Tema 3: Piața mondială

1. Noțiunea pieții mondiale

2. Premizele apariției pieții mondiale
3. Factorii ce influențează evoluția pieții mondiale
4. Etapele formării pieții mondiale
5. Piața mondială sistem complex

1. Noțiunea pieții mondiale

Piața mondială reprezintă sfera schimburilor de mărfuri dintre diferite țări. Piața mondială se constituie
ca un ansamblu de pieți naționale integrate în sistemul unitar. Piața mondială pe baza luptei de
concurență ea determină în final structura și producția mondială, nivelul exportului, gradul de dezvoltare
a diviziunii internaționale a muncii. Relațiile economice în comunitatea mondială se constituie neapărat
sub influența pieții mondiale.

Piața mondială reprezintă totalitatea relațiilor care se stabilesc între producători și consumatori în țări
diferite în procesul schimbului de activități pe plan internațional prin intermediul tranzacțiilor
economice datorită diviziunii internațională a muncii.

Piața mondială are un caracter obiectiv care decurge din dezvoltarea și adîncirea interdependențelor
economice dintre toate națiunile indiferent de diferențierea orînduirii sociale sau gradul de dezvoltare
economică.

Necesitatea existenței reiese din faptul că nici o țară, indiferent de mărimea și potențialul economic,
nu poate să obțină performanțe de virf în toate domeniile producției mondiale nu poate produce în
condiții eficiente toată gama mărfurilor necesare unui consum în permanentă creștere și diversificare. De
aceia piața mondială s-a constituit ca piață mondială capitalistă ca sistem de relații marfă-bani,
economico-comerciale și de credite financiare fiind o parte componentă a comunității mondiale. În
general, piața mondială reflectă structurile și trăsăturile definitorii ale economiei mondiale.

2. Premizele apariției pieții mondiale

Formarea pieții mondiale a început în secolul XVI și a devenit atotcuprinzătoare odată cu adîncirea
diviziuni internaționale a muncii cu generalizarea producției de tip capitalist.

Principalele premise care au favorizat apariția pieții mondiale sunt următoarele:

- adîncirea diviziunii internaționale a muncii;

- internaționalizarea producției și a capitalului ;
- dezvoltarea relațiilor economice politice internaționale ;
- dezvoltarea sistemelor de transport și comunicații;
- revoluția tehnico-științifică.

Evoluția pieții mondiale este supusă legilor economice obiective ale schimburilor internaționale iar
ca mecanism funcțional ea se integrează. În practică mai sunt utilizate și următoarele categorii
economice:
- piața internațională – are caracter mai restrîns și include tranzacțiile din 2 sau mai multe țări în timp ce
piața mondială include tranzacțiile dintre toate țările
- piața externă – cuprinde o sferă mult mai restrînsă decît piața mondială și include toate relațiile
economice externe ale unei țări.

3. Factorii ce influențează evoluția pieții mondiale

Totalitatea factorilor poate fi divizată în 3 categorii:

1. factorii economici – sunt factorii determinanți ai pieții mondiale dintre care fac parte:
a. dinamica producției și consumul pe plan mondial;
b. apariția de noi produse și servicii;
c. creșterea nivelului calitativ și tehnic a produselor și serviciilor;
d. creșterea productivității;
e. procesul de industrializare a țărilor în curs de dezvoltare;
f. modernizarea transporturilor.
2. factorii politici principali fiind:
a. politica tarifară sau netarifară promovată de diferite state sau grupuri de state
b. asociațiile economice interstatale cu caracter regional
c. politica creditară promovată de diferite economii naționale sau organizații internaționale
financiare
3. factorii deformatorii sînt numiți factori de conjunctură dintre care fac parte:
a. politica marilor corporații transnaționale
b. crizele economice internaționale
c. conflictele politice (revoluții, războaie) acțiunile teroriste sau catastrofele naturale
Acțiunea acestor factori provoacă mari dereglări în formarea prețurilor mondiale, generează
majorări și prăbușiri bruște a acestora.

4. Etapele formării pieții mondiale

Procesul de constituire a peții mondiale cuprinde etapele:

Prima etapă cuprinde sec. XVI începutul sec. XVII, se dezvoltă comerțul internațional, se extind
legăturile comerciale ca consecințe de dezvoltare a mijloacelor de transport.

A doua etapă cuprinde sec. XVIII și începutul sec. XIX se caracterizează prin dezvoltarea industriei
mari și creșterii ei în dependență de comerțul exterior.

A treia etapă cuprinde sec. XIX și începutul sec. XX se determină sfîrșitul etapei creării pieții mondiale
ca rezultat al intensificării producției și a capitalului.

A patra etapă cuprinde prima jumătate a sec. XX se caracterizează prin formarea pieței capitaliste și
prin formarea pieții socialiste și prin acutizarea luptei dintre țări și sisteme.

A cincea etapa este etapa contemporană reflectă tendințe de integrare și colaborare dintre state în
special pentru crearea unor pieți regionale.

5. Piața mondială sistem complex

 Piața mondială contemporană se prezintă ca un sistem diversificat în cadrul căruia există microsisteme
cu trăsături specifice atît în raportul cu diferite categorii de produse, servicii, relații financiare monetare
care constituie obiectul comerțului internațional cît și în funcția de poziția și natura firmelor participante
la schimbul internațional.

În practică există următoarele tipuri de pieți care întră în componența peții mondiale:

- piața mondială caracteristică

- piața monetară și valutară
- piața resurselor de producție
- piața financiară
În funcție de natura obiectului care formează obiectul tranzacției pieții mondiale poate fi împărțită
în pieți de mărfuri și servicii si pieți de capital.

Piețele pot fi caracteristice și necaracteristice, în prezent piața mondială caracteristică reprezintă o

piață principală reprezentativă pe care se încheie în mod continuu un volum important de tranzacții de
afaceri. Aceasta e o piață de referință pe care se formează prețurile mondiale caracteristice ce servesc
drept etalon de orientare în negocierea tranzacțiilor pe celelalte pieți secundare din domeniul respectiv.

Piețele mondiale caracteristice stabilesc prețurile mondiale care pot împărți bunurile economice
în 2 categorii:

1) accesibile
2) inaccesibile:
a) nivelul prețului mondial înalt
b) distanța mare
c) blocada economică
d) interdicții guvernamentale de import sau export