Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În perioada feudalistă și cea sclavagistă sistemele economice sau gospodăriile reprezentau sub aspect
economic sisteme capabile să se autoaprovizioneze aproape în întregime.
Trecerea economiei unei țări la etapa superioară la complexul economic național este
caracterizată de:
unitățile de producție se specializează ocupînd un anumit loc in cadrul diviziunii sociale a muncii și își
pierd caracterul universal ;
unitățile de producție din organisme de sinestătătoare se transformă în componente funcționale între ele
avînd loc schimburi de activități tehnologice, comerciale, creditare, monetare ;
sistemul economic național este obligat să creeze cadrul și să determine conținutul și formele schimbului
dintre unitătile economice interne și mediu economic internațional ;
sistemul economic trebuie să asigure orientarea fluxurilor dintre subsisteme pentru ca proporțiile
acestuia să asigure necesitățile pentru reproducție.
Complexul economic național este un ansamblu coerent în care activitățile economice sînt integrate atît
pe orizontal cît și pe vertical într-un spațiu organizat unitar sub raport comercial monetar și financiar cu
capacitatea necesară pentru stabilirea priorităților dezvoltării.
În prezent activitățile ce se desfășoară în cadrul unui complex economic național sunt bazate pe criterii
de eficiență ele au menirea să transforme resursele potențiale ale uniei țări într-un potențial economic
activ în continuă creștere.
Principalele criterii care ne demonstrează eficiența funcționării complexului economic național care
au menirea să transforme resursele potențiale ale unei țări într-un potențial economic activ în
continuă creștere sunt:
Un complex economic național pe deplin format trebuie să înturnească în sine următoarele elemnte :
Formarea și dezvoltarea unui complex economic național este atît premisă cît și rezultatul
independenții a tării.