Tema: Dezvoltarea zezolienței administrației publice în contextul crizelor regionale.

1. Introducere.
1.1. Definiția rezilienței administrației publice și importanța sa în fața crizelor regionale.
1.2. Contextul Republicii Moldova și provocările sale specifice în ceea ce privește gestionarea
crizelor regionale.

2. Analiza situației actuale.

2.1. Descrierea crizei de refugiați cu care s-a confruntat Republica Moldova.
2.2. Evaluarea capacităților actuale ale administrației publice de a răspunde și a se adapta la criză
de refugiați.

3. Factori care influențează reziliența administrației publice.

3.1. Instituționalizarea și transparența guvernării.
3.2. Capacitatea de planificare și anticipare a crizelor.
3.3. Coordonarea și cooperarea între diferitele niveluri ale administrației publice și actorii
relevanți (naționali, regionali, locali, non-guvernamentali, internaționali etc.).

4. Criza refugiaților din Ucraina, bune practici și lecții învățate.

4.1. Activitățile desfășurate, identificarea lecțiilor învățate din gestionarea crizei de refugiați din
Ucraina și modul în care acestea pot fi integrate în strategiile viitoare.
4.2. Analiza exemplelor de succes din alte țări sau regiuni care pot fi aplicate în Republica
Moldova.

5. Recomandări pentru îmbunătățirea rezilienței în contextul crizei de refugiați.

5.1. Propunerea unor măsuri concrete pentru întărirea rezilienței administrației publice în fața
crizei de fefugiați.
5.2. Sugestii pentru consolidarea capacităților administrative, îmbunătățirea legislației relevante și
promovarea colaborării între diferitele părți interesate.

Concluzii.

Referințe bibliografice.
1. Introducere
……
La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina, într-o escaladare a războiului ruso-ucrainean
început în 2014. Invazia a fost cel mai mare atac asupra unei țări europene de la cel de-al Doilea
Război Mondial încoace. Se estimează că a provocat zeci de mii de victime civile ucrainene și sute de
mii de victime militare. Până în iunie 2022, trupele rusești au ocupat aproximativ 20% din teritoriul
ucrainean. Aproximativ 8 milioane de ucraineni au fost strămutați pe plan intern, iar peste 8,2
milioane de ucraineni au fugit din țară până în aprilie 2023, creând cea mai mare criză a refugiaților
din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Deteriorările de mediu extinse provocate
de război, descrise pe scară largă ca un ecocid, au contribuit la crize alimentare în întreaga lume.
Înainte de invazie, trupele rusești s-au masat în apropierea granițelor Ucrainei, în timp ce
oficialii ruși au negat orice plan de atac. Președintele rus Vladimir Putin a anunțat o „operațiune
militară specială” pentru a sprijini republicile separatiste Donețk și Luhansk, susținute de Rusia, ale
căror forțe paramilitare se luptă cu Ucraina în conflictul din Donbas din 2014. Putin a îmbrățișat
opinii iredentiste care contestă dreptul Ucrainei de a exista și a afirmat în mod fals că Ucraina este
guvernată de neonaziști care persecută minoritatea rusă. El a declarat că obiectivul său este de a
„demilitariza” și „denazifica” Ucraina. Au fost lansate atacuri aeriene rusești și o invazie terestră pe
un front nordic din Belarus spre Kiev, un front sudic din Crimeea și un front estic
din Donbas spre Harkov. Ucraina a decretat legea marțială și a ordonat o mobilizare generală.
Criza refugiaților.
În prima săptămână de la invazie, peste un milion de refugiați au fugit din Ucraina; ulterior,
acest număr a ajuns la peste opt milioane până la 31 ianuarie 2023. La 20 mai, NPR a raportat că, în
urma unui aflux semnificativ de echipamente militare străine în Ucraina, un număr semnificativ de
refugiați încearcă să se întoarcă în regiunile din Ucraina care sunt relativ izolate de frontul de invazie
din sud-estul Ucrainei. Cu toate acestea, la 3 mai, alte 8 milioane de persoane erau strămutate în
interiorul Ucrainei.
Majoritatea refugiaților erau femei, copii, bătrâni sau persoane cu dizabilități. Majoritatea
cetățenilor ucraineni de sex masculin cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani nu au fost lăsați să iasă
din Ucraina ca parte a conscripției obligatorii, cu excepția cazului în care erau responsabili de
susținerea financiară a trei sau mai mulți copii, erau tați singuri sau erau părinți/tutore de copii cu
dizabilități. Mulți bărbați ucraineni, inclusiv adolescenți, au ales să rămână în Ucraina în mod
voluntar pentru a se alătura rezistenței.
În ceea ce privește destinațiile, potrivit Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați, la 13
mai, existau 3.315.711 refugiați în Polonia, 901.696 în România, 594.664 în Ungaria, 461.742 în
Moldova, 415.402 în Slovacia și 27.308 în Belarus, în timp ce Rusia a raportat că a primit peste
800.104 refugiați. Până la 13 iulie 2022, peste 390.000 de refugiați ucraineni au ajuns în Republica
Cehă, unde refugiatul mediu era o femeie însoțită de un copil. Acești refugiați aveau de două ori mai
multe șanse de a avea o diplomă universitară decât populația cehă în ansamblu. Turcia a fost o altă
destinație semnificativă, înregistrând peste 58.000 de refugiați ucraineni până la 22 martie și peste
58.000 până la 25 aprilie. UE a invocat Directiva privind protecția temporară pentru prima dată în
istoria sa, acordând refugiaților ucraineni dreptul de a trăi și de a munci în UE pentru o perioadă de
până la trei ani. Marea Britanie a acceptat 146.379 de refugiați, precum și extinderea capacității de a
rămâne în Regatul Unit timp de 3 ani, cu drepturi în linii mari similare cu cele din UE, trei ani de
rezidență și acces la asistență socială și servicii de stat.
 1.1. Definiția rezilienței administrației publice și importanța sa în fața crizelor regionale.

Reziliența administrației publice reprezintă capacitatea instituțiilor și sistemelor

guvernamentale de a se adapta și de a răspunde eficient la schimbările, șocurile sau crizele care
afectează societatea într-un mod general sau într-o anumită regiune. Este esențială în fața crizelor
regionale, cum ar fi dezastrele naturale, conflictele sociale sau economice, deoarece administrația
publică este adesea prima linie de apărare și reconstrucție în astfel de situații.
O administrare publică rezilientă se caracterizează prin mai multe aspecte cheie:
1. Flexibilitate și adaptabilitate: Instituțiile publice trebuie să fie flexibile în abordarea
problemelor și să fie capabile să-și adapteze politicile și procedurile în funcție de circumstanțele în
schimbare. Aceasta poate implica revizuirea regulilor și reglementărilor existente pentru a permite
răspunsuri rapide și eficiente în timpul crizelor.
2. Comunicare și coordonare eficientă: Un alt element crucial al rezilienței administrației
publice este capacitatea de a comunica clar și eficient cu cetățenii, alte instituții și organizații
implicate în gestionarea crizei. Coordonarea între diferitele niveluri ale guvernului și între diferitele
agenții și departamente este esențială pentru a asigura o abordare coezivă și bine gestionată a
situației.
3. Planificare și pregătire: Administrația publică trebuie să fie pregătită înainte de apariția unei
crize prin dezvoltarea și implementarea planurilor de gestionare a situațiilor de urgență. Aceste
planuri ar trebui să anticipeze diferite scenarii de criză și să ofere orientări clare pentru acțiunile care
trebuie întreprinse în fiecare situație.
4. Resurse și infrastructură adecvată: Este important ca administrația publică să aibă resursele și
infrastructura necesare pentru a răspunde la crize într-un mod eficient. Acest lucru include atât
resurse umane cât și materiale, precum și infrastructură fizică, cum ar fi sistemele de comunicare și
transport.
5. Învățare și îmbunătățire continuă: O administrație publică rezilientă învață din experiențele
sale și caută constant modalități de a-și îmbunătăți capacitățile de răspuns la crize. Evaluarea și
revizuirea răspunsului la crize anterioare sunt importante pentru identificarea punctelor slabe și
pentru luarea măsurilor corective necesare.
Importanța rezilienței administrației publice în fața crizelor regionale este imensă. O
administrație publică rezilientă poate reduce impactul negativ al crizelor asupra populației și
economiei, poate salva vieți și poate contribui la recuperarea și reconstrucția rapidă a regiunilor
afectate. De asemenea, poate consolida încrederea cetățenilor în capacitatea guvernului de a gestiona
situații dificile și poate întări coeziunea socială și solidaritatea în comunități. Prin urmare, investiția
în dezvoltarea rezilienței administrației publice ar trebui să fie o prioritate pentru guvernele la toate
nivelurile.

1.2. Contextul Republicii Moldova și provocările sale specifice în ceea ce privește

gestionarea crizelor regionale.
Gestionarea crizelor regionale în Republica Moldova este o provocare complexă, având în
vedere contextul geopolitic sensibil al regiunii și dinamica politică internă. Moldova se confruntă cu
o serie de provocări specifice care influențează abordarea și reacția sa la crizele regionale, iar în acest
proiect de semestru vom explora aceste aspecte în detaliu.
Republica Moldova este situată într-o poziție geografică strategică, fiind înconjurată de state cu
interese divergente și uneori conflictuale. Conflictul transnistrean, care a izbucnit în anii '90,
reprezintă una dintre cele mai importante crize regionale cu care se confruntă Moldova. Această
dispută teritorială complică relațiile cu Federația Rusă și afectează stabilitatea internă și coeziunea
națională. Un alt factor major care influențează gestionarea crizelor regionale în Moldova este relația
cu Uniunea Europeană și NATO. Moldova are aspirații europene puternice și a semnat Acordul de
Asociere cu UE în 2014, însă divergențele interne cu privire la orientarea geopolitică complică
adesea răspunsul la crizele regionale. Există o opoziție semnificativă față de apropierea de Occident,
iar acest lucru poate afecta coeziunea internă și capacitatea de reacție la crizele regionale.
Un alt aspect important este prezența trupelor rusești în regiunea transnistreană și impactul lor
asupra securității și stabilității regionale. Această prezență militară complică și mai mult eforturile de
gestionare a crizelor și creează tensiuni în relațiile cu Rusia și cu alte state vecine. În plus, fragilitatea
instituțională și corupția din Moldova reprezintă obstacole semnificative în abordarea și gestionarea
crizelor regionale. Lipsa unei guvernări eficiente și transparente poate afecta capacitatea statului de a
răspunde rapid și eficient la amenințări și crize. Pentru a gestiona eficient crizele regionale,
Republica Moldova trebuie să abordeze o serie de aspecte cheie. În primul rând, consolidarea
instituțiilor democratice și combaterea corupției sunt imperative pentru creșterea rezilienței statului și
pentru consolidarea capacității sale de gestionare a crizelor. În al doilea rând, este crucială
consolidarea cooperării regionale și a dialogului diplomatic, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul
organizațiilor internaționale.
De asemenea, este important ca Moldova să își consolideze parteneriatele internaționale și să își
diversifice relațiile externe, astfel încât să își sporească influența și să își asigure sprijinul comunității
internaționale în gestionarea crizelor regionale. Îmbunătățirea relațiilor cu statele vecine și
consolidarea cooperării în cadrul organizațiilor regionale poate contribui la reducerea tensiunilor și la
promovarea unei abordări mai cooperative în gestionarea crizelor. În concluzie, gestionarea crizelor
regionale în Republica Moldova reprezintă o provocare complexă, având în vedere contextul
geopolitic sensibil, dinamica politică internă și provocările specifice cu care se confruntă statul.
Pentru a aborda eficient aceste provocări, Moldova trebuie să își consolideze instituțiile democratice,
să își diversifice relațiile externe și să promoveze cooperarea regională și internațională în
gestionarea crizelor.

2. Analiza situației actuale

În ultimii ani, Republica Moldova s-a confruntat cu diverse crize regionale care au afectat în
mod semnificativ stabilitatea și dezvoltarea sa. Aceste crize au variat în natură și impact, dar au avut
consecințe adânci asupra țării și populației sale. În cele ce urmează, vom explora câteva dintre cele
mai importante crize regionale recente sau recurente cu care s-a confruntat Republica Moldova.
Una dintre cele mai grave crize regionale cu care s-a confruntat Republica Moldova în ultimii
ani a fost conflictul transnistrean. Această dispută își are originile în destrămarea Uniunii Sovietice,
când regiunea Transnistria a căutat să se separe de Moldova. Conflictul a escaladat într-un război
între forțele guvernamentale moldovene și separatiștii transnistreni sprijiniți de Rusia în anii 1990.
Deși un armistițiu a fost semnat în 1992, conflictul nu a fost rezolvat în mod satisfăcător, iar
Transnistria continuă să fie o regiune separată și nerecunoscută oficial.
O altă criză semnificativă cu care s-a confruntat Republica Moldova a fost criza politică din
2009, care a izbucnit în urma alegerilor parlamentare contestate. Rezultatele alegerilor au fost
contestate de opoziție, iar protestele de stradă au dus la confruntări violente între susținătorii
diferitelor tabere politice. Această criză a exacerbato tensiunile interne și a subliniat fragilitatea
instituțiilor politice din Republica Moldova.
 O altă criză regională importantă care a afectat Republica Moldova a fost conflictul gazelor cu
Rusia în 2006 și 2009. În ambele cazuri, disputele legate de prețurile la gaze naturale și datoriile
neachitate au dus la întreruperi ale livrărilor de gaze către Moldova. Aceste întreruperi au avut
consecințe grave asupra economiei și vieții cotidiene a oamenilor din Republica Moldova, subliniind
dependența sa de Rusia în ceea ce privește aprovizionarea cu energie.
În plus, Republica Moldova s-a confruntat și cu crize economice recurente, care au fost
exacerbate de instabilitatea politică și de corupție. Problemele legate de corupție, lipsa investițiilor
străine și gestionarea ineficientă a resurselor au afectat creșterea economică și au contribuit la sărăcia
persistentă din țară. De asemenea, nivelurile ridicate de șomaj și migrația masivă a forței de muncă
au fost provocări majore cu care s-a confruntat Republica Moldova.
În ceea ce privește securitatea alimentară, Republica Moldova s-a confruntat cu crize recurente,
în special în regiunile rurale. Schimbările climatice, precum seceta și inundațiile, au afectat producția
agricolă și au dus la scăderea securității alimentare pentru mulți locuitori. În plus, accesul la apă
potabilă și infrastructura agricolă deficitară au reprezentat și ele provocări în ceea ce privește
securitatea alimentară și bunăstarea populației rurale.
În concluzie, Republica Moldova s-a confruntat cu diverse crize regionale în ultimii ani, care au
afectat stabilitatea politică, securitatea economică și bunăstarea socială a populației sale. Abordarea
acestor crize necesită eforturi concertate la nivel intern și sprijin din partea comunității internaționale
pentru a promova pacea, stabilitatea și dezvoltarea durabilă în Republica Moldova.

2.1 Descrierea crizei de refugiați cu care s-a confruntat Republica Moldova

În urma invaziei Rusiei în Ucraina, Republica Moldova a fost nevoită să facă față unei creșteri
semnificative a numărului de refugiați ucraineni care au căutat adăpost și siguranță în țară. Această
criză de refugiați a pus la încercare resursele și capacitățile guvernului Republicii Moldova, precum
și infrastructura de primire și sprijin pentru acești oameni în nevoie. Una dintre principalele provocări
a fost asigurarea unui adăpost adecvat pentru refugiați, având în vedere limitările resurselor și
spațiului disponibil în Republica Moldova. Autoritățile Republicii Moldova au fost nevoite să
mobilizeze rapid resursele umane și materiale pentru a găzdui și sprijini aceste persoane vulnerabile.
În plus, gestionarea fluxului de refugiați a implicat și eforturi considerabile în ceea ce privește
coordonarea și cooperarea între diferitele agenții guvernamentale, organizații neguvernamentale și
alte entități implicate în furnizarea de asistență umanitară și servicii sociale. Un alt aspect important
al crizei a fost asigurarea accesului la servicii de sănătate și asistență medicală pentru refugiați, având
în vedere că mulți dintre aceștia puteau avea nevoie de îngrijiri medicale urgente sau de tratamente
specifice din cauza traumelor suferite sau a condițiilor de sănătate preexistente.
Pe lângă aspectele practice legate de primirea și sprijinirea refugiaților, Republica Moldova a
trebuit să gestioneze și implicarea comunităților locale în procesul de integrare a acestor persoane în
societatea moldovenească. Acest lucru a implicat promovarea unei culturi a primirii și incluziunii,
precum și furnizarea de sprijin și resurse suplimentare comunităților care au fost afectate de influxul
de refugiați. În final, criza de refugiați din Ucraina a adus în prim-plan și necesitatea unei solidarități
internaționale mai puternice în fața unor astfel de situații de urgență umanitară. Republica Moldova a
apreciat sprijinul și solidaritatea primită din partea comunității internaționale, dar totodată a subliniat
importanța continuării eforturilor și a cooperării la nivel global pentru gestionarea și soluționarea
problemelor legate de refugiați și migrație forțată.
 De la începutul războiului în Ucraina, țara noastră a fost tranzitată de peste 580 000 de oameni
din Ucraina din totalul celor peste 6,7 milioane care și-au părăsit locuințele pentru a se salva de
război. Peste 89 de mii de refugiați din Ucraina se află în prezent pe teritoriul Republicii Moldova.
În ultima perioada, fluxul de persoane refugiate din Ucraina s-a stabilizat, numărul de persoane
ieșite zilnic, în general, fiind mai mare decât numărul de persoane intrate din Ucraina (circa 1500 vs.
circa 1300 persoane). Totuși, în contextul intrărilor cetățenilor ucraineni în Republica Moldova din
spațiul Uniunii Europene, în ultima perioadă se denotă o ușoară creștere a numărului de persoane
refugiate care decid să rămână pe teritoriul țării noastre. Astfel, dacă în perioada lunilor aprilie – mai,
s-a atestat o reducere dramatică a numărului de persoane refugiate aflate pe teritoriul Republicii
Moldova cu 18 322 persoane (de la 95 234 la 76 912), atunci în perioada iunie-august se atestă o
creștere a numărului acestuia cu 4835 (de la 76 912 la 81 105).
Pe teritoriul regiunii ucrainene din proximitatea Republicii Moldova (reg. Kherson, Mykolaiv,
Odessa) se găsesc nu mai puțin de 670 000 de persoane deplasate intern, care, în cazul agravării
situației în regiune ar putea intra în RM pentru protecție sau tranzit.

2.2. Evaluarea capacităților actuale ale administrației publice de a răspunde și a se

adapta la criză de refugiați.
Centrul Unic de Gestionare a Crizei este un organ de coordonare temporar creat, sub
conducerea Comisiei Situații Excepționale a Republicii Moldova, în coordonare cu alte instituții/
părți implicate și are competența de a desfășura măsurile necesare de gestionare promptă și oportună
a fluxului de refugiați din Ucraina, începând cu primirea, cazarea și asigurarea tranzitului acestora;
acumularea și gestionarea informației despre asistența umanitară recepționate, generalizarea și
difuzarea datelor şi informaţiilor pentru publicul larg, în vederea menținerii nivelului adecvat de
stabilitate economico-socială a țării noastre.
Azil și protecţie temporară.
În perioada 24 februarie - 22 august 2022, Biroul de Migrație și Azil a recepționat 8 859 cereri
de azil, 7 785 (89%) din partea cetățenilor ucraineni, dintre care până la 04 august 2022 au fost
suspendate 4 757 dosare, astfel, la moment mai sunt active 4 102 solicitări de azil. La 04 august
2022, Ministrul Afacerilor Interne, Ana Revenco, în comun cu reprezentantul Biroului Înaltului
Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați în Republica Moldova, Francesca Bonelli au semnat
Memorandumul de înțelegere între MAI și Agenția ONU pentru Refugiați cu privire la cooperarea în
scopul gestionării eficiente a crizei refugiaților și susținerea țărilor-gazdă afectate de conflictul din
Ucraina. Semnarea memorandumului respectiv va deschide calea oferirii statutului de protecție
temporară pentru persoanele refugiate din Ucraina. Este de menționat că, odată cu acordarea acestui
statut, Republica Moldova va fi unicul stat non-UE care va acorda regimul juridic respectiv pentru
persoanele refugiate din Ucraina.
Transport.
Pentru transportarea refugiaților din Ucraina înspre și dinspre Republica Moldova au fost
utilizate toate mijloacele posibile de transportare: rutier, feroviar, aerian. Pentru gestionarea crizei
respective, transportarea refugiaților din Ucraina reprezintă una dintre direcțiile prioritare de
activitate pentru Guvernul Republicii Moldova. În prezent, cea mai mare parte a efortului depus în
acest sens a fost preluat de către partenerii externi. În perioada vizată, aproximativ 47 de mii de
persoane au fost transportate prin intermediul transportului rutier. Pentru transportarea refugiaților
din Ucraina au fost organizate curse speciale de tren, pentru circa 16 000. Pe cale aeriană a fost
asigurată transportarea a 2 000 de persoane. Republica Moldova a facilitat efectuarea transportului
prin organizarea coridoarelor verzi, de acces direct în România, precum și a facilitat procesul de
trecere a frontierei prin simplificarea procedurilor de control și acces.
Cazare.
De la începutul crizei și până în prezent au fost deschise 130 de centre provizorii (CP) și centre
de plasament temporar a refugiaților (CPTR), care au avut o capacitate totală de cazare de peste 10
000 de persoane. În prezent, sunt active 74 de CPTR cu o capacitate totală de 5500 de locuri.
Suplimentar alte 6 CP sunt gestionate de Biroul de Migrație și Azil din cadrul MAI. În perioada
menționată, peste 65 000 de persoane au fost înregistrate și cazate în aceste centre. Persoanele
refugiate din Ucraina sunt cazate gratuity în cadrul Centrelor, precum și la toată gama de facilități pe
care le poate oferi acestea, inclusiv și accesul gratuit la internet. Cazarea este efectuată fără
discriminări cu privire la cetățenie, origine etnică, religie, sex sau vârstă. Iar, pentru a facilita
comunicarea cu persoanele cazate sau cu nevoi specifice, se utilizează servicii organizațiilor
internaționale sau ONG-urilor de profil, a organizaților etnice sau comunitare și angajarea
mediatorilor comunitari.
Au fost deschise 130 de centre provizorii (CP) și centre de plasament temporar a refugiaților
(CPTR) cu o capacitate totală de cazare de peste 10 000 de persoane.
În prezent, sunt active 74 de CPTR cu o capacitate totală de 5500 de locuri.
Peste 65 000 de persoane au fost înregistrate și cazate în aceste centre.
1 517 580 de mese calde pentru persoanele refugiate din Ucraina. A fost creat un Grup de
Lucru din care fac parte mai multe organizații umanitare internaționale, care au asigurat distribuirea
de hrană.
Hrană.
Toate Centrele active de plasament sunt asigurate gratuit cu hrană prin intermediul Partenerilor
externi. A fost creat un Grup de Lucru din care fac parte mai multe organizații umanitare
internaționale Programul Alimentar Mondial, CRS, Caritas, Solidarite Internationale, AAR Japan,
care au asigurat distribuirea până în prezent a 1 517 580 de mese calde pentru persoanele refugiate
din Ucraina. Toate serviciile alimentare se bazează în principal pe catering, iar întreținerea acestor
Centre se bazează pe contractarea prestatorilor locali de servicii, ceea ce constituie o susținere foarte
importantă pentru economia locală a țării noastre.
Educaţie.
Ministerul Educației și Cercetării a dispus ca instituțiile de învățământ general din țara noastră
să ofere oportunități pentru toți copiii din familiile refugiate din Ucraina de a participa la procesul
educațional. După ce am discutat cu mai mulți parteneri de dezvoltare, precum și a autosesizării s-a
constat că mai multe familii refugiate din Ucraina cu copii nu cunosc de oportunitățile oferite pentru
școlarizarea copiilor, precum și pașii care urmează a fi întreprinși, a fost dezvoltat un portal
informațional „În susținerea copiilor și tinerilor din Ucraina”, care poate fi accesat de pe pagina
oficială a MEC. Pe acest portal pot fi găsite mai multe informații utile cu privire la procesul de
școlarizare a copiilor respectivi.
În scopul facilitării accesului la educație, identificării problemelor cu care se confruntă la
școlarizarea copiilor și monitorizării procesului de încadrare în instituțiile de învățământ din
Moldova, familiile refugiate din Ucraina pot completa un formular special elaborat în acest sens.
Formularul este disponibil în format electronic în limbile română, ucraineană și rusă. Pentru a facilita
si eficientiza procesul de încadrare a copiilor din Ucraina în cadrul sistemului educațional național,
de la începutul crizei și până în present, au fost elaborate mai multe documente (instrucțiuni, ordine,
planuri) care, cu referire la copiii refugiați din Ucraina, se referă la accesul la educație, modalitățile
de încadrare în instituțiile de învățământ general din Republica Moldova, mobilitatea de studii a
studenților refugiați, etc.
Din numărul total de copii refugiați ucraineni aflați pe teritoriul Republicii Moldova (41 655),
doar 5909 se află la evidență în prezent la organele locale de specialitate în domeniul învățământului.
Menționăm că această cifră în luna aprilie era de 8 166. O situație asemănătoare este și în cazul
numărului de copii refugiați încadrați în instituțiile autohtone de învățământ, care la 31 mai 2022 era
de 1644. La mijlocul lunii august în instituțiile de învățământ primar și secundar (școli), s-au înscris
891 copii refugiați (inclusiv, 808 cu instruirea în limba rusă și 83 – în limba română). Cifra relativ
mică de încadrare a copiilor refugiați în sistemul național de educație se datorează mai multor factori,
printre care, cel mai important, este faptul că autoritățile ucrainene facilitează și încurajează
continuarea studiilor copiilor refugiați în cadrul instituțiilor de învățământ ucrainene prin intermediul
învățământului online. Pentru facilitarea acestui aspect, de exemplu, CUGC și alte autorități naționale
implicate au asigurat accesul gratuit la internet în cadrul Centrelor de plasament pentru toate
persoanele refugiate din Ucraina. În perioada vacanței de vară, cu efortul CUGC, Ministerului
Educației și Cercetării și a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, precum și cu sprijinul
partenerilor externi, a fost asigurată odihna a peste 1000 de copii refugiați în 40 de tabere de vară din
țară.
Asistenţă medicală.
Ca și în cazul accesului la educației, persoanele refugiate din Ucraina au acces deplin, gratuit și
nediscriminatoriu, la serviciile de asistență medicală din țară. În perioada 24 februarie – 20 august
curent, din partea persoanelor refugiate din Ucraina au fost efectuate nu mai puțin de 19 790 de
solicitări de asistență medicală primară, de urgență sau spitalicească. Din numărul total al
solicitărilor, nu mai puțin de 9 201 s-au referit la copii și 3 219 la gravide. Din totalul adresărilor
efectuate, 2 025 s-au finalizat cu internări în spitale, dintre care 1 134 au fost copii. De asemenea, în
perioada stării de urgență, au fost raportate 129 de nașteri și, cu părere de rău, 17 decese în rândul
persoanelor refugiate din Ucraina.
Pentru tratamente specific și costisitoare, care nu pot fi asigurate în măsură deplină în cadrul
instituțiilor medicale din țara noastră, autoritățile Republicii Moldiva au dezvoltat parteneriate cu
statele europene privind transferul acestor pacienți. Până în prezent, doar prin intermediul
autorităților naționale au fost efectuate nu mai puțin de 27 astfel de transferuri medicale. În prezent,
au fost înregistrate 341 de adresări tratament chimio și/sau radioterapie, precum și au fost efectuate
840 ședințe de dializă.
Cel puţin 19 790 de solicitări de asistență medicală primară, de urgență sau spitalicească.
Cel puţin de 9 201 de solicitări s-au referit la copii și 3 219 la gravide.
Din totalul adresărilor efectuate, 2 025 s-au finalizat cu internări în spitale, dintre care 1 134 au
fost copii.
De asemenea, autoritățile naționale facilitează activitatea organizațiilor internaționale care se
ocupă cu transferul direct din Ucraina în statele Uniunii Europene a persoanelor cu dizabilități și a
celor care necesită tratament medical specific.
Incluziune socială
Până în prezent, în RM s-au angajat oficial peste 713 refugiați. Astfel, 552 de femei și 161 de
bărbați au fost încadrați în câmpul muncii. Totodată, 370 de cetățeni ucraineni s-au înregistrat la
Centrul de apel al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), pentru a primi
suport la angajare. În total, 140 de angajatori din țara noastră au anunțat disponibilitatea a peste 2200
de locuri de muncă vacante pentru refugiații din Ucraina. Au fost eliberate avize permisive de
activitate pentru 51 lucrători medicali refugiați din Ucraina, au fost angajați - 38 persoane, (medici-
25, asistenți medicali-13). Refugiații mai sunt angajați și în calitate de: programatori, ingineri,
croitori, vânzători, bucătari, chelneri, educatori, manageri în diverse domenii și altele. În capitală s-au
angajat 524 de cetățeni ucraineni refugiați din Ucraina, la Bălți s-au încadrat în câmpul muncii 24 de
persoane, aceste orașe fiind urmate de Ungheni, unde au fost angajați 19 refugiați și respectiv 17 la
Cahul. De menționat că procentul relativ mic de încadrare a persoanelor refugiate din Ucraina în
câmpul muncii, se datorează în primul rând faptului că marea majoritate a persoanelor refugiate
mature aflate pe teritoriul RM sunt femei (care au la îngrijire copii) și persoane în vârstă.
În RM s-au angajat oficial peste 713 refugiați. (552 de femei și 161 de bărbați).
370 de cetățeni ucraineni s-au înregistrat la (ANOFM), pentru a primi suport la angajare.
Peste 2200 de locuri de muncă vacante pentru refugiații din Ucraina.
Au fost angajați 25 medici și 13 asistenţi medicali.
Refugiați mai sunt angajați și în calitate de: programatori, ingineri, croitori, vânzători, bucătari,
chelneri, educatori, manageri.
Partenerii externi.
Peste 92 de parteneri externi (Organizații Internaționale și ONG-uri) în prezent sprijină
eforturile Guvernului Republicii Moldova în gestionarea crizei refugiaților. Activitățile respective nu
sunt adresate doar pentru susținerea persoanelor refugiate, ci și pentru dezvoltarea comunitară și
susținerea categoriilor social-vulnerabile din Republica Moldova. În acest context, este de menționat
implicarea considerabilă a diferitor agenții ONU, așa precum UNHCR, UNICEF, WFP, IOM, WHO,
etc. Suportul și implicarea activă a acestor parteneri este foarte importantă, până în prezent fiind
raportate nu mai puțin de 1472 de activități planificate, în desfășurare sau desfășurate de aceștia. Cele
mai importante domenii în care s-au implicat partenerii externi sunt: Sănătate, Asistență financiară,
Protecție multilaterală, Acomodare și Transport, Asigurarea condițiilor de viață, Educație, Asigurare
logistică, etc. Cu referire la persoanele refugiate din Ucraina, unul dintre cele mai vizibile, este
programul de asistență financiară desfășurat de UNHCR. Până în prezent, au fost desfășurate deja 5
tranșe de plăți (cu 220 689 de plăți unice), de care au beneficiat 66 925 de persoane refugiate, ce sunt
grupate în 28 493 de familii.
Marea majoritate a beneficiarilor maturi ai programului, cuprinși între vârstele 18-59 de ani,
sunt femei. În total, UNHCR a cheltuit pentru derularea programului nu mai puțin de 26 482 680
USD, doar pentru plățile pentru refugiai, aici nefiind incluse și cheltuielile de operaționalizare și
derulare a acestuia. Un alt program important este cel desfășurat de Programul Mondial de
Alimentare (WFP) pentru susținerea familiilor moldovenilor care găzduiesc refugiați din Ucraina. În
prezent, în cadrul acestui program se desfășoară a doua tranșă de plăți și s-a finalizat înscrierea pentru
cea de-a treia. La moment 10 979 de familii s-au înscris în program, iar 8 217 au primit ajutorul
financiar respectiv. Beneficiarii finali ai programului sunt 24 651 de moldoveni și, colateral 32 868
de persoane refugiate din Ucraina (care sunt cazate în familiile respective de
moldoveni).Suplimentar, partenerii externi au desfășurat și acțiuni precum distribuirea voucherelor,
distribuirea bunurilor, consultanță, lucrări de reparație și acomodare a Centrelor, etc.
Donaţii financiare și asistenţă umanitară.
Până în prezent, pe contul unic deschis de Ministerul Finanțelor pentru ajutorul refugiaților din
Ucraina s-au acumulat 162 560 151 MDL. Această sumă de bani a fost direcționată pentru asigurarea
transportării persoanelor refugiate, întreținerea centrelor de plasament și adăpost temporar și
deblocarea rezervelor materiale din rezerva de stat. Rata de utilizare a acestora este 73%. De
asemenea, până în prezent, Republica Moldova a recepționat 587 de loturi umanitare destinate
refugiaților, în valoare totală de peste 323 000 000 MDL.
 În acest sens, mai mult de 30 de state (UE și non-UE) au oferit și continuă să ofere sprijin țării
noastre. La rândul său, Republica Moldova a oferit Ucrainei ajutor umanitar, care s-a desfășurat în
două tranșe mari. Valoarea totală a acestuia a fost de 43 700 000 MDL.
Pe contul deschis de Ministerul Finanțelor pentru ajutorul refugiaților din Ucraina s-au
acumulat 162 560 151 MDL.
Republica Moldova a recepționat loturi umanitare destinate refugiaților, în valoare totală de
peste 323 000 000 MDL.
Republica Moldova a oferit Ucrainei ajutor umanitar în valoare de 43 700 000 MDL.
Asistenţă informaţională.
Pentru sprijinul refugiaților și incluziunea acestora în țara noastră au fost dezvoltate mai multe
surse de informare. În mediul digital, cel mai important este portalul www.dopomoga.gov.md. De
asemenea, sunt active și mai multe linii telefonice, printre acestea pot fi menționate - Linia gestionată
de UNHCR (0 800 800 11), care până în prezent a recepționat 13 743 de apeluri. O altă linie
telefonică importantă este cea de la Biroului de Migrație și Azil (BMA) - (0 800 015 27), care în
perioada 24 februarie – 23 februarie 2024 a înregistrat: 41 081 apeluri, dintre care 29 225 au fost
adresate pe aspecte ce vizează Ucraina.

3. Factori care influenteaza reziliența administației publice

În contextul Republicii Moldova, un stat cu o istorie complexă și cu multiple provocări
economice, sociale și politice, conceptul de reziliență devine crucial pentru dezvoltarea durabilă și
stabilitatea acestei țări. Republica Moldova se confruntă cu diverse provocări, precum corupția,
fragilitatea instituțională, conflictele regionale și migrația masivă a populației. Aceste factori pot
slăbi coeziunea socială, pot inhiba creșterea economică și pot afecta în mod negativ perspectivele de
viitor ale populației moldovenești.
În acest context, consolidarea rezilienței Republicii Moldova devine esențială pentru asigurarea
unui viitor mai prosper și mai stabil pentru această țară. Pentru a-și crește reziliența, Republica
Moldova ar trebui să se concentreze pe mai multe aspecte cheie.
Administrația publică reprezintă un element central al unei societăți funcționale și reziliente. În
fața schimbărilor rapide, a crizelor și a provocărilor diverse, reziliența administrației publice devine
tot mai importantă pentru asigurarea funcționării eficiente a statului și pentru protejarea intereselor
cetățenilor. În acest eseu, vom explora factorii care influențează reziliența administrației publice și
importanța acesteia în contextul actual.
Factori care influențează reziliența administrației publice:
1. Leadership și management eficient - un lider puternic și un management eficient sunt
esențiale pentru a asigura reziliența administrației publice. Capacitatea de a lua decizii rapide și bine
informate, de a coordona acțiunile și de a gestiona resursele în mod eficient sunt aspecte cheie în
momentele de criză.
2. Transparența și responsabilitatea - o administrație publică transparentă și responsabilă poate
construi încrederea cetățenilor și poate gestiona mai eficient situațiile de criză. Comunicarea
deschisă, accesul la informații relevante și asumarea responsabilității pentru deciziile luate sunt
esențiale pentru consolidarea rezilienței administrației publice.
3. Capacitatea instituțională și resursele umane - o administrație publică cu o capacitate
instituțională solidă și cu personal bine pregătit poate face față mai bine schimbărilor și provocărilor.
Investiția în dezvoltarea resurselor umane, în formare și în îmbunătățirea proceselor interne
contribuie la creșterea rezilienței administrației publice.
 4. Colaborare și parteneriate - colaborarea între diferite niveluri ale administrației publice, între
sectoarele public și privat, precum și cu societatea civilă și alte părți interesate poate consolida
reziliența administrației publice. Schimbul de informații, coordonarea acțiunilor și cooperarea în
soluționarea problemelor contribuie la eficiența administrației publice în fața provocărilor.
5. Flexibilitate și adaptabilitate – o administrație publică rezilientă trebuie să fie flexibilă și
adaptabilă la schimbări rapide și la situații de criză. Capacitatea de a se ajusta la noile condiții, de a
învăța din experiențe anterioare și de a inova în procesele și politicile sale sporește reziliența
administrației publice.
Reziliența administrației publice este crucială pentru asigurarea funcționării eficiente a statului
și pentru protejarea intereselor și bunăstării cetățenilor. O administrație publică rezilientă poate
influența pozitiv capacitatea statului de a răspunde la crize, de a asigura securitatea națională, de a
gestiona resursele în mod eficient și de a promova dezvoltarea durabilă. Prin consolidarea rezilienței
administrației publice, se pot obține următoarele beneficii:
1. Creșterea eficienței și eficacității - o administrație publică rezilientă reacționează mai rapid și
mai eficient la schimbări și la situații de criză, asigurând funcționarea continuă a serviciilor publice și
protejând interesele cetățenilor.
2. Îmbunătățirea încrederii și legitimității - prin transparență, responsabilitate și comunicare
deschisă, o administrație publică rezilientă construiește încrederea cetățenilor în instituțiile statului și
poate consolida legitimitatea sa în fața societății.
3. Reducerea riscurilor și costurilor - prin anticiparea și gestionarea eficientă a riscurilor, o
administrație publică rezilientă reduce impactul negativ al crizelor asupra societății și poate minimiza
costurile asociate cu situațiile de urgență.
4. Promovarea dezvoltării durabile - o administrație publică rezilientă contribuie la promovarea
unei dezvoltări durabile, echilibrate și responsabile, asigurând gestionarea eficientă a resurselor și
protejarea mediului înconjurător.
Reziliența administrației publice reprezintă un element esențial pentru asigurarea funcționării
eficiente a statului și pentru protejarea intereselor cetățenilor. Prin investiția în leadership,
transparență, colaborare, flexibilitate și adaptabilitate, administrația publică poate deveni mai
rezilientă și poate face față mai bine provocărilor și schimbărilor din mediul său de acțiune.

3.1. Instituționalizarea și transparența guvernării

Instituționalizarea și transparența în guvernare sunt aspecte fundamentale pentru promovarea
rezilienței în administrația publică. Prin adoptarea unor politici și practici instituționale solide,
precum și prin asigurarea unei comunicări deschise și transparente, administrația publică poate
deveni mai pregătită să facă față provocărilor și să gestioneze crizele eficient.
Instituționalizarea rezilienței în administrația publică implică crearea unui cadru legal și
instituțional care să promoveze planificarea și gestionarea riscurilor, precum și să asigure resursele și
capacitățile necesare pentru a răspunde la situații de criză. Acest lucru poate include elaborarea și
implementarea strategiilor de reziliență, dezvoltarea capacităților de gestionare a riscurilor și
promovarea colaborării între diferite instituții și actori relevanți.
Instituționalizarea rezilienței în administrația publică presupune implementarea unor politici,
regulamente și structuri instituționale care să sprijine capacitatea instituțiilor publice de a anticipa,
preveni și gestiona crizele și riscurile.
Acest proces poate implica:
1. Elaborarea și implementarea strategiilor de reziliență - administrația publică trebuie să
dezvolte strategii clare și bine definite pentru a identifica, evalua și gestiona riscurile, precum și
pentru a răspunde la situațiile de criză. Aceste strategii ar trebui să fie integrate în planurile de
dezvoltare și bugetare ale instituțiilor publice.
2. Dezvoltarea capacităților de gestionare a riscurilor - este important ca administrația publică
să își dezvolte capacitățile și competențele în domeniul gestionării riscurilor, inclusiv prin formare și
instruire specializată a personalului. Acest lucru va contribui la consolidarea abilităților de
identificare a riscurilor, evaluare a vulnerabilităților și elaborare a planurilor de acțiune.
3. Promovarea colaborării și coordonării între instituții - pentru a fi rezilientă, administrația
publică trebuie să promoveze colaborarea și coordonarea între diferitele instituții și actori relevanți.
Comunicarea eficientă și schimbul de informații între aceste entități sunt esențiale pentru a asigura o
abordare integrată și coerentă în gestionarea riscurilor și a crizelor.
Pe de altă parte, transparența în guvernare se referă la deschiderea și accesibilitatea procesului
decizional și a informațiilor publice. Aceasta poate include:
1. Accesul la informative - administrația publică ar trebui să ofere acces facil și transparent la
informații relevante pentru cetățeni, precum bugete, decizii politice, rapoarte de activitate etc. Acest
lucru contribuie la creșterea încrederii în instituțiile publice și la promovarea responsabilității.
2. Responsabilitatea și integritatea - o guvernare transparentă implică asumarea responsabilității
pentru deciziile luate și pentru utilizarea eficientă a resurselor publice. Promovarea integrității și
prevenirea corupției sunt elemente esențiale ale unei guvernări transparente și responsabile.
3. Participarea cetățenilor - transparența în guvernare include și implicarea activă a cetățenilor
în procesul decizional, prin consultare publică, dialog deschis și mecanisme de feedback. Acest lucru
contribuie la creșterea legitimității instituțiilor publice și la promovarea unei guvernări mai
responsabile și orientate către nevoile cetățenilor.
Instituționalizarea și transparența în guvernare sunt elemente interconectate care contribuie la
consolidarea rezilienței administrației publice și la promovarea unei guvernări eficiente, responsabile
și orientată către nevoile cetățenilor. Prin implementarea unor politici și practici transparente și
responsabile, administrația publică poate câștiga încrederea și sprijinul cetățenilor, ceea ce este
esențial pentru buna funcționare a unei societăți democratice.
În plus, transparența și responsabilitatea în guvernare contribuie la prevenirea corupției și
abuzurilor, promovând o administrare publică mai eficientă și corectă. Cetățenii informați și implicați
au posibilitatea să monitorizeze activitățile guvernamentale și să solicite justiție în cazul unor practici
ilegale sau nedrepte. Prin urmare, instituționalizarea rezilienței și promovarea transparenței în
guvernare sunt aspecte esențiale pentru construirea unei administrații publice puternice, responsabile
și orientate spre nevoile cetățenilor. Aceste principia contribuie la consolidarea democrației,
respectarea statului de drept și îmbunătățirea calității vieții într-o societate.
Criza COVID-19 a arătat importanța critică a sistemelor și instituțiilor de guvernare eficiente și
receptive. Transparența și responsabilitatea cu privire la acțiunile întreprinse are potențialul de a
consolida răspunsul la criză și de a susține în continuare încrederea oamenilor în procesele
guvernamentale și democratice, precum și implicarea civică necesară pentru a asigura respectarea
restricțiilor impuse.
Într-o perioadă în care drepturile omului și accesul la justiție ar putea fi compromise și
inegalitățile – exacerbate din cauza carantinei și restricțiilor sporite, PNUD depune eforturi pentru a
se asigura că nu vor regresa reușitele obținute în ceea ce privește egalitatea de gen, nediscriminarea și
alte drepturi. Criza scoate la iveală și implicații specifice pe domeniul justiției, cum ar fi abordarea
creșterii violenței în bază de gen și realizarea reformelor instituționale suplimentare pentru a
consolida eficacitatea lanțului de justiție într-un context social radical schimbat.
 Constatăm nevoia de sprijin și de investiții semnificative pentru o guvernare digitală eficientă,
în special pentru a elimina decalajul digital, pentru a îmbunătăți alfabetizarea și pentru a asigura
continuitatea și executarea funcțiilor și serviciilor de bază ale guvernului. Însă, transformarea digitală
respectivă trebuie să fie însoțită de o consolidare a structurii organizaționale, dezvoltarea abilităților
și a liderismului, precum și protejarea vieții private.
COVID-19 a amenințat, de asemenea, coeziunea socială, sporind polarizarea, discursul de ură
și stigmatizarea. De aceea, răspunsurile la pandemie trebuie să creeze încredere și relații între guvern
și cetățenii săi printr-o abordare ancorată în drepturile omului, o colaborare extinsă și inovație pentru
promovarea (noului) contract social.
Ca multe alte crize, pandemia oferă un teren fertil pentru ca corupția să înflorească, în special
în societățile cu instituții de guvernare slabe, lipsite de transparență și responsabilitate, precum și
lipsite de încredere în structurile guvernamentale. În același timp, astfel de crize reprezintă o
oportunitate pentru sectorul public și cel privat pentru a-și spori angajamentele în combaterea
corupției și pentru fortificarea unei culturi de integritate și responsabilitate.
Acest domeniu de activitate este mai important ca niciodată, întrucât guvernul (atât la nivel
central, cât și la cel local) se află sub presiunea de a naviga în criză și incertitudine, de a furniza
servicii digitalizate, de a asigura acces la informații și protecție socială și de a funcționa în mod
transparent, responsabil și eficient. Guvernul și societatea civilă vor trebui să lucreze împreună pentru
a promova coeziunea socială și egalitatea de gen, în același timp respectând drepturile omului și
statul de drept.

Câteva acțiuni care au fost executate în perioada crizei COVID-19

 În parteneriat cu OMS, s-au desfășurat mai multe webinare cu un număr total de 1.100 de
participanți (primari, președinți de raion, angajați ai celor 35 de Agenții teritoriale pentru ocuparea
forței de muncă), care au abordat situația epidemiologică locală și măsurile de izolare – ca mijloc de
susținere a coordonării între autoritățile centrale și locale, gestionarea crizei și comunicare.
 PNUD Moldova susținea autoritățile publice locale, în calitate de lucrători din prima linie, în
eforturile lor de a suprima răspândirea virusului prin activități de sensibilizare și informare. A fost
elaborat și distribuit online un ghid de comunicare la nivel local (disponibil în limbile română și
rusă).
 Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat a fost susținut pentru a dezvolta
funcționalități pentru depunerea online a cererilor de asistență juridică prin intermediul sistemului de
asistență electronică, contribuind la un acces rapid la asistența juridică garantată de stat, în contextul
cerințelor de distanțare fizică.
 O rundă de consultări la nivel regional dintre Platforma de Dialog la Doamnelor Depurate și
consilierele locale a avut loc în martie 2021, evenimente la care au fost abordate presiunile pe care le-
a făcut pandemia pe dimensiunea educației și protecției sociale. Ca rezultat al consultărilor, a fost
modificată o lege, în beneficiul profesorilor. Evenimentele de advocacy au fost susținute de PNUD,
UNICEF, UNFPA și UN Women.
 PNUD, cu sprijinul financiar oferit de Guvernul SUA, a susținut elaborarea unui studiu de
fezabilitate pentru viitorul sistem Intranet al Poliției, care alături de medici și alți profesioniști, are un
rol esențial în gestionarea situațiilor de criză, precum cea provocată de răspândirea COVID-19.
 PNUD, ca parte a programului pentru drepturile omului al ONU-Suedia, a desfășurat o
campanie de informare pe ambele maluri ale râului Nistru cu privire la COVID-19 și implicațiile sale
în domeniul drepturilor omului. Luând în considerare pandemia de COVID-19 și implicațiile socio-
economice ale acesteia, PNUD a contribuit la asigurarea informațiilor corecte și accesibile cetățenilor
cu drept de vot care vor participa la alegerile prezidențiale din 2020.
 Luând în considerare pandemia de COVID-19, PNUD a contribuit la asigurarea informațiilor
corecte și accesibile cetățenilor cu drept de vot care au participat la alegerile prezidențiale din 2020 și
la cele parlamentare anticipate din 2021. PNUD a sprijinit desfășurarea campaniilor de informare și
sensibilizare privind măsurile de protecție împotriva COVID-19 în secțiile de votare

3.2. Capacitatea de planificare și anticipare a crizelor

Procesul comunicaţional, dificil chiar şi în cele mai bune momente, este pus la încercare în
cazul situaţiilor de criză, când există un înalt grad de incertitudine, când informaţiile care confirmă
sau sprijină evenimentele în curs de desfăşurare ar putea să lipsească. Oamenii caută în permanenţă
informaţii şi tind să devină dependenţi de media. Criza obligă organizaţiile să ofere cât mai rapid cu
putinţă informaţii corecte şi complete presei şi publicului.
Noile provocări ale mediului economic sunt legate atât de performanţele economico-financiare
ale organizaţiilor cât şi de calitatea proceselor de comunicare. O comunicare de calitate presupune o
relaţie de parteneriat, de cooperare între organizaţie şi diversele categorii de public – clienţi,
concurenţi, mass-media, etc.
Există multe situaţii când apar disfuncţionalităţi în interiorul şi exteriorul organizaţiei cu
implicaţii şi consecinţe pentru întreg sistemul organizaţional. Putem menţiona în acest caz:
dezacorduri, stari de tensiune între angajaţi, acidentele din cadrul firmei, incidentele, implicarea
firmei în afaceri problematice, etc. În multe din asemenea situaţii firma se poate confrunta cu o criza
organizaţională cu implicaţii asupra imaginii acesteia.
Odată ajunsă în vizorul mass-media, organizaţia trebuie să pună în aplicare un plan eficient de
gestionare a crizei pentru a soluţiona cât mai rapid situaţia existentă şi a diminua efectele negative. În
majoritatea cazurilor, criza de imagine provoacă o criză organizaţională. Astfel, apare necesitatea
soluţionării ambelor crize şi promovarea unei noi identităţi a organizaţiei. Nici un eveniment nu pune
la încercare mai puternic o organizaţie decât o criză subită.
Planificarea și anticiparea crizelor sunt elemente esențiale ale rezilienței administrației publice.
O abordare proactivă și orientată către prevenirea și gestionarea crizelor poate contribui semnificativ
la consolidarea capacității organizației guvernamentale de a face față situațiilor de urgență și de a
minimiza impactul acestora asupra comunității.
În continuare, voi prezenta câteva aspecte importante legate de capacitatea de planificare și
anticipare a crizelor în cadrul administrației publice:
1. Analiza riscurilor și amenințărilor - pentru a identifica riscurile potențiale și amenințările,
administrația publică trebuie să efectueze o evaluare cuprinzătoare a mediului extern și intern. Acest
proces implică identificarea posibilelor surse de criză, cum ar fi dezastre naturale, pandemii,
incidente tehnologice sau sociale, și evaluarea impactului acestora asupra activităților și serviciilor
guvernamentale.
2. Planificarea și implementarea măsurilor preventive - pe baza analizei riscurilor, administrația
publică trebuie să dezvolte planuri de acțiune detaliate pentru prevenirea și gestionarea crizelor.
Aceste planuri va include măsuri preventive, cum ar fi programe de formare pentru personalul cheie,
implementarea sistemelor de alertă timpurie, asigurarea infrastructurii rezistente la crize și stabilirea
parteneriatelor cu alte organizații pentru schimbul de resurse și sprijin în situații de urgență.
3. Gestionarea situațiilor de criză - în cazul în care o criză survine, administrația publică trebuie
să aibă un plan de acțiune clar și bine definit pentru gestionarea situației. Acest plan va include
proceduri de comunicare eficiente, stabilirea unui centru de coordonare a crizelor, asignarea
responsabilităților specifice și mobilizarea resurselor necesare pentru a răspunde prompt și eficient la
situația de urgență.
4. Monitorizarea și evaluarea continuă: Este important ca administrația publică să monitorizeze
și să evalueze constant eficacitatea planurilor de acțiune și să identifice posibilele îmbunătățiri. Prin
desfășurarea de exerciții și simulări regulate, precum și prin analizarea feedback-ului post-criză,
organizația își îmbunătățește capacitatea de reacție și să se adaptează la schimbările din mediul
extern. Prin adoptarea unei abordări proactive și integrate în ceea ce privește planificarea și
anticiparea crizelor, administrația publică își va întări capacitatea de a face față provocărilor și
amenințărilor și să-și asigure continuitatea serviciilor esențiale pentru comunitate. Este esențial ca
organizația să investească în resurse umane, tehnologice și operaționale pentru a consolida reziliența
și capacitatea de adaptare în fața unui mediu în continuă schimbare.
5. Coordonarea interinstituțională și colaborarea - pentru a gestiona eficient crizele,
administrația publică va stabili mecanisme clare de coordonare între diferitele instituții și agenții
implicate. Colaborarea și comunicarea eficientă între entitățile guvernamentale, organizațiile non-
guvernamentale, sectorul privat și comunitatea sunt esențiale asigură o abordare integrată și coerentă
în gestionarea situațiilor de criză.
6. Comunicare și transparență - o comunicare eficientă și transparentă cu publicul și alte părți
interesate este crucială în timpul unei crize. Administrația publică trebuie să furnizeze informații
clare, precise și actualizate despre situația de urgență, măsurile luate și modul în care cetățenii pot fi
implicați sau sprijiniți. Construirea încrederii și asigurarea transparenței contribuie la reducerea
panicii și creșterea cooperării în timpul unei crize.
7. Învățare și îmbunătățire continua - după încheierea unei crize, administrația publică va
efectua o evaluare detaliată a răspunsului său și să identifice lecțiile învățate. Aceste învățăminte
trebuie să fie integrată în planurile de acțiune viitoare pentru a îmbunătăți capacitatea de reacție și
pregătirea pentru viitoarele crize. Prin adoptarea unei abordări de învățare continuă și adaptare la
schimbare, administrația publică își va consolida reziliența și va devini mai eficientă în gestionarea
crizelor.
Capacitatea de planificare și anticipare a crizelor în cadrul administrației publice este esențială
pentru asigurarea securității și bunăstării cetățenilor. Prin adoptarea unor strategii proactive,
coordonate și bazate pe învățare continuă, organizația poate să-și întărească capacitatea de a gestiona
situațiile de urgență și de a asigura o reacție eficientă și eficace în fața provocărilor și amenințărilor.
Multe crize dezvăluie posibilităţi de apariţie a noi iniţiative şi oportunităţi de consolidare a
reputaţiei organizaţiei. Ele pot încuraja concentrarea eforturilor pentru atingerea obiectivelor finale
ale organizaţiei. Oportunităţile pe care le poate genera o criză sunt legate de: demonstrarea viabilităţii
organizaţiei, posibilitatea mangementului de a gestiona asemenea crize, posibilitatea mobilizării
resurselor necesare situaţiilor dificile, evidenţierea structurilor organizaţiei capabile să reacţioneze
oportun în asemenea situaţii.
Cu acest prilej personalul organizaţiei îşi poate demonstra ataşamentul la valorile organizaţiei
asigurând o atitudine favorabilă a mediului faţă de organizaţie. Nu sunt multe lucrările care
abordează problematica crizei de comunicare şi a crizei de imagine la nivelul organizaţiilor. Acestea
au încercat să surprindă şi ulterior să dezvolte conceptul de criză ca fiind un element esenţial care
poate influenţa existenţa şi evoluţia unei organizaţii. Astfel, unii autori au tratat problema exclusiv
prin prisma de «atentat» la existenţa şi evoluţia unei organizaţii.
Pe de altă parte se remarcă contribuţia altor autori care consideră criza drept o provocare, o
oportunitate care trebuie valorificată şi astfel organizaţia va deveni mult mai stabilă. Considerăm că
un management efectiv al crizei presupune o comunicare specială dedicată crizei, care nu numai că
poate ameliora sau elimina criza dar poate uneori aduce organizaţiei o reputaţie mai mare decât
înainte de criză.

3.3. Coordonarea și cooperarea între diferite niveluri ale administrației publice și actorii
relevanți(naționali, regionali, localiț, non-guvernamentali, internaționali)
Coordonarea și cooperarea între diferite niveluri ale administrației publice și actorii relevanți,
cum ar fi organizațiile non-guvernamentale, sectorul privat și entitățile internaționale, reprezintă
elemente esențiale în gestionarea eficientă a crizelor și promovarea dezvoltării durabile. Această
colaborare intersectorială și interinstituțională este crucială pentru abordarea complexității
provocărilor contemporane și pentru crearea unui mediu propice pentru rezolvarea problemelor
sociale, economice și de mediu.
Coordonarea și cooperarea între diferite niveluri ale administrației publice și actorii relevanți
reprezintă un proces complex și vital în gestionarea eficientă a crizelor și promovarea dezvoltării
durabile.
Această colaborare intersectorială și interinstituțională implică mai multe aspecte cheie care
trebuie să fie gestionate cu atenție pentru a asigura succesul și impactul pozitiv al acțiunilor
întreprinse.
1. Crearea unui cadru instituțional adecvat - este important să existe un cadru legal și
instituțional solid care să clarifice rolurile și responsabilitățile diferitelor entități guvernamentale și
actori relevanți în gestionarea crizelor. Acest cadru va facilita colaborarea, schimbul de informații și
coordonarea acțiunilor într-un mod eficient și eficace.
2. Dezvoltarea mecanismelor de comunicare și consultare - comunicarea transparentă și
deschisă este esențială în coordonarea acțiunilor între diferite niveluri ale administrației publice și
actorii relevanți. Mecanismele de consultare și dialog va permite o implicare activă a tuturor părților
interesate în procesul decizional, asigurând astfel o abordare integrată și participativă în gestionarea
crizelor.
3. Identificarea și valorificarea sinergiilor - prin identificarea și valorificarea sinergiilor între
diferite entități guvernamentale, organizații non-guvernamentale, sectorul privat și alte entități
relevante, se pot optimiza resursele disponibile și se poate evita duplicarea eforturilor. Colaborarea în
vederea atingerii unor obiective comune va spori eficiența acțiunilor și impactul acestora în
rezolvarea problemelor și crizelor.
4. Promovarea unei culturi a parteneriatelor și colaborării - este important să se promoveze o
cultură a parteneriatelor și colaborării între diferite entități guvernamentale și actorii relevanți. Prin
construirea relațiilor de încredere, respect reciproc și cooperare, se va dezvolta soluții inovatoare și
sustenabile pentru provocările complexe cu care se confruntă societatea.
5. Evaluarea și îmbunătățirea continua - este crucial să se efectueze evaluări periodice ale
eficienței colaborării și coordonării între diferite niveluri ale administrației publice și actorii relevanți.
Identificarea punctelor forte și a aspectelor care necesită îmbunătățire va contribui la consolidarea
capacității de reacție și adaptare la schimbările din mediul extern.
6. Dezvoltarea capacităților și expertizei - pentru a asigura o coordonare eficientă a acțiunilor în
situații de criză, este important să se investească în dezvoltarea capacităților și expertizei personalului
implicat. Formarea continuă, exercițiile de simulare și schimbul de bune practici va consolida
competențele necesare pentru gestionarea eficientă a situațiilor de urgență și crize complexe.
7. Integrarea perspectivei de gen și a dimensiunii de incluziune - o coordonare eficientă a
acțiunilor în gestionarea crizelor trebuie să aibă în vedere perspectivele de gen și să promoveze
incluziunea tuturor grupurilor vulnerabile sau marginalizate. Abordarea diferitelor nevoi și experiențe
ale diverselor categorii sociale va contribui la elaborarea unor politici și programe mai eficiente și
echitabile.
8. Utilizarea tehnologiei și inovației - tehnologia și inovația joacă un rol crucial în
îmbunătățirea coordonării și comunicării între diferite entități implicate în gestionarea crizelor.
Sistemele de informații geografice, platformele digitale de colaborare și alte instrumente tehnologice
va facilita schimbul rapid de informații, monitorizarea situației și luarea deciziilor informate în timp
util.
9. Gestionarea riscurilor și anticiparea impactului - o abordare proactivă în gestionarea
riscurilor și anticiparea impactului potențial al crizelor va contribui la reducerea pierderilor umane,
economice și sociale. Identificarea și evaluarea riscurilor, elaborarea planurilor de acțiune și
implementarea măsurilor preventive va întări reziliența comunităților și instituțiilor în fața
amenințărilor.
10. Monitorizarea și evaluarea performanței: Pentru a asigura eficacitatea coordonării și
colaborării în gestionarea crizelor, este important să se efectueze monitorizarea continuă a acțiunilor
întreprinse și evaluarea performanței sistemului. Indicatorii de performanță și mecanismele de
raportare va oferi informații relevante pentru îmbunătățirea proceselor și luarea deciziilor în viitor.
Coordonarea și cooperarea între diferite niveluri ale administrației publice și actorii relevanți
reprezintă elemente cheie în promovarea unei guvernări eficiente, responsabile și orientate către
rezultate. Prin consolidarea parteneriatelor și colaborarea intersectorială, se pot construi soluții
durabile și sustenabile pentru provocările actuale și viitoare, contribuind astfel la dezvoltarea unei
societăți mai reziliente și prospere.

4. **Criza refugiaților din Ucraina, bune practici și lecții învățate**

- Activitățile desfășurate, identificarea lecțiilor învățate din gestionarea crizei de
refugiați din Ucraina și modul în care acestea pot fi integrate în strategiile viitoare.
- Analiza exemplelor de succes din alte țări sau regiuni care pot fi aplicate în
Republica Moldova.

5. **Recomandări pentru îmbunătățirea rezilienței în contextul crizei de refugiați**

- Propunerea unor măsuri concrete pentru întărirea rezilienței administrației publice
în fața crizei de fefugiați.
- Sugestii pentru consolidarea capacităților administrative, îmbunătățirea legislației
relevante și promovarea colaborării între diferitele părți interesate.

Concluzii și propuneri
Capacitățile actuale ale administrației publice din Republica Moldova de a răspunde și de a se
adapta la criza de refugiați sunt esențiale pentru gestionarea eficientă și umană a situației. Cu toate
acestea, există provocări și limite care afectează abilitatea administrației publice de a gestiona eficient
această criză.
Administrația publică se confruntă cu limite legate de resursele umane și financiare.
Aptitudinea limitată de personal și fondurile insuficiente afectează capacitatea administrației publice
de a oferi asistență adecvată și de a coordona eficient eforturile de gestionare a crizei de refugiați. Pe
lângă aceasta, există și o nevoie acută de consolidare a capacităților administrative și de construire a
competențelor în domeniul gestionării crizelor și al protecției refugiaților.
Infrastructura și resursele materiale sunt, de asemenea, limitate. Lipsa de locuințe adecvate,
facilități de sănătate și alte resurse esențiale afectează posibilitatea de primire și integrare a
refugiaților. Mai mult, aceste deficiențe pot contribui la creșterea tensiunilor în comunitățile gazdă și
pot afecta stabilitatea socială.
Există și provocări legate de coordonarea eforturilor între diferitele niveluri de guvernare și
între diferitele organizații implicate în gestionarea crizei. Lipsa unei coordonări eficiente poate duce
la suprapunerea activităților, la pierderi de resurse și la fragmentarea intervențiilor, ceea ce poate
afecta eficacitatea răspunsului la criză.
În ciuda acestor provocări, există și aspecte pozitive ale capacităților actuale ale administrației
publice din Republica Moldova de a răspunde și de a se adapta la criza de refugiați. Există un cadru
legal adecvat, care include legislație națională și instrumente internaționale la care Republica
Moldova este parte, care oferă un fundament solid pentru protecția și asistența refugiaților. De
asemenea, există și experiență acumulată în gestionarea situațiilor de urgență și a crizelor, care poate
fi valorificată în gestionarea crizei de refugiați.
Pentru a îmbunătăți capacitățile administrației publice din Republica Moldova, sunt necesare
mai multe măsuri. În primul rând, este nevoie de consolidarea capacităților administrative și de
construirea competențelor în domeniul gestionării crizelor și al protecției refugiaților. Acest lucru
poate fi realizat prin dezvoltarea și implementarea unor programe de formare și instruire pentru
funcționarii publici și alte persoane implicate în gestionarea crizei.
În al doilea rând, este necesară o mai bună coordonare a eforturilor între diferitele niveluri de
guvernare și între diferitele organizații implicate în gestionarea crizei. Acest lucru poate fi realizat
prin stabilirea unor mecanisme clare de coordonare și comunicare între toți actorii implicați.
În al treilea rând, este necesară o mobilizare mai eficientă a resurselor umane și financiare
pentru a asigura o asistență adecvată și o integrare eficientă a refugiaților. Acest punct poate fi
realizat prin identificarea și utilizarea eficientă a resurselor disponibile și prin implicarea activă a
comunităților locale în gestionarea crizei.
Capacitatea administrației publice de a răspunde și de a se adapta la diferite crize este esențială
pentru gestionarea eficientă a situației. Cu toate acestea, există provocări și limite care afectează
aceste capacități, iar pentru a le depăși sunt necesare mai multe măsuri, inclusiv consolidarea
capacităților administrative, îmbunătățirea coordonării eforturilor și mobilizarea eficientă a
resurselor. Prin adoptarea acestor măsuri, administrația publică poate îmbunătăți capacitatea sa de a
gestiona crize și de a contribui la stabilitatea și prosperitatea în regiune.
Reziliența administrației publice în Republica Moldova este influențată de o serie de factori,
care pot facilita sau împiedica capacitatea acesteia de a face față provocărilor și de a se adapta la
schimbările și crizele din mediu. Printre cei mai importanți factori se numără contextul socio-
economic, nivelul de dezvoltare instituțională, gradul de implicare a societății civile, capacitatea de
planificare și gestionare a resurselor, precum și gradul de conectivitate și colaborare între diferitele
niveluri de guvernare și actori implicați.
Unul dintre factorii cheie care influențează rezistență administrației publice este contextul
socio-economic al Republicii Moldova. Fragilitatea economică și socială a țării poate afecta
capacitatea administrației publice de a face față crizelor și schimbărilor bruște din mediu. Lipsa
resurselor financiare și a infrastructurii adecvate poate limita posibilitatea de răspuns a administrației
publice în situații de criză.
 De asemenea, nivelul de dezvoltare instituțională joacă un rol esențial în determinarea
rezilienței administrației publice. O instituție publică puternică, cu capacitate de planificare și
gestionare eficientă a resurselor, poate fi mai rezistentă în fața presiunilor și crizelor. În acest sens,
consolidarea capacităților instituționale și dezvoltarea unor mecanisme eficiente de guvernare pot
contribui la creșterea rezilienței administrației publice.
Implicarea societății civile este, de asemenea, un factor important în influențarea rezilienței
administrației publice. Societatea civilă poate juca un rol vital în monitorizarea și evaluarea
activităților administrației publice, precum și în furnizarea de feedback și recomandări pentru
îmbunătățirea acestora. Prin implicarea activă a societății civile, administrația publică poate deveni
mai responsabilă și mai receptivă la nevoile și preocupările cetățenilor.
Capacitatea de planificare și gestionare a resurselor este un alt factor important care
influențează reziliența administrației publice. O administrație publică capabilă de a anticipa și de a
gestiona eficient resursele disponibile poate fi mai pregătită să facă față situațiilor de criză și
schimbare. În acest sens, dezvoltarea unor strategii și planuri de acțiune adecvate poate contribui la
creșterea rezilienței administrației publice în Republica Moldova.
Conectivitatea și colaborarea între diferitele niveluri de guvernare și actorii implicați reprezintă,
de asemenea, factori cheie în influențarea rezilienței administrației publice. O colaborare eficientă
între diferitele niveluri de guvernare și între diferiții actori poate facilita schimbul de informații și
resurse, precum și coordonarea eforturilor în gestionarea situațiilor de criză și schimbare. Prin
urmare, dezvoltarea unor mecanisme și structuri de colaborare eficiente poate contribui la creșterea
rezilienței administrației publice în Republica Moldova.
Criza refugiaților din Ucraina reprezintă o provocare majoră pentru Republica Moldova, iar
gestionarea acestei situații a evidențiat atât bune practici, cât și lecții învățate importante pentru
viitor. Republica Moldova a reușit să ofere un răspuns umanitar și eficient în fața acestei crize, care a
implicat atât autoritățile publice, cât și societatea civilă și comunitățile locale.
Printre bunele practici identificate în gestionarea crizei refugiaților din Ucraina se numără
implicarea activă a autorităților locale și centrale în gestionarea situației. Administrația publică din
Republica Moldova a reușit să coordoneze eforturile diferitelor instituții și organizații implicate,
asigurând astfel un răspuns coerent și eficient la nevoile refugiaților.
Totodată, implicarea societății civile a fost o componentă fundamentală a răspunsului la criza
refugiaților din Ucraina. Organizațiile neguvernamentale și voluntarii au jucat un rol important în
furnizarea de asistență umanitară, consiliere și suport psihologic refugiaților.
Un alt aspect pozitiv al gestionării crizei a fost colaborarea și solidaritatea între Republica
Moldova și alte state, precum și cu organizațiile internaționale. Această colaborare a permis
mobilizarea resurselor și asistenței necesare pentru a răspunde nevoilor refugiaților și a contribuit la
creșterea eficacității răspunsului la criză.
Cu toate acestea, gestionarea crizei refugiaților din Ucraina a evidențiat și anumite lecții
învățate importante pentru Republica Moldova. Una dintre aceste lecții este necesitatea consolidării
capacităților administrative și instituționale pentru gestionarea crizelor umanitare. Republica
Moldova trebuie să fie pregătită să facă față unor situații similare în viitor și să aibă forțele necesare
pentru a oferi un răspuns adecvat și eficient.
De asemenea, este important ca Republica Moldova să dezvolte mecanisme de coordonare și
colaborare între diferitele niveluri de guvernare și actorii implicați în gestionarea crizelor umanitare.
O coordonare eficientă poate contribui la evitarea suprapunerilor și la utilizarea eficientă a resurselor
disponibile.
 Este esențial ca Republica Moldova să continue să promoveze drepturile și demnitatea
refugiaților și să încurajeze integrarea acestora în comunitățile gazdă. Astfel, Republica Moldova
poate beneficia de pe urma diversității și contribuției refugiaților la dezvoltarea socială și economică
a țării.
Îmbunătățirea rezilienței în contextul crizei de refugiați din Ucraina în Republica Moldova este
esențială pentru a asigura un răspuns eficient și uman la această situație. Pentru a îmbunătăți
reziliența, este necesar să se ia în considerare mai multe aspecte și să se adopte mai multe măsuri care
să contribuie la consolidarea capacităților administrației publice și a societății în ansamblu.
Este crucial să se consolideze capacitățile administrative și instituționale ale administrației
publice în domeniul gestionării crizelor umanitare. Acest lucru poate include dezvoltarea de planuri
și strategii de răspuns la crize, formarea și instruirea periodică a personalului și îmbunătățirea
coordonării între diferitele niveluri de guvernare și actorii implicați.
Mai mult decât atât, este necesar să se promoveze o mai bună coordonare și colaborare între
diferitele niveluri de guvernare și organizațiile implicate în gestionarea crizei refugiaților. Prin
stabilirea unor mecanisme clare de coordonare și comunicare, se poate asigura un răspuns mai
eficient și coerent la nevoile refugiaților și se pot evita suprapunerile și fragmentarea intervențiilor.
În plus, este important să se dezvolte și să se promoveze programe și politici de integrare a
refugiaților în societatea moldovenească. Aceste programe ar trebui să vizeze nu doar satisfacerea
nevoilor de bază ale refugiaților, ci și facilitarea integrării lor sociale, economice și culturale.
La fel, este necesar să se acorde o atenție deosebită protecției și promovării drepturilor
refugiaților, inclusiv a dreptului la educație, sănătate și muncă. Aceasta poate include dezvoltarea de
programe specifice pentru a facilita accesul refugiaților la serviciile sociale și la piața muncii, precum
și promovarea unei culturi a respectului și a toleranței față de diversitate.
Îmbunătățirea rezilienței în contextul crizei de refugiați din Ucraina în Republica Moldova
necesită adoptarea unui set cuprinzător de măsuri care să vizeze consolidarea capacităților
administrației publice, promovarea colaborării între diferitele niveluri de guvernare și actorii
implicați, facilitarea integrării sociale și economice a refugiaților. Prin implementarea acestor măsuri,
Republica Moldova poate fi mai bine pregătită să gestioneze criza de refugiați și să ofere un răspuns
umanitar și eficient în fața acesteia.
Reziliența administrativă în contextul crizei de refugiați este un aspect important pentru
gestionarea eficientă și umană a situației.
Un aparat administrativ rezilient poate asigura coordonarea eficientă a eforturilor de primire,
integrare și protecție a refugiaților. Prin implementarea unor politici și practici administrative
adecvate, se pot reduce riscurile de marginalizare și conflict, iar resursele pot fi direcționate eficient
către nevoile reale ale persoanelor.
Robustețe administrativă poate contribui la menținerea ordinii publice și a stabilității sociale în
contextul unei creșteri a fluxurilor migratorii. O administrare eficientă a acestor fluxuri poate
minimiza tensiunile și poate crea premisele unei integrări armonioase a refugiaților în partea
beneficiară.
O administratie publica rezilienta poate mobiliza resursele necesare pentru a oferi asistență
umanitară și servicii de bază refugiaților. Prin promovarea colaborării între diferite niveluri de
guvernare, ONG-uri și organizații internaționale, se pot identifica soluții durabile pentru nevoile
complexe ale refugiaților, contribuind astfel la consolidarea solidarității și coeziunii sociale în țară.
Totuși, pentru a atinge aceste obiective, este necesară o abordare holistică și integrată, care să
includă atât aspecte administrative, cât și sociale, economice și culturale. Este important ca
administratia publică să fie flexibilă și să își adapteze strategiile la evoluțiile din teren, pentru a
asigura eficiența și eficacitatea intervențiilor sale.
Putem concluziona că administrația publică a Republicii Moldova a mobilizat toate resursele
disponibile pentru gestionarea crizei refugiaților, pentru a le oferi acestora asistența necesară și
pentru a reduce presiunea asupra sistemului socio-economic al Republicii Moldova. Politica
elaborată la nivel de stat a facilitat, în măsură considerabilă, accesul refugiaților la serviciile sociale
disponibile pe teritoriul Republicii Moldova și integrarea acestora în sistemul de protecție socială.
Răspunsul lent din partea autorităților la anumite probleme se datorează, în mare măsură, lipsei de
experiență în gestionarea și reglementarea crizei refugiaților, dificultăților situației economice pe plan
intern, precum și limitelor propriilor capacități și resurse. În procesul de elaborare a unui răspuns
activ la criza refugiaților, precum și a abordărilor durabile și consecvente pentru rezolvarea
problemelor din acest domeniu, devine din ce în ce mai evidentă necesitatea folosirii experienței
internaționale acumulate, implementării practicilor, politicilor și programelor avansate. Extrem de
importantă este consecvența acțiunilor, comunicarea strategică la toate nivelele, coordonarea
inițiativelor implementate, precum și solidaritatea și distribuirea responsabilităților.
În concluzie, reziliența administrativă în contextul crizei de refugiați este esențială pentru
asigurarea unei gestionări eficiente și umane a situației. Republica Moldova poate beneficia în mod
semnificativ de pe urma unei administratii publice reziliente, care poate contribui la promovarea unei
societăți incluzive și la protejarea drepturilor și demnității tuturor cetățenilor, inclusiv a refugiaților.
Prin adoptarea unor politici și practici administrative adecvate, Republica Moldova poate consolida
solidaritatea și coeziunea socială în fața unor provocări complexe și diverse.

Referințe bibliografice:
1. „Situaţia refugiaţilor în lume”, editat de Carocom ’94, 1997;
2. Convenţia de la Geneva din 1951;
3. Mihai Delcea, „Protecţia juridică a refugiaţilor în dreptul internaţional”, Editura C. H.
Beck, Bucureşti, 2007;
4. Stelian Scaunas, „Drept internaţional public”, Editura All Beck, Bucureşti, 2002 ;
5. Ukraine Situation - Moldova - Multi-Sector Needs Assessment (MSNA) 2024
Households with Children Factsheet ;
6. Ukraine situation - Moldova: Refugee Coordination Forum - 2024 Moldova RRP
Objectives, Activities and Indicators (RO) (01 Jan 2024);
7. Ukraine situation: Moldova: HIAS Labor Market Assessment for Refugees and Asylum
Seekers in the Republic of Moldova;
8. Vasile Popa (coordonator), „Refugiatul, între speranţă şi deziluzie”, Editura All Beck,
Bucureşti, 2000.
9. https://www.undp.org/ro/moldova/guvernarea
10. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/22_27_Managementul%20situatiilor
%20de%20criza%20organizationala.pdf
11. http://www.adrcentru.md/public/files/GhiddecomunicaredecrizaAPL312cc.pdf