administrațiilor subnaționale într-o selecție de domenii de politici, 2019

35
30
25
% din PIB
20
15
10
0
AT
ES
HR
EE
HU
EL
IE
CY
EU-27
DK
FI
IT
NL
CZ
FR
Cu coeziune
BE
SE
DE
RO
SK
LV
LT
SI
BG
LU
Fără coeziune
PL
PT
MT

re din cheltuielile publice totale realizate în aces- 1 % sau mai puțin în 16 state membre (inclusiv
te domenii, deși totalul a crescut ca pondere din zero în Malta și Cipru). Cheltuielile pentru educație
PIB, indicând faptul că au fost efectuate mai multe executate de autoritățile subnaționale au fost de
cheltuieli de către administrația centrală. În același aproape 7 % din PIB în Belgia și de 4 % sau mai
timp, ponderea cheltuielilor executate la nivel sub- mult în Suedia, Germania, Letonia, Țările de Jos,
național pentru educație a crescut cu peste 3 pp. Estonia și Spania, însă au fost cu mult sub 1 %
în Ungaria, Italia, Portugalia, Luxemburg, România,
La nivel general, în 2019, protecția socială a fost Grecia și Irlanda și, din nou, zero în Cipru și Malta.
domeniul cu cea mai mare pondere a cheltuielilor În același timp, cheltuielile pentru sănătate au fost
executate sau canalizate prin intermediul autori- de circa 6 % din PIB în Danemarca, Suedia, Italia,
tăților subnaționale în EU‑27, reprezentând 3,5 % Finlanda și Spania, însă au fost cu mult sub 1 %
din PIB, urmată de educație (3 %), sănătate și afa- în Bulgaria, Germania, Țările de Jos, Portugalia,
cerile economice (fiecare reprezentând puțin peste Ungaria, Slovacia, Franța și Luxemburg și zero în
2 %). Cheltuielile alocate protecției mediului s-au Irlanda, Grecia, Cipru și Malta. Aceste variații re-
ridicat la doar 0,6 % din PIB (Figura 8.14). flectă atât responsabilitățile diferite ale autorități-
lor subnaționale în privința cheltuielilor în diverse
Au existat, din nou, variații semnificative între sta- domenii, cât și structurile de guvernanță diferite.
tele membre. Per ansamblu, cheltuielile executate
de autoritățile subnaționale au fost cu 8 pp mai
mici, raportate la PIB, în țările incluse în obiectivul 3.2 Administrațiile subnaționale
de coeziune (9,5 %) comparativ cu țările neincluse întreprind majoritatea
în obiectivul de coeziune (17,6 %). Cheltuielile în investițiilor publice
toate aceste domenii au fost mai scăzute în prima
256 categorie de țări, îndeosebi în ceea ce privește pro- Autoritățile subnaționale au un rol major în reali-
tecția socială (cu 2,4 pp mai mici), sănătatea (cu zarea investițiilor publice. În 2019, cheltuielile lor
1,3 pp mai mici) și educația (cu 0,9 pp mai mici). pentru investiții (formarea brută de capital fix) au
echivalat cu 1,7 % din PIB în EU‑27, reprezentând
La nivelul statelor membre, cheltuielile subnațio- 58 % din investițiile publice totale (Figura 8.15).
nale cu protecția socială au variat de la peste 18 %
din PIB în Danemarca și aproape 6 % în Suedia, Deși cheltuielile pentru investiții efectuate de au-
Belgia, Finlanda și Germania până la circa doar toritățile subnaționale au variat, în general, într-un
Figura 8.15 Investițiile administrațiilor subnaționale și investițiile bugetului general,

2004-2020
Țări incluse în obiectivul de coeziune – Total Țări incluse în obiectivul de coeziune – Subnațional
Țări neincluse în obiectivul de coeziune – Total Țări neincluse în obiectivul de coeziune – Subnațional
5,5
5,0
4,5
4,0
% din PIB
3,5
3,0
2,5
2,0
1,5
1,0
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

Figura 8.16 Investițiile administrațiilor subnaționale, 2008, 2012, 2016 și 2019
2008 2012 2016 2019

3,5
3,0
2,5
% din PIB
2,0
1,5
1,0
0,5
0,0
AT
HR
EE
HU
ES
EL
FI
FR
CZ
NL
IT
IE
CY
EU-27
Cu coeziune
SE
DE
SK
LV
BE
RO
SI
LU
BG
DK
LT
Fără coeziune
PL
PT
MT
mod prociclic, în raport cu PIB-ul, scăzând în peri- În 16 state membre, investițiile publice subnați-
oadele de încetinire a activității economice, la fel onale au fost mai mici, raportate la PIB, în 2019
ca în cazul investițiilor bugetului general, variația decât în 2008, mai ales în Irlanda (cu 2,3 pp mai 257
a fost mai pronunțată în țările incluse în obiectivul mici) și Spania (cu 1,6 pp mai mici) și doar într-o
de coeziune față de cele neincluse în obiectivul de măsură ușor mai mică în Letonia, Portugalia și
coeziune. Lituania. În 2019, acestea au fost mai mari în 11
state membre, îndeosebi în Suedia și Finlanda.
În cei trei ani ai perioadei 2018-2020, cheltuielile Caseta 8.4 prezintă rezultatele unui proiect-pilot
subnaționale pentru investiții au fost aproximativ referitor la investițiile publice regionale (NUTS 2).
aceleași, raportate la PIB, atât în țările incluse în
obiectivul de coeziune, cât și în cele neincluse în 3.3 Autonomia regională și locală
obiectivul de coeziune; în primele, au crescut din
nou până la același nivel înregistrat în 2004, iar După cum s-a evidențiat mai sus, cuantumul chel-
în acestea din urmă, au rămas ușor sub nivelul tuielilor realizate și cuantumul veniturilor colectate
din 2004. În același timp, ponderea subnațională de către autoritățile subnaționale nu reflectă nea-
a investițiilor publice a fost mult mai mică în țările părat autonomia lor în luarea de decizii în mate-
incluse în obiectivul de coeziune, deși diferența s-a rie de politici. Autonomia regională și locală este
atenuat treptat, cu aproape jumătate, între 2004 un factor important în promovarea unor politici
și 2020. localizate.
În 2019, investițiile publice realizate de autorități- Doi indicatori, derivați din indicele autorității regi-
le subnaționale, raportate la PIB, au fost deosebit onale (RAI) și indicele autonomiei locale (LAI), ofe-
de ridicate în Suedia și Finlanda (puțin sub 3 % în ră o mai bună estimare în acest sens, măsurând
ambele țări), au fost de peste 2 % în alte șapte amploarea „autoguvernării” regionale și locale10.
state membre (Letonia, Croația, Franța, Polonia, Cei doi indicatori, unul pentru autoritățile regionale,
Belgia, Cehia și România), însă au fost de sub 1 %
în Portugalia, Irlanda, Grecia, Cipru și Malta. În ge-
10 RAI măsoară amploarea autoguvernării și a guvernării partajate
neral, statele membre cu niveluri relativ scăzute exercitate de autoritățile guvernamentale regionale în țările lor
ale investițiilor subnaționale au avut și cheltuieli (Hooghe et al. [editori], 2016); LAI măsoară amploarea autogu-
vernării și a guvernării interactive exercitate de autoritățile loca-
totale scăzute la nivel subnațional (Figura 8.16). le (Ladner et al., 2015). Ambii indici se bazează pe evaluări ale
experților. Indicatorii folosiți în prezenta secțiune reflectă numai
componentele referitoare la autoguvernare din RAI și LAI.
Caseta 8.4 Măsurarea investițiilor publice regionale: un proiect-pilot

Investițiile publice joacă un rol-cheie în
reducerea disparităților regionale. Aces- % din PIB la prețurile actuale
0,74 - 1,0
tea sunt esențiale pentru buna funcțio- 1,0 - 1,5
nare a economiilor moderne, asigurând 1,5 - 2,0
2,0 - 2,4
infrastructură publică și servicii publice
esențiale care nu sunt furnizate de sec-
torul privat și fiind factori-cheie ai creș-
terii pe termen lung. Infrastructura de
transport, de exemplu, este finanțată
aproape exclusiv din investiții publice.
Investițiile publice includ sprijinul pen-
tru C&D și inovare, care sunt motoare
importante ale creșterii. Investițiile pu-
blice sunt necesare și pentru abordarea
provocărilor care țin de schimbările cli-
matice și cele demografice, urbanizare
și digitalizare. Per ansamblu, investițiile
publice modelează deciziile oameni-
lor în legătură cu locul în care aleg să
trăiască și să muncească, influențează
natura și localizarea investițiilor publice
și au efecte asupra calității vieții. 0 100 km
258
Investițiile publice pot ajuta regiunile Harta 8.1 Formarea brută de capital fix în funcție de autoritățile publice regionale
și locale din Spania, media 2014-2017
mai puțin dezvoltate să recupereze din REGIOgis
Sursa: Proiectul-pilot Eurostat privind investițiile publice regionale
decalaje. Acestea regiuni sunt, de obi- și datele Eurostat (nama_10r_2gdp). © EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative
cei, rămase în urmă în ceea ce privește

infrastructura de bază, performanța în
materie de C&D și inovare, capacitatea
de atenuare a impactului schimbărilor % din PIB la prețurile actuale
3,2 - 3,5
climatice și capacitatea de atragere a 3,5 - 4,0
investițiilor private. Drept urmare, mă- 4,0 - 5,0
5,0 - 6,8
surarea investițiilor publice regionale
este esențială pentru sprijinirea po-
liticilor de dezvoltare teritorială, cum
ar fi politica de coeziune. De aceea,
în 2020, a fost lansat un proiect-pilot
Eurostat menit să testeze fezabilitatea
colectării unor astfel de date. Scopul
general este să se convină asupra unei
metodologii armonizate și să se pro-
ducă date anuale cu privire la investi-
țiile publice la nivel de regiuni NUTS 2.
În cadrul proiectului, s-au colectat date
pentru o defalcare regională a investi-
țiilor publice (formarea brută de capital
fix) realizate de administrațiile regi-
onale și locale, nu și de administrația
centrală, în cazul Spaniei (Harta 8.1).
Cifrele arată că investițiile publice re- 0 75 km
alizate de aceste două niveluri ale ad- Harta 8.2 Formarea brută de capital fix a administrației centrale din Polonia,
media 2016-2018
ministrației variază semnificativ de la o Sursa: Proiectul-pilot Eurostat privind investițiile publice regionale
REGIOgis
regiune la alta. Acestea au fost cele mai și datele Eurostat (nama_10r_2gdp). © EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative
scăzute (echivalentul a 0,7 % din PIB)

în regiunea capitalei Madrid și cele mai ridicate în variat între 6,8 % din PIB în regiunea Warmińsko-ma-
regiunea mai puțin dezvoltată Extremadura (2,4 %). zurskie din nord-est și 3,2 % în regiunea capitalei,
Regiunile de tranziție din nord-estul Spaniei au tins să Warszawski stołeczny. În general, investițiile publice,
aibă niveluri relativ ridicate ale investițiilor, în timp ce ca pondere din PIB, au fost semnificativ mai ridicate
unele dintre regiunile mai puțin dezvoltate din centrul în regiunile mai puțin dezvoltate decât în cele mai
și din sudul țării au înregistrat valori sub medie. dezvoltate, însă cu unele nuanțe; de exemplu, regi-
În cazul Poloniei (Harta 8.2), este disponibilă o de- unile mai puțin dezvoltate din sud-estul Poloniei au
falcare regională a investițiilor publice realizate de beneficiat de mai puține investiții publice decât regi-
toate nivelurile administrației. Investițiile publice au unile comparativ mai avansate din nord-vest.
Figura 8.17 Indicatorul autoguvernării regionale, 1990, 2000, 2010 și 2018
1990 2000 2010 2018

16
14
12
Indicator 0-18
10
4
259
2
AT
EL
HU
HR
ES
CY
FI
CZ
FR
NL
IT
EU-23
Cu coeziune
BG
DK
SK
RO
SE
BE
DE
LT
SI
LV
Fără coeziune
PT
PL
MT, IE, LU și EE: nu există regiuni definite în concordanță cu indicele autorității regionale (RAI);
primul an este 1991 pentru BG și RO, 1993 pentru HR, 1995 pentru LT și 1996 pentru SK.
Sursa: calculele DG REGIO pe baza punctajelor RAI v.3.1 pentru cea mai înaltă autoritate regională dintr-un stat
membru (https://garymarks.web.unc.edu/data/regional-authority-2/).
iar celălalt pentru autoritățile locale, acoperă cinci lul de autonomie regională a crescut, în medie, în
dimensiuni: autonomia instituțională; autonomia ultimele trei decenii, cea mai însemnată creștere
în materie de politici; autonomia fiscală; autono- înregistrându-se între 1990 și 2000.
mia în materie de împrumuturi; autonomia în ma-
terie de reprezentare și organizare11. Un indicator Între 1990 și 2018, indicatorul a crescut în 14 sta-
specific pentru regiunile metropolitane este calcu- te membre, în Lituania, Slovacia și Grecia înregis-
lat separat (a se vedea Caseta 8.5). trând o oarecare scădere în ultimul deceniu, după
creșterea anterioară. Indicatorul a rămas, în linii
În cele 23 de state membre ale UE cu regiuni de- mari, neschimbat în cinci state membre (în Cipru,
finite în concordanță cu indicatorul autoguvernării Portugalia și Letonia la niveluri relativ scăzute, iar
regionale (a se vedea nota la Figura 8.17), nive- în Franța și Germania la niveluri ridicate) și a scă-
zut în celelalte patru state membre rămase, într-o
11 Autonomia instituțională este măsura în care o autoritate regională măsură mai mică în Suedia, Austria și Ungaria, în-
sau locală este, în mod formal, autonomă față nivelurile superioa-
re de guvernământ; autonomia în materie de politici se referă la tre 2000 și 2010, și mai pronunțat în Danemarca.
gama de politici (sau funcții) de care răspund autoritățile regionale
sau locale; autonomia fiscală este măsura în care acestea pot per-
Statele membre cu cel mai înalt grad de autono-
cepe taxe și impozite, în mod independent; autonomia în materie de
împrumuturi se referă la măsura în care acestea se pot împrumuta; mie regională au fost statele federale (Austria,
reprezentarea se referă la măsura în care regiunile au organe legis- Belgia și Germania), alături de Spania și Italia, sta-
lative și executive independente, iar autonomia în materie de orga-
nizare, în cazul autorităților locale, este măsura în care acestea sunt
te puternic descentralizate (toate având un punc-
libere să decidă cu privire la propriul sistem organizatoric și electoral. taj de 14 sau 15 din 18 pentru acest indicator).
Pentru fiecare indicator, sunt prezumate valori între 0 și 18.
Caseta 8.5 Autoritatea în privința autoguvernării în regiunile metropolitane

Indicatorul autoguvernării regionale, care măsoară Pe lângă exemplele de regiuni metropolitane de
autoritatea exercitată de o administrație regională lungă durată din Austria, Belgia, Franța și Germa-
asupra celor care locuiesc în regiunea respectivă, nia, există și unele care nu au avut o viață prea
este calculat separat pentru regiunile metropolitane lungă. De exemplu, Autoritatea Copenhagăi extin-
din UE. Astfel, se poate înțelege mai bine arhitectura se (Hovedstadens Udviklingsråd) din Danemarca
guvernării pe mai multe niveluri din statele membre (2000-2006), regiunile „plusregio” din Țările de
ale UE, pe lângă categoriile convenționale de auto- Jos (2006-2015) și uniunea celor 11 municipalități
rități regionale și locale descrise deja în cadrul pre- care au alcătuit regiunea capitalei Warsawa (miasta
zentei secțiuni. stołecznego Warszawy) din Polonia (1994-2002) au
fost toate desființate, deși în unele cazuri (de exem-
În sensul calculării indicatorului autoguvernării, o
plu, în Warsawa), municipalitățile în cauză au fost
regiune metropolitană este definită ca o jurisdic-
contopite ulterior. Acest lucru ilustrează soliditatea
ție contiguă cu scop general, care combină un oraș
diferită a angajamentului politic în privința unor ast-
mare (sau o serie de orașe mari) cu municipalitățile
fel de entități și modul în care se poate schimba
învecinate, pentru abordarea unor chestiuni gene-
cu timpul. Deși o serie de regiuni metropolitane au
rate de „conurbanizare” (și anume, de faptul că mai
fost desființate cu totul, în unele cazuri, acestea au
multe orașe mici tind să se contopească cu subur-
fost înlocuite cu diferite entități și forme de coope-
biile unui oraș central mare pentru a forma o zonă
rare între autoritățile locale, cum este cazul regiunii
urbană extinsă). O regiune este considerată metro-
metropolitane a Barcelonei (Área Metropolitana de
politană dacă îndeplinește următoarele criterii: (i)
Barcelona), care a înlocuit fosta Entitad Municipal
există între nivelul local de guvernământ și nivelul
Metropolitana de Barcelona, cu o autonomie sporită.
național; (ii) are o populație de cel puțin 150 000 de
locuitori și (iii) jurisdicția este stipulată de lege1. A se Regiunile metropolitane instituite cel mai recent
260
reține că această definiție diferă de cea utilizată de sunt Zaragoza din Spania, în 2018, categoria ora-
Eurostat pentru regiunile metropolitane2. șelor metropolitane („città metropolitana”) din Italia,
în 2015, categoriile „city” și „city and county counci-
Indicatorul prezentat în Figura 8.18 este o măsură
ls” din Irlanda, în 2014, și categoria „métropole” din
agregată a punctajelor obținute de autoritățile regi-
Franța, în 2010.
unilor metropolitane în ceea ce privește următoa-
rele aspecte: profunzimea instituțională, sfera po- În ceea ce privește gradul de autonomie adminis-
liticilor, autonomia fiscală, autonomia în materie de trativă, astfel cum este măsurat de indicatorul au-
împrumuturi și reprezentarea. toguvernării, nu există, în general, o variație sem-
nificativă, în decursul timpului, în cazul entităților
Numărul regiunilor metropolitane individuale (de
individuale, odată ce acestea au fost instituite. To-
exemplu, regiunea capitalei Wien din Austria) și al
tuși, s-ar părea că a existat o oarecare creștere a
categoriilor regionale metropolitane (de exemplu,
gradului de autonomie în Région de Bruxelles-Ca-
Stadtstaaten din Germania, care include orașele Ber-
pitale / Brussel Hoofdstedelijk Gewest din Belgia,
lin, Bremen și Hamburg) a crescut în decursul timpu-
în cele două zone metropolitane din Portugalia, în
lui. În 1990, existau numai 12 astfel de entități admi-
comunitățile urbane („communautés urbaines”) din
nistrative într-un număr de doar cinci state membre
Franța și în regiunea Grad Zagreb din Croația. Sin-
(Austria, Belgia, Germania, Franța și Ungaria), în timp
gurul caz în care s-a înregistrat o scădere conside-
ce, în 2018, cel mai recent an pentru care sunt dis-
rabilă a gradului de autonomie este cel al județelor
ponibile date, existau 23 de astfel de entități într-un
urbane (Megyei jogú városok) din Ungaria.
număr de 15 state membre, cuprinzând: (i) regiunile
capitalelor din Austria, Belgia, Germania, Croația, Ce- În 2018, cele mai mari punctaje ale indicatorul auto-
hia, Franța, Portugalia, România, Slovacia și Slovenia; guvernării au fost în regiunile metropolitane situate
(ii) zone metropolitane întinse din Germania, Spania, în statele federale ale Germaniei (orașele-stat Berlin,
Italia și Portugalia și (iii) categorii regionale incluzând Bremen și Hamburg având un punctaj de 15 din 18,
fiecare mai multe orașe mari individuale din Germa- în concordanță cu punctajele regiunilor convenționa-
nia, Franța, Ungaria, Irlanda și Polonia. Creșterea nu- le), în Austria (Viena având un punctaj de 14, din nou
mărului acestora a avut loc, în principal, între 1990 și similar cu cel al regiunilor convenționale) și în Belgia
2000, când au fost introduse regiunile metropolitane (Bruxelles având un punctaj de 13, ușor mai scăzut
într-o serie de state membre din estul și din sudul UE. decât media regiunilor convenționale). Următoarele
cele mai mari punctaje s-au înregistrat în regiunile
1 Hooghe et al. (editori) (2016). capitalelor din Croația, Franța și Slovacia (în toate,
2 A se vedea Capitolul 2 din prezentul raport.
punctajele au fost mai mari decât cele ale regiunilor Gradul de autonomie a regiunilor metropolitane
convenționale din statele membre respective). Pe de comparativ cu regiunile convenționale este deosebit
altă parte, asocierea de orașe și districte din regiunea de ridicat în Slovenia și Portugalia, unde primele au
germană Ruhr a avut un punctaj de doar 6 din 18, în avut punctaje cu aproape 7 puncte mai mari decât
ceea ce privește gradul de autonomie, iar cele două cele din urmă, care au punctaje relativ scăzute. To-
zone metropolitane portugheze, Lisabona și Porto, au tuși, în unele cazuri, regiunile metropolitane au un
avut un punctaj doar ușor mai mare (8 din 18), în grad de autonomie mai scăzut decât cele conven-
timp ce majoritatea celorlalte regiuni metropolitane ționale, cum se întâmplă în Italia, Spania și, parțial,
au avut punctaje de 9 sau de 10. în Germania.
Figura 8.18 Indicatorul autoguvernării pentru regiunile metropolitane, 1990, 2000, 2010
și 2018
1990 2000 2010 2018
16
14
12
Indicator (0-18)
10
4
261
2
0
RO (București)
FR (Ville de Paris)
HU (Megyei jogú városok)

HR (Grad Zagreb)
PL (Miasto na prawach powiatu)

SK (Hlavného mesta Bratislavy)
ES (Zaragoza)
DK (Hovedstadens Udviklingsråd)
DE (Stadtstaaten: Berlin, Bremen, Hamburg)
IE (City and City and County councils)
FI (Pääkaupunkiseudun yhteistyövaltuuskunta)
NL (Plusregios/Stadsregios)
BE (Brussels Gewest/Bruxelles-Région)
CZ (Hlavního města Prahy)
ES (Entitad Municipal Metropolitana de Barcelona)

DE (Kreisfreie)
IT (Città metropolitana)
SI (Mestne občine Ljubljana)
DK (Frederiksberg)
ES (Palma de Mallorca)
AT (Wien)
FR (Métropoles)
ES (Área Metropolitana de Barcelona)

PT (Área Metropolitana de Lisboa)
PT (Área Metropolitana do Porto)
PL (Miasta stołecznego Warszawy)

ES (Barcelona)
FR (Communautés urbaines)
DE (Regionalverband Ruhr)
DK (København)
SE (Städer)
Sursa: calculele DG REGIO pe baza punctajelor RAI v.3.1 pentru regiunile metropolitane
(https://garymarks.web.unc.edu/data/regional-authority-2/).
La capătul opus, s-au situat statele membre unita- – reflectând, într-o oarecare măsură, dimensiunea
re, și anume Cipru, Portugalia, Bulgaria, Lituania și lor, în general, mai mică – au, în medie, un nivel
Slovenia (cu un punctaj de doar 1 sau 2 din 18), în al autonomiei regionale mult mai scăzut decât ță-
timp ce Letonia a înregistrat un nivel ușor mai ri- rile neincluse în obiectivul de coeziune (punctajul
dicat al autonomiei regionale (cu un punctaj de 4). mediu al primelor a fost de 6 din 18 în 2018, față
de 11,5 în cazul acestora din urmă). Diferența s-a
Descentralizarea ajută la sprijinirea politicilor loca- atenuat între 1990 și 2010, însă a crescut ușor
lizate integrate, care sunt deosebit de importante ulterior, până în 2018.
în statele membre mari cu disparități interne sem-
nificative. Țările incluse în obiectivul de coeziune
Figura 8.19 Mărimea populației în cadrul autorităților regionale și indicatorul autoguvernării

regionale, 2018-2019
Populația medie – în milioane (axa din stânga) Autoguvernarea regională 2018 (axa din dreapta)
6 18
5 15
4 12
3 9
2 6
1 3
0 0
DE IT AT BE ES SE FR NL HR CZ HU RO EL PL SK DK FI LV BG LT SI PT CY
Sursa: calculele DG REGIO pe baza punctajelor RAI v.3.1 pentru cel mai înalt nivel de autoritate
regională dintr-un stat membru (https://garymarks.web.unc.edu/data/regional-authority-2/).
Figura 8.20 Indicatorul autoguvernării locale, 1990, 2000, 2010 și 2020

262
1990 2000 2010 2020
18
16
14
Indicator (0-18)
12
10
8
6
4
2
0
AT
HU
EE
EL
ES
HR
NL
CZ
EU-27
CY
IE
IT
FR
FI
Cu coeziune
RO
BG
BE
SK
DE
DK
SE
SI
LV
LU
LT
Fără coeziune
PT
PL
MT
Sursa: calculele DG REGIO pe baza LAI 2.0.
Raportând punctajele autoguvernării regionale la Statele membre nord-vestice și sudice tind să aibă
mărimea populației, se observă că statele membre regiuni mari (2,1 milioane de locuitori, în medie,
cu regiuni mai mari, în medie, tind să aibă un nivel în primele; 1,6 milioane de locuitori în acestea din
mai ridicat al autonomiei regionale (Figura 8.19). urmă) cu un nivel relativ ridicat de autonomie ad-
Șapte dintre cele opt state membre cu un punc- ministrativă (cu un punctaj mediu de 11 în state-
taj al autoguvernării regionale peste 10 au regiuni le membre nord-vestice și de 8 în cele sudice). În
cu populații medii de peste un milion de locuitori. schimb, statele membre estice tind să aibă regiuni
În schimb, șase dintre cele șapte state membre cu mai mici (0,6 milioane de locuitori, în medie) cu o
cele mai mici punctaje ale autoguvernării regiona- autonomie administrativă moderată sau scăzută
le (sub 6) au regiuni cu o populație medie mai mică (cu un punctaj mediu de 6, toate având un punctaj
de 400 000 de locuitori. sub 10).
Figura 8.21 Municipalitățile în funcție de clasa de mărime a populației, 2018
sub 2 000 de locuitori între 2 000 și 4 999 de locuitori între 5 000 și 19 999 de locuitori peste 20 000 de locuitori
100
% din numărul total al municipalităților
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
HU
AT
EL
EE
HR
ES
IE
NL
CY
FR
CZ
EU-27
FI
IT
Cu coeziune
DK
SE
BG
RO
SK
LT
BE
LV
SI
DE
LU
Fără coeziune
PT
PL
MT
Datele se pot referi la ani anteriori pentru unele state membre (pe baza celui mai recent recensământ disponibil);
valorile agregate sunt medii neponderate ale valorilor statelor membre.
Sursa: OCDE (2018), Key Data on Local and Regional Governments in the European Union (broșură), OCDE, Paris;
disponibilă la www.oecd.org/regional/regional-policy.
În ceea ce privește autoguvernarea locală, indi- Totuși, în cinci dintre cele 16 state membre în
catorul arată că gradul de autonomie de la acest care a crescut în decursul perioadei menționate,
nivel a crescut constant, în medie, în UE, chiar a înregistrat o scădere în cei zece ani ai perioadei 263
dacă moderat, între 1990 și 2020 (Figura 8.20). 2010-2020, îndeosebi în Italia, Bulgaria, România,
S-a înregistrat o creștere în majoritatea statelor Estonia și Belgia.
membre (în 16 dintre cele 27). Gradul de auto-
nomie locală a rămas, în linii mari, neschimbat în Statele membre nordice au cel mai înalt grad de
Cipru, Grecia, Luxemburg, Austria și Țările de Jos, autonomie locală, Suedia, Finlanda și Danemarca
scăzând ușor în Danemarca, Polonia și Slovenia având un punctaj de peste 14 din 18 în 2020, ur-
și mai pronunțat în Ungaria, Spania și Germania. mate de Germania (cu un punctaj de 14). La capătul
Figura 8.22 Punctajele indicatorului autoguvernării regionale și locale, 2018/2020
Locală (2020) Regională (2018)

18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
AT
HU
HR
ES
EL
FI
CZ
NL
FR
IT
CY
EU-23
SE
DK
DE
SK
BE
BG
RO
Cu coeziune
LT
LV
SI
PL
PT
Fără coeziune
MT, IE, LU și EE nu au regiuni definite în concordanță cu RAI.

Sursa: calculele DG REGIO pe baza RAI v.3.1 și LAI 2.0.
opus, Cipru, Malta, Irlanda și Grecia au avut toate dovezile sugerează că, în ultimul deceniu, politica
un punctaj sub 9, iar Slovenia și România doar ușor de coeziune și-a adus o contribuție eficace la refa-
peste 9. Spre deosebire de nivelul de autonomie cerea și susținerea nivelurilor de investiții publice
regională, țările incluse în obiectivul de coeziune din UE, după scăderea înregistrată în urma Marii
sunt evaluate ca având un grad doar marginal mai Recesiuni din 2008-2009 și a crizei datoriilor su-
mare de autonomie locală comparativ cu țările verane din 2011.
neincluse în obiectivul de coeziune (cu un punctaj
mediu de 11,4 față de 11,2), o diferență care s-a Dovezile oferite de studiile de caz arată că statele
menținut din anul 2000. membre ale UE au mai multe politici mandatate
la nivel național și finanțate exclusiv din surse na-
Gradul de autonomie locală nu pare a fi corelat ționale pentru abordarea disparităților regionale.
cu mărimea unui stat membru, fiind relativ ridicat Cu toate acestea, politica de coeziune este, de de-
atât în statele membre mai mari, cât și în cele mai parte, principala sursă de finanțare a politicilor de
mici. Același lucru este valabil și în ceea ce priveș- dezvoltare regională. Deși au o sferă de aplicare
te mărimea autorităților locale din cadrul statelor teritorială, majoritatea măsurilor de politici națio-
membre (Figura 8.21). De exemplu, toate autori- nale tind să fie concepute și implementate de către
tățile din Irlanda se încadrează în cea mai mare administrațiile centrale, cu o implicare limitată a
clasă de mărime, însă au, în medie, o autonomie autorităților regionale, în timp ce politica de co-
mult mai mică decât autoritățile din Danemarca, eziune necesită un parteneriat cu administrațiile
care au, în medie, o mărime aproape egală. În ge- regionale și locale.
neral, autoritățile locale mai mici tind să dispună
de mai puține resurse și de un personal mai redus Fondurile publice destinate investițiilor, indiferent
decât autoritățile mai mari, ceea ce ar putea face că provin din surse europene sau naționale, sunt
264 ca investițiile pe care le realizează să necesite o importante pentru modelarea dezvoltării regiona-
cooperare cu autoritățile învecinate și/sau un spri- le, mai ales atunci când atrag și investiții priva-
jin mai mare pentru consolidarea capacităților. te. Politicile menite să îmbunătățească producti-
vitatea și să determine o reorientare a activității
În medie, autonomia locală tinde a fi mai mare economice de la sectoarele cu o valoare adăugată
decât autonomia regională (Figura 8.22). Este o scăzută la cele cu o valoare mai ridicată, cum ar fi
situație pe care o întâlnim atât în țările incluse investițiile în capitalul uman, în infrastructura de
în obiectivul de coeziune, cât și în cele neincluse transport și în îmbunătățirea guvernanței, par să
în obiectivul de coeziune. Totuși, autonomia regi- fie eficace în reducerea disparităților regionale.
onală este mult mai scăzută decât autonomia la
nivel local în țările incluse în obiectivul de coezi- Finanțele publice din statele membre ale UE s-au
une, reflectând natura relativ slabă a autorități- îmbunătățit constant după Marea Recesiune din
lor regionale. Autonomia locală este evaluată ca 2008-2009 până în 2019, însă izbucnirea pan-
fiind mai mare decât autonomia la nivel regional demiei de COVID-19 și încetinirea activității eco-
în 18 state membre, cu precădere în Portugalia, nomice în acest context au necesitat măsuri de
Bulgaria, Lituania și Finlanda, și doar într-o măsu- politici extraordinare, care au determinat o creș-
ră ușor mai mică în Slovenia și Danemarca. Cele tere a deficitului bugetar în 2020, în toate statele
cinci state membre în care autonomia regională membre.
este mai mare decât cea locală fie au un sistem de
guvernământ federal (Germania, Austria și Belgia), În momentul izbucnirii crizei generate de COVID-19,
fie sunt puternic descentralizate (Spania și Italia). investițiile publice din UE erau mai scăzute decât
înaintea crizei financiare din anii 2008-2009, în-
4. Concluzii deosebi în multe țări incluse în obiectivul de co-
eziune, stârnind îngrijorare în legătură cu conse-
Prin comparație cu investițiile publice de capital, cințele pe care nivelurile scăzute ale investițiilor
importanța politicii de coeziune pentru statele le-ar putea avea asupra convergenței economice
membre, mai ales pentru cel mai puțin dezvol- și asupra dezvoltării pe termen mai lung.
tate, a crescut semnificativ în ultima perioadă de
programare. Deși nu toate fondurile politicii de
coeziune merg către investițiile publice de capital,
Autoritățile subnaționale execută aproape o trei-

me din cheltuielile totale ale bugetului general în
cadrul UE, cu diferențe semnificative între statele
membre. Aceste diferențe s-au atenuat însă ușor
în decursul timpul, indicând o descentralizare în
creștere a responsabilităților, cel puțin în ceea ce
privește execuția cheltuielilor.
Autoritățile subnaționale întreprind o pondere în-

semnată a investițiilor publice din UE (circa 58 %
din investițiile publice totale din 2019), însă, din
nou, cu diferențe considerabile între statele mem-
bre. Atât autoritățile subnaționale din țările inclu-
se în obiectivul de coeziune, cât și cele din țările
neincluse în obiectivul de coeziune au executat
niveluri similare de investiții publice, raportate la
PIB, în perioada premergătoare crizei generate
de COVID-19, deși au existat diferențe însemnate
între statele membre, care reflectă diferențele în
ceea ce privește cadrele instituționale.
Indicatorii autonomiei regionale și locale în legă-

tură cu deciziile de cheltuieli și de investiții arată
că aceasta este semnificativ mai scăzută în țările 265
incluse în obiectivul de coeziune decât în cele ne-
incluse în obiectivul de coeziune. Deși diferența s-a
atenuat între 1990 și 2010, aceasta a avut, din
nou, o tendință de creștere în ultimul deceniu.
Seghedin (Ungaria) – Daniel Szucs/Shutterstock.com
Capitolul 9
Impactul politicii de coeziune

• Finanțarea în cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020 s-a ridicat, în medie, la
112 EUR pe persoană anual în UE, ajungând însă și la aproape 400 EUR anual, în unele dintre
regiunile cele mai puțin dezvoltate.
• Între 2014 și 2020, politica de coeziune a sprijinit peste 1,4 milioane de întreprinderi. Proiectele
selectate indică faptul că acest număr ar putea depăși 2 milioane până la sfârșitul perioadei
de programare.
• Evaluările arată că sprijinul acordat întreprinderilor a produs rezultate tangibile. În Cehia, de
exemplu, 90 % dintre întreprinderile sprijinite prin programul de „parteneriate pentru transferul
de cunoștințe” au introdus inovații în materie de produse sau procese.
• Până la sfârșitul anului 2020, 11,3 milioane de persoane beneficiaseră de măsurile de protecție
împotriva inundațiilor cofinanțate prin politica de coeziune în perioada 2014-2020. Odată cu
finalizarea tuturor proiectelor selectate, se estimează că, în total, 24 de milioane de persoane
vor ajunge să fie mai bine protejate.
• Grație politicii de coeziune, s-au instalat sau modernizat 1 544 de kilometri de șine de cale
ferată, între 2014 și sfârșitul anului 2020, la care se vor adăuga încă 3 500 de kilometri, până
în 2023, după ce vor fi finalizate toate proiectele selectate. 267
• Investițiile în construirea de noi drumuri și în modernizarea celor existente au sporit siguranța

rutieră și au redus numărul de accidente (acestea din urmă au scăzut, de exemplu, cu 54 %
în Poznań și cu 74 % în Lublin din Polonia), reducând totodată durata călătoriilor și poluarea
aerului din orașe.
• Între 2014 și 2020, programele politicii de coeziune au ajutat 45,5 milioane de participanți
să se integreze pe piața muncii și să beneficieze de educație și formare profesională, iar
5,4 milioane de oameni au fost ajutați să își găsească un loc de muncă.
• În decursul aceleiași perioade, amplasamentele de servicii de sănătate nou-construite sau
modernizate cu sprijinul FEDR, în principal din statele membre centrale și estice, au furnizat
servicii îmbunătățite unui număr de 53,3 milioane de persoane.
• Circa 15,2 milioane de metri pătrați de spații deschise au fost create sau reabilitate între 2014
și 2020, iar finalizarea proiectelor selectate va duce acest număr la 53,4 milioane.
• Se estimează că, până la sfârșitul anului 2023, investițiile finanțate prin politica de coeziune
în perioada 2014-2020 vor fi crescut PIB-ul în unele dintre regiunile cele mai puțin dezvoltate
din Europa cu până la 5 %.
• Simulările modelelor macroeconomice arată că, pe termen lung, toate regiunile UE beneficiază
de pe urma politicii de coeziune. Se estimează că fiecare 1 EUR cheltuit prin politica de coeziune
în perioada 2014-2020 va genera, la 15 ani de la încheierea perioadei, un câștig de 2,7 EUR,
sub forma unei creșteri suplimentare a PIB-ului UE.
Capitolul 9
Impactul politicii de coeziune
1. Introducere Între 2014 și 2020, investițiile finanțate prin cele

trei fonduri au vizat sprijinirea a 11 priorități gene-
Politica de coeziune este principală sursă de inves- rale sau obiective tematice:
tiții a UE pentru dezvoltarea economică și socială
a întregii Uniuni. Aceasta este finanțată prin trei • consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice
fonduri: Fondul european de dezvoltare regională și inovării (CDTI);
(FEDR), Fondul de coeziune (FC) și Fondul social • îmbunătățirea accesului la tehnologiile infor-
european (FSE). FEDR este cel mai mare dintre cele mației și comunicațiilor (TIC) și creșterea utili-
trei și este alocat regiunilor (la nivelul NUTS 2) în zării și a calității acestora;
baza PIB-ului lor pe cap de locuitor și a altor indi-
catori, cum ar fi rata șomajului. Regiunile mai puțin • îmbunătățirea competitivității IMM-urilor;
dezvoltate (definite ca regiunile cu un PIB pe cap
de locuitor sub 75 % din media UE) beneficiază • sprijinirea tranziției către o economie cu emisii
de cele mai multe alocări, regiunile de tranziție scăzute de carbon;
(cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % și 90 %1 • promovarea adaptării la schimbările climatice,
din media UE) beneficiază de următorul cel mai a prevenirii și a gestionării riscurilor;
mare cuantum al alocărilor, iar regiunile mai dez-
voltate – restul – primesc cele mai puține alocări • conservarea și protecția mediului și promova-
268 (Harta 9.1). În plus, o parte din finanțarea FEDR rea utilizării eficiente a resurselor;
merge către cooperarea europeană transfrontali-
eră (Interreg), oferind sprijin regiunilor frontaliere, • promovarea sistemelor de transport durabile și
zonelor întinse din UE care acoperă mai multe sta- eliminarea blocajelor din cadrul infrastructuri-
te membre, cum ar fi regiunea Dunării sau regi- lor rețelelor majore;
unea Mării Baltice, precum și regiunilor din state • promovarea sustenabilității și calității locuri-
membre diferite care adoptă o abordare comună lor de muncă și sprijinirea mobilității forței de
pentru soluționarea unor chestiuni comune. muncă;
FC, care este alocat la nivel național, se adresează • promovarea incluziunii sociale, combaterea să-
numai statelor membre cu un venit național brut răciei și a oricărei forme de discriminare;
(VNB) sub 90 % din media UE și se limitează la
• investițiile în educație, formare și formare pro-
finanțarea investițiilor în transporturi, infrastructu-
fesională pentru competențe și învățare pe tot
ra de mediu și energie. Și FSE, principala sursă de
parcursul vieții;
finanțare a investițiilor în oameni, este alocat sta-
telor membre tot la nivel național, ținând seama • consolidarea capacității instituționale a au-
de populația acestora, rata șomajului și nivelurile torităților publice și o administrație publică
de educație. Acesta a fost completat, în perioada eficientă.
2014-2020, de Inițiativa privind ocuparea forței
de muncă în rândul tinerilor (YEI), care și-a propus FEDR s-a concentrat pe primele șapte obiective,
să sprijine tinerii cu vârsta sub 25 de ani care nu însă a finanțat și investițiile în infrastructură pen-
sunt încadrați profesional, nu urmează niciun pro- tru celelalte patru obiective. Primele patru obiecti-
gram educațional sau de formare (NEET) și trăiesc ve au reprezentat între 50 % și 80 % din totalul
în regiuni în care șomajul în rândul tinerilor era de cheltuielilor FEDR, în funcție de nivelul de dezvolta-
peste 25 % în 2012. re regională (au existat mai multe alocări aferente
acestor obiective în regiunile mai dezvoltate). FSE
s-a concentrat pe finanțarea cheltuielilor de la ul-
1 Pentru perioada de programare 2021-2027, regiunile de tranziție
timele patru obiective, deși a sprijinit și cheltuie-
sunt cele cu un PIB pe cap de locuitor între 75 % și 100 % din lile (curente) aferente celorlalte șapte. Izbucnirea
media UE. pandemiei de COVID-19 a fost însă urmată rapid
Capitolul 9: Impactul politicii de coeziune
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
269
REGIOgis
Harta 9.1 Categorii de regiuni pentru politica de coeziune (FEDR și FSE), 2014-2020
Regiuni mai puțin dezvoltate

Regiuni de tranziție
Regiuni mai dezvoltate
Sursa: DG REGIO.
0 500 km

Figura 9.1 Finanțarea pe cap de locuitor în cadrul politicii de coeziune, în funcție de tipul
de regiune, 2014-2020
Mai puțin dezvoltate Regiuni de tranziție Mai dezvoltate

400
Medii anuale în EUR, la prețurile actuale
350
300
250
200
150
100
50
0
HU SK EE PT CZ PL ES LT EL LV HR FR SI IT RO BG MT CY DE BE AT IE FI SE DK LU NL EU-
27
Finanțarea în cadrul politicii de coeziune include FEDR, FC, FSE și YEI. Se presupune că finanțarea din Fondul de coeziune este
alocată uniform între statele membre, raportat la populație. Același lucru este valabil și în cazul finanțării pentru YEI și cooperarea
europeană transnațională din cadrul FEDR. Finanțarea pentru cooperarea interregională în contextul acesteia din urmă este exclusă
din cifrele prezentate. Aceasta a avut o valoare extrem de mică, reprezentând, în medie, mult mai puțin de 1 EUR pe persoană.
Țările sunt ierarhizate după finanțarea alocată regiunilor mai puțin dezvoltate, raportată la populația lor, iar apoi după finanțarea
pe cap de locuitor alocată regiunilor de tranziție și celor mai dezvoltate, în funcție de care dintre acestea are o valoare mai mare.
Este exclusă finanțarea destinată regiunilor ultraperiferice, cu relevanță pentru Spania, Franța și Portugalia, la fel și finanțarea
destinată regiunilor nordice slab populate, cu relevanță pentru Finlanda și Suedia. În fiecare dintre aceste cazuri, finanțarea s-a
270 ridicat la 33,6 EUR pe persoană care locuiește în aceste regiuni.
Sursa: calculele DG REGIO.
de două inițiative pentru investiții ale Comisiei ca În partea a doua, este examinat impactul finanță-
reacție la coronavirus (CRII și CRII+), care le-au rii în decursul perioadei asupra PIB-ului din regi-
permis guvernelor o flexibilitate substanțială în unile UE, folosind un model macroeconomic, care
redirecționarea fondurilor necheltuite din politica încearcă să cuprindă efectele integrale mai ample,
de coeziune către finanțarea cheltuielilor legate atât directe, cât și indirecte.
de pandemie, cum ar fi echipamentele medicale și
sprijinirea locurilor de muncă și a întreprinderilor Prezentul capitol include și o serie de casete re-
afectate de restricțiile instituite, în vederea limită- feritoare la alte inițiative și politici ale UE, care
rii răspândirii virusului. intră în sfera apropiată politicii de coeziune, înde-
osebi ajutoarele de stat regionale, Orizont 2020,
Capitolul de față este împărțit în două părți. În pri- Fondul pentru o tranziție justă (FTJ), politica agri-
ma parte, prezintă monitorizarea și dovezile eva- colă comună și Mecanismul pentru interconectarea
luărilor cu privire la rezultatele finanțării în cadrul Europei (MIE).
politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020,
examinând alocarea fondurilor între obiectivele 2. Monitorizarea și
generale de investiții, progresele înregistrate în dovezile evaluărilor
cheltuirea fondurilor alocate, realizările și rezul-
tatele de până acum și constatările evaluărilor UE a alocat politicii de coeziune circa 355 miliar-
efectuate până în prezent de către statele mem- de EUR pentru perioada 2014-2020, iar finanțarea
bre. Trebuie menționat că cheltuielile finanțate în națională a crescut această sumă la 482 miliarde
cadrul celor 11 obiective tematice menționate mai EUR. Per ansamblu, fondurile UE alocate politicii
sus sunt reorganizate în cadrul celor cinci obiec- de coeziune în decursul acestei perioade s-au ri-
tive de politică (OP) pentru 2021-2027, pentru a dicat la o medie anuală de 112 EUR pe persoa-
permite compararea directă a fondurilor alocate în nă, în cele 27 de state membre. Media a variat
decursul celor două perioade2. însă semnificativ între regiunile din UE, dar și între
2 Rapoartele Comisiei Europene (2021l) referitoare la implementa-

re, în baza celor 11 obiective tematice stabilite pentru fondurile
ESI în perioada 2014-2020.
statele membre. Media

Figura 9.2 Bugetul politicii de coeziune a UE (2014-2020) pentru
pe cap de locuitor a fost
fiecare obiectiv major
cea mai mare în regiunile
mai puțin dezvoltate din
4,2 %
Ungaria și Slovacia – cir-
ca 390 EUR – și a fost de
puțin sub 380 EUR atât în 27,0 % O Europă mai inteligentă
Estonia, cât și în regiunile
mai puțin dezvoltate din O Europă mai verde
31,3 %
Portugalia (Figura 9.1). O Europă mai conectată
Pe de altă parte, a fost O Europă mai socială
de sub 200 EUR în Italia Altele
și de circa 150 EUR în
România și Bulgaria.
19,4 %
Finanțarea pe persoană
în regiunile de tranziție a
18,1 %
fost de circa jumătate sau
mai puțin de jumătate
din media regiunilor mai
puțin dezvoltate în majo-
ritatea statelor membre, Alocările UE din Sume % din Finanțarea % din
perioada 2014-2020 planificate bugetul UE cheltuită finanțarea
variind totodată și între
corelate cu obiectivele ale UE total de (milioane EUR) UE la 271
statele membre, în func- de politică (OP) pentru (milioane EUR) coeziune la 31.12.2020 31.12.2020
ție de nivelul PIB-ului lor 2021-2027 la 31.12.2020
pe cap de locuitor. Din OP1 O Europă 95 903,2 27,0 % 51 549,5 53,8 %
nou, finanțarea alocată mai inteligentă
regiunilor mai dezvoltate OP2 O Europă mai verde 68 662,0 19,4 % 29 158,0 42,5 %
a fost mai mică, însă re- OP3 O Europă 64 106,8 18,1 % 36 871,1 57,5 %
lativ însemnată în raport mai conectată
cu populația din regiuni- OP4 O Europă 111 115,8 31,3 % 59 598,1 53,6 %
le în cauză din Slovacia, mai socială
Polonia și Slovenia, ceea Altele 14 992,3 4% 7 228,5 48,2 %
ce se datorează, în par- Total politica 354 780,0 100,0 % 184 405,2 52,0 %
de coeziune
te, sumelor primite din
Din care: OP5 31 000,0 12 000,0 39,0 %
FC, care se presupune că
O Europă mai
sunt aceleași pe persoa- aproape de cetățeni
nă atât în aceste regiuni, Finanțarea alocată celor 11 obiective tematice din perioada 2014-2020 este corelată prin
cât și în cele mai puțin aproximație cu cele cinci obiective de politică pentru 2021-2027. Obiectivul „o Europă mai
dezvoltate. La fel ca în aproape de cetățeni” acoperă o serie de măsuri teritoriale integrate incluse la diverse
obiective tematice, iar finanțarea aferentă poate fi estimată doar cu aproximație.
cazul finanțării destina- Sursa: Datele deschise cu privire la coeziune – https://cohesiondata.ec.europa.eu/d/aesb-873i.
te regiunilor de tranziție,
cuantumurile au variat
semnificativ între statele membre, reflectând nive- „o Europă mai verde” și „o Europă mai conectată”
lurile lor relative de prosperitate. (Figura 9.2).
În ceea ce privește tipurile de investiții finanțate, Monitorizarea cheltuielilor în cadrul politicii de co-
aproape o treime din fondurile UE au mers către eziune a fost consolidată semnificativ în perioada
obiectivul „o Europă mai socială”, ca sprijin pentru 2014-2020, comparativ cu perioada anterioară
măsurile de incluziune, puțin peste un sfert către (2007-2013). Sunt disponibile date financiare mai
obiectivul „o Europă mai inteligentă”, ca sprijin detaliate și mai structurate de trei ori pe an, alături
pentru investițiile în C&D, inovare și competitivi- de un set mai cuprinzător de indicatori de realizare
tate, iar puțin sub 20 % au mers către obiectivele comuni pentru sprijinul oferit prin FEDR, FSE și FC
și de un set de indicatori de rezultat comuni pen- ilor finanțate prin aceste instrumente este încă
tru sprijinul furnizat prin FSE, care arată realizările într-o fază incipientă6.
directe ale cheltuielilor. Transparența și răspunde-
rea au fost și ele îmbunătățite prin publicarea pe- (Comisia prezintă instituțiilor UE rapoarte anuale
riodică a datelor de monitorizare pe platforma de referitoare la implementarea programelor politicii
date de deschise cu privire la fondurile ESI3. de coeziune din perioada 2014-2020, în temeiul
articolului 53 din Regulamentul privind dispozițiile
Atunci când se interpretează datele financiare și comune. Raportul pentru 2021, adoptat în decem-
indicatori comuni, este important să se țină seama brie 2021, și rapoartele anterioare sunt disponibile
de următoarele aspecte: online7.)
• Cheltuielile finanțate de fondurile pentru peri- În timp ce datele financiare și indicatorii de reali-
oada 2014-2020 pot continua până la sfâr- zare și de rezultat comuni folosiți pentru monito-
șitul anului 2023, astfel că, în multe cazuri, rizarea cheltuielilor acoperă întreaga UE, dovezi-
proiectele sau măsurile la care se referă va- le evaluărilor pentru perioada 2014-2020 provin
lorile indicatorilor erau încă în desfășurare la până acum din evaluările comandate de autorită-
sfârșitul anului 2020, ceea ce înseamnă că țile de management naționale și regionale din sta-
rezultatele disponibile până acum oferă o ima- tele membre. Prin urmare, aceste dovezi se referă
gine incompletă a tuturor realizărilor aferente la măsurile sau proiectele întreprinse în statele
programelor sau măsurilor în cauză. membre sau în regiunile individuale ori, în cazul
programelor Interreg, în două sau mai multe state
• Multe dintre cheltuielile FEDR și FC vizează membre.
proiecte de infrastructură și măsuri – cum ar
272 fi sprijinul oferit pentru CDTI – ale căror efecte De aceea, dovezile sunt inevitabil specifice state-
depline se vor vedea în timp, nu imediat. Prin lor membre sau regiunilor în cauză și nu se poate
urmare, indicatorii de realizare și de rezultat, presupune că se aplică neapărat și în alte cazuri.
precum și evaluările desfășurate până în pre- Cu toate acestea, în multe situații, multe dintre
zent tind să subestimeze efectele cheltuielilor aceleași constatări cu privire la efectele măsurilor
întreprinse până acum, în multe cazuri într-o sprijinite reies din evaluările desfășurate în con-
măsură considerabilă. texte diferite, astfel că este rezonabil să se consi-
dere că au o aplicabilitate mai generală8.
• Accentul aici este pe prioritățile strategice pe
termen lung stabilite înainte de punerea în apli- În continuare, sunt analizate cheltuielile aferente
care a răspunsului la pandemia de COVID-19 fiecărui obiectiv de politică (OP), examinându-se,
din 2020 și 2021, în cadrul inițiativelor pen- în fiecare caz:
tru investiții ca reacție la coronavirus (CRII și
CRII+). Motivul principal îl reprezintă faptul că • măsura în care au fost cheltuite până acum
încă nu sunt disponibile informații complete în fondurile disponibile pentru perioada 2014-
legătură cu reprogramarea implicată4. 2020, pe ce au fost cheltuite și rezultatele
imediate în baza indicatorilor comuni (în cazul
• Prezentarea generală de aici nu acoperă cele acestora, datele sunt raportate anual pentru
50 miliarde EUR pentru „Next Generation EU” / programele naționale și regionale);
REACT-EU5, pe care UE le-a pus la dispoziție în
decursul anului 2021. Implementarea investiți- • dovezile tipice din evaluările efectuate până
acum în statele membre, cu privire la efectele
3 Explorați programele din perioada 2014-2020 folosind datele cheltuielilor respective asupra OP-urilor.
deschise disponibile aici: https://cohesiondata.ec.europa.eu.
4 Reprogramarea decisă până în prezent în contextul COVID-19 6 Alocările decise ale REACT-EU pot fi urmărite în detaliu în tabloul
este prezentată în detaliu în tabloul de bord al politicii de coezi- de bord al REACT-EU (https://cohesiondata.ec.europa.eu/stories/s/
une în contextul coronavirusului (https://cohesiondata.ec.europa. REACT-EU-Fostering-crisis-repair-and-resilience/26d9-dqzy).
eu/stories/s/CORONAVIRUS-DASHBOARD-COHESION-POLICY- 7 https://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/how/
RESPONSE/4e2z-pw8r). A se vedea Comisia Europeană (2021l) stages-step-by-step/strategic-report
pentru o primă evaluare a implementării inițiale a măsurilor din 8 Trebuie menționat că o evaluare completă ex post, la nivelul în-
CRII/CRII+. tregii UE, a programelor din perioada 2014-2020 va fi efectuată
5 Asistența de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei. de către Comisie până la sfârșitul anului 2024.
Caseta 9.1 Politica de coeziune în fața crizei generate de COVID-19:

un răspuns rapid, flexibil și eficace
În contextul crizei socioeconomice cauzate de pan- această posibilitate, accelerând absorbția fondurilor
demia de COVID-19, politica de coeziune s-a aflat prin punerea la dispoziție a unor sume suplimentare
în prima linie a răspunsului UE, abordând îndeosebi în valoare de 12,6 miliarde EUR.
cele două efecte principale imediate ale acestui șoc
Procesul de redresare a fost consolidat și mai mult
fără precedent: (a) presiunea majoră asupra secto-
prin introducerea inițiativei REACT-EU, prima de
rului sănătății și (b) riscurile substanțiale de lichidi-
acest fel care a mobilizat resurse în cadrul instru-
tate pentru mediul de afaceri, mai ales pentru micile
mentului „Next Generation EU”. Grație ratei sale ridi-
afaceri, care au fost forțate să își înceteze activita-
cate de prefinanțare, statele membre au putut deja
tea, în joc aflându-se milioane de locuri de muncă,
să înceapă să lucreze la noi proiecte menite să ajute
precum și o pierdere ireversibilă de competențe și
instituțiile medicale, proprietarii de afaceri, angajații
capacități.
și persoanele vulnerabile. Această injectare de fon-
Instituțiile europene au adoptat, în timp record, două duri europene va permite reluarea proiectelor care
noi acte legislative – cele două inițiative CRII – prin au fost anterior oprite în favoarea nevoilor urgente.
care au extins eligibilitatea pentru fondurile politicii De asemenea, s-a acordat o atenție specială priori-
de coeziune și au sporit flexibilitatea oferită autori- tăților verzi și digitale, care sunt esențiale pentru o
tăților de programare. Până la sfârșitul anului 2020, redresare inteligentă, durabilă și rezilientă, în con-
s-au realocat peste 20 miliarde EUR pentru asigura- cordanță cu agenda politică mai largă a UE.
rea unor echipamente individuale de protecție vitale,
Resursele REACT-EU sunt astfel concepute încât să
ventilatoare și ambulanțe. Și întreprinderile au putut
vizeze zonele geografice și orașele cele mai afectate
beneficia de granturi de urgență și împrumuturi cu
de pandemia de COVID-19, fără a mai fi necesară
o rată scăzută a dobânzii, ceea ce le-a permis să se 273
defalcarea pe categorii de regiuni, sporind astfel rit-
mențină pe linia de plutire în perioadele cu restricții
mul și eficacitatea procesului de redresare.
de deplasare. S-au institut noi măsuri pentru ocupa-
rea forței de muncă, îndeosebi scheme de reducere Lecțiile învățate cu ocazia crizei au fost integrate și
a timpului de muncă, pentru a asigura că persoanele în mecanismele de implementare a politicii de coe-
nu rămân fără venituri de pe o zi pe alta. În paralel, ziune pentru perioada 2021-2027. Astfel, Comisia a
s-au promovat măsuri de simplificare prin care s-au fost împuternicită să ia decizii de punere în aplicare
relaxat procedurile de audit și termenele de raporta- pe perioade de timp limitate, în cazul apariției unor
re, ceea ce le-a permis statelor membre să facă față evenimente economice adverse neașteptate. Adap-
volumului de lucru, abordând mai întâi nevoile ur- tabilitatea politicii a fost, de asemenea, consolidată,
gente ale comunității, raportarea realizărilor urmând inclusiv prin evaluarea intermediară, care le permite
să aibă loc într-o etapă ulterioară. statelor membre să se adapteze la noile provocări
și la evenimentele neașteptate. În sfârșit, eficacita-
Pentru a face față presiunii asupra bugetelor publice,
tea strategiilor de specializare inteligentă a fost și
statelor membre li s-a permis, în mod excepțional, să
ea consolidată, permițându-le statelor membre și
păstreze în bugetele lor naționale 7,6 miliarde EUR,
regiunilor să își diversifice și mai mult economiile,
reprezentând fonduri necheltuite ale politicii de coe-
reducându-și astfel vulnerabilitatea în fața șocurilor.
ziune, și să le folosească imediat pentru sectoarele
cele mai afectate. S-a introdus o rată de cofinanțare Per ansamblu, politica de coeziune s-a dovedit a fi
de 100 % din partea UE, pentru un număr mai mare agilă și eficace în adaptarea rapidă la criză, oferind
de proiecte și, tot cu titlu excepțional, s-a introdus statelor membre, regiunilor și orașelor un set cuprin-
posibilitatea finanțării proiectelor finalizate care au zător și adaptat de instrumente pentru abordarea
contribuit în mod direct la combaterea crizei. 188 efectelor sociale și economice inegale ale pandemiei
de programe ale politicii de coeziune au făcut uz de la nivel teritorial.
2.1 OP1 O Europă mai inteligentă În plus, indicatorii arată și că țintele stabilite ar pu-
tea fi atinse sau depășite până în 2023, în toate
Progresele investițiilor și monitorizarea cazurile, exceptând ținta referitoare la populația
principalelor realizări cu acces la conexiuni în bandă largă. În acest din
urmă caz, sprijinul este concentrat în Spania, Italia
În perioada 2014-2020, 96 miliarde EUR din fon- și Polonia, unde progresele în implementare au
durile FEDR, reprezentând 27 % din finanțarea to- fost relativ lente, per ansamblu, astfel că populația
tală în cadrul politicii de coeziune, au fost alocate cu acces la conexiuni în bandă largă reprezenta, la
obiectivului „o Europă mai inteligentă”, ca sprijin sfârșitul anului 2020, numai 46 % din ținta pentru
pentru CDTI, TIC și competitivitatea IMM-urilor. 2023. Totuși, se estimează că ținta va fi aproape
Până la sfârșitul anului 2020, finanțarea proiecte- atinsă dacă proiectele selectate pentru finanțare
lor selectate pentru a beneficia de sprijin s-a ridi- vor fi finalizate.
cat la circa 114 % din totalul alocărilor UE (adică
mai mult decât cuantumul disponibil, reflectând o Exemple de constatări ale evaluărilor
politică care ia în calcul probabilitatea ca cel puțin tematice din statele membre
unele proiecte să nu fie, în cele din urmă, dema-
rate) și fuseseră cheltuite circa 52 miliarde EUR Sprijinul pentru transferul de cunoștințe,
(54 % din totalul disponibil) din fonduri. inovarea întreprinderilor și cooperarea între
întreprinderi și centrele de cercetare
Indicatorii comuni oferă indicii în legătură cu reali-
zările imediate ale acestor cheltuieli, precum și în Sprijinul dedicat cercetării și inovării a fost direcți-
legătură cu modul în care acestea se raportează onat, în mare parte, către sporirea colaborării între
la țintele stabilite. Indicatorii aferenți obiectivului companii (îndeosebi IMM-uri) și universități și alte
274 „o Europă mai inteligentă” arată că, până la sfârși- centre de cercetare. Acest lucru s-a realizat atât
tul anului 2020, beneficiaseră de sprijin peste 1,4 prin crearea de legături noi, cât și prin extinderea
milioane de întreprinderi, iar alte circa 600 000 legăturilor existente. Mai multe exemple de suc-
vor beneficia și ele de sprijin, dacă proiectele se- ces în care sprijinul a dus la o astfel de colaborare
lectate vor fi finalizate (Tabelul 9.1). Mai arată și că sporită pot fi găsite în întreaga UE. În Cehia, de
23 800 de întreprinderi beneficiare ale sprijinului exemplu, măsurile finanțate au depășit, în mare
au introdus produse noi, iar alte 16 000 vor face și măsură, țintele în legătură cu firmele sprijinite și
ele acest lucru, până la sfârșitul anului 2023, dacă cazurile de colaborare între companii și centrele de
sunt duse la bun sfârșit toate proiectele selectate. cercetare. Circa 70 % dintre companii au lansat și
Tabelul 9.1 Indicatorii pentru „o Europă mai inteligentă”: țintele pentru 2023 și realizările până
la sfârșitul anului 2020
Ținta pentru Proiectele Implementate –
2023 selectate numărul și % din țintă
Numărul de întreprinderi care 44 800
63 500 78 000
cooperează cu institute de cercetare (71 %)
Numărul de întreprinderi care 23 800
29 700 40 100
introduc noi produse pe piață (80 %)
Numărul de cercetători care 44 800
85 400 112 300
beneficiază de infrastructura CDT (52 %)
Numărul de întreprinderi care 1 429 000
1 780 000 2 011 000
beneficiază de sprijin (80 %)
Numărul de locuri de muncă create 238 300
361 900 451 700
în cadrul întreprinderilor sprijinite (66 %)
124 200
Întreprinderi noi sprijinite 177 000 194 000
(70 %)
Populația cu acces la conexiuni 5 518 000
11 900 000 11 550 000
în bandă largă (46 %)
Sursa: Datele deschise cu privire la coeziune – https://cohesiondata.ec.europa.eu/d/aesb-873i
alte inițiative de cercetare în comun, după înche- Dovezile evaluărilor cu privire la programele din
ierea sprijinului, demonstrând sustenabilitatea pe perioada 2007-2013, care au avut mai mult timp
termen lung a legăturilor stabilite. pentru a-și demonstra efectele, confirmă aceste
constatări pozitive. În Letonia, de exemplu, sprijinul
Această sustenabilitate este evidentă și în ca- pentru institutele de cercetare a ajutat la îmbună-
zul programului operațional (PO) Interreg în- tățirea cooperării cu industria și la creșterea parti-
tre Germania și Țările de Jos, sprijinul oferit du- cipării active a cercetătorilor la proiectele interna-
când aici la crearea și dezvoltarea unor rețele ționale. O creștere similară a avut loc și în Polonia,
de transfer tehnologic transfrontalier, dar și în ca urmare a sprijinului oferit în cadrul programului
Austria, unde măsurile de sprijinire a investițiilor în operațional pentru o economie inovatoare.
tehnologie și în activitățile C&D ale IMM-urilor au
dus la un transfer sporit de cunoștințe și au conso- Competitivitatea IMM-urilor
lidat mediul de inovare. De asemenea, în regiunea
Nordrhein-Westfalen din Germania, sprijinul oferit Sprijinul din FEDR pentru C&D și inovare are ca
a dus la aprofundarea colaborării existente între obiectiv principal creșterea competitivității și, drept
întreprinderi și centrele de cercetare și la crearea urmare, sporirea potențialului de creștere al regiu-
unor rețele noi, ceea ce a contribuit la creșterea nilor și firmelor. Astfel, în cazul IMM-urilor, finanța-
capacității firmelor de a intra pe noi piețe. rea de care beneficiază are adesea un dublu scop:
creșterea capacității lor de inovare și consolidarea
Sprijinul direct pentru C&D și inovare a sporit ca- competitivității lor, mai ales pe piețele internați-
pacitatea întreprinderilor din UE de a dezvolta noi onale. Acest lucru se aplică și în cazul sprijinului
produse și procese. În regiunea Dolnośląskie din destinat companiilor din Portugalia, Comunitat
Polonia, de exemplu, măsurile finanțate au spo- Valenciana și Puglia, menționate mai sus, unde in-
rit activitățile C&D ale IMM-urilor și au consolidat vestițiile finanțate au atins ambele scopuri. 275
competențele angajaților, iar în regiunea Śląskie,
au crescut amploarea operațiunilor, ocuparea În Portugalia, sprijinul furnizat în cadrul programu-
forței de muncă și profitabilitatea. În Germania, lui pentru perioada 2007-2013 a dus la o creștere
măsurile finanțate prin programul operațional al atât pe piața națională, cât și pe piețele interna-
regiunii Sachsen au dus la introducerea de noi ționale, în timp ce în Puglia, măsurile finanțate în
produse și servicii de către IMM-uri, iar produsele decursul acestei perioade anterioare au dus la o
existente au fost îmbunătățite, ceea ce, la rândul creștere semnificativă a exporturilor.
său, a crescut cifra de afaceri și ocuparea forței de
muncă. În Cehia, 90 % dintre întreprinderile spri- În Polonia, sprijinul mai general acordat IMM-urilor
jinite prin programul de parteneriate pentru tran- pentru investiții prin cele 16 programe operaționale
sferul de cunoștințe au introdus inovații în materie regionale a dus la o creștere a productivității și a
de produse sau procese. Tot în Cehia, finanțarea exporturilor, însă a contribuit și la sporirea produc-
menită să sporească disponibilitatea infrastructu- ției și a ocupării forței de muncă. În mod similar, în
rii pentru întreprinderi (programul imobiliar) le-a regiunea Piemonte din Italia, sprijinul pentru dez-
permis beneficiarilor să își extindă producția, să voltarea polilor de inovare din perioada 2010-2015
inoveze și să crească numărul de produse. a dus la creșterea valorii adăugate, a productivității
și a ocupării forței de muncă, mai ales în secto-
În multe cazuri, sprijinul pentru CDTI s-a axat pe rul fabricației. În regiunea Thüringen din Germania,
aprofundarea adoptării strategiilor de specializa- fondurile create – fondul de ajutor la înființare și
re inteligentă și pe dezvoltarea unei economii mai fondul de creștere pentru IMM-uri în primii ani de
inovatoare și mai competitive. Acest lucru s-a în- activitate – le-au permis firmelor să acceseze ca-
tâmplat, de exemplu, în regiunea Wielkopolskie din pital suplimentar, au dus la o creștere a competiti-
Polonia, unde sprijinul oferit a ajutat la eliminarea vității lor și le-au îmbunătățit accesul pe noi piețe.
barierelor în calea inovării, îndeosebi prin sporirea În plus, programul „Thuringia Invest”, conceput să
cheltuielilor pentru investiții și reducerea costuri- consolideze competitivitatea IMM-urilor, a accele-
lor aferente, în timp ce în Portugalia, în Comunitat rat investițiile acestora și/sau a dus la derularea
Valenciana din Spania și în regiunea Puglia din unor proiecte mai mari, în 75 % din cazuri.
Italia, companiile sprijinite și-au sporit exporturile
și participarea pe piețele internaționale.
Caseta 9.2 Ajutoarele de stat pentru sprijinirea dezvoltării regionale

Scopul și sfera de aplicare a ajutoarelor de stat omisia Europeană evaluează apoi ajutoarele notifi-
C
regionale cate, în conformitate cu principiile stabilite în orien-
tările privind ajutoarele de stat regionale1. Acestea
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [arti- au fost elaborate ca parte a unei revizuiri în curs a
colul 107 alineatul (3) literele (a) și (c)] prevede ca- normelor de concurență, pentru a se asigura că sunt
zurile specifice în care ajutoarele de stat sunt consi- adaptate unui mediu de piață în continuă evoluție.
derate compatibile cu condițiile de concurență de pe
piața internă. Mai exact, ajutoarele de stat trebuie să Tipuri de zone pentru ajutoarele regionale
vizeze exclusiv favorizarea dezvoltării economice a În conformitate cu dispozițiile Tratatului privind
regiunilor ultraperiferice și a regiunilor în care nivelul funcționarea Uniunii Europene, anexele la orientări
de trai este anormal de scăzut sau în care există un identifică două tipuri de zone care se califică drept
grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut zone-țintă pentru ajutoarele regionale în perioada
ori să faciliteze dezvoltarea anumitor regiuni econo- 2021-2027 (Harta 9.2):
mice din UE, atât timp cât ajutoarele nu afectează
în mod semnificativ condițiile de concurență. Aceste • zone „a” – care includ regiunile ultraperiferi-
tipuri de ajutoare de stat se mai numesc și ajutoare ce și regiunile NUTS 2 în care PIB-ul pe cap
regionale, iar schemele de ajutoare regionale trebuie de locuitor, raportat la standardele puterii de
să fie parte integrantă a unei
strategii de dezvoltare regio-
nală, cu obiective clar definite.
Canarias
Pentru ca ajutoarele să fie
compatibile cu condițiile de Guadeloupe Guyane
276 concurență de pe piața inter- Martinique
nă, efectele lor nefavorabile

în ceea ce privește denatura-
rea concurenței și afectarea Mayotte Réunion
schimburilor comerciale tre- Açores Madeira
buie să fie limitate și nu tre-

buie să depășească efectele
pozitive într-o măsură care
să contravină interesului co-
mun. Obiectivul principal al
controlului ajutoarelor de stat
în domeniul ajutoarelor regio-
nale este de a asigura faptul
că ajutoarele pentru dezvol-
tarea regională și coeziunea
teritorială nu afectează într-o
măsură nejustificată condițiile
schimburilor comerciale dintre
statele membre.
Ca principiu general, statele
membre trebuie să notifice
ajutoarele regionale Comisiei REGIOgis
Europene, cu excepția măsu- Harta 9.2 Zonele ajutoarelor de stat regionale, 2022-2027
rilor care îndeplinesc condițiile Categorii de zone
prevăzute de Regulamentul zone „a”
general de exceptare pe ca- zone „c” predefinite Sursa: Comunicarea Comisiei din 29.4.2021:
tegorii de ajutoare (RGECA), zone slab populate Orientări privind ajutoarele de stat regionale
în ceea ce privește ajutoare-

le regionale pentru investiții. 0 500 km
1 Comisia Europeană (2021m).

cumpărare (SPC), este de cel mult 75 % din acordarea ajutoarelor de stat regionale nu va afecta
media EU-27 (în baza mediei din datele regi- condițiile schimburilor comerciale într-o măsură
onale ale Eurostat pentru 2016-2018) și care să contravină interesului comun.
• zone „c” predefinite – care includ regiunile Acoperirea maximă totală a zonelor „a” și „c” este
NUTS 2 desemnate anterior ca zone „a” în stabilită la 48 % din populația EU-27 din 2018.
perioada 2017-2020 și zonele slab popula- Pentru perioada 2022-2027, zonele „a” eligibile sunt
te (adică regiunile NUTS 2 cu mai puțin de concentrate, în principal, în statele membre estice și
opt locuitori pe kilometru pătrat sau regiunile în regiunile din sudul Europei, iar zonele „c” predefi-
NUTS 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe ki- nite sunt situate, în principal, în nordul extrem al Su-
lometru pătrat – în baza datelor Eurostat cu ediei și Finlandei și în centrul Spaniei (unde coincid
privire la densitatea populației din 2018). cu regiunile slab populate), precum și în unele state
Există și o altă categorie de zone „c”, și anume zo- membre estice.
nele pe care un stat membru le poate desemna, la Ca răspuns la perturbările economice provocate de
discreția sa, drept zone care au nevoie de sprijin, cu pandemia de COVID-19, Comisia Europeană a insti-
condiția să demonstreze că aceste zone îndeplinesc tuit instrumente specifice, cum ar fi Cadrul tempo-
anumite criterii socioeconomice (acestea sunt cu- rar pentru măsuri de ajutor de stat. În unele zone,
noscute drept „zone «c» care nu sunt predefinite”). pandemia ar putea avea efecte pe termen mai lung
În această privință, orientările prevăd că criteriile decât în altele. În acest stadiu, este însă prea de-
utilizate de statele membre în vederea desemnării vreme să se prevadă impactul pe termen lung și să
zonelor „c” ar trebui să reflecte gama de situații în se identifice zonele care vor fi deosebit de afectate.
care s-ar justifica acordarea ajutoarelor regionale. Prin urmare, Comisia intenționează ca, în 2023, să
Prin urmare, criteriile ar trebui să vizeze problemele realizeze o evaluare, la jumătatea perioadei, a hărți-
socioeconomice, geografice sau structurale care pot lor ajutoarelor regionale, care va ține seama de cele
277
apărea în zonele „c” și să ofere garanții suficiente că mai recente statistici disponibile.
Există dovezi ale efectelor benefice ale programu- de rețele în bandă largă și a 206 km de rețele lo-
lui din perioada 2007-2013 și în Estonia, unde au cale, precum și la modernizarea altor 240 km, în
fost create numeroase startup-uri în sectoarele de principal din zonele rurale.
servicii cu grad ridicat de cunoștințe, cu o creștere
a numărului de angajați, a rentabilității vânzărilor Alte exemple ale efectelor finanțării TIC din peri-
și a valorii adăugate per angajat în firmele care au oada 2007-2013 sunt, în Letonia, o îmbunătățire
beneficiat de sprijin. a eficienței generale a administrației publice prin
digitalizare și o reducere a sarcinii administrative
Dezvoltarea TIC pentru persoanele fizice și juridice, iar în Praga,
extinderea serviciilor publice în bandă largă și de
Fondurile politicii de coeziune destinate digitaliză- e-guvernare, care a dus și ea la o mai mare efici-
rii au dus la dezvoltarea de produse și servicii TIC, ență a administrației orașului.
inclusiv servicii de e-guvernare dezvoltate de către
autoritățile publice. De exemplu, în makroregion
województwo mazowieckie din Polonia, implemen- 2.2 OP2 O Europă mai verde
tarea serviciilor electronice sprijinite a dus la uti-
lizarea lor de către 68 % dintre locuitori și 72 % Progresele investițiilor și monitorizarea
dintre întreprinderile din regiune, sporind astfel principalelor realizări
transparența activităților sectorului public și con-
știentizarea oamenilor în legătură cu acestea și În perioada 2014-2020, UE a alocat fonduri totale
contribuind totodată la reducerea gradului de ex- în valoare de 68 miliarde EUR din FEDR și FC pen-
cluziune digitală în rândul persoanelor mai în vâr- tru obiectivul „o Europă mai verde”, vizând: creș-
stă. Reprezintă o continuare a sprijinului furnizat terea eficienței energetice și a utilizării energiei
TIC în perioada anterioară, când, în Podkarpackie, din surse regenerabile, îmbunătățirea infrastruc-
finanțarea din FEDR a ajutat la construirea a 59 km turii de mediu, dezvoltarea economiei circulare,
tenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la

a
acestea, prevenirea riscurilor, biodiversitatea și Caseta 9.3 Programul-cadru
transportul urban ecologic. Finanțarea reprezintă pentru cercetare și inovare
19 % din fondurile totale disponibile în cadrul poli- al UE – „Orizont 2020”
ticii de coeziune pentru această perioadă.
„Orizont Europa” este principalul program de fi-
La sfârșitul anului 2020, finanțarea proiectelor se- nanțare al UE dedicat cercetării și inovării, cu
un buget de 95,5 miliarde EUR pentru perioada
lectate în cadrul acestor obiective a depășit finan-
2021-2027. Este succesorul programului „Ori-
țarea disponibilă a UE cu circa 12 %, iar circa 29 zont 2020” din perioada 2014-2020, care a avut
miliarde EUR (42 % din cuantumul total alocat de un buget de aproape 80 miliarde EUR. Obiectivul
UE) fuseseră cheltuite pe proiecte de investiții. ambelor programe este să sprijine excelența în
cercetare, oriunde există aceasta, prin interme-
În decursul perioadei, au fost sprijinite investiții în diul unor cereri de propuneri de cercetare la ni-
energia durabilă, în aproape toate statele mem- velul întregii UE. Programele nu folosesc pache-
bre, în timp ce investițiile în infrastructura de me- te financiare prestabilite la nivel național și nici
diu (pentru îmbunătățirea aprovizionării cu apă, a nu diferențiază alocările de fonduri în funcție
epurării apelor uzate și a gestionării deșeurilor) și de grupurile de regiuni sau teritorii. Finanțarea
în prevenirea riscurilor sunt concentrate, în prin- este departe de a fi distribuită egal între statele
cipal, în statele membre în curs de dezvoltare din membre și regiunile din UE (Harta 9.3) și este, în
general, în concordanță cu cheltuielile acestora
estul Europei și în regiunile mai puțin dezvoltate și
pentru C&D. Totuși, activitățile de „extindere a
de tranziție din sudul Europei. Investițiile în trans- participării și răspândire a excelenței” din cadrul
portul urban ecologic (vizând liniile de metrou și de Orizont Europa, pentru care s-a alocat o finanțare
tramvai) sunt sprijinite doar într-un număr mic de de aproape trei ori mai mare decât sprijinul echi-
278 state membre. Indicatorii comuni raportați se refe- valent din programul Orizont 2020, ar trebui să
ră la aceleași grupuri de state membre și regiuni. ajute la consolidarea capacităților de cercetare și
inovare din statele membre rămase în urmă.
De exemplu, indicatorii arată că, până la sfârși- În cadrul Orizont 2020, principalele regiuni bene-
tul anului 2020, 11,3 milioane de persoane, adică ficiare au tins a fi cele din nord-vestul Europei, în
41 % din ținta pentru 2023, beneficiaseră de mă- care sunt situate capitalele (Paris, Bruxelles), sau
surile de protecție împotriva inundațiilor sprijinite principalele universități, în timp ce regiunile din
din fonduri ale UE și că, per total, 42 de milioane estul UE au beneficiat de o finanțare mult mai
de persoane ar urma să beneficieze de aceste mă- redusă. Germania și Franța au beneficiat, în me-
suri, dacă proiectele selectate vor fi duse toate la die, de o finanțare mai scăzută pe cap de locuitor
bun sfârșit (ceea ce înseamnă că proiectele care decât alte state membre din nord-vestul UE, însă
nu au fost încă finalizate acoperă, în medie, un nu- unele dintre regiunile franceze și germane se nu-
măr mult mai mare de persoane decât proiectele mără prin cei mai mari beneficiari ai fondurilor.
deja întreprinse) (Tabelul 9.2).
Indicatorii mai arată și că, în cazul multora dintre Alți doi factori ar putea juca și ei un rol în acest
aceștia, rezultatele înregistrate până la sfârșitul sens. În cadrul evaluărilor pentru perioadele ante-
anului 2020 erau mult mai scăzute decât ținte- rioare, s-a semnalat problema capacității organis-
le stabilite (doar 21 % din țintă în cazul reduce- melor de mediu în cauză de a obține fonduri și de
rii emisiilor de GES). Acest lucru reflectă, în parte, a gestiona și a implementa investițiile multianuale.
implementarea relativă lentă a proiectelor, după La un nivel mai tehnic, unii dintre indicatorii verzi
cum arată și rata relativ scăzută a cheltuielilor, dar au fost utilizați pentru prima oară pe o scară mai
și faptul că proiectele în cauză constau, în marea largă în perioada 2014-2020, ceea ce ar putea
lor majoritate, în investiții în infrastructură care însemna că există unele întârzieri în raportarea
necesită mai mulți ani de planificare și alți câțiva lor (efecte de învățare). Experiența de la sfârșitul
ani pentru implementare. Doar atunci când lucră- perioadei 2007-2013 arată că au fost raportate
rile de construire sunt finalizate, iar infrastructura realizări semnificative pentru indicatori compara-
este operațională, pot fi reflectate rezultatele în bili în ultimii doi ani de cheltuieli din cadrul proiec-
indicatori. telor (2014 și 2015). Într-adevăr, cifrele aferente
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
279
REGIOgis
Harta 9.3 Finanțarea Orizont 2020, pe regiuni NUTS 3, 2014-2020

EUR per locuitor
0,0 - 5,0
5,1 - 10,0
10,1 - 20,0 EU-27 = 111,29
Finanțarea UE pentru proiectele aprobate între 14.5.2014 și 2.4.2021
20,1 - 50,0 (date extrase la 7.5.2021).
Sursa: Comisia Europeană.
50,1 - 100,0
> 100,0
0 500 km

Tabelul 9.2 Indicatorii pentru „o Europă mai verde”: țintele pentru 2023 și realizările până
Numărul de gospodării cu o clasificare 359 400
600 000 663 000
mai bună a consumului de energie (60 %)
1 892
Scăderea consumului anual de energie
6 480 7 069 (29 %)
primară al clădirilor publice (GWh)
Energia din surse regenerabile: 2 734
capacitatea suplimentară de producție 6 618 7 404 (41 %)
de energie din surse regenerabile (MW)
Reducerea anuală estimată a gazelor cu 4,4
20,8 23,4
efect de seră (milioane tone echivalent CO₂) (21 %)
Lungimea totală a liniilor de tramvai 137
478 542
și de metrou noi sau îmbunătățite (km) (29 %)
Populația care beneficiază de măsuri 11 300 000
27 700 000 42 000 000
de protecție împotriva inundațiilor (41 %)
Populația suplimentară deservită 3 500 000
14 900 000 19 500 000
de o mai bună alimentare cu apă (24 %)
Populația suplimentară deservită de 359 400
600 000 663 000
o mai bună epurare a apelor uzate (60 %)
Sursa: Datele deschise cu privire la coeziune https://cohesiondata.ec.europa.eu/d/aesb-873i
280
p roiectelor selectate sugerează că, dacă acestea De exemplu, în Nordrhein-Westfalen, sprijinul pen-
vor fi finalizate, țintele stabilite pentru 2023 vor fi tru investiții s-a axat pe dezvoltarea de noi tehno-
atinse în cazul a patru dintre indicatorii de mediu. logii din surse regenerabile, ceea ce înseamnă că
Totuși, în cazul indicatorului referitor la reducerea rezultatele în ceea ce privește sursele de energie
emisiilor de GES, al celor doi indicatori pentru efici- folosite sunt deocamdată relativ limitate și vor fi
ența energetică și al indicatorului referitor la ener- vizibile doar pe termen mediu și lung. Într-adevăr,
gia din surse regenerabile, există riscul ca rezul- în multe landuri germane, efectele globale vizibile
tatele să fie insuficiente pentru atingerea țintelor, sunt limitate datorită accentului pus pe utilizarea
deși rămân probabile realizări substanțiale. FEDR pentru finanțarea unor proiecte inovatoare.
Este și cazul regiunii Bayern, de exemplu, unde
Constatările evaluărilor această axare înseamnă, aproape inevitabil, că
nu sunt încă evidente rezultate tangibile în ceea
Promovarea eficienței energetice, ce privește utilizarea energiei sau îmbunătățirile în
utilizarea surselor regenerabile de materie de eficiență. În plus, într-o serie de cazuri,
energie și reducerea emisiilor de GES finanțarea a mers către sporirea eficienței energeti-
ce a IMM-urilor și, deși există dovezi ale evaluărilor
În perioada 2014-2020, sprijinul pentru tranzi- care arată că aceasta a fost eficace în cazul firme-
ția către o economie cu emisii scăzute de carbon lor respective (cum s-a întâmplat, de exemplu, în
în UE s-a concentrat pe producția de energie din Rheinland-Pfalz), efectele globale vizibile sunt limi-
surse regenerabile și pe îmbunătățirea eficienței tate datorită dimensiunii mici a firmelor sprijinite.
energetice a întreprinderilor și a clădirilor publice
și private. Deși este clar că, în multe state mem- Promovarea eficienței energetice și a utilizării sur-
bre, s-au alocat cheltuieli semnificative pentru selor regenerabile de energie a fost și unul din-
astfel de proiecte, dovezile impactului măsurilor în tre obiectivele multor programe Interreg. În cadrul
cauză sunt deocamdată limitate, deoarece proiec- programului operațional Interreg între Germania
tele sunt încă în desfășurare, iar rezultatele vor și Țările de Jos, de exemplu, s-au derulat proiec-
necesita timp pentru a se materializa. te-pilot pentru reducerea emisiilor de CO2, ceea
ce a ajutat la sporirea conștientizării cu privire la
oportunitățile de cooperare transfrontalieră pentru
inovarea în materie de produse și procese.
Caseta 9.4 Fondul pentru o tranziție justă

Fondul pentru o tranziție justă (FTJ), ca parte a Meca- totale transferate să nu depășească mai mult de trei
nismului pentru o tranziție justă (MTJ), este unul din- ori alocările aferente din FTJ. Cheltuielile din buge-
tre instrumentele-cheie instituite de UE pentru abor- tul UE vor fi completate de cofinanțări naționale, în
darea efectelor tranziției către neutralitatea climatică conformitate cu normele politicii de coeziune. Prin
până în 2050. Pentru atingerea acestui obiectiv, va urmare, se așteaptă ca FTJ să mobilizeze, per an-
fi nevoie de o transformare atât a societății, cât și a samblu, fonduri în valoare de circa 55 miliarde EUR
economiei. Unele state membre și regiuni ar putea fi pentru investiții.
însă afectate într-o măsură mai mare decât altele,
Fondul pentru o tranziție justă va sprijini investiții-
astfel că MTJ este esențial pentru a evita adâncirea
le productive în IMM-uri și în crearea de noi între-
disparităților regionale și pentru a asigura că nimeni
prinderi. De asemenea, poate sprijini investițiile în
nu este lăsat în urmă. MTJ este alcătuit din trei piloni:
domenii precum CDTI, reabilitarea mediului, energia
1) FTJ; 2) o schemă specifică pentru o tranziție justă
curată, actualizarea competențelor lucrătorilor, asis-
în cadrul InvestEU, concepută să atragă investiții pri-
tența pentru căutarea unui loc de muncă și incluzi-
vate și 3) o facilitate de împrumut pentru sectorul pu-
unea activă a persoanelor aflate în căutarea unui
blic, destinată mobilizării unor investiții suplimentare
loc de muncă, precum și transformarea instalațiilor
în cooperare cu Banca Europeană de Investiții.
existente cu o intensitate ridicată a emisiilor de car-
FTJ este implementat în cadrul unei gestiuni parta- bon, atunci când aceste investiții duc la reducerea
jate și este încorporat în politica de coeziune. Deși substanțială a emisiilor și la protejarea locurilor de
nu contribuie, per se, la tranziția către neutralitatea muncă.
climatică, obiectivul său este să atenueze costurile
Guvernanța FTJ – și, în general, a MTJ – se bazează
socioeconomice determinate de această tranziție.
pe planurile teritoriale pentru o tranziție justă (PTTJ),
Toate statele membre pot beneficia de asistența
pe care statele membre trebuie să le elaboreze în 281
oferită de FTJ, însă sprijinul se axează pe regiuni-
cooperare cu părțile interesate relevante și cu Comi-
le care ar putea fi cele mai afectate de tranziție, în
sia Europeană. Planurile sunt menite să identifice zo-
special cele care încă se bazează, în mare măsură,
nele eligibile, corespunzătoare regiunilor NUTS 3 sau
pe activitățile miniere și extractive (cărbune, lignit,
unor părți din acestea, care sunt cele mai afectate
turbă și șisturi bituminoase) și pe industriile cu o
de tranziție. Pentru fiecare zonă, planurile prezintă,
intensitate ridicată a emisiilor de GES. Unele dintre
în detaliu, o evaluare a nevoilor și a provocărilor
aceste activități vor trebui să fie eliminate treptat
socioeconomice legate de conversia sau închiderea
sau transformate pentru a fi mai sustenabile, iar FTJ
unor activități cu o intensitate ridicată a emisiilor de
va avea un rol esențial în diversificarea economiilor
GES, precum și în legătură cu adaptarea necesară la
locale și în atenuarea riscurilor nefavorabile asupra
schimbările aferente de pe piața muncii.
ocupării forței de muncă.
Elaborarea PTTJ ține seama de analiza întreprinsă
Fondul dispune de alocări în valoare de 17,5 miliar-
de Comisia Europeană în cadrul rapoartelor de țară
de EUR (la prețurile din 2018), din care 7,5 miliarde
pentru 2020, conținând o evaluare a situației din zo-
EUR vor fi asigurate din bugetul UE pentru perioada
nele care se așteaptă să fie cele mai afectate. De
2021-2027, iar 10 miliarde EUR prin Instrumentul
asemenea, Comisia canalizează sprijin destinat sta-
european de redresare din cadrul planului Next Ge-
telor membre pentru elaborarea PTTJ și a fost creată
neration EU; acestea din urmă vor fi puse la dispozi-
o platformă pentru o tranziție justă, menită să ofere
ție între 2021 și 2023.
asistență tehnică și sfaturi pentru a asigura că MTJ
În plus, statele membre pot, în mod voluntar, să este folosit în mod optim. În plus, fiecare pilon al
transfere resurse din alocările lor naționale în con- MTJ oferă asistență pentru pregătirea operațiunilor
textul FEDR și FSE+ către FTJ, cu condiția ca sumele considerate eligibile.
Promovarea mobilității urbane narea schimbărilor climatice, iar în cadrul progra-

multimodale durabile mului între Cehia și Polonia, proiectele comune de
gestionare a riscurilor au sporit capacitatea autori-
În perioada 2014-2020, programele politicii de tăților în cauză de a face față crizelor și situațiilor
coeziune au sprijinit, în întreaga UE, dezvoltarea de urgență.
sau îmbunătățirea sistemelor de transport din ora-
șe, pentru a le face mai ecologice, mai accesibile Conservarea și protejarea mediului
și mai sigure. În Polonia, de exemplu, investițiile
cu finanțare europeană în proiectele de transport În mai multe state membre, finanțarea a mers și
public au ajutat la îmbunătățirea fluxului de trafic către proiecte de protejare și conservare a patri-
și a siguranței rutiere în orașe, dar și a conexiu- moniului natural, care, alături de sprijinul pentru
nilor dintre diferitele moduri de transport, redu- patrimoniul cultural, au ajutat la impulsionarea tu-
când totodată poluarea aerului. De asemenea, în rismului, cum este cazul regiunii Małopolskie din
Florența, evaluarea noii linii de tramvai a constatat Polonia. În același timp, multe proiecte cu scopuri
că aceasta a sporit atractivitatea orașului ca cen- similare au fost finanțate și prin Interreg. Acestea
tru de afaceri și, prin reducerea duratei călătoriilor, au ajutat la: crearea unui nou sistem de mana-
le-a permis mai multor oameni să facă naveta în- gement de mediu, în cadrul programului, pentru
tre zonele periferice deservite și centrul orașului. periferia nordică și regiunea arctică; protejarea
În același timp, a redus utilizarea autoturismelor ecosistemelor transfrontaliere prin dezvoltarea
și a sporit gradul de utilizare a transportului public. infrastructurii verzi în zona (maritimă) Interreg
dintre Italia și Franța; stimularea dezvoltării eco-
În mod similar, în perioada 2007-2013, sprijinul nomiei circulare, printr-o utilizare mai eficientă a
din FEDR a ajutat la crearea unui mediu urban mai resurselor naturale, în cadrul programului între
282 durabil și mai integrat în Praga, prin reducerea ba- Franța, Belgia, Țările de Jos și Regatul Unit.
rierelor în calea accesului la sistemul de metrou,
îmbunătățirea serviciilor de autobuze și de metrou Există multe exemple în care sprijinul oferit a con-
și construirea unei rețele de piste pentru biciclete, tribuit la îmbunătățirea mediului și în perioada
iar în Ungaria, investițiile în sistemele inteligente 2007-2013, astfel: în Slovacia și Lituania, inves-
de transport au contribuit la îmbunătățirea dura- tițiile au ajutat la îmbunătățirea calității aerului;
bilității mediului. în Estonia, investițiile în modernizarea rețelei de
aprovizionare cu apă au asigurat accesul la apă
Sprijinirea adaptării la schimbările potabilă curată pentru 454 000 de oameni; în
climatice și prevenirea dezastrelor Friuli-Venezia Giulia din Italia, sprijinul a dus la
creșterea accesibilității zonelor naturale și a îm-
Într-o serie de state membre, sprijinirea investi- bunătățit conservarea florei și faunei; în România,
țiilor s-a axat pe consolidarea rezilienței în fața investițiile de mediu sprijinite au sporit atractivita-
dezastrelor naturale și pe îmbunătățirea sisteme- tea țării ca destinație turistică.
lor de gestionare a riscurilor aferente. În România,
proiectele finanțate au contribuit la îmbunătățirea
monitorizării fenomenelor meteorologice pericu- 2.3 OP3 O Europă mai conectată
loase și au ajutat astfel la limitarea inundațiilor,
la reducerea pagubelor provocate de acestea și Progresele investițiilor și monitorizarea
la asigurarea unor echipamente corespunzătoare principalelor realizări
în situații de urgență. În regiunea Świętokrzyskie
din Polonia, finanțarea a ajutat la dezvoltarea unui În perioada 2014-2020, s-a alocat o finanțare de
sistem de redresare în caz de dezastre și la îmbu- 64 miliarde EUR din FEDR și FC pentru obiectivul
nătățirea corpului de pompieri voluntari. „o Europă mai conectată”, fiind vizate investițiile în
rețelele feroviare și rutiere și alte obiective strate-
S-a alocat finanțare pentru acest domeniu amplu gice de transport. Această finanțare a reprezentat
și în cadrul multor programe Interreg. Astfel, în 18 % din fondurile totale ale politicii de coeziune
cadrul programului (maritim) între Italia și Franța, pentru perioada menționată.
s-au implementat măsuri comune pentru gestio-
Până la sfârșitul anului 2020, proiectele selecta- Constatările evaluărilor

te în cadrul acestui obiectiv au depășit finanțarea
disponibilă a UE cu circa 14 %, iar circa 37 miliarde Sprijinul pentru îmbunătățirea mobilității
EUR din această finanțare (58 % din totalul dis-
ponibil) fuseseră cheltuite pe proiecte de investiții. În perioada 2014-2020, sprijinul pentru îmbună-
tățirea mobilității s-a axat, în principal, pe dez-
Investițiile în cauză au fost realizate, în principal, în voltarea rețelelor rutiere și feroviare. Este mai
statele membre mai puțin dezvoltate (beneficiare ales cazul Poloniei, unde evaluările au arătat că
ale FC) și într-o mai mică măsură în regiunile mai obiectivele investițiilor realizate au fost, în mare
puțin dezvoltate și de tranziție din alte state mem- măsură, atinse. Aici, investițiile în construirea de
bre. Indicatorii arată că, până la sfârșitul anului noi drumuri și în modernizarea celor existente au
2020, s-a reușit construirea a puțin sub 2 400 km sporit siguranța rutieră, au redus numărul de ac-
de drumuri noi, majoritatea în cadrul TEN-T, și mo- cidente (acestea au scăzut, de exemplu, cu 54 %
dernizarea altor 6 000 km (Tabelul 9.3). În ambele în Poznań și cu 74 % în Lublin), au crescut viteza
cazuri, aceasta reprezintă circa două treimi din țin- medie de deplasare a vehiculelor și au redus du-
tele stabilite pentru 2023, însă finalizarea proiec- rata călătoriilor, zgomotul generat de traficul rutier
telor selectate ar însemna o depășire substanțială și poluarea aerului din orașe. Investițiile în căile
a țintelor în ceea ce privește lungimea drumurilor ferate au sporit și ele capacitatea rețelei, au redus
nou-construite sau modernizate. durata călătoriilor și au îmbunătățit legăturile din-
tre principalele orașe și dintre centrele economice
Pe de altă parte, până la sfârșitul anului 2020, majore, ceea ce a dus la o utilizare sporită a servi-
realizările proiectelor de modernizare a rețelelor ciilor feroviare, deși calitatea acestora trebuie încă
feroviare, atât a celor din cadrul TEN-T, cât și a îmbunătățită pentru a atrage mai mulți călători.
celorlalte rețele, au fost cu mult sub ținta pentru 283
2023, o situație pe care o regăsim mai frecvent La fel ca în cazul infrastructurii de mediu, pro-
în cazul investițiilor multianuale la scară largă în iectele din domeniul transporturilor se întind, de
infrastructură, care necesită, de obicei, o perioa- obicei, de perioade mai lungi de timp, multe din-
dă de timp mai îndelungată pentru a fi finalizate tre acestea chiar pe două sau mai multe perioade
(cum este și cazul investițiilor verzi, menționate de programare. În plus, întrucât tind să fie parte a
mai sus). Totuși, în cazul rețelelor feroviare, cifrele unor rețele, alcătuind eventual un tronson de au-
proiectelor selectate sugerează că țintele nu vor fi tostradă sau de cale ferată, se întâmplă adesea
atinse, continuând astfel tendința îndelungată, în- ca efectele lor să nu poată fi evaluate pe deplin
tâlnită și cu ocazia perioadelor anterioare, ca pro- până când celelalte tronsoane nu sunt finalizate și
iectele feroviare să întâmpine mai multe dificultăți rețeaua, în ansamblul ei, devine operațională, ceea
în a fi finalizate comparativ cu proiectele rutiere. ce poate dura mai mulți ani.
Tabelul 9.3 Indicatorii pentru „o Europă mai conectată”: țintele pentru 2023 și realizările până
Lungimea totală a liniilor de cale ferată 1 540
5 260 4 590
reabilitate sau modernizate (km) (29 %)
1 080
din care TEN-T 3 640 3 051
(30 %)
Lungimea totală a drumurilor 2 382
3 727 5 078
nou-construite (km) (64 %)
1 680
din care TEN-T 2 500 3 530
(67 %)
Lungimea totală a drumurilor 6 036
11 220 15 390
reabilitate sau modernizate (km) (54 %)
727
din care TEN-T 870 918
(84 %)
Caseta 9.5 Mecanismul pentru interconectarea Europei

Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) În perioada 2021-2027, MIE va continua să finanțe-
este un important instrument de finanțare a poli- ze proiectele majore de transport, dar și proiectele
ticii UE în domeniul transporturilor, venind să com- care vizează rețelele energetice și digitale.
pleteze fondurile ESI prin sprijinirea unor proiecte
• MIE va dispune de un buget total de 33,71 mi-
transfrontaliere și a unor proiecte menite să elimi-
liarde EUR (la prețurile actuale), din care
ne blocajele sau să construiască legăturile lipsă pe
25,81 miliarde EUR vor merge către sectorul
tronsoanele rețelelor europene de transport, ener-
transporturilor, incluzând 11,29 miliarde EUR
getice și digitale.
pentru țările din cadrul obiectivului de coeziune.
În perioada 2014-2020, finanțarea MIE s-a ridicat
• În ceea ce privește transporturile, Mecanismul
la 22,6 miliarde EUR și a fost împărțită aproxima-
pentru interconectarea Europei va ajuta rețe-
tiv egal între țările incluse în obiectivul de coeziu-
lele să devină mai interconectate, multimo-
ne și celelalte state membre. Finanțarea a fost, în
dale și mai sigure, investind în dezvoltarea și
medie, de 95 EUR per locuitor în primele, adică de
modernizarea infrastructurii feroviare, rutiere,
aproape trei ori mai mare decât în acestea din urmă
pentru căile navigabile interioare și maritime.
(33 EUR) (Figura 9.3). În ambele grupuri de țări, cea
mai mare parte a finanțării a mers către transportul • Se va acorda prioritate dezvoltării în continua-
feroviar. În țările neincluse în obiectivul de coeziune, re a rețelei TEN-T, cu accent pe legăturile lipsă
finanțarea destinată transportului aerian și pe căile și proiectele transfrontaliere cu valoare euro-
navigabile interioare a fost mai mare decât în țările peană adăugată. 1,56 miliarde EUR vor merge
incluse în obiectivul de coeziune. către finanțarea proiectelor feroviare majore
între țările incluse în obiectivul de coeziune.
284
Figura 9.3 Finanțarea alocată țărilor incluse în obiectivul de coeziune
și celorlalte țări în cadrul Mecanismului pentru interconectarea
Europei, pe moduri de transport, 2014-2020
100
90
80
Rutier
EUR pe locuitor
70
Cale ferată
60
Altele
50
Maritim
40
Căi navigabile interioare
30
Aer
20
10
0
Țări incluse în obiectivul Țări neincluse în obiectivul
de coeziune de coeziune
Sursa: INEA, calculele DG REGIO.
Drept urmare, o serie de evaluări ale sprijinului în Indicatorii comuni acoperă toate statele membre
materie de investiții pentru transport s-au extins ale UE în cazul FSE și 20 de state membre în cazul
dincolo de perioada 2007-2013, precum și dincolo YEI, acolo unde se aplică9. Aceștia arată că, până la
de perioada 2014-2020. În Estonia, investițiile în- sfârșitul anului 2020:
treprinse în decursul celor două perioade în dome-
niul transportului feroviar au îmbunătățit calitatea • au existat 45,5 milioane de participanți la pro-
călătoriilor cu trenul, au redus durata acestora și gramele sprijinite, inclusiv aproape 17,3 mili-
au dus la o utilizare sporită a serviciilor feroviare, oane care erau șomeri și 17,2 milioane care
crescând numărul călătorilor. La fel s-a întâmplat erau inactivi (în sensul în care nu căutau în
și în Țara Galilor, unde 70 de gări din regiunile East mod activ un loc de muncă)10;
Wales și Valleys au fost îmbunătățite grație spri-
jinului din FEDR, în decursul celor două perioade. • 5,4 milioane de participanți la schemele finan-
țate de UE își găsiseră un loc de muncă;
Evaluările desfășurate în perioada 2014-2020, cu
privire la efectele investițiilor din perioada ante- • 48 % dintre participanți aveau un nivel scăzut
rioară, arată efecte similare. Acestea indică o re- de studii (urmaseră doar școlarizarea obliga-
ducere a numărului de accidente rutiere și a am- torie sau mai puțin); 15 % erau migranți, de
buteiajelor în Polonia, datorită investițiilor în noi origine străină sau proveneau din rândul mino-
autostrăzi, precum și o siguranță rutieră sporită și rităților etnice;
reducerea duratei călătoriilor în Letonia și Spania,
datorită construirii de drumuri noi și a modernizării • per ansamblu, numărul femeilor care au parti-
celor existente. Tot în Letonia, modernizarea rețe- cipat la programe a fost ușor mai mare (53 %)
lei feroviare din fonduri europene a făcut ca trenu- decât cel al bărbaților.
rile să fie mai competitive atât în ceea ce privește 285
transportul de călători, cât și cel de mărfuri, spo- Sunt utilizați trei indicatori comuni – unul referi-
rind gradul de utilizare în ambele cazuri, în timp ce tor la investițiile în îmbunătățirea serviciilor de
în Spania, modernizarea și îmbunătățirile generale sănătate, altul referitor la investițiile în structuri-
au dus la o reducere semnificativă a duratei călă- le de îngrijire a copiilor și de educație, iar ultimul
toriilor, îndeosebi pe rutele feroviare de mare vite- referitor la investițiile în infrastructura turistică și
ză, și la o creștere a numărului de călători. culturală – pentru a urmări rezultatele sprijinului
din FEDR pentru obiectivul „o Europă mai socia-
lă” (Tabelul 9.4). Investițiile în domeniile sănătății
2.4 OP4 O Europă mai socială și educației sunt derulate, în principal, în regiuni-
le mai puțin dezvoltate și de tranziție din statele
Progresele investițiilor și monitorizarea membre estice și sudice, însă se observă că in-
principalelor realizări dicatorul investițiilor în educație este dominat de
Italia. Sprijinul pentru investițiile în siturile turistice
S-au alocat fonduri în valoare totală de 111 mi- și culturale este mai larg răspândit, iar indicato-
liarde EUR, în principal din FSE și YEI, dar și din rul aferent acoperă 17 state membre, dintre care
FEDR (pentru infrastructură și echipamente) pen- șase sunt predominante (Polonia, Italia, Spania,
tru obiectivul „o Europă mai socială”, care vizează Portugalia, Franța și Ungaria).
sprijinul pentru ocuparea forței de muncă și inte-
grarea pe piața muncii, educație, formare și inclu- Până la sfârșitul anului 2020, structurile de servicii
ziune socială. Acestea reprezintă 31 % din buge- de sănătate construite deserveau 53,3 milioane de
tul total al politicii de coeziune pentru perioada oameni, însemnând 80 % din ținta pentru 2023,
2014-2020.
9 Indicatorii comuni pentru „o Europă mai socială” provin din două
sisteme de monitorizare separate, care diferă prin prisma pro-
Până la sfârșitul anului 2020, finanțarea UE pen- iectelor și a măsurilor diferite sprijinite, deși ambele seturi de
tru proiectele selectate în cadrul acestui obiectiv indicatori arată ce s-a finanțat și care sunt rezultatele imediate.
Pentru statele membre în care s-a aplicat YEI, a se vedea: https://
a depășit cu 1 % cuantumul disponibil, iar circa
cohesiondata.ec.europa.eu/funds/yei.
60 miliarde EUR (54 % din alocările totale ale UE) 10 Trebuie menționat că acest număr se referă la „participările” indi-
fuseseră cheltuite pe proiectele aferente. viduale, nu la persoanele individuale, în sensul în care este posibil
ca o persoană să fi participat la mai multe programe.
iar dacă proiectele selectate pentru finanțare sunt că un loc de muncă, iar măsurile finanțate au fost
duse la bun sfârșit, circa 88,9 milioane de persoane adesea combinate într-un pachet de sprijin adap-
vor beneficia de servicii îmbunătățite, adică cu mult tat, sub forma unor programe de formare, stagii și
peste țintă. Investițiile în infrastructura de îngrijire programe pentru dobândirea de experiență profe-
a copiilor și de educație au dus la îmbunătățiri sau sională. O serie de evaluări au constatat că șanse-
la o creștere a capacității în beneficiul a 19,8 mi- le ca o persoană să își găsească un loc de muncă
lioane de copii sau elevi până la sfârșitul anului cresc semnificativ prin participarea la astfel de
2020, cu mult peste țintă, iar dacă proiectele selec- măsuri. În Italia, de exemplu, stagiile sprijinite în
tate vor fi finalizate, acest număr va crește la peste Marche au sporit rata de ocupare a forței de mun-
25 de milioane. Rezultatele investițiilor în siturile că în rândul participanților cu 13-15 pp la 12 luni
turistice și culturale sunt mai modeste comparativ de la încheierea stagiului, comparativ cu un grup
cu ținta, cu o creștere a numărului de vizitatori în de control alcătuit din persoane neparticipante. La
siturile în cauză cu 25,4 milioane până la sfârși- fel s-a întâmplat și cu schemele de vouchere din
tul anului 2020, însemnând doar 40 % din ținta Piemonte, unde, la 16 luni de la folosirea acesto-
pentru 2023. În acest caz însă, efectele dramatice ra, 41 % dintre participanți erau angajați, compa-
ale pandemiei de COVID-19 ar putea face ca ținta rativ cu 30 % dintre persoanele incluse în grupul
aferentă numărului de vizitatori să nu fie atinsă. de control.
Pandemia a avut deja efecte majore asupra turis- În mod similar, în Germania, sprijinul pentru măsu-
mului și a vizitării siturilor culturale, punând toto- rile menite să ajute la integrarea pe piața muncii
dată o presiune semnificativă asupra structurilor a persoanelor fără un loc de muncă, îndeosebi a
de sănătate. A existat o creștere netă importantă a șomerilor de lungă durată, a făcut ca 43 % dintre
alocărilor planificate pentru serviciile de sănătate, participați să fie angajați până la sfârșitul anului
286 însă nu este încă destul de clar în ce măsură răs- 2019 (după 15 luni), cu 10 pp mai mult decât per-
punsul la pandemie a dus și la o redirecționare a soanele neparticipante. În Polonia, s-a constatat că
investițiilor planificate inițial pentru îmbunătățirea măsurile vizând tinerii au sporit șansele ca șomerii
strategică a capacității serviciilor, pentru a putea de lungă durată, persoanele cu un nivel scăzut de
face față volumului sporit de persoane care nece- studii și locuitorii din sate și zonele rurale să își
sită îngrijire. găsească un loc de muncă.
Constatările evaluărilor Finanțarea alocată în Polonia a ajutat participanții

și să își îmbunătățească competențele antrepre-
Sprijinul pentru îmbunătățirea noriale, 14 % dintre aceștia începându-și propria
capacității de inserție profesională a afacere în decurs de șase luni de la finalizarea
persoanelor fără un loc de muncă programului de formare. Alte exemple de succes
în care măsurile FSE au dus la crearea unor noi
O proporție însemnată a finanțării din FSE pentru afaceri pot fi regăsite și în regiunea Śląskie din
perioada 2014-2020 a fost alocată pentru a-i aju- Polonia, unde s-a constatat că sprijinul a fost cru-
ta pe oameni, în special pe tineri, să își găseas- cial pentru înființarea unor noi startup-uri și pentru
Tabelul 9.4 Indicatorii infrastructurii sociale: țintele pentru 2023 și realizările până la sfârșitul
anului 2020
Populația acoperită de servicii 53 307 000
66 470 000 88 880 000
de sănătate îmbunătățite (80 %)
Capacitatea infrastructurilor de îngrijire a 19 757 000
17 800 000 25 333 000
copiilor sau de educație (a elevilor) sprijinite (111 %)
Creșterea numărului preconizat 25 360 000
de vizite la siturile sprijinite 64 000 000 69 950 000
(culturale, de patrimoniu natural și atracții) (40 %)
șansele lor de supraviețuire (se estimează că, în cauză au sporit accesul la serviciile de sănătate
lipsa sprijinului, 45 % dintre startup-uri nu ar fi fost și au îmbunătățit calitatea acestora. În Lituania,
înființate), dar și în regiunea Piemonte din Italia, de exemplu, s-a constatat că proiectele finanțate
unde afacerile noi sprijinite au avut o probabilitate au ajutat la reducerea mortalității din cauza bolilor
cu 10 pp mai mare de a continua să fie funcționale cardiovasculare și a ratei sinuciderilor.
la patru ani de la înființare, spre deosebire de cele
care nu au beneficiat de sprijin. Sprijinul pentru educația de calitate
Sprijinul pentru adaptarea angajaților Măsuri de îmbunătățire a calității educației și a ac-

și a întreprinderilor la schimbări cesului la școlarizare au fost incluse în multe pro-
grame finanțate din FSE, mai ales în statele mem-
Finanțarea din FSE a mers și către îmbunătăți- bre și în regiunile mai puțin dezvoltate. În regiunea
rea competențelor persoanelor deja încadrate în Thüringen din Germania, s-a constatat că măsurile
muncă, dar și ale antreprenorilor, pentru a se pu- de sprijinire a participării active a tinerilor la acti-
tea adapta mai bine la condițiile în schimbare ale vitățile de învățare au redus abandonul școlar și
pieței. În regiunea Sachsen-Anhalt din Germania, au îmbunătățit integrarea migranților, precum și
programele de formare finanțate au îmbunătățit atitudinea față de școală. De asemenea, formarea
situația angajaților pe piața muncii: 48 % dintre profesorilor a facilitat dezvoltarea unor noi meto-
participanți au ajuns ulterior să efectueze o ac- de de comunicare și de soluționare a conflictelor.
tivitate care necesită o calificare mai înaltă, iar
peste o treime au primit responsabilități sporite. În Lituania, unde sprijinul a vizat îndeosebi învă-
În Thüringen, sprijinul oferit IMM-urilor pentru re- țământul superior, universitățile au devenit mai
crutarea de lucrători calificați din străinătate a fă- internaționalizate, studenții străini au ajuns să re-
cut ca firmele să poată angaja mai mulți astfel de prezinte 8 % din total, iar circa 1 600 de studenți 287
lucrători. din țară au urmat o parte a studiilor în străinătate.
Sprijinul pentru incluziunea activă Sprijinul pentru tranziția de la

educație la piața muncii
Alocările FSE au mers și către sprijinirea persoa-
nelor vulnerabile și defavorizate în a-și găsi un loc Fondurile UE au fost direcționate și către îmbu-
de muncă. În Principado de Asturias din Spania, s-a nătățirea legăturilor dintre sistemul educațional
constatat că programul parcursurilor de activare și piața muncii, pentru a asigura o corelare mai
integrată nu doar a sporit șansele persoanelor strânsă între activitățile de predare, calificări și
vulnerabile de a-și găsi un loc de muncă, ci a și nevoile angajatorilor. În regiunea Podlaskie din
redus semnificativ riscul ca acestea să sufere de Polonia, măsurile de consolidare a învățământu-
tulburări psihice (acestea s-au redus cu 45 % în lui profesional au ajutat elevii să își aleagă cursuri
urma participării la program). În regiunea Toscana potrivite, au sporit cooperarea între școli și anga-
din Italia, măsurile adaptate nevoilor persoanelor jatori în privința educației și formării profesionale
cu dizabilități și ale altor grupuri defavorizate au (EFP) și au îmbunătățit competențele de consiliere
făcut ca, între octombrie 2018 și noiembrie 2019, ale profesorilor în legătură cu alegerea carierei. În
20 % dintre beneficiari să aibă un loc de muncă la regiunea Mecklenburg-Vorpommern din Germania,
un an după ce au beneficiat de sprijin. măsurile de facilitare a tranziției de la educație la
piața muncii au implicat întreprinzătorii locali în
Sprijinul pentru infrastructură identificarea unor firme potrivite pentru efectuarea
și serviciile de sănătate unor vizite și stagii de practică, ajutând astfel ele-
vii să descopere dacă ocupațiile respective cores-
În multe dintre statele membre mai puțin dezvolta- pund competențelor și intereselor lor.
te, o parte semnificativă a finanțării din FSE a mers
către sprijinirea serviciilor de sănătate, iar aceas- În regiunea Marche din Italia, cursurile de compe-
ta a fost completată, în unele cazuri, de investi- tențe tehnice sprijinite au sporit șansele ca parti-
țiile finanțate de FEDR în clădiri și echipamente. cipanții să fie încadrați în muncă la 12 luni de la
Mai multe evaluări au constatat că proiectele în finalizarea cursurilor, îndeosebi în rândul femeilor.
Caseta 9.6 Politica agricolă comună

Circa 8,8 milioane de oameni lucrau în agricultură în 2019, echivalentul a puțin sub 5 % din ocuparea totală
a forței de muncă din Uniune. Ocuparea forței de muncă în agricultură este, în general, sub 3 % în statele
membre cele mai dezvoltate din UE, însă rămâne un sector major de ocupare în altele, îndeosebi în Roma-
nia, unde aproape unul din patru angajați activează în agricultură (23 % în agricultură, vânătoare și activități
de servicii conexe în 2019).
În UE, sectorul agricol funcționează în cadrul politicii agricole comune (PAC). Obiectivele PAC pentru peri-
oada 2014-2020 (care a fost extinsă pentru a acoperi și anii 2021 și 2022) sunt să sprijine fermierii și să
îmbunătățească productivitatea agricolă, pentru a asigura o aprovizionare constantă cu alimente la prețuri
accesibile și mijloace de trai rezonabile pentru fermieri, precum și să mențină în viață economia rurală,
prin promovarea locurilor de muncă în agricultură, în industriile agroalimentare și în sectoarele asociate.
PAC include următoarele măsuri:
• sprijinul pentru venit, prin plăți directe menite să asigure stabilitatea veniturilor;
• măsuri de piață pentru a face față situațiilor dificile de pe piață, cum ar fi o scădere bruscă a cererii
din cauza unor îngrijorări sanitare sau o scădere a prețurilor ca urmare a unei suprasaturări tempo-
rare a pieței;
• măsuri de dezvoltare rurală pentru abordarea nevoilor și provocărilor specifice cu care se confruntă
zonele rurale.
PAC este finanțată prin două
fonduri care sunt parte a buge- Canarias
tului UE:
288
• Fondul european de ga- Guadeloupe
Martinique
Guyane
rantare agricolă (FEGA),

care oferă sprijin direct
și finanțează măsurile Mayotte Réunion
de piață – denumit și Açores Madeira
primul pilon al PAC – și

• Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală
(FEADR), care finanțează
sprijinul pentru dezvol-
tarea rurală – denumit
și al doilea pilon al PAC.
FEADR își propune să îmbu-
nătățească competitivitatea
agriculturii, să încurajeze ges-
tionarea durabilă a resurselor
naturale și acțiunile de răs-
puns la schimbările climatice
și să ducă la o dezvoltare te-
ritorială echilibrată a econo-
miilor și comunităților rurale1. REGIOgis
Harta 9.4 Cheltuielile PAC din cadrul FEADR, pe regiuni NUTS 3,

1 În perioada 2014-2020, FEADR a 2007-2020
făcut parte din cele cinci fonduri Intensitatea medie anuală a ajutorului (EUR/locuitor)
structurale și de investiții europene <= 5
(fondurile ESI), care sunt menite să 5 - 10 EU-27 = 24
finanțeze investițiile în dezvoltarea 10 - 20 Sursa: DG REGIO pe baza datelor DG AGRI și Eurostat.
economică durabilă din UE. Odată 20 - 35
cu implementarea reformei PAC, în 35 - 60 0 500 km
2023, FEADR nu va mai intra sub > 60 © EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative
incidența Regulamentului privind
dispozițiile comune pentru 2021-
2027, deși unele dispoziții vor con-
tinua să se aplice.
cesta ajută zonele rurale din UE să răspundă unei game largi de provocări și oportunități din perspectiva
A
dezvoltării economice, sociale și a mediului.
Beneficiarele principale ale FEADR sunt statele situate în estul și în sudul UE, dar și Irlanda și unele regiuni
din Franța, Finlanda și Suedia (Harta 9.4).
În general, intensitatea ajutorului în cadrul FEADR este mai mare în regiunile mai puțin dezvoltate (cu o medie
anuală de 42 EUR per locuitor între 2007 și 2020) decât în cele de tranziție (27 EUR per locuitor) sau în cele
mai dezvoltate (12 EUR) (Figura 9.4). Intensitatea ajutorului în cadrul primului pilon al PAC este mult mai
mare, fiind cea mai ridicată în regiunile de tranziție (119 EUR per locuitor), urmate de regiunile mai puțin
dezvoltate (103 EUR) și de cele mai dezvoltate (52 EUR) (Figura 9.5).
Figura 9.4 Intensitatea medie a ajutorului din FEADR, 2007-2020

180
Finanțarea medie anuală pe cap de locuitor (EUR)
160
140
120
100
80
60 289
40
20
0
EU- NL BE DE DK IT FR ES LU MT SE CY CZ PL BG EL SK HR HU RO PT SI FI AT IE EE LT LV
27
Sursa: DG AGRI, Eurostat și calculele DG REGIO.
Figura 9.5 Intensitatea medie a ajutorului din PAC, 2007-2020

450
Plăți medii anuale pe cap de locuitor (EUR)
400
350
300
250
200
150
100
50
0
EU- MT NL CY BE HR SI RO PT SK LU DE IT CZ PL EE BG SE LV AT FI HU ES LT FR DK EL IE
27
Sursa: DG AGRI, Eurostat și calculele DG REGIO.

Și în Piemonte, participarea la cursurile EFP, care Pentru obiectivul de politică „o Europă mai aproape
au beneficiat de sprijin din partea FSE, a dus ul- de cetățeni”, sprijinul total din FEDR, FSE și FC s-a
terior la o probabilitate mai mare de angajare (cu ridicat la circa 31 miliarde EUR în decursul perioa-
până la 20 pp mai mare decât în cazul persoanelor dei – puțin sub 10 % din bugetul total al politicii
care nu au participat). de coeziune.
Sprijinul pentru cultură și turismul durabil La sfârșitul anului 2020, proiectele selectate în
cadrul acestui obiectiv implicau o finanțare din
Pe lângă sprijinul destinat pieței muncii, o parte partea UE în valoare de 27,5 miliarde EUR, cu
semnificativă a finanțării în cadrul politicii de co- 11 % mai puțin decât cuantumul alocat, iar circa
eziune a mers către conservarea siturilor cultura- 12 miliarde EUR (39 % din alocări) fuseseră chel-
le și încurajarea turismului durabil. Evaluările au tuite pe investiții. Este mai puțin decât în cazul al-
identificat mai multe cazuri în care sprijinul a pro- tor obiective de politică, reflectând faptul că multe
dus rezultate pozitive. Printre acestea, se numără dintre investițiile în cauză presupun mobilizarea
investițiile în conservarea sitului arheologic de la comunităților locale și/sau elaborarea unor planuri
Pompeii și îmbunătățirea accesibilității, care au de dezvoltare care implică o serie de sectoare și
ajutat la creșterea numărului de vizitatori cu 62 % aspecte diferite, ceea ce tinde să crească timpul
între 2012 și 2019, adăugând în mod direct circa necesar pentru realizarea lor.
1,9 milioane de vizitatori la acest număr. De ase-
menea, sunt incluse aici investițiile în bunurile na- Indicatorii comuni arată că, prin investițiile realiza-
turale și culturale din Świętokrzyskie, care au dus te până la sfârșitul anului 2020, s-au creat ori s-au
la crearea unei rețele integrate de situri turistice reabilitat 15,2 milioane de metri pătrați de spații
în regiune. deschise, iar dacă proiectele selectate vor fi finali-
290 zate și vor produce rezultatele planificate, această
Proiectele de conservare a siturilor culturale și de cifră ar putea crește până la 53,4 milioane până
consolidare a patrimoniului cultural au avut o im- la sfârșitul anului 2023 (Tabelul 9.5). Indicatorii
portanță deosebită și în aprofundarea cooperării mai arată că, deși clădirile construite sau renovate
transfrontaliere, cum s-a întâmplat în cazul pro- în zonele urbane care au beneficiat de sprijin re-
gramului Interreg Bayern-Cehia și al programului prezintă doar 30 % din țintă, în ceea ce privește
Estonia-Letonia. spațiul creat/reabilitat, această țintă va fi depășită
dacă proiectele selectate vor fi duse la bun sfârșit.
2.5 OP5 O Europă mai Constatările evaluărilor

aproape de cetățeni
Sprijinul pentru dezvoltarea
și regenerarea urbane
Progresele investițiilor și monitorizarea
principalelor realizări În perioada de programare 2014-2020, au existat
eforturi deliberate de a implica comunitățile locale
Spre deosebire de celelalte obiective de politică, în conceperea și implementarea măsurilor de dez-
obiectivul „o Europă mai aproape de cetățeni” nu voltare și regenerare a zonelor urbane și de a le
poate fi ușor corelat cu clasificarea obiectivelor te- face să fie mai incluzive din punct de vedere social.
matice din perioada 2014-2020. Cu toate acestea, În același timp, a existat și o încercare conștientă
investițiile în dezvoltarea locală plasată sub res- de a asigura că măsurile în cauză sunt integra-
ponsabilitatea comunității (DLRC), sprijinul pentru te corespunzător într-o strategie de dezvoltare,
investițiile teritoriale integrate (ITI) și alte măsuri care să țină seama, în mod explicit, de interacți-
teritoriale legate îndeosebi de regenerarea urbană, unea dintre măsuri și potențialele caracteristici de
care alcătuiesc o parte însemnată a acestui obiec- complementaritate și consolidare ale efectelor lor.
tiv de politică și care au fost finanțate în cadrul Ca parte a acestor eforturi, au fost create două
unor obiective tematice diverse, pot fi urmărite. instrumente transversale: DLRC și ITI. Prin prisma
naturii lor și a faptului că rezultatele ar putea nece-
sita perioade îndelungate pentru a deveni vizibile,
până în prezent, există dovezi limitate ale efecte- congestiilor în trafic și la îmbunătățirea siguranței
lor investițiilor vizate. Cu toate acestea, o serie de rutiere, la creșterea numărului de vizitatori, la revi-
evaluări au indicat faptul că au fost implementate talizarea vieții culturale, precum și la dezvoltarea
cu succes în multe locuri din UE. unor noi servicii sociale.
De exemplu, în Polonia, s-a constatat că strate- Sprijinul pentru cooperarea

giile de dezvoltare locală din Podlaskie au fost transfrontalieră la nivel local
elaborate cu strânsa implicare a localnicilor și a
organizațiilor locale și că multe dintre acestea Într-o serie de cazuri, măsurile finanțate au dus la
care nu solicitaseră anterior fonduri europene au o cooperare sporită între organismele locale din
depus proiecte pentru finanțarea DLRC, cu accent state membre diferite și la o implicare mai largă
pe modul în care rezultatele preconizate ale pro- a localnicilor în procesul decizional, punând astfel
iectelor lor ar putea contribui la strategia generală. bazele unor politici mai incluzive și mai eficace.
În Świętokrzyskie, s-a constatat că abordarea ITI,
în materie de elaborare a politicilor, în ceea ce pri- În cadrul programului Interreg Bayern-Cehia, de
vește investițiile în bunurile naturale și culturale, exemplu, proiectele sprijinite au dus la o coope-
a fost eficientă și eficace și a ajutat la sporirea rare instituțională sporită și la stabilirea unor re-
atractivității zonelor în cauză, reducând ritmul de lații transfrontaliere mai strânse la nivel local. La
pierdere a biodiversității și crescând oportunitățile fel s-a întâmplat și în cadrul programului Interreg
pentru turism. Cehia-Polonia, care a sporit, de asemenea, coope-
rarea pe termen lung între organismele locale si-
În Țările de Jos, abordarea ITI din Amsterdam, tuate de ambele părți ale frontierei.
Haga, Rotterdam și Utrecht a dus la o integrare
mai aprofundată a aspectelor sociale, alături de 3. Interreg 291
cele economice ale politicilor, precum și la o co-
operare sporită între municipalități, în timp ce în Secțiunile de mai sus includ programele Interreg
Bretagne, a ajutat la îmbunătățirea cooperării în- care au beneficiat de fonduri în cadrul obiectivului
tre consiliul regional, localnici și organizațiile din de cooperare europeană transnațională, context
teren. în care s-a alocat finanțare și celor 11 obiective
tematice vizate de politica de coeziune. În perioa-
Evaluările desfășurate între 2014 și 2020, cu pri- da 2014-2020, Interreg a beneficiat de fonduri în
vire la efectele strategiilor integrate de dezvolta- valoare totală de circa 10,1 miliarde EUR, din care
re urbană, finanțate din FEDR, în perioada 2007- două treimi au mers către programele regionale
2013, arată și ele existența unor rezultate pozitive. transfrontaliere, iar restul către programele trans-
În regiunea Lubelskie din Polonia, proiectele de re- naționale și interregionale (Harta 9.5).
generare finanțate au sporit atractivitatea zonelor
reamenajate ca locuri în care se poate trăi, munci Indicatorii aferenți cheltuielilor finanțate în cadrul
și investi. În România, investițiile finanțate au aju- programelor Interreg arată că, în multe cazuri,
tat la îmbunătățirea spațiilor publice, la stimula- țintele stabilite pentru 2023 fuseseră deja atinse
rea activităților sociale și economice, la reducerea până la sfârșitul anului 2020, ceea ce sugerează
Tabelul 9.5 Indicatorii pentru „o Europă mai aproape de cetățeni”: țintele pentru 2023 și realizările
până la sfârșitul anului 2020
Populația care trăiește în zone cu 25 279 000
42 695 000 44 714 000
strategii integrate de dezvoltare urbană (59 %)
Spații deschise create sau reabilitate 15 221 000
39 910 000 53 427 000
în zonele urbane (metri pătrați) (39 %)
Clădiri publice sau comerciale construite sau 716 000
2 403 000 3 075 000
renovate în zonele urbane (metri pătrați) (30 %)
că acestea ar fi putut fi stabilite la un nivel mai acestora din urmă. Prin urmare, la nivel general,
ambițios (Tabelul 9.6). Astfel, aproape 25 000 de creșterea netă a producției ar putea fi destul de
întreprinderi beneficiaseră de sprijin pentru coope- mică sau, în orice caz, mult mai mică decât arată
rarea cu firmele din statele membre învecinate, cu efectele directe. Politica de coeziune generează, de
mult peste ținta pentru 2023, iar peste 11 000 de asemenea, efecte de propagare și externalități im-
institute de cercetare fuseseră implicate în acti- portante în afara economiilor în care sunt realizate
vități de cooperare transfrontalieră (de circa cinci investițiile. De exemplu, investițiile implementate
ori mai mult decât ținta) și de peste două ori mai în statele membre care sunt beneficiari principali
mulți tineri participaseră la programele transfron- stimulează cererea locală, care va fi satisfăcută
taliere dedicate tinerilor, comparativ cu ținta. Pe de parțial de exporturile din alte state membre, înde-
altă parte, numai circa jumătate din numărul-țintă osebi din cele mai dezvoltate, acestea beneficiind
de persoane participaseră la măsuri de mobilitate astfel indirect de pe urma politicii. De asemenea,
transfrontalieră a forței de muncă, însă dat fiind că proiectele finanțate ar putea necesita echipamente
mai sunt încă trei ani în care cheltuielile trebuie să sau alți factori de producție din alte state membre,
fie finalizate, ținta poate fi încă atinsă. ceea ce ar crește exporturile acestora din urmă și
ar contribui astfel la PIB-ul lor.
4. Impactul macroeconomic
al finanțării În statele membre beneficiare ale fondurilor, finan-
țarea politicii de coeziune generează efecte pe ter-
Evaluarea impactului politicii de coeziune la nivel men scurt (în mare măsură, pe partea de cerere) și
macroeconomic este deosebit de dificilă. Datele de lung (pe partea de ofertă). În timp ce primele apar,
monitorizare obținute din programe se referă, în în principal, pe durata implementării programelor,
general, la realizări sau, în cel mai bun caz, la re- acestea din urmă se pot acumula treptat în decur-
292 zultatele intervențiilor, însă nu pot oferi informații sul timpului și se pot menține mult după încheie-
despre impactul lor general net asupra economiei. rea cheltuielilor implicate.
Programele produc multe efecte economie directe,
dar și indirecte, care sunt greu de estimat, nu în În același timp, politica de coeziune trebuie să fie
ultimul rând din cauza interacțiunii dintre acestea. finanțată, iar costurile implicate (în legătură cu im-
pozitele sau alte taxe percepute) trebuie să fie și
De exemplu, producția și ocuparea forței de muncă ele luate în calcul în evaluarea impactului general
ar putea crește în cazul IMM-urilor sprijinite, însă, al politicii.
în același timp, acestea ar putea scădea în cazul
altora, din cauză că firmele sprijinite devin mai Modelele macroeconomice pot ține seama, într-un
competitive decât altele și iau din cota de piață a mod explicit, consecvent și cuprinzător, de cele de
Tabelul 9.6 Indicatorii Interreg: țintele pentru 2023 și realizările până la sfârșitul anului 2019
Țintă – valoare Implementate – Implementate
valoare în raport cu ținta
(numărul) (numărul) (%)
Firme implicate în cooperarea 10 319 24 879 241
transfrontalieră în materie de C&D
Institute de cercetare implicate în 2 265 11 206 495
cooperarea transfrontalieră
Participanți la măsurile de mobilitate 194 080 132 629 68
transfrontalieră a forței de muncă
Participanți la programele transfrontaliere 65 740 108 282 165
de forță de muncă și formare
Participanți la măsurile 31 900 15 771 49
transfrontaliere de incluziune
Participanți la schemele 62 761 147 535 235
transfrontaliere pentru tineret
Sursa: Datele deschise cu privire la coeziune https://cohesiondata.ec.europa.eu/d/aesb-873i
0 500 Km
0 500 Km
0 500 Km
293
REGIOgis
Harta 9.5 Programele de cooperare transfrontalieră pe regiuni NUTS 3, 2014-2020
Această hartă arată regiunile programelor transfrontaliere cofinanțate de FEDR.

Fiecare regiune vizată de un program este reprezentată printr-o culoare specifică.
Zonele hașurate fac parte simultan din două sau mai multe regiuni vizate de programe.
Sursa: DG REGIO.
0 500 km

mai sus, astfel că sunt potrivite pentru evaluarea frastructurii. Pe partea de ofertă, reduc costurile
impactului global al politicii de coeziune. În cele ce de transport și stimulează fluxurile comerciale.
urmează, este folosit un model elaborat de Centrul
Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Europene în • Investițiile în alte infrastructuri (de tele-
colaborare cu DG REGIO (RHOMOLO11) pentru eva- comunicații, energie, mediu, sănătate și in-
luarea impactului programelor din perioada 2014- frastructura socială – INFR), care sunt integra-
2020 asupra economiilor regiunilor NUTS 2 din UE. te în model ca investiții publice, atunci când
influențează operațiunile mediului de afaceri,
sau ca și consum public, în celelalte situații.
4.1 Programele politicii de coeziune Primele generează efecte pe partea de ofertă,
pentru perioada 2014-2020 întrucât tind să reducă costurile de producție
sau să faciliteze creșterea productivității, în
În ultimele câteva decenii, finanțarea în cadrul timp ce acestea din urmă produc numai efecte
politicii de coeziune a avut a doua cea mai mare pe termen scurt, pe partea de cerere.
pondere în bugetul UE, reprezentând circa o treime
din CFM. În perioada 2014-2020, aceasta a fost • Investițiile în capitalul uman (în educația și
de 355 miliarde EUR (la prețurile actuale), după formarea profesională și în politicile active
cum s-a indicat mai sus. Este echivalentul a circa pe piața muncii – CU), care se estimează că
0,3 % din PIB-ul UE, însă în unele state membre sporesc cheltuielile publice curente pe termen
și regiuni care sunt beneficiari principali, ponderea scurt. Pe partea de ofertă, se estimează că
este mult mai mare, finanțând o parte substanți- unele dintre aceste investiții sporesc produc-
ală a investițiilor publice (după cum s-a arătat la tivitatea muncii prin educație și formare, iar
Capitolul 8 de mai sus). celelalte (îndeosebi politicile active pe piața
294 muncii) cresc oferta de forță de muncă.
Finanțarea merge, în principal, către regiunile și
statele membre mai puțin dezvoltate. În unele • Investițiile în C&D (sprijinul pentru CDTI, cre-
state membre, aceasta reprezintă, în medie, peste area de rețele și parteneriate între mediul de
2 % din PIB-ul anual în decursul perioadei, cea mai afaceri și centrele de cercetare – CDT), care se
mare pondere înregistrându-se în Croația, și anu- estimează că stimulează investițiile private,
me 2,5 %. În cazul unora dintre regiunile mai puțin ducând la o creștere a productivității totale a
dezvoltate, cum ar fi Região Autónoma dos Açores factorilor (PTF).
din Portugalia sau Észak-Alföld din Ungaria, pon-
derea finanțării este chiar mai mare, reprezentând, • Ajutorul pentru sectorul privat (sprijinul pen-
în medie, peste 3,5 % din PIB-ul anual (Harta 9.6). tru IMM-uri, creditarea, finanțarea pentru îm-
bunătățirea siturilor turistice și culturale, a
Investițiile politicii de coeziune sunt concentrate în structurilor și a activităților – AIS), care se esti-
domeniile-cheie de intervenție pentru stimularea mează că duce la o creștere a investițiilor pri-
creșterii și dezvoltării. În scopul prezentei analize, vate prin reducerea costurilor capitalului, însă
finanțarea în cadrul politicii de coeziune este gru- fără efecte PTF12.
pată pe șase domenii, după cum urmează:
• Asistența tehnică (sprijinul pentru consolida-
• Investițiile în infrastructura de transport rea capacității administrative, monitorizare și
(TRNSP), care generează efecte pe partea de ce- evaluare – AT), care este integrată în model
rere, pe termen scurt, sub forma achizițiilor de ca o creștere a cheltuielilor publice curente cu
bunuri și servicii necesare pentru construirea in- bunurile și serviciile, fără efecte pe partea de
ofertă.
11 RHOMOLO este un model spațial dinamic bazat pe echilibrul gene-

ral calculabil (CGE). Scopul său este să permită analiza scenariilor
de investiții și de reforme structurale. Fundamentele sale econo-
mice se bazează pe literatura de specialitate consacrată cu privire
la modelele de echilibru general. RHOMOLO apare în numeroase 12 Unele categorii de intervenții clasificate ca AIS sunt considerate
articole care au contribuit la această literatură de specialitate (a se consum public, întrucât este puțin probabil să afecteze deciziile
vedea, de exemplu, Lecca et al., 2020 și Di Pietro et al., 2020). de investiții.
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
295
REGIOgis
Harta 9.6 Alocările politicii de coeziune, 2014-2020

% din PIB-ul regiunilor NUTS 2 (media anuală)
< 0,1 1,5 - 2
0,1 - 0,5 2 - 3,6
0,5 - 1 nu există date Sursa: DG REGIO.
1 - 1,5
0 500 km

Distribuția finanțării pe domenii de intervenție va- În perioada de implementare, impactul este re-
riază de la o regiune la alta, reflectând mixul de prezentat, în principal, de efectele pe partea de
politici rezultat din conceperea programelor. În ge- cerere, determinate de creșterea investițiilor și a
neral, ponderea finanțării alocate infrastructurii de consumului, iar după încheierea programelor, im-
transport și altor infrastructuri este mai mare în pactul este reprezentat exclusiv de efectele pe
regiunile și statele membre mai puțin dezvoltate, partea de ofertă, în ceea ce privește forța de mun-
în timp ce cele mai dezvoltate alocă o pondere că și productivitatea totală, reducerea costurilor de
mai mare sprijinului pentru C&D, ajutorului pen- transport și creșterea stocurilor de capital privat și
tru sectorul privat și investițiilor în capitalul uman. public.
De exemplu, în România, peste 62 % din fonduri
merg către investițiile în infrastructura de trans- Pe termen scurt, impactul politicii este mai în-
port și în alte infrastructuri, în timp ce în Țările de semnat în regiunile care sunt beneficiari principali
Jos, această pondere este de doar 12 %, iar 82 % (adică în cele din estul Europei, Portugalia și sudul
din fonduri sunt alocate CDT și capitalului uman Spaniei). Până la sfârșitul perioadei de implemen-
(Tabelul 9.7). tare, PIB-ul din Croația, Letonia și Lituania ajunge
să fie cu circa 5 %, 4 %, respectiv cu 3 % mai
4.2 Impactul politicii de coeziune mare decât într-un scenariu fără politica de coe-
din perioada 2014-2020 ziune. La nivel regional, impactul politicii este cel
mai mare (peste 5 %) în regiunile Észak-Alföld și
Simulările modelului sugerează că politica de co- Dél-Alföld din Ungaria și în regiunea portugheză
eziune din perioada 2014-2020 a avut un efect Região Autónoma dos Açores. Există, de aseme-
tot mai pozitiv asupra PIB-ului UE, în perioada de nea, diferențe semnificative între regiunile situate
cheltuieli, ajungând la un nivel maxim în 2021, în același stat membru, cum este cazul în Ungaria
296 când se estimează că PIB-ul UE a fost cu 0,4 % (unde impactul estimat asupra PIB-ului variază în-
mai mare decât ar fi fost în lipsa unei astfel de tre 1,1 % și 5 %), în Polonia (între 1,5 % și 3,9 %),
politici (Figura 9.6). Impactul estimat continuă să în România (între 1,8 % și 2,9 %) și în Portugalia
fie substanțial mult timp după încheierea perioa- (între 0,6 % și 5,2 %).
dei de implementare13, datorită efectelor pe partea
de ofertă. Pe termen mediu și lung, creșterile în Impactul este mai mic, iar în unele cazuri chiar ne-
materie de productivitate și de stocuri de capital gativ în regiunile mai dezvoltate, reflectând ponde-
privat și public, precum și reducerea costurilor de rea mică a finanțării de care beneficiază, raportată
transport continuă să stimuleze activitatea econo- la PIB, și faptul că sunt responsabile de finanțarea
mică și PIB-ul. Chiar și la 30 de ani de la investițiile unei proporții însemnate a investițiilor în cauză.
inițiale, se estimează că PIB-ul va fi cu 0,2 % mai Totuși, pe termen mai lung, impactul devine po-
mare decât ar fi fost în lipsa investițiilor. zitiv în toate regiunile. După încheierea perioadei
de implementare, nu mai există cheltuieli și, prin
Impactul estimat al politicii indică variații semni- urmare, nici impozite sau alte taxe percepute pen-
ficative între regiuni atât la încheierea perioadei tru finanțarea acestora, însă efectele pozitive pe
de implementare (Harta 9.7), cât și pe termen mai partea de ofertă se mențin.
lung (Harta 9.8, care arată efectele estimate la 20
de ani de la încheierea programelor). Acest lucru Politica de coeziune determină și efecte semnifi-
reflectă diferențele legate de nivelul finanțării de cative de propagare spațială, în sensul în care in-
care beneficiază regiunile, faptul că mixul de po- vestițiile realizate într-o regiune au un impact și
litici variază considerabil de la o regiune la alta asupra altor regiuni, mai ales prin prisma fluxurilor
(chiar și în cadrul aceluiași stat membru), precum comerciale. Aceste efecte tind să fie mai însemna-
și caracteristicile specifice ale economiilor regio- te în cazul economiilor deschise mai mici, cu baze
nale, inclusiv măsura în care ar putea beneficia de industriale și de C&D restrânse, unde multe bunuri
efectele de propagare (care afectează și amploa- și servicii esențiale pentru implementarea progra-
rea impactului politicii). melor politicii de coeziune – și pentru dezvoltarea
lor economică – nu sunt produse la nivel intern,
13 Regula N+3 permite utilizarea fondurilor până la trei ani după
ci trebuie importate. Politica ajută la accelerarea
ce au fost angajate, ceea ce înseamnă că perioada efectivă de dezvoltării acestor economii, ducând astfel la nive-
implementare a programelor este între 2014 și 2023. luri mai mari ale importurilor, pentru o gamă largă
Tabelul 9.7 Alocările politicii de coeziune în funcție de domeniul de intervenție, 2014-2020

% din total CDT AIS TRNSP INFR CU AT Total
AT 26,3 15,2 4,2 16,0 34,0 4,4 100
BE 20,1 8,3 4,2 17,2 47,1 3,1 100
BG 11,3 7,0 24,9 33,6 19,5 3,7 100
CY 9,1 12,8 14,8 36,1 24,0 3,2 100
CZ 16,6 3,3 27,9 31,4 16,8 3,9 100
DE 27,4 7,0 3,2 20,3 38,5 3,6 100
DK 41,2 0,5 2,3 6,2 45,0 4,7 100
EE 22,9 6,7 15,3 35,7 16,5 3,0 100
EL 7,8 15,7 16,9 30,0 26,0 3,6 100
ES 16,1 10,9 9,6 30,5 31,1 1,9 100
FI 39,5 13,3 2,7 5,6 35,3 3,5 100
FR 19,5 6,1 4,3 23,0 43,3 3,8 100
HR 9,1 16,0 15,1 37,6 18,1 4,0 100
HU 10,4 15,0 17,6 33,4 22,2 1,6 100
IE 6,8 2,0 0,9 39,4 48,7 2,1 100
IT 12,4 15,4 10,1 24,7 34,0 3,3 100
LT 17,1 3,0 15,4 42,9 18,5 3,1 100
LU 9,8 0,1 4,2 9,0 74,6 2,3 100
LV 14,7 6,5 27,8 33,1 15,5 2,4 100
MT 9,1 7,0 16,6 45,6 18,8 2,8 100
NL 39,7 1,7 0,5 11,6 42,2 4,3 100
297
PL 14,1 4,2 35,8 26,8 15,8 3,3 100
PT 19,9 12,3 7,5 22,8 34,8 2,7 100
RO 4,8 8,7 29,6 32,7 20,9 3,3 100
SE 31,6 8,4 5,7 10,2 39,8 4,3 100
SI 23,7 4,3 12,2 32,5 23,3 4,0 100
SK 9,8 7,8 27,2 32,4 18,8 4,1 100
EU-27 14,7 8,9 19,8 28,3 25,1 3,2 100
Sursa: DG REGIO
Figura 9.6 Impactul investițiilor politicii de coeziune din 2014-2020 asupra PIB-ului UE pentru
perioada 2014-2043
Cheltuieli pentru investiții ca % din PIB-ul UE
diferență % în PIB-ul UE față de nivelul fără investiții
0,45
0,40
0,35
0,30
0,25
0,20
0,15
0,10
0,05
0,00
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
2021
2022
2023
2024
2025
2026
2027
2028
2029
2030
2031
2032
2033
2034
2035
2036
2037
2038
2039
2040
2041
2042
2043
Sursa: RHOMOLO.
de bunuri și servicii, provenite de la partenerii lor

comerciali mai avansați, ceea ce tinde să sporeas-
că PIB-ul acestora din urmă14.
Din simulările modelului, reies două puncte majore.
• Per ansamblu, impactul politicii de coeziune

asupra PIB-ului din regiunile UE este corelat ne-
gativ, chiar dacă numai ușor, cu nivelul PIB-ului
lor pe cap de locuitor (coeficient de corelare de
-0,15). Acest lucru înseamnă că politica de coe-
ziune tinde să producă un efect disproporționat
de mare în regiunile mai puțin dezvoltate ale
UE, în conformitate cu mandatul politicii referi-
tor la reducerea disparităților regionale.
• Pe termen lung, toate regiunile din UE benefi-

ciază de pe urma politicii de coeziune, ceea ce
înseamnă că aceasta duce la un joc cu sumă
pozitivă sau o situație în care toate părțile au
de câștigat.
Prin urmare, politica este avantajoasă din punct de

298 vedere economic. Impactul general pe termen lung
asupra PIB-ului al fiecărui 1 EUR cheltuit, atunci
când se materializează toate efectele, este atât
pozitiv, cât și semnificativ. Creșterea cumulată a
PIB-ului UE determinată de investițiile finanța-
te prin politica de coeziune este mai mică decât
cuantumul cumulat al fondurilor alocate politicii
pe termen scurt (adică, se estimează că benefi-
ciile sunt mai mici decât costurile). Însă după ce
programele sunt finalizate și nu mai există cos-
turi care trebuie suportate, beneficiile se mențin și
încep să depășească costurile, iar aceasta într-o
măsură tot mai mare odată cu trecerea timpului.
Se estimează că, la 15 ani de la încheierea peri-
oadei de implementare, fiecare 1 EUR cheltuit în
cadrul politicii va fi generat un câștig de 2,7 EUR,
sub forma unei creșteri suplimentare a PIB-ului la
nivelul UE, ceea ce corespunde unei rate de renta-
bilitate de circa 4 % pe an15.
14 Monfort și Salotti (2021) analizează efectele de propagare spați-

ală generate de programele politicii de coeziune pentru perioada
2007-2013, cu accent pe cele generate în țările care sunt benefi-
ciare nete și care se propagă către țările care sunt contribuitoare
nete ale politicii. Aceștia au constatat că, pe termen lung, 15 %
din impactul politicii asupra PIB-ului UE se datorează efectelor
de propagare internațională între statele membre. În medie, în
statele membre mai dezvoltate (cele care nu sunt eligibile pen-
tru FC), circa 45 % din impact se datorează programelor imple-
mentate în țările care sunt beneficiari principali.
15 Detaliile simulărilor modelului pot fi găsite în Crucitti et al.
(în curs de apariție).
Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
299
REGIOgis
Harta 9.7 Impactul programelor politicii de coeziune din perioada 2014-2020 asupra PIB-ului
în 2023
% peste nivelul de referință
<= 0,1 1,5 - 2
0,1 - 0,5 >2 Sursa: RHOMOLO.
0,5 - 1 nu există date

1 - 1,5
0 500 km

Canarias
Guadeloupe Guyane
Martinique
Mayotte Réunion
Açores Madeira
300
REGIOgis
Harta 9.8 Impactul programelor politicii de coeziune din perioada 2014-2020 asupra PIB-ului
în 2043
% peste nivelul de referință
<= 0,1 1,5 - 2
0,1 - 0,5 >2 Sursa: RHOMOLO.
0,5 - 1 nu există date

1 - 1,5
0 500 km

Referințe
Referințe
Abrell, J., Ndoye Faye, A., Zachmann, G. (2011), Assessing the Impact of the EU EST Using Firm Level Data,
documentul de lucru 2011/08, Bruegel.
Acs Z., Parsons, W., Tracy, S. (2008), High Impact Firms: Gazelles revisited, Office of Advocacy, U.S. Small Business
Administration.
Agenția Europeană de Mediu (2016), Flood Risks and Environmental Vulnerability: Exploring the synergies
between floodplain restoration, water policies and thematic policies, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg.
Agenția Europeană de Mediu (2019), The European Environment: State and outlook 2020 – Knowledge for
transition to a sustainable Europe, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Agenția Europeană de Mediu (2020a), Is Europe living within the limits of our planet? An assessment of Europe’s
environmental footprints in relation to planetary boundaries, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg.
Agenția Europeană de Mediu (2020b), Habitats and Species: Latest status and trends.
Agenția Europeană de Mediu (2021a), Greenhouse Gas Emissions from Transport in Europe.
Agenția Europeană de Mediu (2021b), National Emission Reduction Commitments Directive Reporting Status
2021, Briefing nr. 06/2021.
Agenția Europeană de Mediu (2021c), Exceedance of Air Quality Standards in Europe. 301
Aghion, P., Howitt, P. (1992), „A model of growth through creative destruction”, Econometrica, 60(2), pp. 323-51.
Alfieri, L., Feyen, L., Dottori, F., Bianchi, A. (2015), „Ensemble flood risk assessment in Europe under high end
climate scenarios”, Global Environmental Change, 35, pp. 199-212.
Altomonte, C., Di Mauro, F., Ottaviano, G., Rungi, A., Vicard, V. (2012), „Global value chains during the great
trade collapse: a bullwhip effect?” în S. Beugelsdijk, S. Brakman, H. van Ees și H. Garretsen (editori): Firms in
the International Economy: Firm heterogeneity meets international business, MIT Press, pp. 277-308.
Alves Dias, P., Kanellopoulos, K., Medarac, H., Kapetaki, Z., Miranda Barbosa, E., Shortall, R., Czako, V., Telsnig, T.,
Vazquez Hernandez, C., Lacal Arantegui, R., Nijs, W., Gonzalez Aparicio, I., Trombetti, M., Mandras, G., Peteves, E.,
Tzimas, E. (2018), EU Coal Regions: Opportunities and challenges ahead, EUR 29292 EN, Oficiul pentru Publicații
al Uniunii Europene, Luxemburg.
Amann, M., Cofala, J., Klimont, Z., Nagl, C., Schieder, W. (2018), Measures to Address Air Pollution from Small
Combustion Sources, International Institute for Applied Systems Analysis, Laxenburg, Austria.
Anand, S., Knack, S., Lee, Y., Azfar, O. (2001), „Gender and corruption”, Journal of Development Economics, 64(1),
pp. 25-55.
Annoni, P., Bolsi, P. (2020), The Regional Dimension of the Social Progress Index: Presenting the new EU social
progress index, Comisia Europeană, DG Politica Regională și Urbană, documentul de lucru 06/2020, Oficiul pentru
Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Annoni, P., Catalina Rubianes, A. (2016), „Tree-based approaches for understanding growth patterns in the
European regions”, REGION, 3(2), pp. 23-45.
Annoni, P., de Dominicis, L., Khabirpour, N., (2019), „Location matters: a spatial econometric analysis of regional
resilience in the European Union”, Growth and Change, 50(3), pp. 824-55.
Annoni, P., Dijkstra, L. (2017), „Measuring and monitoring regional competitiveness in the European Union”. în:
R. Huggins și P. Thompson (editori): Handbook of Regions and Competitiveness - Contemporary Theories and
Perspectives on Economic Development, Edward Elgar Publishing.
Annoni, P., Dijkstra, L. (2019), Indicele competitivității regionale în UE, 2019, Comisia Europeană, DG Politica
Regională și Urbană, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Annoni, P., Kozovska, K. (2010), Indicele competitivității regionale în UE, 2010, EUR 24346, Oficiul pentru Publicații
Arendt, J. (2005), „Does education cause better health? A panel data analysis using school reforms for identification”,
Economics of Education Review, 24(2), pp. 149-60.
Auerbach, A., Gorodnichenko, Y. (2012), „Measuring the output responses to fiscal policy”, American Economic
Journal, 4(2), pp. 1-27.
Auerbach, A., Gorodnichenko, Y. (2013), „Output spillovers from fiscal policy”, American Economic Review, 103(3),
pp. 141-146.
Banca Mondială (2013), Doing Business in Italy 2013, Banca Mondială, Washington, DC.
Banca Mondială (2018), Doing Business in the European Union 2018: Croatia, the Czech Republic, Portugal and
Slovakia, Banca Mondială, Washington, DC.
Banca Mondială (2020), Doing Business in the European Union 2020: Greece, Ireland and Italy, Banca Mondială,
Washington, DC.
Banca Mondială (2021), Doing Business in the European Union 2021: Austria, Belgium and the Netherlands,
Banca Mondială, Washington, DC.
Barro, R. J., Redlick, C. J. (2011), „Macroeconomic effects from government purchases and taxes”, The Quarterly
Journal of Economics, 126(1), pp. 51-102.
Barslund, M. (2021, în curs de apariție), The Dynamics of Digital Skills in EU Member States, Social Situation
302
Monitor Research Note, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Batista e Silva, F., Marin Herrera, M.A., Rosina, K., Ribiero Barranco, R., Freire, S., Schiavina, M. (2018), „Analysing
spatiotemporal patterns of tourism in Europe at high-resolution with conventional and big data sources”,
Tourism Management, 68, pp. 101-115.
Baum, A., Poplawski-Ribeiro, M., Weber, A. (2012), Fiscal Multipliers and the State of the Economy, documentul de
lucru al FMI 12/286, Fondul Monetar Internațional.
Beetsma, R., Giuliodori, M. (2011), „The effects of government purchases shocks: review and estimates for the EU”,
The Economic Journal, 121(550), pp. F4-F32.
Beetsma, R., Giuliodori, M., Klaassen, F. (2008), „The effects of public spending shocks on trade balances and
budget deficits in the European Union”, Journal of the European Economic Association, 6(2-3), pp. 414-423.
Blanchard, O., Perotti, R. (2002), „An empirical characterization of the dynamic effects of changes in government
spending and taxes on output”, The Quarterly journal of Economics, 117(4), pp. 1329-1368.
Brereton, F., Clinch, J.P., Ferreira, S. (2008), „Happiness, geography and the environment”, Ecological Economics,
65(2), pp. 386-96.
Brunello, G., Fort, M., Weber, G., Weiss, C. (2013), Testing the Internal Validity of Compulsory School Reforms as
Instrument for Years of Schooling, IZA Discussion Papers 7533/2013.
Brunello, G., Weber, G., Weiss, C. (2012), Books are Forever: Early life conditions, education and lifetime income,
IZA Discussion Papers 6386/2012.
Campolieti, M., Fang, T., Gunderson, M. (2010), „Labour market outcomes and skill acquisition of high-school
dropouts”, Journal of Labour Research, 31(1), pp. 39-52.
Centrul de cercetare pentru politici europene (2020), The Use of Technical Assistance for Administrative Capacity
Building in the 2014-2020 Period, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Charron, N., Lapuente Victor, Bauhr Monika (2021), „Sub-national Quality of Government in the EU Member States:
Presenting the 2021 European Quality of Government Index and its relationship with Covid-19 indicators”,
QoG Working Paper Series, 04/2021.
Referințe
Charron, N., Lapuente, V. (2013), „Why do some regions in Europe have a higher quality of government?”,
The Journal of Politics, 75(3), pp. 567-582.
Charron, N., Lapuente, V., Annoni, P. (2019), „Measuring quality of government in EU regions across space and
time”, Papers in Regional Science, 98, pp. 1925-1953.
Chiara, B.D., De Franco, D., Coviello, N., Pastrone, D. (2017), „Comparative specific energy consumption between
air transport and high-speed rail transport: a practical assessment”, Transportation Research Part D: Transport
and Environment, 52, pp. 227-243.
Christodoulou, A., Dijkstra, L., Christidis, P., Bolsi, P., Poelman, H. (2020), „A fine resolution dataset of accessibility
in European cities”, Scientific Data, 7, Articol 279.
Combes, P.P., Duranton, G., Gobillon, L., Puga, D., Roux, S. (2012), „The productivity advantages of large cities:
distinguishing agglomeration from firm selection”, Econometrica, 80(6), pp. 2543-94.
Comisia Europeană (2012), The Quality of Public Expenditures in the EU, Occasional Papers nr. 125, Direcția
Generală Afaceri Economice și Financiare.
Comisia Europeană (2017a), Document de reflecție privind valorificarea oportunităților legate de globalizare,
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Comisia Europeană (2017b), Regiunea mea, Europa mea, viitorul nostru: Al șaptelea raport de coeziune
economică, socială și teritorială, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Comisia Europeană (2018a), Comprehensive Analysis of the Existing Cross-border Rail Transport Connections
and Missing Links on the Internal EU Borders: Final report, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Comisia Europeană (2018b), Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire
303
a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999
(Legea europeană a climei), COM(2020) 80 final.
Comisia Europeană (2019a), Employment and Social Developments in Europe 2019, Oficiul pentru Publicații
Comisia Europeană (2019b), Methodological Manual on Territorial Typologies: 2018 edition, Oficiul pentru
Comisia Europeană (2019c), Cadrul de politică al UE privind siguranța rutieră 2021-2030 – Următorii pași către
„Viziunea zero”, SWD(2019) 283 final.
Comisia Europeană (2019d), Study on National Policies and Cohesion – Final report contract No
2017CE16BAT125, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Comisia Europeană (2020a), Science, Research and Innovation Performance of the EU: A fair green and digital
Europe, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Comisia Europeană (2020b), Acțiunile UE în domeniul climei: raport privind progresele înregistrate, 2020.
Comisia Europeană (2020c), Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile
noastre, COM(2020) 380 final.
Comisia Europeană (2020d), Eurobarometrul special 502: Corupția, Uniunea Europeană.
Comisia Europeană (2020e), Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor
europene pe calea viitorului, COM(2020) 789 final.
Comisia Europeană (2020f), Employment and Social Developments in Europe 2020, Oficiul pentru Publicații
Comisia Europeană (2020g), Quality of Life in European Cities Report 2020, Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Europene, Luxemburg.
Comisia Europeană (2020h), Agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități
durabile, a echității sociale și a rezilienței, COM(2020) 274 final.
Comisia Europeană (2020i), Monitorul educației și formării 2020.
Comisia Europeană (2020j), Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027 – Resetarea educației
și formării pentru era digitală, COM(2020) 624 final.
Comisia Europeană (2020k), O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025, COM(2020)
152 final.
Comisia Europeană (2020l), Foi de parcurs pentru consolidarea capacității administrative: set de instrumente
practice.
Comisia Europeană (2021a), European Economic Forecast Spring 2021, Direcția Generală Afaceri Economice
și Financiare, Institutional Paper 149, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Comisia Europeană (2021b), The Sectoral Impact of the COVID-19 Crisis, Technical Note for the Eurogroup.
Comisia Europeană (2021c), Employment and Social Developments in Europe 2021, Oficiul pentru Publicații
Comisia Europeană (2021d), O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE - Către zone rurale mai
puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040, COM(2021) 345 final.
Comisia Europeană (2021e), Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital,
COM(2021) 118 final 2.
Comisia Europeană (2021f), „Pregătiți pentru 55”: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea
spre atingerea obiectivului de neutralitate climatică, COM(2021) 550 final.
Comisia Europeană (2021g), Strategia UE privind solul pentru 2030: Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase
pentru ființele umane, alimentație, natură și climă, COM(2021) 699 final.
Comisia Europeană (2021h), European Emissions Trading System (ETS): Calculations on the regional employment
304
impact of ETS installations – Analytical and methodological report, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg.
Comisia Europeană (2021i), Annual Report on Intra-EU Labour Mobility 2020, Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Comisia Europeană (2021j), Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, Oficiul pentru
Comisia Europeană (2021k), European Economic Forecast – Autumn 2021, European Economy Institutional
Paper nr. 160, Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg.
Comisia Europeană (2021l), Fondurile structurale și de investiții europene – Raport de sinteză pentru 2021
privind rapoartele anuale de implementare a programelor care vizează implementarea în perioada 2014-2020,
COM(2021) 797 final.
Comisia Europeană (2021m), Orientări privind ajutoarele de stat regionale, C(2021) 2594 final.
Comisia Europeană (2021n), 2021 Report on Gender Equality in the EU, Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Comisia Europeană și UN-HABITAT (2016), The State of European Cities 2016: Cities leading the way to a better
future, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Comitetul European al Regiunilor (2021a), Barometrul regional și local al UE pentru 2021.
Comitetul European al Regiunilor (2021b), Local and Regional Finances in the Aftermath of COVID-19.
Referințe
Comitetul internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor (2019), Global Resources Outlook 2019: Natural
resources for the future we want [Oberle, B., Bringezu, S., Hatfield-Dodds, S., Hellweg, S., Schandl, H., Clement, J.,
Cabernard, L., Che, N., Chen, D., Droz-Georget, H., Ekins, P., Fischer-Kowalski, M., Flörke, M., Frank, S., Froemelt, A.,
Geschke, A., Haupt, M., Havlik, P., Hüfner, R., Lenzen, M., Lieber, M., Liu, B., Lu, Y., Lutter, S., Mehr, J., Miatto, A.,
Newth, D., Oberschelp, C., Obersteiner, M., Pfister, S., Piccoli, E., Schaldach, R., Schüngel, J., Sonderegger, T.,
Sudheshwar, A., Tanikawa, H., van der Voet, E., Walker, C., West, J., Wang, Z., Zhu, B.], A Report of the International
Resource Panel, Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, Nairobi, Kenya.
Comotti, S. Crescenzi, R. and Iammarino, S. (2020), Foreign direct investment, global value chains and regional
economic development in Europe. Final Report. Direcția Generală Politica Regională și Urbană, Comisia Europeană.
Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene.
Consiliul Europei (2003), Recomandarea Rec(2003)3 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind
participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la luarea de decizii politice și publice.
Corsetti, G., Meier, A., Müller, G. (2012), „What determines government spending multipliers?”, Economic Policy,
27(72), pp. 521-565.
Crippa, M., Oreggioni, G., Guizzardi, D., Muntean, M., Schaaf, E., Lo Vullo, E., Solazzo, E., Monforti-Ferrario, F., Olivier,
J.G.J., Vignati, E. (2019), Fossil CO2 and GHG Emissions of All World Countries – 2019 report, EUR 29849 EN,
Crucitti, F., Lazarou, N., Monfort, Ph. și Salotti, S. (în curs de apariție), The RHOMOLO impact assessment of
the 2014-2020 cohesion policy in the EU regions, Comisia Europeană, DG Politica Regională și Urbană, seria
Documente de lucru.
Dangendorf, S., Hay, C., Calafat, F.M., Marcos, M., Piecuch, C.G., Berk, K., Jensen, J. (2019), „Persistent acceleration 305
in global sea-level rise since the 1960s”, Nature Climate Change, 9, pp. 705-710.
Dechezleprêtre, A., Nachtigall, D., Venmans, F. (2018), The Joint Impact of the European Union Emissions Trading
System on Carbon Emissions and Economic Performance, documentul de lucru 1515 al OECD Economics
Department.
Delanote, J., Wruuck, P. (2021), Regional Cohesion in Europe 2020-2021: Insights from the EIB Investment Survey,
Banca Europeană de Investiții, Luxemburg.
DeLong, J.B., Summers, L.H., Feldstein, M., Ramey, V.A. (2012), „Fiscal policy in a depressed economy [with comments
and discussion]”, Brookings Papers on Economic Activity, primăvara 2012, pp. 233-297.
Denkers, J.M., Winkel, F.W. (1998), „Crime victims’ well-being and fear in a prospective and longitudinal study”,
International Review of Victimology, 5(2), pp. 141-62.
De Witte, K., Rogge, N. (2013), „Dropout from secondary education: all’s well that begins well”, European Journal
of Education, 48(1), pp. 131-49.
Dijkstra, L., Annoni P., Kozovska, K. (2011), A New European Regional Competitiveness Index: Theory, methods
and findings, Comisia Europeană, DG Politica Regională și Urbană, documentul de lucru 02/2011.
Dijkstra, L., Poelman, H., Ackermans, L. (2019), Road Transport Performance in Europe: Introducing a new
accessibility framework, Comisia Europeană, DG Politica Regională și Urbană, documentul de lucru 01/2019,
Dijkstra, L., Poelman, H., Rodríguez-Pose, A. (2020), „The geography of discontent”, Regional Studies, 54(6),
pp. 737-753.
Di Pietro, F., Lecca, P. și Salotti, S. (2021), „Regional economic resilience in the European Union: a numerical
general equilibrium analysis”, Spatial Economic Analysis, 16(3), pp. 287-312.
Dottori, F., Mentaschi, L., Bianchi, A., Alfieri, L., Feyen, L. (2020), Adapting to Rising River Flood Risk in the EU
under Climate Change, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Duranton, G., Puga, D. (2020), „The economics of urban density”, Journal of Economic Perspectives, 34(3),
pp. 3-26.
Echazarra, A., Radinger, T. (2019), Learning in Rural Schools: Insights from PISA, TALIS, and the literature,
seria Documente de lucru ale OCDE nr. 196.
EurObserv’ER (2020), Photovoltaic Barometer.
Eurostat (2019), Manual on Sources and Methods for the Compilation of COFOG Statistics – 2019 edition,
Eurostat (2020), An Alternative Life Table Based on Probabilities of Dying within the Calendar Year (Annual
Period-Cohort Life Table), Technical Note.
Falch, T., Borge, L.E., Lujala, P., Nyhus, O.H., Strøm, B. (2010), Completion and Dropout in Upper Secondary
Education in Norway: Causes and consequences, Centre for Economic Research din cadrul NTNU, Trondheim.
Fasullo, J.T., Nerem, R.S. (2018), „Altimeter-era emergence of the patterns of forced sea-level rise in climate m
odels
and implications for the future”, Proceedings of the National Academy of Sciences, 115, pp. 12944-12949.
Fatás, A. (2019), „Fiscal policy, potential output, and the shifting goalposts”, IMF Economic Review, 67,
pp. 684-702.
Fatás, A., Summers, L.H. (2018), „The permanent effects of fiscal consolidations”, Journal of International
Economics, 112, pp. 238-250.
Fazekas, M., Czibik, A. (2021), „Measuring regional quality of government: the public spending quality index based
on government contracting data”, Regional Studies.
Federal Communications Commission (2020), Broadband Speed Guide.
Feyen, L., Mulholland, E., Dottori, F., Alfieri, L., Mentaschi, L., Ciscar, J-C. (editori) (2020), Climate Change Impacts
and Adaptation in Europe – JRC PESETA IV final report, EUR 30180EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
306
Luxemburg.
Forumul Economic Mondial (2019), The Global Competitiveness Report 2019.
Forumul Internațional al Transporturilor (2019), Benchmarking Accessibility in Cities: Measuring the impact
of proximity and transport performance, Paris, Franța.
Gechert, S., Horn, G., Paetz, C. (2019), „Long-term effects of fiscal stimulus and austerity in Europe”,
Oxford Bulletin of Economics and Statistics, 81(3), pp. 647-666.
Gennaioli, N., LaPorta, R., Lopez-de-Silanes, F., Shleifer, A. (2013), „Human capital and regional development”,
Quarterly Journal of Economics, 128 (1), pp. 105-164.
Goujard, A. (2017), „Cross-country spillovers from fiscal consolidations”, Fiscal Studies, 38(2), pp. 219-267.
Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (2018), Global Warming of 1.5°C. An IPCC Special Report
on the impacts of global warming of 1.5°C above pre-industrial levels and related global greenhouse gas e mission
pathways, in the context of strengthening the global response to the threat of climate change, sustainable develop-
ment, and efforts to eradicate poverty [Masson-Delmotte, V., P. Zhai, H.-O. Pörtner, D. Roberts, J. Skea, P.R. Shukla,
A. Pirani, W. Moufouma-Okia, C. Péan, R. Pidcock, S. Connors, J.B.R. Matthews, Y. Chen, X. Zhou, M.I. Gomis, E.
Lonnoy, T. Maycock, M. Tignor și T. Waterfield (editori)].
Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (2019), Climate Change and Land: an IPCC special report
on climate change, desertification, land degradation, sustainable land management, food security, and greenhouse
gas fluxes in terrestrial ecosystems [P.R. Shukla, J. Skea, E. Calvo Buendia, V. Masson-Delmotte, H.-O. Pörtner, D. C.
Roberts, P. Zhai, R. Slade, S. Connors, R. van Diemen, M. Ferrat, E. Haughey, S. Luz, S. Neogi, M. Pathak, J. Petzold, J.
Portugal Pereira, P. Vyas, E. Huntley, K. Kissick, M. Belkacemi, J. Malley (editori)], în curs de publicare.
Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (2021), Climate Change 2021: The Physical Science
Basis – Working Group I contribution to the Sixth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate
Change, Cambridge University Press, Cambridge.
Guzzo, F., Gianelle C. (2021), Assessing Smart Specialisation: Governance, Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Referințe
Hanslmaier, M. (2013), „Crime, fear and subjective well-being: How victimization and street crime affect fear and
life satisfaction”, European Journal of Criminology, 10(5), pp. 515-33.
Hanushek, E., Woesmann L. (2007), The Role of Education Quality in Economic Growth, Policy Research Working
Paper 4122, Banca Mondială, Washington, DC.
Hegyi, F.B., Guzzo F., Perianez-Forte I., Gianelle C. (2021), The Smart Specialisation Policy Experience: Perspective
of national and regional authorities, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Helliwell, J., Huang, H. (2008), „How’s your government? International evidence linking good government and
well-being”, British Journal of Political Science, 38(4), pp. 595-619.
Holmberg, S., Rothstein, B. (2011), „Dying of corruption”, Health Economics, Policy and Law, 6(4), pp. 529-547.
Holmberg, S., Rothstein, B., Nasiritousi, N. (2009), „Quality of government: what you get”, Annual Review of
Political Science, 12(1), pp. 135-161.
Hooghe, L., Marks, G., Schakel, A.H., Niedzwiecki, S., Chapman, Osterkatz, S., Shair-Rosenfield, S. (editori) (2016),
Measuring Regional Authority: A postfunctionalist theory of governance, Volume I, Oxford University Press, Oxford.
Iammarino, S., Rodriguez-Pose, A., Storper, M. (2017), Why Regional Development Matters for Europe’s Economic
Future, documentul de lucru 07/2017, DG Politica Regională și Urbană, Comisia Europeană.
Iammarino, S., Rodriguez-Pose, A., Storper, M. (2020), Falling into the Middle-Income Trap? A study on the risks
for EU regions to be caught in a middle-income trap, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Kapetaki, Z., Alves Dias, P., Conte, A., Kanellopoulos, K., Mandras, G., Medarac, H., Nijs, W., Ruiz, P., Somers, J.,
Tarvydas, D. (2021), Recent Trends in EU Coal, Peat and Oil Shale Regions, raport Science for Policy al JRC:
EUR 30618 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
307
Kapetaki, Z., Ruiz Castello, P., Armani, R., Bodis, K., Fahl, F., Gonzalez Aparicio, I., Jaeger-Waldau, A., Lebedeva, N.,
Pinedo Pascua, I., Scarlat, N., Taylor, N., Telsnig, T., Uihlein, A., Vazquez Hernandez, C. and Zangheri, P. (2020), Clean
energy technologies in coal regions, Kapetaki, Z. editor, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Kaufmann, D., Kraay, A., Mastruzzi, M. (2010), The Worldwide Governance Indicators: A Summary of methodology,
data and analytical issues, Policy Research Working Paper nr. 5430, Banca Mondială, Washington, DC.
Kaufmann, D., Kraay, A., Zoido-Lobaton, P. (1999), Governance Matters, Policy Research Working Paper nr. 2196,
Banca Mondială, Washington, DC.
Kempter, D., Juerges, H., Reinhold S. (2011), „Changes in compulsory schooling and the causal effect of education
on health: evidence from Germany”, Journal of Health Economics, 30(2), pp. 340-54.
Krugman, P. (2007), «The “new” economic geography: where are we?» în: M. Fujita (editor), Regional Integration
in East Asia (pp. 23-34), Palgrave Macmillan: Londra.
Ladner, A., Keuffer, N., Baldersheim, H. (2015), Local Autonomy Index for European Countries (1990-2014),
ediția 1.0, Comisia Europeană, Bruxelles.
Lasanta, T., Arnáez, J., Pascual, N., Ruiz-Flaño, R, Errea, M.P., Lana-Renault, N. (2016), „Space-time process and
drivers of land abandonment in Europe”, Catena, 149, pp. 810-823.
Lecca, P., Christensen, M., Conte, A., Mandras, G. și Salotti, S. (2020), „Upward pressure on wages and the
interregional trade spillover effects under demand-side shocks”, Papers in Regional Science 99(1), pp. 165-182.
Lesage, J.O., Fischer, M. (2008), „Spatial growth regressions: model specification, estimation and interpretation”,
Spatial Economic Analysis, 3(3), pp. 275-304.
Maes, J., Quaglia, A., Martinho Guimaraes Pires Pereira, A., Tokarski, M., Zulian, G., Marando, F., Schade, S. (2021),
BiodiverCities: A roadmap to enhance the biodiversity and green infrastructure of European cities by 2030, EUR
30732 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Mandras, G., Salotti, S. (2021), Indirect Jobs in Activities Related to Coal, Peat and Oil Shale: A RHOMOLO-IO
analysis on the EU regions, JRC Working Papers on Territorial Modelling and Analysis nr. 11/2021, Comisia
Europeană, Sevilla, JRC127463.
Mankiw, G., Romer, D., Weil, D. (1992), „A contribution to the empirics of economic growth”, The Quarterly Journal
of Economics, 107(2), pp. 407-437.
Melitz, M.J., Ottaviano, G.I.P. (2008), „Market size, trade, and productivity”, Review of Economic Studies, 75(1),
pp. 295-316.
Monfort, P., Salotti, S. (2021), Where Does the EU Cohesion Policy Produce its Impact? Simulations with a regional
dynamic general equilibrium model, Comisia Europeană, DG Politica Regională și Urbană, documentul de lucru
02/2021, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Mourre, G., Poissonnier, A., Lausegger, M. (2019), The Semi-elasticities Underlying the Cyclically-Adjusted Budget
Balance: An update & further analysis, European Economy Discussion Paper nr. 098, Direcția Generală Afaceri
Economice și Financiare, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Natale, F., Kalantaryan, S., Scipioni, M., Alessandrini, A., Pasa, A. (2019), Migration in EU Rural Areas, EUR 29779
EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Norlén, H., Papadimitriou, E., de Dominicis, L., Dijkstra, L. (2021), Mapping the Glass Ceiling: The EU regions where
women thrive and where they are held back – Monitoring EU regional gender equality with the female achievement
and disadvantage indices, Comisia Europeană, DG Politica Regională și Urbană, documentul de lucru 01/2021,
OCDE (2016a), „Skills for a Digital World”, Policy Brief on The Future of Work, OECD Publishing, Paris.
OCDE (2016b), Preventing Corruption in Public Procurement, OECD Publishing, Paris.
OCDE (2017), Trust and Public Policy: How better governance can help rebuild public trust, OECD Public
Governance Reviews, OECD Publishing, Paris.
308
OCDE (2018a), Hungary: Trade and Investment Statistical Note, OECD Publishing, Paris.
OCDE (2018b), Key Data on Local and Regional Governments in the European Union (broșură), OECD, Paris.
OCDE (2019), Luxembourg, OECD Economic Surveys, OECD Publishing, Paris.
OCDE (2020a), The Territorial Impact of COVID-19: Managing the crisis across levels of government,
OECD Publishing, Paris.
OCDE (2020b), OECD Regions and Cities at a Glance 2020, OECD Publishing, Paris.
OCDE (2021a), International Migration Outlook 2021, OECD Publishing, Paris.
OCDE (2021b), Access and Cost of Education and Health Services: Preparing regions for demographic change,
OECD Publishing, Paris.
OCDE (2022, în curs de apariție), The Contribution of Migration to Regional Development, OECD Publishing, Paris.
OCDE/Eurostat (2018), Oslo Manual 2018: Guidelines for collecting, reporting and using data on innovation – 4th
edition, the measurement of scientific, technological and innovation activities, OECD Publishing, Paris / Eurostat,
Luxemburg.
Organizația Națiunilor Unite (2015), Cadrul de acțiune de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre
2015-2030.
Organizația Națiunilor Unite (2019), World Population Prospects 2019.
Pak, H.M. (2001), „Corruption and economic growth”, Journal of Comparative Economics, 29, pp. 66-79.
Paprotny, D., Sebastian, A., Morales-Napoles, O., Jonkman, S. (2018), „Trends in flood losses in Europe over the
past 150 years”, Nature Communications, 9(1), 1985.
Pascaline, W., Rowena, H. (2018), Economic Losses, Poverty & Disasters: 1998-2017, Biroul Organizației Națiunilor
Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre.
Perotti, R. (2005), Estimating the Effects of Fiscal Policy in OECD Countries, CEPR Discussion Paper nr. 4842,
Centre for Economic Policy Research.
Referințe
Perpiña Castilloa, C., Jacobs-Crisionia, C., Diogo, V., Lavalle, C. (2021), „Modelling agricultural land abandonment
in a fine spatial resolution multi-level land-use model: an application for the EU”, Environmental Modelling &
Software, 136.
Perpiña Castillo C., Kavalov B., Ribeiro Barranco R., Diogo V., Jacobs-Crisioni C., Batista e Silva F., Baranzelli C.,
Lavalle C. (2018), Territorial Facts and Trends in the EU Rural Areas within 2015-2030, Oficiul pentru Publicații
Pike, A., Rodríguez-Pose, A., Tomaney, J. (2017), „Shifting horizons in local and regional development’”,
Regional Studies, 51(1), pp. 46-57.
Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (2019), Global
Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services [E. S. Brondizio, J. Settele, S. Díaz și H. T. Ngo (editori)],
secretariatul IPBES, Bonn, Germania.
Poelman, H., Ackermans, L. (2017), Passenger Rail Accessibility in Europe’s Border Areas, Comisia Europeană,
DG Politica Regională și Urbană, documentul de lucru 11/2017, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg.
Poelman, H., Dijkstra, L., Ackermans, L. (2020a), How Many People Can You Reach by Public Transport, Bicycle or
on Foot in European Cities? Measuring urban accessibility for low-carbon modes, Comisia Europeană, DG Politica
Regională și Urbană, documentul de lucru 01/2020, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Poelman, H., Dijkstra, L., Ackermans, L. (2020b), Rail Transport Performance in Europe: Developing a new set
of regional and territorial accessibility indicators for rail, Comisia Europeană, DG Politica Regională și Urbană,
documentul de lucru 03/2020, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Poghosyan, T. (2020), „Cross-country spillovers of fiscal consolidations in the euro area”, International Finance, 309
23(1), pp. 18-46.
Prognos și CSIL (2021, în curs de apariție), Study on Prioritisation in Smart Specialisation Strategies in the EU,
Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (2019), Global Environment Outlook 6 – GEO-6: Healthy
Planet, Healthy People [P. Boileau, J. Gupta și P. Ekins (editori)], Cambridge University Press, Cambridge.
Proiectul FLOW (2016), The Role of Walking and Cycling in Reducing Congestion: A portfolio of measures.
Prussi, M., Lonza, L. (2018), „Passenger aviation and high speed rail: a comparison of emissions profiles on
selected routes”, Journal of Advanced Transportation, 2018, pp. 1-10.
Rodríguez-Pose, A. (2020), The Research and Innovation Divide in the EU and its Economic Consequences, Comisia
Europeană – seria de documente R&I, documentul de lucru 2020/03, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg.
Rodríguez-Pose, A., Garcilazo, E. (2015), „Quality of government and the returns of investment: examining the
impact of cohesion expenditure in European regions”, Regional Studies, 49(8), pp. 1274-1290.
Rothengatter, W. (2011), „Competition between airlines and high-speed rail”, în: R. Macário și E. Van de Voorde
(editori): Critical Issues in Air Transport Economics and Business, Routledge: Oxford, Regatul Unit.
Sakkas, S., Crucitti, F., Conte, A., Salotti, S. (2021), The 2020 Territorial Impact of COVID-19 in the EU: A RHOMOLO
update, JRC125536, Comisia Europeană.
Samanni, M., Holmberg, S. (2010), Quality of Government Makes People Happy, QoG Working Paper Series
2010(1), The Quality of Government Institute, Göteborg.
Sapir, A. (2020), Why has COVID-19 Hit Different European Union Economies so Differently?, Policy Contribution
2020/18, Bruegel.
Schumpeter, J.A. (1942), Capitalism, Socialism and Democracy, Harper & Bros., New York.
Sulis, P., Perpiña Castillo, C. (2021), Digital Accessibility to Broadband Networks and Women’s Participation in ICT,
Centrul Comun de Cercetare, Comisia Europeană.
Sun, X., Zhang, Y., Wandelt, S. (2017), „Air transport versus high-speed rail: an overview and research agenda”,
Journal of Advanced Transportation, pp. 1-18.
Taglioni, D., Winkler, D. (2014), „Making global value chains work for development: building global value chains
2014”, în: Annual Meetings Side Event, Banca Mondială, Washington, DC (pp. 1-127).
Uniunea Europeană (1991), Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane
reziduale.
Uniunea Europeană (2008), Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008
privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa.
Uniunea Europeană (2012), Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie
2012 privind eficiența energetică.
Uniunea Europeană (2016), Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie
2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici.
Uniunea Europeană (2017a), Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009
privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor
2001/77/CE și 2003/30/CE.
Uniunea Europeană (2017b), Pilonul european al drepturilor sociale, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg.
Uniunea Europeană (2018a), Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai
2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în
perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate
310 în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013.
Uniunea Europeană (2018b), Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie
2018 de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică.
Uniunea Europeană (2021), Rezoluția Consiliului privind un cadru strategic pentru cooperarea e uropeană
în domeniul educației și formării în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a spațiului european
al educației (2021-2030), 2021/C 66/01.
Ustaoglu, E. (2018), „Farmland abandonment in Europe: an overview of drivers, consequences and assessment
of the sustainability implications”, Environmental Reviews, 26(4).
Vallecillo, S., Kakoulaki, G., La Notte, A., Feyen, L., Dottori, F., Maes, J. (2020), „Accounting for changes in flood
control delivered by ecosystems at the EU level”, Ecosystem Services, 44.
Van der Linden, N., Enzerink, S., Geilleit, R., Dogger, J., Claps, M., Wennerholm-Caslavska, T., Mbacke, M., Pallaro,
F., Noci, G., Benedetti, M., Marchio, G., Tangi, L. (2020), eGovernment Benchmark 2020: eGovernment that works
for the people, studiu elaborat pentru Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie a Comisiei
Europene, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.
Vousdoukas, M., Mentaschi, L., Hinkel, J., Ward, P., Mongelli, I., Ciscar, J.-C., Feyen, L. (2020), „Economic motivation
for raising coastal flood defences in Europe”, Nature Communications, 11, 2119.
Vysna, V., Maes, J., Petersen, J.E., La Notte, A., Vallecillo, S., Aizpurua, N., Ivits, E., Teller, A. (2021), Accounting for
Ecosystems and their Services in the European Union: Final report from phase II of the INCA project aiming to
develop a pilot for an integrated system of ecosystem accounts for the EU, Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Woesmann, L. (2016), „The economic case for education”, Education Economics, 24(1), pp. 3-32.
Lista figurilor, a hărţilor, tabelelor şi casetelor

Lista figurilor
Figura 1 Alocările din FEDR și din Fondul de coeziune raportate la investițiile publice în perioadele
2007‑2013 și 2014‑2020 xvii
Figura 2 Performanța în materie de inovare a regiunilor din UE, 2021 xxi
Figura 1.1 Mortalitatea în exces din UE în funcție de regiunea geografică, ianuarie 2020‑iulie 2021 2
Figura 1.2 Mortalitatea săptămânală în exces din UE în funcție de tipologia regională urban‑rural, ianuarie
2020‑noiembrie 2021 4
Figura 1.3 Indicele de strictețe din UE în funcție de regiunea geografică, ianuarie 2020‑septembrie 2021 7
Figura 1.4 Indicele cerințelor de rămânere acasă din UE în funcție de regiunea geografică, ianuarie
2020‑septembrie 2021 7
Figura 1.5 Variația creșterii PIB‑ului real comparativ cu anul anterior, 2020 și 2021 9
Figura 1.6 Variația numărului de înnoptări în unitățile de cazare turistică din UE, ianuarie 2020‑iunie 2021 10
Figura 1.7 Indicele restricțiilor de călătorie internaționale din UE în funcție de regiunea geografică,
ianuarie 2020‑septembrie 2021 10
Figura 1.8 Numărul anual de nopți turistice per locuitor, 2019 și 2020 12
Figura 1.9 Rata șomajului în UE și în Statele Unite, decembrie 2019‑iunie 2021 13
Figura 1.10 Rata trimestrială a ocupării forței de muncă din UE în funcție de gradul de urbanizare,
2018‑2021 13
Figura 1.11 Variația orelor lucrate, 2019‑2020 14 311
Figura 2.1 Ratele creșterii PIB‑ului pe cap de locuitor în regiunile din statele membre mai puțin
dezvoltate și moderat dezvoltate, 2001‑2008 23
Figura 2.4 Disparitățile regionale între regiunile NUTS 2 din UE, 2000‑2020 25
Figura 2.5 Creșterea PIB‑ului real pe cap de locuitor în funcție de nivelul de dezvoltare regională,
2001‑2019 25
Figura 2.6 Variațiile PIB‑ului pe cap de locuitor (SPC) în regiunile UE, 2000‑2019 26
Figura 2.7 Evoluția ocupării totale a forței de muncă (numărul de persoane angajate) în regiunile
metropolitane și nemetropolitane, 2000‑2019 35
Figura 2.8 Creșterea anuală a PIB‑ului real pe cap de locuitor în regiunile UE în funcție de nivelul de
dezvoltare, 2001‑2019 36
Figura 2.9 Populația care trăiește în regiuni cu o creștere foarte scăzută a PIB‑ului pe cap de locuitor,
a productivității și a ocupării forței de muncă (2001‑2019), după nivelul inițial al PIB‑ului
pe cap de locuitor 37
Figura 2.10 Cereri de brevete la Oficiul European de Brevete în funcție de tipul regiunii, 2016‑2017 42
Figura 2.11 Profilul LVG, cheltuielile pentru C&D și coeficientul Gini în funcție de statul membru, 2015 44
Figura 2.12 Cheltuieli totale pentru C&D, 2001 și 2019 45
Figura 2.13 Cheltuieli totale pentru C&D, 2019 47
Figura 2.14 Ponderea populației UE în funcție de categoria din Tabloul de bord regional privind inovarea
și de nivelul regional de dezvoltare, 2021 și 2016 49
Figura 2.15 Adoptarea tehnologiilor digitale de către întreprinderile din UE în funcție de nivelul
de dezvoltare a statelor membre, 2020 50
Figura 2.16 Adoptarea tehnologiilor care țin de comerțul electronic și de activitățile economice electronice
de către întreprinderile din UE în funcție de nivelul de dezvoltare a statelor membre, 2020 51
Figura 2.17 Structura investițiilor în funcție de nivelul regional de dezvoltare, 2020 55

Figura 2.18 Rata de înființare a firmelor angajatoare în funcție de tipul de regiune, 2018 56
Figura 2.19 Numărul de firme cu creștere puternică în funcție de tipul de regiune, 2018 57
Figura 2.20 Distrugerea creativă și creșterea PIB‑ului în regiunile UE, 2008‑2018 57
Figura 2.21 Distribuția punctajelor regionale ICR în funcție de statul membru, 2019 58
Figura 3.1 Variațiile emisiilor de gaze cu efect de seră în afara sistemului de comercializare
a certificatelor de emisii, 2005‑2018, și țintele Europa 2030 66
Figura 3.2 Variația consumului de energie primară, 2005‑2019, și ținta pentru 2030 70
Figura 3.3 Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie, 2006, 2018
și ținta pentru 2020 70
Figura 3.4 Emisiile de GES în sectorul transporturilor începând din 1990 și previziunile până în 2035,
EU‑27 72
Figura 3.5 Deplasarea călătorilor în funcție de modul de transport, 2019 73
Figura 3.6 Transportul de mărfuri în funcție de modul de transport, 2019 73
Figura 3.7 Daunele estimate aduse zonelor de coastă în 2100, cu și fără măsuri de adaptare
(scenariul de emisii ridicate) 77
Figura 3.8 Generarea de deșeuri, EU‑27, 2014‑2018 85
Figura 3.9 Generarea de deșeuri pe cap de locuitor, 2018 86
Figura 3.10 Ponderea deșeurilor valorificate, 2010 și 2018 86
Figura 3.11 Emisiile de poluanți atmosferici selectați și PIB‑ul (prețuri constante), EU‑27, 2000‑2017 87
Figura 3.12 Suprafețele de teren construite și infrastructura de transport pe cap de locuitor în funcție
312 de gradul de urbanizare, 2018 93
Figura 3.13 Variația suprafețelor de teren construite și a infrastructurii de transport pe cap de locuitor
în funcție de gradul de urbanizare, 2012‑2018 94
Figura 3.14 Relația între ponderea suprafețelor construite în zonele inundabile cu deficit ecosistemic
și frecvența inundațiilor 98
Figura 4.1 Viteza legăturilor feroviare între centrele urbane majore în funcție de regiunea geografică,
2019 106
Figura 4.2 Viteza legăturilor feroviare între centrele urbane majore în funcție de mărimea populației,
2019 106
Figura 4.3 Viteza legăturilor feroviare transfrontaliere și interne între centrele urbane majore, 2019 107
Figura 4.4 Durata totală a călătoriei cu trenul și cu avionul pentru câteva rute selectate, 2019 109
Figura 4.5 Diferența între durata călătoriei cu trenul și cu avionul în funcție de distanța între perechi
de orașe mari, 2019 110
Figura 4.6 Diferența între durata călătoriei cu trenul și cu avionul, în funcție de viteza de deplasare
a trenurilor, între perechi de orașe mari, 2019 110
Figura 4.7 Accesibilitatea, proximitatea și performanța transportului cu trenul plus o deplasare scurtă
pe jos, 2019 111
Figura 4.8 Performanța transportului feroviar în funcție de statul membru și de gradul rafinat
de urbanizare, 2019 114
Figura 4.9 Accesibilitatea, proximitatea și performanța transportului cu autoturismul, 2018 117
Figura 4.10 Lungimea autostrăzilor, 2006‑2019 117
Figura 4.11 Performanța transportului rutier cu autoturismul în funcție de gradul de urbanizare
de nivel 2, 2018 118
Figura 4.12 Performanța transportului în zonele frontaliere și nefrontaliere în funcție de gradul
de urbanizare 119
Figura 4.13 Performanța deplasării cu bicicleta și a transportului public pentru călătorii de până
la 30 de minute, 2018* 123
Figura 4.14 Variațiile orare ale performanței transportului rutier cu autoturismul în decursul unei zile
în Bruxelles, Cracovia, Madrid și Sevilla, 2017 125
Figura 4.15 Gospodării cu abonamente la internet în bandă largă în funcție de gradul de urbanizare,
2016 și 2020 130
Figura 4.16 Populația în funcție de viteza medie testată a conexiunii în bandă largă în unitatea
administrativă locală (LAU) respectivă, 2020 131
Figura 4.17 Populația din orașe și din zonele rurale, cu o viteză medie testată a conexiunii în bandă
largă în LAU respectivă de peste 30 Mbps, 2020 133
Figura 4.18 Populația din orașe și din zonele rurale, cu o viteză medie testată a conexiunii în bandă
largă în LAU respectivă de peste 100 Mbps, 2020 133
Figura 5.1 Variația regională a ponderii populației cu vârsta între 25 și 64 de ani cu studii superioare
(ISCED 5‑8), 2020 146
Figura 5.2 Performanța în materie de științe în funcție de situarea școlilor, PISA 2015 146
Figura 5.3 Performanța în materie de citire în funcție de situarea școlilor, PISA 2018 147
Figura 5.4 Nivelurile de competențe digitale ale persoanelor în funcție de nivelul de dezvoltare
economică a statelor membre, 2019 149
Figura 5.5 Variația competențelor digitale în regiunile NUTS 2, 2011‑2019 151
Figura 5.6 Proporția persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială în funcție
de gradul de urbanizare, 2019 154
Figura 5.7 Variația proporției persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială
Figura 5.8 Rata riscului de sărăcie în funcție de gradul de urbanizare, 2019 158
Figura 5.9 Variația ratei riscului de sărăcie în funcție de gradul de urbanizare, 2012‑2019 158 313
Figura 5.10 Proporția persoanelor care trăiesc în gospodării cu o intensitate foarte scăzută a muncii,
în funcție de gradul de urbanizare, 2019 159
Figura 5.11 Variația proporției persoanelor care trăiesc în gospodării cu o intensitate foarte scăzută
a muncii, în funcție de gradul de urbanizare, 2012‑2019 159
Figura 5.12 Proporția persoanelor care trăiesc în condiții de deprivare materială severă, în funcție
de gradul de urbanizare, 2019 160
Figura 5.13 Variația proporției persoanelor care trăiesc în condiții de deprivare materială severă,
Figura 5.14 Ponderea migranților raportată la PIB‑ul pe cap de locuitor în regiunile NUTS 2 din UE, 2020 161
Figura 5.15 Migranții din UE și din afara UE (15‑74 de ani) în UE în funcție de gradul de urbanizare,
2015‑2020 163
Figura 5.16 Ratele de ocupare a forței de muncă (20-64 de ani) pentru nativi și migranți în UE,
2015-2020 165
Figura 5.17 Ratele de ocupare a forței de muncă și disparitatea de gen în ocuparea forței de muncă
(20‑64 de ani) pentru nativi și migranți în UE, 2015 și 2020 165
Figura 5.18 Ratele de ocupare a forței de muncă (20‑64 de ani) în UE pentru nativi, migranții născuți
în UE și cei născuți în afara UE, 2020 166
Figura 5.19 Nativii și migranții cu vârsta între 25 și 64 de ani cu studii superioare, în funcție de gradul
de urbanizare, 2015‑2020 166
Figura 5.20 Intersectarea între subpopulațiile AROPE în UE pentru nativi și migranți, 2019 168
Figura 5.21 Diferența între ponderile migranților și diferența în ceea ce privește rata AROPE (pp) între
orașele mari și zonele rurale din UE, 2019 168
Figura 5.22 Ratele de deprivare din UE pentru nativi și migranți (18+), 2015 și 2019 169
Figura 5.23 Disparitatea de gen în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă, în funcție
de nivelul de educație și de grupul de regiuni, 2020 171
Figura 5.24 Femeile și puterea politică în UE, 2011‑2020 172
Figura 5.25 Indicele regional de progres social al UE 2020, pe grupuri de regiuni 181
Figura 6.1 Variația totală a populației, sporul natural și migrația netă în UE, 1961‑2019
(media mobilă pe o perioadă de trei ani) 188
Figura 6.2 Populația din UE născută în străinătate, 2001‑2020 189
Figura 6.3 Populația în funcție de tipul schimbărilor demografice, de regiunea geografică a UE
și de tipologia urban‑rural, 2010‑2040 192
Figura 6.4 Speranța de viață la naștere, 2002‑2019 193
Figura 6.5 Speranța totală de viață la naștere în funcție de tipologia regională urban‑rural, 2019 193
Figura 6.6 Rata totală de fertilitate, EU‑27, 1960‑2019 195
Figura 6.7 Rata de fertilitate în funcție de tipologia regională urban‑rural, 2019 195
Figura 6.8 Piramida populației în UE, 2020‑2040 196
Figura 6.9 Nivelul general de satisfacție cu privire la viață, în funcție de gradul de urbanizare, 2018 202
Figura 6.10 Nivelul mediu de satisfacție profesională, în funcție de gradul de urbanizare, 2018 202
Figura 6.11 Nivelul mediu de satisfacție cu privire la relațiile personale, în funcție de gradul
Figura 6.12 Nivelul mediu de satisfacție cu privire la situația financiară, în funcție de gradul
Figura 6.13 Venitul mediu echivalent net pe gospodărie, în funcție de gradul de urbanizare, 2019 204
Figura 6.14 Distanța rutieră medie până la cel mai apropiat serviciu în UE, în funcție de gradul
Figura 6.15 Populația aflată pe o distanță de mers pe jos de cel mai apropiat serviciu în UE,
Figura 6.16 Populația aflată pe o distanță de mers cu bicicleta de cel mai apropiat serviciu în UE,
314
Figura 6.17 Serviciile în centrele regionale și în alte așezări din UE, în funcție de clasa de mărime, 2018 207
Figura 6.18 Serviciile raportate la populația din orașele mari, orașele mici și sate în UE, 2018 207
Figura 6.19 Decalajul politic între mediul urban și cel rural în UE, 2019 208
Figura 6.20 Populația care tinde să aibă încredere în UE, în funcție de gradul de urbanizare, 2019 209
Figura 6.21 Populația care este de părere că vocea sa contează în UE, în funcție de gradul de urbanizare,
2019 209
Figura 7.1 Încrederea în administrația națională (sus) și în administrația locală (jos), 2013‑2021 216
Figura 7.2 Performanța țărilor în ceea ce privește cele cinci dimensiuni ale indicatorilor de guvernanță
la nivel mondial, 2020 217
Figura 7.3 Punctajul indicelui privind statul de drept (World Justice Project), 2015 și 2021 218
Figura 7.4 Punctajele componentelor aferente indicelui privind statul de drept, 2021 219
Figura 7.5 Experiența personală a oamenilor în legătură cu corupția în viața de zi cu zi (sus)
și în sistemul de sănătate (jos), 2013‑2019 224
Figura 7.6 Populația care consideră că administrația națională gestionează foarte bine sau destul
de bine lupta împotriva corupției, 2021 225
Figura 7.7 Contracte publice acordate în urma unei licitații în care a existat un singur ofertant*,
2016 și 2019 227
Figura 7.8 Contracte publice acordate fără licitație, 2016 și 2019 227
Figura 7.9 Punctajul referitor la ușurința cu care se poate desfășura o activitate economică
(cel mai bun=100), 2016 și 2020 231
Figura 7.10 Diferențele subnaționale în ceea ce privește începerea unei afaceri, 2018/2021 232
Figura 7.11 Diferențele subnaționale în ceea ce privește obținerea autorizațiilor de construire, 2018/2021 233
Figura 7.12 Două anchete subnaționale Doing Business din Italia, 2013 și 2020 235
Figura 7.13 Performanța generală a țărilor în ceea ce privește e‑guvernarea, 2016‑2017 și 2018‑2019 237
Figura 7.14 Performanța țărilor în domeniile e‑guvernării, 2018‑2019 237
Figura 8.1 Finanțarea în cadrul politicii de coeziune raportată la investițiile publice din statele membre
între 2007‑2013 și 2014‑2020 243
Figura 8.2 Soldul bugetului general și datoria publică guvernamentală, EU‑27, 2004‑2022 244
Figura 8.3 Soldul bugetului general, 2019 și 2020 245
Figura 8.4 Datoria publică guvernamentală, 2019 și 2020 246
Figura 8.5 Cheltuielile și veniturile bugetului general, EU‑27, 2004‑2020 246
Figura 8.6 Cheltuielile bugetului general într‑o selecție de domenii de politici, EU‑27, 2004‑2019 248
Figura 8.7 Categorii selectate de cheltuieli ale bugetului general, EU‑27, 2007, 2009, 2012, 2019
și 2020 249
Figura 8.8 Investițiile bugetului general, 2008, 2012, 2016 și 2019 251
Figura 8.9 Investițiile bugetului general într‑o selecție de domenii de politici, 2019 252
Figura 8.10 Investițiile bugetului general într‑o selecție de domenii din categoria afacerilor economice,
2019 252
Figura 8.11 Cheltuielile și veniturile administrațiilor subnaționale, EU‑27, 2004‑2020 254
Figura 8.12 Cheltuielile administrațiilor subnaționale, 2008, 2012, 2016 și 2019 254
Figura 8.13 Cheltuielile administrațiilor subnaționale într‑o selecție de domenii de politici, EU‑27, 2004,
2010, 2016 și 2019 255
Figura 8.14 Investițiile administrațiilor subnaționale într‑o selecție de domenii de politici, 2019 255
Figura 8.15 Investițiile administrațiilor subnaționale și investițiile bugetului general, 2004‑2020 256
Figura 8.16 Investițiile administrațiilor subnaționale, 2008, 2012, 2016 și 2019 257
Figura 8.17 Indicatorul autoguvernării regionale, 1990, 2000, 2010 și 2018 259
Figura 8.18 Indicatorul autoguvernării pentru regiunile metropolitane, 1990, 2000, 2010 și 2018 261 315
Figura 8.19 Mărimea populației în cadrul autorităților regionale și indicatorul autoguvernării regionale,
2018‑2019 262
Figura 8.20 Indicatorul autoguvernării locale, 1990, 2000, 2010 și 2020 262
Figura 8.21 Municipalitățile în funcție de clasa de mărime a populației, 2018 263
Figura 8.22 Punctajele indicatorului autoguvernării regionale și locale, 2018/2020 263
Figura 9.1 Finanțarea pe cap de locuitor în cadrul politicii de coeziune, în funcție de tipul de regiune,
2014‑2020 270
Figura 9.2 Bugetul politicii de coeziune a UE (2014‑2020) pentru fiecare obiectiv major 271
Figura 9.3 Finanțarea alocată țărilor incluse în obiectivul de coeziune și celorlalte țări în cadrul
Mecanismului pentru interconectarea Europei, pe moduri de transport, 2014‑2020 284
Figura 9.4 Intensitatea medie a ajutorului din FEADR, 2007‑2020 289
Figura 9.5 Intensitatea medie a ajutorului din PAC, 2007‑2020 289
Figura 9.6 Impactul investițiilor politicii de coeziune din 2014‑2020 asupra PIB‑ului UE pentru perioada
2014‑2043 297
Lista hărților
Categorii de regiuni pentru politica de coeziune (FEDR și FSE+), 2021‑2027 x
Harta 1 Creșterea PIB‑ului pe cap de locuitor, 2001‑2019 xiv
Harta 2 Numărul de ani într‑o capcană a dezvoltării în perioada 2001‑2019, în funcție de nivelul
PIB‑ului regional pe cap de locuitor în 2000 xvi
Harta 3 Rata ocupării forței de muncă (20‑64 de ani), 2020 xvii
Harta 4 Speranța de viață, 2019 xix
Harta 5 Indicele european privind calitatea administrațiilor publice, 2021 xxiii
Harta 6 Variația emisiilor totale de CO₂ provenite de la combustibili fosili, 1990‑2018 xxiv
Harta 7 Emisiile de CO₂ provenite de la combustibili fosili pe cap de locuitor, 2018 xxiv
Harta 1.1 Mortalitatea în exces începând cu săptămâna a 9‑a a anului 2020 3
Harta 1.2 Persoanele vaccinate cu schemă completă împotriva COVID‑19, noiembrie 2021* 5

Harta 1.3 Populația cu acces la spații verzi urbane de cel puțin un hectar pe o distanță de 400 de metri
de mers pe jos, 2018 8
Harta 1.4 Vulnerabilitatea turistică în regiunile NUTS 3, 2018 11
Harta 1.5 Variația orelor efectiv lucrate pe săptămână, 2019‑2020 15
Harta 1.6 Variația ponderii persoanelor care lucrează, în mod obișnuit, de acasă, 2019‑2020 15
Harta 1.7 Impactul simulat al crizei asupra PIB‑ului regional în 2020 16
Harta 2.1 PIB‑ul pe cap de locuitor (SPC), 2019 21
Harta 2.2 Creșterea PIB‑ului pe cap de locuitor, 2001‑2019 21
Harta 2.3 Creșterea PIB‑ului pe cap de locuitor între 2001 și 2019, pe subperioade principale 22
Harta 2.4 Creșterea PIB‑ului pe cap de locuitor, a productivității, a ratei de ocupare a forței de muncă
și a populației de vârstă activă, 2001‑2019 32
Harta 2.5 Tranziția regiunilor între categorii de dezvoltare, 2000‑2019 38
Harta 2.6 Numărul de ani într‑o capcană a dezvoltării în perioada 2001‑2019, în funcție de nivelul PIB‑ului
regional pe cap de locuitor în 2000 39
Harta 2.7 Cereri de brevete la Oficiul European de Brevete (OEB), media 2016‑2017 43
Harta 2.8 Cheltuieli totale pentru C&D, 2019 46
Harta 2.9 Grupurile de performanță regională, 2021 48
Harta 2.10 Întreprinderi angajatoare active, 2018 54
Harta 2.11 Indicele competitivității regionale (ICR), 2019 61
Harta 3.1 Emisiile de CO₂ provenite de la combustibili fosili pe cap de locuitor, 2018 67
316 Harta 3.2 Variația emisiilor totale de CO₂ provenite de la combustibili fosili, 1990‑2018 67
Harta 3.3 Angajați în cadrul instalațiilor staționare ETS, 2018 69
Harta 3.4 Potențialul de ocupare a forței de muncă în sectoarele de decarbonizare în regiunile carbonifere
în tranziție 71
Harta 3.5 Daunele economice provocate de inundații în contextul unui scenariu de încălzire globală
cu 3 °C, 2100 75
Harta 3.6 Raportul beneficii‑costuri în 2100 al înălțării nivelului digurilor, în contextul unui scenariu
de atenuare moderată și emisii ridicate 78
Harta 3.7 Daunele anuale preconizate pentru infrastructură în 2100 din cauza inundațiilor interioare,
în contextul unui scenariu de încălzire globală cu 3 °C 80
Harta 3.8 Variația preconizată a expunerii oamenilor la valuri de căldură, în contextul unui scenariu
de încălzire globală cu 3 °C în 2100 81
Harta 3.9 Variația preconizată a expunerii oamenilor la valuri de frig, în contextul unui scenariu
de încălzire globală cu 3 °C în 2100 81
Harta 3.10 Ape urbane uzate care beneficiază de o epurare mai strictă, 2018 83
Harta 3.11 Concentrația de particule fine în suspensie în aer (PM2,5) în regiunile NUTS 3, 2018 89
Harta 3.12 Concentrația de particule în suspensie în aer (PM10) în regiunile NUTS 3, 2018 89
Harta 3.13 Concentrația NO₂ în regiunile NUTS 3, 2018 90
Harta 3.14 Concentrația de ozon troposferic în regiunile NUTS 3, 2016‑2017‑2018 90
Harta 3.15 Ani de viață pierduți din cauza expunerii la PM2,5, 2018 91
Harta 3.16 Impermeabilizarea per locuitor, 2018 95
Harta 3.17 Ponderea preconizată a terenurilor agricole abandonate la nivelul NUTS 3, 2030 96
Harta 3.18 Zone construite în care îmbunătățirea serviciilor ecosistemice ar putea reduce riscul
de inundații, 2012 99
Harta 3.19 Efectul de răcorire al vegetației în ZUF, 2018 100
Harta 4.1 Viteza legăturilor feroviare între centrele urbane majore din UE, 2019 105
Harta 4.2 Accesul la zborurile de pasageri pe regiuni NUTS 3, 2019 108
Harta 4.3 Performanța transportului feroviar (combinat cu o deplasare scurtă pe jos), 2019 113
Harta 4.4 Performanța transportului feroviar (combinat cu o deplasare scurtă cu bicicleta), 2019 113
Harta 4.5 Performanța transportului cu autoturismul pe regiuni NUTS 3, 2018 116
Harta 4.6 Puncte de încărcare a vehiculelor electrice, 2021 120
Harta 4.7 Populația cu o stație de transport public pe o distanță de mers pe jos, 2018‑2019 122
Harta 4.8 Performanța transportului rutier cu autoturismul în condiții de circulație liberă în principalele
ZUF, 2017 124
Harta 4.9 Efectul congestiei asupra performanței transportului rutier cu autoturismul în principalele
ZUF, 2017 126
Harta 4.10 Decesele cauzate de accidente rutiere, 2018‑2019 127
Harta 4.11 Decesele cauzate de accidente rutiere în orașe, 2018‑2019 129
Harta 4.12 Viteza medie testată a conexiunilor în bandă largă în cadrul unităților administrative locale,
2020 132
Harta 5.1 Rata ocupării forței de muncă (20-64 de ani), 2020 138
Harta 5.2 Variația ratei de ocupare a forței de muncă (20‑64 de ani), 2013‑2020 138
Harta 5.3 Rata șomajului, 2020 139
Harta 5.4 Variația ratelor șomajului, 2013‑2020 139
Harta 5.5 Deficitul de pe piața forței de muncă, 2020 140
Harta 5.6 Variația deficitului de pe piața forței de muncă, 2013‑2020 140
Harta 5.7 Participarea adulților cu vârsta între 25 și 64 de ani la sistemele de educație și formare,
media 2018‑2020 143
Harta 5.8 Variația participării adulților cu vârsta între 25 și 64 de ani la sistemele de educație și formare, 317
media 2011‑2013 până în 2018‑2020 143
Harta 5.9 Persoane care părăsesc timpuriu sistemele de educație și formare, media 2018‑2020 144
Harta 5.10 Variația ponderii persoanelor care părăsesc timpuriu sistemele de educație și formare, media
2011‑2013 până în 2018‑2020 144
Harta 5.11 Proporția tinerilor de 15 ani cu competențe scăzute în materie de matematică, citire și științe,
2018 148
Harta 5.12 Populația expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială, 2019 152
Harta 5.13 Indicatorii sărăciei și ai excluziunii sociale, 2019 153
Harta 5.14 Sărăcia alimentară, 2019 156
Harta 5.15 Gradul de mulțumire în legătură cu eforturile de ajutorare a celor săraci, 2019 157
Harta 5.16 Persoanele născute în altă țară din UE, 2020 162
Harta 5.17 Persoanele născute în afara UE, 2020 162
Harta 5.18 Diferența între persoanele născute în afara UE și persoanele native în ceea ce privește rata
de ocupare a forței de muncă, 2020 164
Harta 5.19 Diferența între ratele de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și al bărbaților
(20‑64 de ani), 2020 170
Harta 5.20 Diferența între ratele șomajului în rândul femeilor și al bărbaților, 2020 170
Harta 5.21 Femeile în adunările regionale, 2021 174
Harta 5.22 Variația ponderii femeilor în adunările regionale, 2010‑2021 174
Harta 5.23 Ponderea femeilor care se simt mulțumite în legătură cu viața lor, 2019 175
Harta 5.24 Disparitatea de gen în ceea ce privește sentimentul de mulțumire în legătură cu viața proprie,
2019 175
Harta 5.25 Ponderea femeilor care declară că este un moment propice să își găsească un loc de muncă,
2019 177
Harta 5.26 Disparitatea de gen în declararea faptului că este un moment propice pentru găsirea unui
loc de muncă, 2019 177
Harta 5.27 Ponderea femeilor care se simt în siguranță mergând singure pe jos noaptea, 2019 178
Harta 5.28 Disparitatea de gen în ceea ce privește sentimentul de siguranță în a merge singur(ă)

pe jos noaptea, 2019 178
Harta 5.29 Indicele privind realizările femeilor și indicele privind dezavantajele cu care se confruntă
femeile, 2021 179
Harta 5.30 Indicele regional de progres social al UE, 2020 183
Harta 5.31 Indicele regional de progres social al UE – subindici, 2020 184
Harta 6.1 Creșterea populației totale, sporul natural și migrația netă, 2010‑2019 190
Harta 6.2 Speranța de viață, 2019 194
Harta 6.3 Mortalitatea infantilă, 2019 194
Harta 6.4 Populația cu vârsta între 0 și 29 de ani raportată la populația cu vârsta între 30 și 59 de ani,
2020 197
Harta 6.5 Variația populației pe grupe de vârstă între anii 2020‑2029 199
Harta 7.1 Indicele european privind calitatea administrațiilor publice, 2021 220
Harta 7.2 Variația Indicelui european privind calitatea administrațiilor publice, 2010‑2017 221
Harta 7.3 Variația Indicelui european privind calitatea administrațiilor publice, 2017‑2021 221
Harta 7.4 Percepția corupției din administrația națională, 2019 223
Harta 7.5 Persoanele care sunt de acord că cetățenii își pot aduce o contribuție la combaterea corupției,
2020 226
Harta 7.6 Achizițiile publice cu un singur ofertant, media 2018‑2020 228
Harta 7.7 Achizițiile publice fără licitație, media 2018‑2020 228
Harta 7.8 Variația ponderii contractelor cu ofertant unic între 2011‑2013 și 2018‑2020 229
318 Harta 7.9 Variația ponderii contractelor atribuite fără licitație, 2011‑2013 și 2018‑2020 229
Harta 7.10 Utilizarea internetului și a computerului 236
Harta 8.1 Formarea brută de capital fix în funcție de autoritățile publice regionale și locale din Spania,
media 2014‑2017 258
Harta 8.2 Formarea brută de capital fix a administrației centrale din Polonia, media 2016‑2018 258
Harta 9.1 Categorii de regiuni pentru politica de coeziune (FEDR și FSE), 2014‑2020 269
Harta 9.2 Zonele ajutoarelor de stat regionale, 2022‑2027 276
Harta 9.3 Finanțarea Orizont 2020, pe regiuni NUTS 3, 2014‑2020 279
Harta 9.4 Cheltuielile PAC din cadrul FEADR, pe regiuni NUTS 3, 2007‑2020 288
Harta 9.5 Programele de cooperare transfrontalieră pe regiuni NUTS 3, 2014‑2020 293
Harta 9.6 Alocările politicii de coeziune, 2014‑2020 295
Harta 9.7 Impactul programelor politicii de coeziune din perioada 2014‑2020 asupra PIB‑ului în 2023 299
Harta 9.8 Impactul programelor politicii de coeziune din perioada 2014‑2020 asupra PIB‑ului în 2043 300
Lista tabelelor
Tabelul 1 Evoluția naturală a populației, migrația netă și variația totală a populației în funcție
de tipologia regională urban-rural și de tipul de regiune metropolitană, 2010-2020 xxv
Tabelul 2.1 PIB‑ul pe cap de locuitor și componentele acestuia în regiunile ultraperiferice, 2019 27
Tabelul 2.2 Sinteza efectelor directe și de propagare 29
Tabelul 2.3 Ocuparea forței de muncă și VAB pe sectoare NACE și categorii de regiuni, ponderi în 2018
și variații în perioada 2001‑2018 30
Tabelul 2.4 Descompunerea variației medii anuale a PIB‑ului pe cap de locuitor, 2001‑2019
și subperioadele aferente 33
Tabelul 2.5 Variațiile PIB‑ului de cap de locuitor, ale productivității și ale ocupării forței de muncă pe cap
de locuitor în funcție de tipul de regiune, 2001‑2019 34
Tabelul 2.6 Caracteristicile socioeconomice ale regiunilor prinse în capcana dezvoltării și ale altor regiuni
în funcție de nivelul PIB‑ului pe cap de locuitor 41
Tabelul 2.7 Cheltuielile totale pentru C&D și distanța față de ținta Europa 2020, 2019 47
Tabelul 2.8 Ponderile celor trei subindici ai ICR în funcție de stadiul de dezvoltare 60

Tabelul 3.1 Principalele ținte ale UE în domeniul climei și al energiei 65
Tabelul 3.2 Distanța față de țintele pentru 2030 88
Tabelul 4.1 Indicatorii de accesibilitate 112
Tabelul 5.1 Ratele de ocupare a forței de muncă și ratele șomajului în funcție de grupul de regiuni
și gradul de urbanizare, 2020 și variațiile între 2013‑2020 137
Tabelul 5.2 Deficitul de pe piața forței de muncă în funcție de grupul de regiuni, 2020 și variațiile între
2013‑2020 137
Tabelul 5.3 Învățarea pe tot parcursul vieții și persoanele care părăsesc timpuriu sistemele de educație
și formare, în funcție de grupul de regiuni și gradul de urbanizare, 2018‑2020 145
Tabelul 5.4 Ocuparea forței de muncă, șomajul și persoanele cu studii superioare din regiunile
ultraperiferice ale UE, 2020 149
Tabelul 5.5 Disparitatea de gen în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă și rata șomajului,
în funcție de grupul de regiuni, 2020 171
Tabelul 5.6 Disparitatea de gen în ceea ce privește studiile superioare, în funcție de grupul de regiuni,
media 2018‑2020 172
Tabelul 5.7 Monitorul regional al egalității de gen 2021 180
Tabelul 5.8 Indicele regional de progres social al Uniunii Europene, 2020 185
Tabelul 6.1 Sporul natural al populației, migrația netă și variația totală a populației, 2010‑2019 189
Tabelul 6.2 Evoluția naturală a populației, migrația netă și variația totală a populației în funcție
de tipologia regională urban-rural și de tipul de regiune metropolitană, 2010–2019 191
Tabelul 6.3 Speranța de viață la naștere (în ani) în funcție de tipul regiunilor, 2009‑2019 195
319
Tabelul 6.4 Schimbările demografice în regiunile ultraperiferice, 2010‑2030 200
Tabelul 7.1 Punctajele medii EQI în funcție de categoria regiunilor, toți anii (media UE = 0) 222
Tabelul 9.1 Indicatorii pentru „o Europă mai inteligentă”: țintele pentru 2023 și realizările până
la sfârșitul anului 2020 274
Tabelul 9.2 Indicatorii pentru „o Europă mai verde”: țintele pentru 2023 și realizările până la sfârșitul
anului 2020 280
Tabelul 9.3 Indicatorii pentru „o Europă mai conectată”: țintele pentru 2023 și realizările până la sfârșitul
anului 2020 283
Tabelul 9.4 Indicatorii infrastructurii sociale: țintele pentru 2023 și realizările până la sfârșitul anului 2020 286
Tabelul 9.5 Indicatorii pentru „o Europă mai aproape de cetățeni”: țintele pentru 2023 și realizările
până la sfârșitul anului 2020 291
Tabelul 9.6 Indicatorii Interreg: țintele pentru 2023 și realizările până la sfârșitul anului 2019 292
Tabelul 9.7 Alocările politicii de coeziune în funcție de domeniul de intervenție, 2014‑2020 297
Lista casetelor
Caseta 1.1 Orașele și regiunile aflate în prima linie a luptei împotriva pandemiei 4
Caseta 2.1 Regiunile ultraperiferice ale UE 27
Caseta 2.2 Creșterea economică și economiile locale: o analiză spațială a rezilienței regionale în UE 28
Caseta 2.3 Descompunerea creșterii PIB‑ului pe cap de locuitor 31
Caseta 2.4 Regiunile metropolitane și nemetropolitane 34
Caseta 2.5 Cum se calculează riscul de a fi prins într‑o capcană a dezvoltării? 40
Caseta 2.6 Lanțurile valorice globale, investițiile străine directe și inegalitatea1 44
Caseta 2.7 Metodologia Tabloului de bord regional privind inovarea (RIS) 49
Caseta 2.8 Strategiile de specializare inteligentă 52
Caseta 2.9 Statistica demografică a întreprinderilor 53
Caseta 2.10 Coeziunea regională: divergențele între întreprinderi și cum pot fi abordate decalajele 55
Caseta 2.11 Distrugerea creativă și creșterea PIB‑ului în regiunile UE 57
Caseta 2.12 Antreprenoriatul este crucial pentru dezvoltarea regională, însă întreprinderile nou‑înființate
(„start‑up‑urile“) și întreprinderile în expansiune („scale‑up‑urile“) se confruntă cu constrângeri
financiare deosebite 58
Caseta 2.13 Metodologia Indicelui competitivității regionale (ICR) 60
Caseta 3.1 Ocuparea forței de muncă în instalațiile EU ETS 69
Caseta 3.2 Regiunile carbonifere în tranziție 71
Caseta 4.1 Călătoriile feroviare flexibile comparativ cu cele constrânse de timp 111
Caseta 4.2 Derivarea indicatorilor relevanți ai politicilor: accesibilitatea din perspectiva proximității
și a performanței transportului 112
Caseta 4.3 Gradul de urbanizare de nivel 2 115
Caseta 4.4 Creșterea lungimii autostrăzilor din ultimii ani variază semnificativ între statele membre 117
Caseta 4.5 Performanța transportului este mai scăzută în zonele frontaliere 119
Caseta 4.6 Impactul congestiei în decursul zilei 125
Caseta 4.7 Datele referitoare la vitezele conexiunilor în bandă largă 130
Caseta 5.1 Ce este deficitul de pe piața forței de muncă? 136
Caseta 5.2 Agenda europeană pentru competențe din 2020 în scopul promovării competitivității
durabile, a echității sociale și a rezilienței 141
Caseta 5.3 Principalii indicatori ai pieței muncii și ai educației în regiunile ultraperiferice ale UE 149
Caseta 5.4 Instrumentul Skills‑OVATE 150
Caseta 5.5 Ce înseamnă a fi expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială? 151
Caseta 5.6 Pilonul european al drepturilor sociale și planul de acțiune aferent 1
155
320 Caseta 5.7 Migrația și dezvoltarea economică regională 167
Caseta 5.8 Strategia privind egalitatea de gen pentru 2020‑2025 173
Caseta 5.9 Dimensiunea de gen în cadrul financiar multianual pentru perioada 2021‑2027 173
Caseta 5.10 Monitorul regional al egalității de gen: cadrul conceptual 180
Caseta 5.11 EU‑SPI: Indicele regional de progres social al UE (SPI) 185
Caseta 6.1 Un raport recent al OCDE a evidențiat faptul că schimbările demografice pot adânci
disparitățile teritoriale în ceea ce privește accesul la servicii 198
Caseta 6.2 Evoluțiile demografice în regiunile ultraperiferice ale UE 201
Caseta 7.1 Buna guvernanță și buna capacitate administrativă 215
Caseta 7.2 Compararea a două anchete subnaționale din Italia referitoare la ușurința cu care se poate
desfășura o activitate economică 235
Caseta 8.1 Efectele cheltuielilor publice asupra creșterii în perioadele de recesiune 247
Caseta 8.2 Clasificarea funcțiilor administrațiilor publice (COFOG) 248
Caseta 8.3 Principiul adiționalității în contextul fondurilor structurale și de investiții europene 250
Caseta 8.4 Măsurarea investițiilor publice regionale: un proiect‑pilot 258
Caseta 8.5 Autoritatea în privința autoguvernării în regiunile metropolitane 260
Caseta 9.1 Politica de coeziune în fața crizei generate de COVID‑19: un răspuns rapid, flexibil și eficace 273
Caseta 9.2 Ajutoarele de stat pentru sprijinirea dezvoltării regionale 276
Caseta 9.3 Programul‑cadru pentru cercetare și inovare al UE – „Orizont 2020” 278
Caseta 9.4 Fondul pentru o tranziție justă 281
Caseta 9.5 Mecanismul pentru interconectarea Europei 284
Caseta 9.6 Politica agricolă comună 288
CONTACTAȚI UE
În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi
adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la:
https://europa.eu/european-union/contact_ro
La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană.
Puteți accesa acest serviciu:
— apelând numărul gratuit: 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
— apelând numărul standard: +32 22999696; sau
— prin e-mail la: https://europa.eu/european-union/contact_ro
GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile
pe site-ul Europa, la:
https://europa.eu/european-union/index_ro
Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa:
https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite
pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare
(a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).
Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând
din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la:
https://eur-lex.europa.eu
Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (https://data.europa.eu/ro) oferă acces la seturi de date din UE.
Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.
KN-01-22-027-RO-N
RĂMÂI CONECTAT
ec.europa.eu/inforegio
#CohesionPolicy
@EU_Regional
EUinmyRegion
Scanează pentru
a accesa site-ul web
al raportului de coeziune
ISBN 978-92-76-46641-3
doi: 10.2776/934718

Raport Coeziune UE - S5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport Coeziune UE - S5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coeziunea în Europa în perspectiva anului 2050

Al optulea raport de coeziune

Al optulea raport de coeziune economică, socială și teritorială

Manuscris finalizat în decembrie 2021

Această publicație poate fi consultată online la: https://ec.europa.eu/regional_policy/en/information/cohesion-report/

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022

© Uniunea Europeană, 2022

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei.

Print ISBN 978-92-76-46661-1 ISSN xxxx-xxxx doi: 10.2776/075847 KN-01-22-027-RO-C

La momentul publicării acestui celui de-al optulea raport de coeziune, lumea

Constatările preliminare ale raportului arată că pandemia a pus la încer-

Pe lângă impactul pandemiei, analiza aprofundată a prezentului raport re-

De-a lungul mai multor decenii, politica de coeziune a UE a redus disparități-

Rămân însă o serie de provocări, iar politicile trebuie să se adapteze – lumea

Într-un mediu nesigur și plin de provocări, trebuie să ne întrebăm: care

Elisa Ferreira, Nicolas Schmit,

Capitolul 6 O Europă mai apropiată de cetățenii săi 187

ISCO Clasificarea Internațională Standard a Ocupațiilor

Statele membre și abrevierile lor

Tipuri de regiuni NUTS 2

Categorii de regiuni pentru politica de coeziune (FEDR și FSE+), 2021-2027

PIB pe cap de locuitor: media 2015-2016-2017.

© EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative

Tipuri de regiuni și zone

2. Coeziunea în Uniunea Europeană

Convergența a fost determinată de creșterea accentuată în regiunile mai

Harta 1 Creșterea PIB-ului pe cap de locuitor, 2001-2019

© EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative

Regiunile metropolitane ale capitalelor au înregistrat rezultate mai bune

S-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește îmbunătățirea

Ocuparea forței de muncă a crescut, însă disparitățile regionale sunt mai xv

Reducerea disparităților regionale în materie de ocupare a forței de mun-

Numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială a

Harta 2 Numărul de ani într-o capcană a dezvoltării în perioada 2001-2019,

mai puțin de 10 ani într-o capcană a dezvoltării

Harta 3 Rata ocupării forței de muncă (20-64 de ani), 2020

© EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative

de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială cu cel puțin

Disparitățile în materie de sănătate s-au redus. Speranța de viață a crescut

Politica de coeziune a contribuit la reducerea disparităților.

Modelarea economică indică faptul că, în 2023, PIB-ul pe cap de locui-

În urma contracției investițiilor publice naționale determinate de criza eco-

Politica de coeziune a reacționat rapid la criza provocată de pandemia de

FEDR+FC (2014-2020) FEDR+FC (2007-2013) FSE+YEI (2014-2020) FSE (2007-2013)

Sursa: Eurostat [gov_10a_main] și https://cohesiondata.ec.europa.eu

Harta 4 Speranța de viață, 2019

© EuroGeographics, Asociația pentru frontierele administrative

Acest lucru a ajutat statele membre și regiunile să reacționeze la criză. Politica

3. Vectorii determinanți ai creșterii

În perioada de programare 2014-2020, aproape jumătate dintre investițiile

Investițiile suficiente în protecția mediului, energia curată și furnizarea de ser-

Dotarea cu competențe este distribuită în mod inegal și concentrată

Figura 2 Performanța în materie de inovare a regiunilor din UE, 2021

Regiunea capitalei Media națională Alte regiuni NUTS 2 EU-27

Antreprenoriatul este esențial pentru creștere, dar tinde să se concentre-

Inovarea este principalul factor determinant al creșterii economice regionale pe

Acest decalaj în materie de inovare este exacerbat de nivelul redus al ino-

să profite de noile oportunități și sunt vulnerabile la o posibilă relocalizare pe

Guvernanța în UE se îmbunătățește în mare parte, dar încă există deca-

Rolul și capacitatea administrațiilor subnaționale în dezvoltarea economi-

4. Noi oportunități de creștere economică,

Tranziția verde și, în special, obiectivele unei economii circulare și neu-

Harta 5 Indicele european privind calitatea administrațiilor publice, 2021

• consolidarea rezilienței și a capacității de reacție la șocurile asimetrice.