STUDIU DE CAZ

la tema:

Evaluarea oportunităților integrării europene

A elaborat: _____
Conducător științific: _____

Chișinău 2022
 Integrarea europeană a fost văzută, în mod tradițional, ca un proces bilateral,
pe termen lung, continuu și cu finalitate deschisă (chiar dacă azi UE se gândește tot
mai mult la a sista procesul de „negociere” a acquis-ului comunitar de către țările
care doresc să adere și la a încuraja transpunerea integrală a acquis-ului). Drumul
către cel mai important element al acestui proces – calitatea de membru al UE – este
destul de lung și dificil. Abia în 2004, după un deceniu, sau chiar mai mult, de
reforme, opt foste țări comuniste din Europa Centrală și de Est (ECE) au devenit
parte a celui mai mare val de extindere al UE (și care a mai inclus Cipru și Malta).
Cel de-al doilea val din 2007 a inclus Bulgaria și România, Moldova devenind, astfel,
vecinul direct al UE. O întrebare dificilă este: „calitatea de membru al UE conduce
oare în mod automat la creșterea IDU?” În pofida dovezilor pertinente și ipotezelor
rezonabile la care se face referință mai jos, răspunsul la această întrebare nu este
univoc.

Cercetările internaționale publicate în jurnale științifice de renume sugerează

existența unei legături directe și semnificative din punct de vedere statistic între
calitatea de membru UE și performanța în procesul dezvoltării, reflectată, printre
altele, de creșterea valorii IDU a țărilor implicate în acest proces. Țările UE-10 și-au
început drumul spre calitatea de membru de la aproximativ același nivel ca și țările
precedente din UE-15, cu cincisprezece ani mai devreme.

După asocierea din 1995, rata de creștere IDU pentru țările UE-10 a fost
impresionantă. Acestea au ajuns la valoarea IDU a UE-15 din 1990 de două ori mai
rapid decât membrii vechi (în doar 5 ani, din 1995 în 2000). O mulțime de factori
interdependenți au contribuit la un astfel de rezultat, printre care și numeroasele
cerințe nou-adoptate pentru ca un stat să devină eligibil pentru aderare. Perioada
respectivă a fost caracterizată de reforme structurale viguroase ce au urmat după
semnarea și intrarea în vigoare a Acordurilor de Asociere (AA) și a Acordurilor de
Liber Schimb (ALS). Întregul acquis communautaire a fost transpus (adică nu doar
adoptat, dar și pus în aplicare), fapt ce a solicitat un volum imens de lucru. Extinderea
care se apropia tot mai mult a relevat necesitatea unei sistematizări mai adecvate a
legislației UE. Aceasta a fost divizată în 31 capitole de aquis pentru a facilita
negocierile cu țările candidate. Negocierile de aderare au început și mai multe din
capitolele tradiționale au fost închise în această perioadă de timp, dintre care multe
(de exemplu, politici sociale și ocuparea forței de muncă, educație și instruire,
protecția consumatorului și a sănătății, etc.) au contribuit semnificativ la dezvoltarea
umană a țărilor ce au aderat la UE. Bulgaria și România au urmat o traiectorie de
creștere similară și au înregistrat cele mai mari rate de creștere a IDU în perioada
2000-2005, adică anume atunci când negocierile de aderare au avut loc. Progresul
2
realizat de aceste două țări este deosebit de instructiv pentru Moldova, având în
vedere că, în grupul țărilor care au aderat la UE în anii 2000, anume aceste două țări
sunt cele mai apropiate de Moldova din punct de vedere geografic, cultural, economic
și al nivelului general al dezvoltării.

Ideea de integrare europeană este tot mai prezentă în peisajul politico-

economic contemporan din ultimele decenii şi ea preocupă insistent ţările
componente ale bătrânului continent. Astăzi, Uniunea Europeană (UE) a devenit o
realitate în ciuda multitudinii de probleme pe care le implică sau cu care se confruntă.
Cunoaşterea reglementărilor comunitare se impune cu acuitate în prezent, dacă avem
în vedere perspectivele pentru ţara noastră de a se integra în structurile europene, în
diversele ei planuri – politic, economic şi militar, unul dintre obiectivele finale fiind
circumscris dobândirii calităţii de membru al UE.

Un prim avantaj al aderării la UE vizează posibilitatea Republicii Moldova de

a participa la procesele din economia, politica şi cultura europeană şi cea mondială.
Istoria dezvoltării UE arată că şi statele mici au jucat un rol important în luarea unor
decizii strategice. Integrarea Moldovei în Uniunea Europeană va fi o expresie firească
a identităţii de valori şi principii, a vocaţiei sale de ţară democrată, profund ataşată
prin tradiţii, cultură şi civilizaţie, în spaţiul unic european.

Un alt avantaj ar fi identificarea unor noi posibilităţi pentru promovarea

intereselor naţionale pe plan european. În ultimele decenii, ca urmare a aprofundării
cooperării între statele Uniunii Europene, de la una sectorială la una mai largă, mai
comprehensivă, tot mai multe împuterniciri ale statelor-membre din diferite domenii
au fost transferate instituţiilor europene şi sunt administrate în comun de către statele
membre. Or, anume aceasta şi oferă ţărilor din UE posibilitatea de a influenţa
„construcţia” politicilor europene şi a promova astfel interesele lor naţionale. Statele
care au aderat şi care urmează să adere la UE sunt conştiente de faptul că renunţă la o
parte din suveranitatea lor naţională în schimbul obţinerii unor câştiguri politice noi şi
nu numai.

Avantajele aderării Republicii Moldova la UE se pot împărţi în trei mari

categorii:

• economice (creştere economică, creşterea nivelului de trai al populaţiei etc.),

• stabilitate politică şi
• securitate.
Integrarea va avea efecte pozitive asupra modernizării societăţii în ansamblu,
asupra imaginii externe a ţării, precum şi asupra vieţii cetăţenilor (cum spre exemplu,
libera circulaţie a persoanelor).

Beneficiile economice de care s-ar putea bucura cetăţenii Republicii Moldova,

agenţii economici ar fi: creşterea economică, creşterea investiţiilor străine directe,
3
crearea unor noi structuri de producţie, care să permită fabricarea unor produse finite
cu valoare adăugată mai mare şi calitate superioară, conform standardelor UE,
protecţie sporită a consumatorilor, creşterea economiilor şi investiţiilor populaţiei,
micşorarea fiscalităţii prin politici de impozitare mai relaxate, extinderea pieţelor de
capital (noi fluxuri de capital, diversificarea produselor financiare), dezvoltarea
afacerilor şi a sectorului privat, stimularea concurenţei, accesul pe piaţa muncii din
statele UE, îmbunătăţirea substanţială a standardului de viaţă al populaţiei.