REFERAT: SECURITATE ȘI INSECURITATE ÎN SPAȚIUL EURO-

ATLANTIC

ABSTRACT:

În cadrul acestei teme, se pune accentul pe evoluțiile din cadrul mediului și arhitecturii
de securitate euro-atlantice care sunt relevante pentru politica externă, de securitate și de
apărare. Un accent deosebit este pus pe organizațiile de securitate, cum ar fi OSCE, ONU și
NATO, pe cooperarea militară și de securitate în cadrul UE și pe controlul armelor. De
asemenea, sunt prezentate securitatea rusă și europeană, precum și provocările din zona sudică
a Europei.

Cuvinte cheie: securitate, Uniunea Europeană, crize, refugiați, conflict, decizie politică.

1. INTRODUCERE

Pentru Europa, 2015 a fost anul celei mai mari crize a migrației și a refugiaților din istoria
Uniunii Europene. Aproximativ 1,5 milioane de solicitanți de azil au sosit în Europa (0,2 % din
populația combinată a UE) în 2015, cei mai mulți dintre ei fiind refugiați sirieni. Peste 4 milioane
de sirieni au fugit din țara lor de la începutul conflictului, în 2011. Potrivit răspunsului regional
pentru refugiații sirieni, există 639.000 de refugiați înregistrați în Iordania (8% din populație), 1
milion în Liban (17%), 2,7 milioane în Turcia (3,5%), 246.000 în Irak (0,7%) și 118.000 în Egipt
(0,1%). Între 1998 și 2003, intrările neautorizate pe mare în Grecia, Italia, Malta și Spania s-au
stabilizat, cu excepția anului 2011, din cauza Primăverii Arabe (Fargues, 2015). Contrabandiștii
și alte persoane care au beneficiat de această "fereastră" inumană au făcut afaceri bune și au
afectat fluxurile, testând limitele aplicării legii și, în cele din urmă, contestând Acordul Schengen
(Consiliul Uniunii Europene, 2015,). Criza a scos la iveală slăbiciunile cadrului juridic și
operațional al UE, precum și diferențele de interpretare și de aplicare a principiului solidarității
între statele membre.

1
 Factorilor de decizie politică, agenților umanitari și de aplicare a legii le este greu să "prindă
din urmă" evoluțiile într-un mediu în ritm rapid, cu rețele de trafic de migranți și de migranți
foarte adaptabile. În acest context, întrebările cheie rămân: cum pot politica actuală a UE în
domeniul migrației și cadrul său juridic și operațional să răspundă complexității fluxurilor,
sofisticării tot mai mari a rețelelor de migranți și rapidității schimbărilor pe teren? ,,Turcia este în
prezent o importantă țară de tranzit și de destinație pentru refugiații sirieni.”1
Potrivit Băncii Mondiale, Turcia găzduiește în prezent cea mai mare populație de refugiați
din lume. Turcia a devenit o țară de tranzit nu numai pentru sirieni, ci și pentru migranții ilegali
din Afganistan, Bangladesh, Irak, Iran și Pakistan. În mod fundamental, ,,acești parametri vor fi
definiți prin voința politică a statelor membre de a transcende actualul sistem politic al Uniunii,
în special în domeniul securității, de capacitatea lor economică de a investi în acest proces,
precum și prin natura schimbătoare a mediului geostrategic al UE, unde poziția sa în cadrul
arenei globale va fi determinată.”2

2. ANALIZA SECURITĂȚII SPAȚIULUI EURO-ATLANTIC

Provocările majore cu care se confruntă Turcia constau în a răspunde nevoilor imediate
ale refugiaților, a înregistra refugiații care se află în Turcia, oferindu-le statute legale, și a evita
migrația de tranzit neregulamentar. În general, Turcia trebuie să elaboreze o politică mai
cuprinzătoare în materie de migrație, care să includă integrarea migranților.
Turcia lucrează de mult timp la armonizarea politicii sale de migrație cu cea a UE.
Politica de migrație a devenit o prioritate după criza siriană, iar Turcia s-a concentrat pe
construirea infrastructurii juridice și instituționale de gestionare a migrației. Cu toate acestea,
până în prezent, Turcia nu a avut o experiență relevantă în domeniul politicilor de integrare. În
plus, problemele ridicate de criza migrației au impus revizuirea tuturor politicilor conexe la nivel
național și internațional.
Turcia a intenționat să continue și să consolideze în continuare punerea în aplicare
efectivă a legii privind străinii și protecția internațională prin adoptarea legislației secundare

1
Castles, S., De Haas, H., & Miller, M. J. The Age of Migration: International Population Movements in the
Modern World. Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2014, p.67.
2
Boyd, M. Family and Personal Networks in International Migration: Recent Developments and New Agendas. The
International Migration Review, 23(3), Special Silver Anniversary Issue, Autumn, 638-670, 1989, p.33.

2
necesare, să se asigure că migranții sunt înregistrați și că primesc documentele corespunzătoare,
făcând astfel posibilă construirea unei strategii și a unui sistem de gestionare a migrației mai
puternice.
Europa de Sud, și în special Grecia și Italia, s-au confruntat cu un flux constant de
refugiați și migranți ca urmare a diferitelor conflicte din vecinătatea sudică a Europei, a
schimbărilor demografice și a lipsei de dezvoltare economică în unele părți din Orientul
Mijlociu, Africa Subsahariană și Asia de Sud, precum și a impactului schimbărilor climatice. În
special, conflictul sirian și transformarea Libiei într-un stat eșuat au dus la o creștere substanțială
a numărului de refugiați și migranți care sosesc, făcând aproape imposibilă gestionarea acestor
fluxuri de către autoritățile grecești și italiene.
,,În paralel cu îmbunătățirile aduse politicii sale de gestionare a azilului și a migrației
ilegale, Grecia și-a îmbunătățit controalele la frontieră.” 3 Într-adevăr, creșterea numărului de
rețineri indică, în general, nu numai presiunile exercitate de migrația neregulamentară sau de
solicitanții de azil la frontierele Greciei (sau prezența migranților ilegali în interiorul țării), ci și
eforturile de aplicare a legii depuse de autorități.
Grecia și-a consolidat controalele la frontiere începând cu 2007, în special, și chiar mai
mult în 2012, prin intermediul operațiunii Shield (Aspida) și al gardului de 12,5 kilometri
construit de-a lungul frontierei terestre dintre Grecia și Turcia. Cu toate acestea, operațiunea
Aspida a fost întreruptă în 2015 din cauza lipsei de finanțare și a presiunilor semnificativ reduse
ale migranților în această zonă. În mod similar, gardul pare să fi suferit daune majore din cauza
inundațiilor din regiune în timpul iernii 2014-2015.

3. CONCLUZIE

În concluzie, ca răspuns la criza refugiaților, Comisia Europeană a luat mai multe

inițiative care privesc sau implică imediat Grecia, inclusiv un acord inițial privind cotele de
relocare (decis în mai 2015 și revizuit din nou în octombrie 2015), pentru un total de 160.000 de
solicitanți de azil care urmează să fie relocați din Italia și Grecia în alte state membre ale UE.

3
Carrera, S., Parkin, J., & Den Hertog, L. EU Migration Policy after the Arab Spring: The Pitfalls of Home Affairs
Diplomacy, (Policy Paper 74), Centre for European Policy Studies, 2013, p.45.

3
Măsurile luate sunt absolute necesare în vederea prevenirii unui conflict în viitor din cauza
migrației populației civile din orient, în Europa.
La 15 octombrie 2015, a fost elaborat un plan de acțiune comun UE-Turcia în vederea
îmbunătățirii cooperării cu Turcia în ceea ce privește gestionarea fluxurilor de solicitanți de azil
care tranzitează această țară către Grecia. Planul include sprijinul financiar al UE pentru Turcia
și cooperarea turcă în vederea combaterii rețelelor de trafic de migranți care operează pe coastele
sale. Răspunsul inițial al guvernului turc la afluxul masiv de migranți și refugiați s-a bazat pe o
planificare de urgență pe termen scurt, vizând asigurarea de adăpost și hrană pentru refugiați.
În ceea ce privește problemele de integrare în Turcia, punerea în aplicare a politicilor de
integrare este o sarcină dificilă, deoarece majoritatea refugiaților (aproximativ 90%) s-au
dispersat și s-au stabilit în întreaga țară. Readmisia migranților ilegali ar crea noi provocări în
ceea ce privește politica de integrare pentru Turcia.
Cu toate acestea, având în vedere lipsa unor soluții politice care să pună capăt conflictului
sirian, guvernul a început să se concentreze pe dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor de
integrare. S-au făcut unele îmbunătățiri în acest sens, inclusiv înființarea Direcției Generale de
Migrație, acordarea de permise de muncă, accesul la educație și servicii de sănătate gratuite. De
asemenea, majoritatea refugiaților, chiar și cei care au deja un loc de muncă, preferă să își
continue călătoria spre Europa, sperând să aibă condiții de viață mai bune acolo. Prin urmare,
pentru a limita fluxurile de migrație, ar trebui îmbunătățite condițiile de viață ale refugiaților din
Turcia, în special ale celor din afara taberelor.
Cu toate acestea, rămân două probleme majore: consolidarea în continuare a integrării
socio-economice într-un mod mai cuprinzător și un control mai eficient al frontierelor pentru a
preveni fluxurile ilegale atât către Turcia, cât și dinspre Turcia către UE. Conștientizarea
societății turcești cu privire la refugiații sirieni ar trebui să crească, contribuind astfel la o mai
bună integrare a refugiaților. Campaniile mediatice organizate în comun, care pun accentul pe
solidaritate, ar contribui la o mai bună integrare, nu numai în Turcia, ci și în Europa.

4
BIBLIOGRAFIE

1. Boyd, M. Family and Personal Networks in International Migration: Recent

Developments and New Agendas. The International Migration Review, 23(3), Special
Silver Anniversary Issue, Autumn, 638-670, 1989;
2. Carrera, S., Parkin, J., & Den Hertog, L. EU Migration Policy after the Arab Spring: The
Pitfalls of Home Affairs Diplomacy, (Policy Paper 74), Centre for European Policy
Studies, 2013;
3. Castles, S., De Haas, H., & Miller, M. J. The Age of Migration: International Population
Movements in the Modern World. Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2014;
4. Crisp, J. Policy Challenges of the New Diasporas: Migrant Networks and Their Impact
on Asylum Flows and Regimes (Working Paper No.7). Geneva: UNHCR, 1999;
5. Dekker, R., & Engbersen, G. How Social Media Transform Migrant Networks and
Facilitate Migration. (Paper No.64). International Migration Institute, 2012, Retrieved
from https://www.imi.ox.ac.uk/pdfs/wp/wp-64-12.pdf .