E L A B O R AT D E : Ț U R C A N U A R I A N A

CARACTERISTICA GENERALĂ A
ECONOMIEI EUROPENE
CONTEMPORANE
 CUPRINS:

01 05
Economia Uniunii Europene:analiza macroeconomică Provocari la nivelul UE si la nivel mondial

02 06
Comerţul şi investiţiile în UE Opinia statelor membre despre extinderea Uniunii
Europene

03 07
Inovatii, avans tehnologic si impactul lor asupra Bibliografie
economiei Uniunii Europene

04
Schimbari ce vin odata cu aderarea la Uniunea
Europeanã
ECONOMIA UNIUNII EUROPENE:ANALIZA MACROECONOMICĂ

In ultimii zece ani, Uniunea European s-a confruntat cu dezechilibre

macroeconomice majore (care au agravat efectele negative ale crizei
financiare declansate in 2008) si cu discrepante importante in materie de
competitivitate (care au împiedicat aplicarea masurilor de politica monetara
comuna). In 2011, UE a introdus procedura privind dezechilibrele
macroeconomice (PDM) - o procedura de supraveghere si de impunere a
respectarii normelor menit sa faciliteze identificarea din timp si corectarea
acestor dezechilibre macroeconomice în statele membre, o atentie speciala
find acordata dezechilibrelor care pot avea efecte de propagare asupra altor
state membre.
De la introducerea PDM în 2012, numărul de state
membre:

• care au făcut obiectul unui bilanț aprofundat a

crescut de la 12 la 19 între 2012 și 2016, a scăzut
la 12 în 2018 și apoi a crescut la 13 în 2019 și în
2020, iar în 2021 a scăzut din nou la 12;
• despre care s-a estimat că trec prin dezechilibre a
crescut de la 12 la 16 între 2012 și 2015, dar a
scăzut la 11 în 2018, la 10 în 2019 și apoi la 9 în
2020 și 2021;
• despre care s-a estimat că trec prin dezechilibre
excesive a crescut de la 0 la 6 între 2012 și 2017,
dar a scăzut la 3 în 2018 și a rămas la acest nivel în
2019, în 2020 și în 2021.
Comisia nu a propus încă lansarea procedurii de dezechilibru excesiv, deși Consiliul
și Banca Centrală Europeană au cerut ca procedura să fie utilizată la întregul său
potențial, cu aplicarea, după caz, a componentei corective.

Toate țările cu dezechilibre sunt supuse unei monitorizări specifice, care este mai
strictă pentru țările care se confruntă cu dezechilibre excesive și implică dialoguri
cu autoritățile naționale, vizite ale experților și întocmirea unor rapoarte periodice
privind progresele înregistrate. Acest lucru ar trebui să contribuie, de asemenea, la
monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări în statele
membre vizate.

Dacă se consideră că un stat membru este expus riscului de dezechilibre

macroeconomice, unele sau toate recomandările specifice fiecărei țări adoptate de
Consiliu în contextul semestrului european pot fi susținute de PDM. De-a lungul
anilor, numărul acestor recomandări a crescut, dar nu și
nivelul lor de punere în aplicare.
COMERŢUL ŞI INVESTIŢIILE ÎN UE

Datorită sistemului comercial deschis al UE, comerţul rămâne a fi

principalul participant pe arena comercială internaţională şi o regiune
foarte atractivă pentru afaceri. UE are un profit substanţial al balanţei de
plăţi în mărime de peste 300 de miliarde euro anual, excluzând importul
de combustibil şi materii prime.
UE este principalul partener comercial pentru peste 80 de ţări ale lumii,
printre care SUA, China, Rusia, India, Brazilia.
UE este cel mai mare exportator şi importator dintre statele membre ale
„Grupului celor douăzeci”. Anual Europa exportă mărfuri în valoare de
câteva miliarde de euro şi tot atâta importă. În total anual aceasta
constituie circa 1,7 trilioane de euro la export şi 1,8 trilioane euro la
import.
Exportul total de bunuri din UE, în anul 2013, a constituit 1 737 trilioane euro (2 302 trilioane de dolari), iar exportul de servicii s-a
cifrat la 657,4 miliarde euro (880 miliarde dolari). Dintre ţări, principalele exporturi, în 2013, au fost orientate către SUA – 16,5%,
Elveţia – 9,7%, China – 8,5% şi Rusia – 6,9%. Din bunurile exportate predominau maşini şi echipamente de transport – 40,7%, alte
bunuri manufacturate – 22,1% şi produsele chimice şi produse conexe – 15,7%. În anul 2011 circa 65% din exporturile UE reveneau
statelor membre ale UE şi circa 60% din toate investiţiile străine directe se făceau în interiorul UE.

Importurile de bunuri ale UE s-au cifrat în 2013 la 1 682 trilioane euro (2 235 trilioane dolari), iar importul de servicii – la 510,6
miliarde euro (667 miliarde dolari). Principalii parteneri la import fiind: China – 16,6%, Rusia – 12,2%, SUA – 11,6%, Elveţia – 5,6% şi
Norvegia – 5,3%. Din spectrul bunurilor importate predominau, în 2013, maşinile şi echipamentele de transport – 25,8%, alte bunuri
manufacturate – 22,7%, combustibili minerali şi lubrifianţi – 29,6%, chimicate şi produse conexe – 9,4%.
Inovatii, avans tehnologic si impactul lor asupra economiei
Uniunii Europene

Inovarea joacă un rol tot mai important în economie. Pe lângă

beneficiile aduse consumatorilor și lucrătorilor din Uniune, inovarea
este esențială pentru a crea locuri de muncă mai bune, a construi o
societate mai ecologică și a ne îmbunătăți calitatea vieții. Ea este, de
asemenea, esențială pentru menținerea competitivității Uniunii pe
piețele mondiale. Politica în materie de inovare constituie interfața
dintre politica în materie de cercetare și dezvoltare tehnologică și
politica industrială, având ca obiectiv crearea unui cadru propice
introducerii ideilor pe piață.
Importanța politicii în materie de inovare este larg recunoscută și este strâns
legată de alte politici ale Uniunii, cum ar fi cele privind ocuparea forței de
muncă, competitivitatea, mediul, industria și energia. Rolul inovării este de
a transforma rezultatele cercetării în servicii și produse noi și mai bune,
pentru a rămâne competitivi pe piața mondială și a îmbunătăți calitatea vieții
cetățenilor.
Uniunea cheltuiește un procent mai mic din PIB-ul anual (2,3 % în 2020)
decât Statele Unite (3,45 % în 2020) și Japonia (3,26 % în 2020) pentru
cercetare și dezvoltare (C&D). De asemenea, există un efect de „exod al
creierelor”, în condițiile în care mulți din cei mai buni cercetători și
inovatori ai Uniunii se mută în țări care oferă condiții mai favorabile. Piața
Uniunii continuă să fie fragmentată și nu este suficient de deschisă inovării.
Pentru a schimba aceste tendințe, Uniunea a elaborat conceptul de „Uniune a
inovării”, care are ca scop:

• să transforme Uniunea într-un actor de clasă mondială în domeniul științei;

• să elimine obstacolele din calea inovării – cum ar fi costurile ridicate ale
brevetării, fragmentarea pieței, procesul lent de stabilire a standardelor și
lipsa de personal calificat – care împiedică intrarea rapidă a ideilor pe
piață;
• să revoluționeze modul în care sectorul public și privat colaborează, în
special prin implementarea parteneriatelor europene pentru inovare dintre
instituțiile Uniunii, autoritățile naționale și regionale și mediul de afaceri.
 S C H I M B A R I C E V I N O D AT A C U A D E R A R E A L A
UNIUNEA EUROPEANÃ
O schimbare important se produce in administratia
locala dupa aderare. Cea mai importanta veriga in
procesul de administrare a fondurilor europene,
trebuie sa se obisnuiască cu ideea unei
interdependente crescute.
Perspectiva intrării in clubul european si evolutia
buna a economiei atrage deja atentia investitorilor
straini.
Aderarea la Uniunea Europeana determina
cresterea investitilor straine, ceea ce va insemna o
crestere a competitiei pentru actorii de pe piata
locala. De asemenea regulile deven mai dure odata
cu intrarea in vigoare legilor europene.
Spre deosebire de istoria recent Guvernul va pierde posibilitatea de a
intervine in favoarea unei firme sau industrii. Ajutoarele de stat vor fi
interzise iar unele companii fi, poate pentru prima datã după 15 ani pe cont
propriu.
Dar, ajutorul de stat nu e singurul domeniu in care Guvernul va avea mâinile
legate. Libertatea de decizie fi va fi ingradita din cauza felului de repartizare
a fortelor in Parlament.
Aderarea aduce schimbari si in structura ofertei, in sensul ca produscle
comercializate vor trebui sã respecte niste standarde de calitate, aceasta
conducând la scaderea majoritii marcilor locale si cresterea celor
international globale ca pondere in oferta de pe piatã.
Apropierea de data integrării in Uniunea Europeana va provoca cele mai
mari dureri de cap IMM - urilor. Atrase de premisa aderarii in 2007,
costurile scazute si de marimea pietei autohtone, tot mai multe firme vor lua
in calcul dezvoltarea afacerilor in România.
PROVOCARI LA NIVELUL UE SI LA
NIVEL MONDIAL

Potrivit unor previziuni recente, este necesar de consolidat ratele de crestere,

de redus nivelul datoriei si de mentinut disciplina fiscala pentru a asigura
cadrul necesar a unei economii solide.
Daca nu se vor lua masuri pentru a spori rezilienta economica si coeziunea si
pentru a aborda vulnerabilitatile structurale, se va pierde, în anii care vor
urma, impulsul câstigat, fapt asociat cu riscuri mari. Dimpotrivă, daca se vor
efectua reformele structurale necesare, se va asigura un nivel mai ridicat de
bunastare si un viitor mai solid, inclusiv prin investitii în cercetare si
inovare, servicii publice, sisteme de protectie sociala si protectia mediului.
Sunt necesare masuri atât la nivelul UE, cât si la nivelul statelor membre
pentru a asigura sustenabilitatea sistemelor de pensii si a sistemelor
bugetare, inclusiv stabilitatea veniturilor fiscale in cadrul pietei unice.
Deficitul cel mai grav în materie de sustenabilitate si
totodata cea mai mare provocare cu care se confrunta UE
este datoria ecologica, de a carei scadenta se apropie prin
utilizarea abuziva si epuizarea resurselor naturale; acest
lucru ameninta capacitatea de a răspunde nevoilor
generatiilor viitoare in limitele resurselor de care dispune
planeta noastrã.
La nivel mondial, presiunea asupra resurselor de baza, de
la apa dulce pâna la terenuri fertile, pune in pericol însasi
existenta omenirii. Astăzi, omenirea utilizeaza
echivalentul a 1,7 Terre. Intrucât consumul global de
resurse materiale a crescut de paisprezece ori între 1900
si 2015 si se estimeaza ca va creste de peste dou ori între
2015 si 2050, lumea se apropie rapid de mai multe
puncte critice. Pe lânga presiunea asupra mediului, acest
lucru reprezinta o provocare serioasã pentru economia
UE, care este dependenta de materiale de pe pietele
internationale.
 O P I N I A S T AT E L O R M E M B R E D E S P R E
EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE
Ultimul val de extindere a UE a creat, dupa cum arata cel mai recent Eurobarometru de opinie publica, un efect de domino:
sprijinul pentru integrarea altor state a crescut semnificativ in interiorul Uniunii. Cetatenii din Polonia, Lituania si Slovenia
sustin in proportie de peste 70% aderarea tarilor candidate.

Opinia publica din vechile membre UE se declara in

proportie de 43% împotriva unei viitoare lărgiri, fata de
numai 37%, pro-extindere. Austriecii, germanii si
finlandezii s-au pronuntat, in mare majoritate, ca nu doresc
alte tări membre in Uniune.
Daca ei nu mai vor, în schimb noii cetateni UE sunt foarte
convinsi ca sustin încă o extindere. Acum, noua Uniune
Europeana a devenit, in procentaj de 53%, prietenoasa cu
statele candidate.
BIBLIOGRAFIE
research-and-innovation.ec.europa.eu

european-union.europa.eu

tps://www.europarl.europa.eu

https://www.consilium.europa.eu