Colaborarea economico-socială dintre România și Ucraina

pentru dezvoltarea durabilă

Diakoniuk Olexandr

Suceava 2019
 Cuprins

Introducere

Capitolul I Cooperarea transfrontalieră. Caracteristici generale

1.1 Definirea conceptului de cooperare transfrontalieră

1.2 Relațiile dintre UE și Ucraina

Capitolul II Cooperarea transfrontalieră dintre România și Ucraina

2.1 Relația dintre România și Ucraina

2.2 Cooperarea transfrontalieră prin intermediul turismului

2.3. Potențialul de transport

2.4Proiecte comune de cooperare transfrontalieră

Concluzii

Bibliografie

Anexe

2
 Capitolul I Cooperarea transfrontalieră. Caracteristici generale

1.1 Definirea conceptului de cooperare transfrontalieră

Noțiunea de frontieră are un înțeles multilateral ce poate fi pe de o parte pozotiv, iar pe

cealaltă parte negativ.
Din punct de vedere pozitiv, este că privește formarea identității agenților individuali, se
stabilesc teritoriile țării, etc.
Partea negativă este considerată atunci când granițele sunt privite ca un factor de dușmănie.
Cu toate acestea, în economia regională, influența frontierelor naționale, au deosebită
importanță în creșterea economică al țării.
Frontierele se pot fi de mai multe tipuri, cele mai de întâlnite sunt prezentate în figura nr. 1.

Figura nr. 1. Tipurile de frontieră. Sursa:

Colaborarea este un fenomen în care două sau mai multe părți își coordonează eforturile și
lucrează împreună pentru a atinge un scop comun. În cazul țărilor vecine, cooperarea poate fi:
interregională - se limitează la domenii stricte de cooperare la nivel regional; transfrontalier - în
multe domenii de interes comun pentru așezările de pe ambele părți ale frontierei recunoscute
internațional; transnațional - în anumite domenii, acesta se realizează la nivel național, de regulă, ca
parte a acordurilor interstatale. Cooperarea transfrontalieră este „un tip de cooperare reciprocă
clasică între două regiuni de frontieră vecine”1. Acesta acoperă toate domeniile vieții de zi cu zi,
dezvoltarea de programe comune, priorități și acțiuni.

1
Cooperare transfrontalieră, http://transeco.ecosv.ro/cooperare_trans_ro.htm, accesat în data de 09.08.2019.
3
 Cooperarea transfrontalieră reprezintă un instrument de vecinătate prin care se încurajează
antrenarea regiunilor situate de o parte şi de alta a frontierelor naţionale, prin implicarea
autorităţilor locale şi regionale din regiunile adiacente frontierei.
Cooperarea transfrontalieră reprezintă un instrument de vecinătate prin care se încurajează
antrenarea regiunilor situate de o parte şi de alta a frontierelor naţionale, prin implicarea
autorităţilor locale şi regionale din regiunile adiacente frontierei.
În condiţiile cînd hotarele statelor sunt recunoscute internaţional şi regimurile politice
respectă principiile democraţiei, cooperarea transfrontalieră are menirea de a minimaliza efectele
hotarului în calitate de impediment în calea colaborării dintre localităţile aflate de o parte şi de alta a
frontierei de stat.
Limitele relațiilor bilaterale de stat pentru a apropia consecințele acestei cooperări de cetățenii
obișnuiți. Autoritățile locale nu pot fi înzestrate cu puteri de politică externă, dar li se poate da
dreptul de a lua decizii pentru a aborda situații care afectează conceptul de politică externă a
statului. Punerea în aplicare a cooperării regionale este cea mai bună dovadă a funcționalității
principiului descentralizării administrative.
Scopul cooperării transfrontaliere este de a reduce la minimum impactul negativ al
frontierelor pentru a maximiza beneficiile pentru rezidenții comunităților de frontieră. Regiunile de
frontieră reprezintă legături teritoriale între stat, cooperarea transfrontalieră le ajută să devină
legături economice, culturale, umanitare, astfel încât aceste așezări nu sunt considerate „marginea”
educației. Această colaborare își propune să „elimine barierele fizice, restricțiile de orice fel și toți
factorii care contribuie la separarea comunităților de regiunile de frontieră. În termeni socio-
economici, cooperarea transfrontalieră este văzută ca o soluție pentru atenuarea problemelor-cheie
ale regiunilor periferice în raport cu centrul: absența sau absența infrastructurii, serviciilor publice,
investițiilor reduse, șomajului în creștere cu impact imediat asupra dezechilibrelor demografice,
precum migrația tinerilor și îmbătrânirea populaţiei2”

1.1 Relațiile dintre UE și Ucraina

După obținerea independenței, Ucraina a rămas în zona gri în relațiile cu Occidentul.

Mulți lideri politici și analiști europeni și americani încă îl priveau pe fostul stat sovietic ca
parte a sferei de influență rusă. De-a lungul timpului, abordarea s-a schimbat din cauza
transformării pe scenă geopolitică, expansiunea euro-atlantică spre est. NATO și UE aveau deja
frontiere comune cu Ucraina și relațiile cu aceasta nu ar putea fi altceva decât ceea ce trebuia să fii

2
Lidia pădureac, suport curs Cooperare regională transfrontalieră în Europa.
4
atent privilegiat, generat, nu în ultimul rând, de dimensiunile foarte mari ale teritoriului, dar și a
numărului populației.
Astfel, dezvoltarea relațiilor dintre Ucraina și UE poate fi văzută în cel puțin trei etape:
1. Etapa imediată a independenței Ucrainei, când UE a ales să continue să o vadă parte a unui
sistem coordonat de Moscova prin Comunitatea Statelor Independente (CSI);
2. Etapa în care Ucraina a fost privită ca un stat tampon, care ar putea limita și neutraliza
impactul influenței Rusiei în spațiul Europei Centrale;
3. Etapa de apropiere între Ucraina și UE, în special, după lansarea PEV și extinderea UE în
2004, când cele două părți devin vecini direcți3.
Aceste etape, ce au surprins abordarea generală a Ucrainei de Uniunea Europeană, nu au
condus la o evoluție liniară a relației dintre ei. Politica internă și externă a Ucrainei a fost deseori
inegală, ba chiar inconsistentă când vine vorba de reformă și adaptare la sistemul și valorile
europene.
Aceste discrepanțe pot fi detectate atât la nivel politic, cât și la nivelul societății civile, a
cetățenilor, a modului de înțelegere și acceptare a valorilor specifice ale spațiului european.
Dar politica UE față de Ucraina a fost, de asemenea, mixtă, în special în primul deceniu de
după independența sa.

Perioada 2004-2005 a adus trei „stimulente” importante în relațiile strânse ale Ucrainei cu
Uniunea Europeană:
1. Extinderea UE spre est prin aderarea la primul grup PECOS;
2. Utilizarea PEV după lansarea oficială din martie 2003;
3. „Revoluția portocalie” din Ucraina.
Astfel, pe fundalul evenimentelor și transformărilor externe din Ucraina, precum și a
implementării PEV a apărut necesitatea negocierilor privind un nou acord între Ucraina și UE.
Rezultatele au fost încurajatoare, iar pe 21 februarie 2005 a fost semnat un plan de acțiune între
Ucraina și UE. Au fost create o gamă de măsuri necesare pentru procesul de reformare/aliniere la
standarde și valorile Europei.
Obiectivele UE ce priveau Ucraina, s-au concentrat pe integrarea economică treptată și
aprofundarea cooperării politice. Cooperarea economică a fost determinată și de gradul de
importanță al Ucrainei în ceea ce privește politica energetică europeană: aproximativ 80% din gazul
rusesc a fost transferat în UE prin teritoriile ucrainene, ceea ce face din Ucraina un stat de tranzit cu
sens adăugat la masa de negocieri, având în vedere impactul dovedit asupra crizelor gaz, când UE,

3
În această etapă, UE și Ucraina dezvoltă în comun mecanisme de cooperare politică, economică, culturală și
educațională,etc., inclusiv la nivelul cooperării transfrontaliere.
5
ca consumator de energie, a fost forțată să intervină într-o dispută politică și comercială între
Moscova și Kiev. Acesta a fost, de asemenea, principalul motiv pentru care Instrumentul European
de Vecinătate și Parteneriat (IEVP) a oferit finanțări semnificative pentru infrastructura din Ucraina
(pentru perioada 2007-2010 s-au alocat 197,6 milioane euro pentru infrastructură, din totalul
alocării de 494 milioane de euro de către IEVP).
Capitolul II Cooperarea transfrontalieră dintre România și Ucraina

2.1 Relația dintre România și Ucraina

Timp de două decenii, în spațiul public românesc, Ucraina a fost poziționată ca un stat
neprietenos. La rândul său, mass-media ucraineană a revenit reciproc cu un nivel ridicat de
suspiciune, neîncredere și chiar ostilitate față de statul vecin ceea ce se considera un lucru obișnuit
În anul 2014. cei care au jurat o prietenie veșnică au comis un act de agresiune împotriva
Ucrainei.
Apariția unei amenințări comune a obligat pe statul Român să reexamineze relația; cu toate
acestea, este prea devreme să spunem că ambele țări au transformat complet pagina neîncrederii.
Desigur, renașterea cooperării ucraineano-române nu a dus la soluționarea problemelor
acumulate de peste douăzeci de ani de relații tensionate, dar acum există cel puțin speranța
dezvoltării unei cooperări de încredere bazate în primul rând pe securitate.

Bagaj de neîncredere
După 1991, în relațiile dintre aceste două țări, perioadele de creștere au fost înlocuite cu
perioade de conflict și cele de al doilea au fost mult mai multe.
În 1997, Ucraina a semnat Tratatul privind Vecinătatea și Cooperarea dintre Ucraina și
România, iar experții reamintesc că rădăcina sa nu a fost o adevărată „bună vecinătate”, ci alte
motive.
România trebuia să demonstreze Occidentului absența unor revendicări teritoriale împotriva
unei țări vecine - acest lucru a fost extrem de important, având în vedere dorința României de a
obține statutul de candidat la aderarea la NATO. De asemenea, pentru autoritățile ucrainene a fost
foarte important să rezolve probleme legate de frontieră.
Discuțiile intense care nu au permis țărilor să avanseze relațiile, au vizat protejarea drepturilor
minorității române în Ucraina și celei ucrainești în România, delimitarea platoului continental în
Marea Neagră, crearea unui canal de navigație cu apă adâncă a râului Dunărea-Marea Neagră în
secțiunea ucraineană a deltei.
Toate aceste întrebări au apărut pe fundalul suspiciunilor reciproce de neâncredere a părților

6
 Anul 2014 a fost momentul important în relațiile dintre aceste două țări.
Tot în 2014, a fost semnat un acord privind micul trafic transfrontalier, care a oferit
posibilitatea a aproape jumătate de milion de ucraineni care locuiesc într-o zonă de 30 de kilometri
la granița cu România să călătorească în țara vecină fără vize.
Printre realizările care indică o schimbare a spiritului de cooperare, putem menționa
deschiderea consulatului român în satul Solotvino din Transcarpatia, anularea plății pentru obținerea
vizelor pe termen lung (naționale) și patrulele comune de frontieră pentru combaterea contrabandei.
Siguranța este pe prim plan
Motivul intensificării relațiilor bilaterale a fost conștientizarea amenințărilor comune de
securitate.
Dacă până acum în România nu credeau pe deplin în cursul pro-occidental al Ucrainei și erau
de părerea că conducerea Ucrainei depinde excesiv de Rusia, atunci după anexarea Crimeei și a
operațiunilor militare din Donbass, statul Român și-a schimbat complet părerea.
Militarizarea Crimeei, situată la doar 300 km de coasta României, se transformă într-o
amenințare majoră pentru o țară care este deja membră al NATO.
Acțiunile agresive ale Federației Ruse sunt greu de ratat. În aprilie 2016, Rusia a desfășurat
oficial exerciții pentru blocarea strâmtorilor din Marea Neagră, iar după ce România și Statele Unite
au lansat un sistem de apărare împotriva rachetelor la baza românească de la Deveselu, președintele
Putin a amenințat personal Bucureștiul.
România este lider în coordonarea eforturilor regionale pentru a dezvolta un echilibru de
securitate și, de fapt, pentru a dezvolta contramăsuri împotriva acțiunilor provocatoare rusești în
Marea Neagră, precum crearea unei flotile NATO în Marea Neagră, cu participarea României,
Bulgariei, Turciei și Ucrainei

2.2 Cooperarea transfrontalieră prin intermediul turismului

Un potențial economic deosebit de mare este situat în zonele de frontieră, însă el este slab
dezvoltat din cauza lipsei de încredere și unei atitudini negative față de statul vecin. Prin urmare am
realizat un sondaj cu privire la atitudinea locuitorilor față de statele vecine.
La acest sondaj (Anexa 1), au participat 110 persoane, majoritatea fiind din regiunile de
frontieră, 63 de persoane au fost din Ucraina și 47 din România.
În urma sondajului efectuat, am realizat următoarele concluzii (datele concrete, sunt
prezentate în anexa 2):

 Cea mai mare parte al persoanelor sunt din regiuni de frontieră.

7
  În principal, 56,4% călătoresc în alte țări pentru activități turistice, 26,9% călătoresc
pentru a cumpăra bunuri și servicii, iar 16,6% călătoresc în scopuri profesionale.
 26 de persoane consideră că traiul într-o zonă de frontieră ar fi un obstacol pentru ei;
30 de persoane consideră că este o oportunitate, iar 54 de persoane sunt de părerea că
viața într-o astfel de regiune nu ai va afecta cu nimic.
 60% din persoane se simt confortabil, sau se vor simți confortabil dar ar avea un coleg,
membru al familiei, etc., din altă țară, iar 40% sunt de părerea că această situație îi va
crea o stare de disconfort.
 Diferențele dintre state pot fi un obstacol în cooperarea transfrontalieră, fiecare
persoană din cele 110 și-au exprimat propria părere cu priive la aceasta și am realizat
că 63 de persoane sunt de opinia că aceste diferențe afectează mai puțin sau deloc
cooperarea dintre două state, majoritatea din aceste persoane sunt din regiuni de
frontalieră; 47 de persoane sunt de părerea că diferențele afectează într-o măsură mai
mare cooperarea transfrontalieră.
 Ca principale categorii de diferențe dintre doua state putem menționa diferențe socio-
economice și de ordin juridic și diferențe culturale.
După părerea anchetatorilor diferențele culturale influențează cel mai mult relațiile
dintre două țări, însă diferențele socio-economice ai obținut o pondere destul de mare,
deci putem spune că ambele categorii de diferențe trebuie luate în considerare.

Prin toate cele spuse anterior putem spune că cooperarea dintre statele vecine poate duce la o
creștere economică al țării, aceeași părere au avut și 97 de persoane ce au completat chestionarele.
În urma realizării sondajului, se poate spune că o metodă de creștere economică deosebit de
importantă este turismul. Majoritatea persoanelor care au participat la acest sondaj au călătorit într-
o țară străină în principal pentru activități de recreere (turism), iar celelalte persoane și-ar dori să
călătorească, însă nu dispun de forte multe informații despre obiectivele turistice.
Turismul poate genera venituri foarte mari pentru bugetul statului. De exemplu Spania a avut
în anul 2016 un venit de 77,62 miliarde euro generate doar din turism.
România și Ucraina au numeroase zone turistice, însă care sunt slab promovate pe plan
internațional și în principal pentru statele vecine.
De exemplu în România sunt numeroase zone și obiecte turistice pe care turiștii uncraineni nu
le știu, dar ar avea mare plăcere să le viziteze:

Roșia Montană

Obiective turistice:
8- Dealul cetății;
- Cetatea Alburnus Maior;
- Muzeul Mineritului;
Sursa: http://cnipt.primariacimpeni.ro/ro_RO/rosia-montana

Complexul Harmonie, Predeal, Județul Brașov

HARMONIE - este o excepție din cotidian,
este o mică lume pe cont propriu,
concentrându-se pe natură, simplitate și
bunăstare, care iși schimbă culoarea odată cu
anotimpurile. Reântoarcerea omului către
natură.

Sursa: https://video.devizitat.org
Cascada Bigăr

Aflată în Parcul Naţional Cheile Nerei -

Beuşniţa, din judeţul Caraş-Severin, în Valea
Minişului, Cascada Bigăr este locul în care
izbucul Bigăr se varsă în râul Miniş. Cascada
a devenit cunoscută la nivel mondial în anul
2013, când a fost numită cea mai frumoasă
cascadă din lume, de site-ul american "The
World Geography", într-un clasament al celor
mai impresionante cascade.

Sursa: traveleurope.ro

Ca zone turistice din Ucraina foarte impresionante putem enumera:

Ascania Nova, Kherson Ucraina

9
 Este o rezervație naturală aflată în stepă uscată, a fost înființată în anul 1874. Rezervația
constă într-o grădină zoologică de aclimatizare, o grădină botanică (2.1 km2), și o rezervație
de stepă virgină (110 km2), ultima de acest fel din Europa. Are o suprafață totală de 825 km2. Pe
lângă specii locale, aceasta găzduiește struți, bizoni, antilope, cai sălbatici, lame, zebre și multe
specii de păsări. 4
Mănăstirea Bănceni, Cernăuți

2.2 Potențialul de transport

Sistemul de transport, datorită extinderii spațiale, ajută la creșterea accesibilității diferitelor
regiuni ale spațiului geografic, el joacă un rol important în procesele de dezvoltare regională și
locală și afectează structurile administrative. Din punct de vedere economic, sistemul de transport
face parte dintr-un sistem socio-economic care combină resursele umane, economice, politice și
financiare. Sistemul de transport acționează ca componentă de transport a materiei, energiei și
informațiilor, asigurând funcționarea generală a economiei 5.
Avantajele traficului mic sunt diverse: reducerea posibilităților economice și de angajare între
regiunile de frontieră, eliminarea izolării geografice în raport cu rețelele naționale, alocarea unor
embrioni de zone de concentrare a oamenilor și economie.

4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Askania-Nova, accesat la data de 22.08.2019
5
Radu Săgeată, Euroregiunile de cooperare transfrontalieră din bazinul inferior al Dunării. Studiu geografic, editura
Academiei Române, pag 110
10
 Obiectivele cooperării transfrontaliere includ îmbunătățirea infrastructurii de transport, pentru
regiunile de graniță și transfrontaliere care suferă din cauza așezării lor la periferia țării din care
aparțin, de aceea, construcția și dezvoltarea drumurilor, căilor ferate, aeroporturilor, transporturilor
și porturilor sunt vitale.
Dezvoltarea infrastructurii de transport contribuie la îmbunătățirea poziției geografice a
teritoriului analizat ca zonă de tranzit dintre România și Ucraina și duce la o creștere a mobilității
persoanelor și a mărfurilor.
Soluții pentru îmbunătățirea infrastructurii:

- crearea coridoarelor de transport, în special în zonele de frontieră;

- încurajarea cooperării transfrontaliere în gestionarea traficului;
- crearea infrastructurii pozitive cu privire la mediul înconjurător;
- facilitarea schimburilor dintre România și Ucraina prin sporirea eficienței legăturilor
dintre rețelele naționale etc.

2.1 Proiecte comune de cooperare transfrontalieră

La momentul actual, Uniunea Europeană pune accentul pe protejarea mediului înconjurător.
Astfel în anul 2014, UE a lansat un program de dezvoltare durabilă dintre țările România, Ucraina,
Ungaria și Slovacia care are obiectul principal intensificarea cooperării câteva regiuni eligibile ale
acestor pantru țări. Programul se va încheia în anul 2020.
Scopul programului este inițierea progreselor în dificultăâile existente, din domeniile 6:

1) Economic;
2) Social;
3) De mediu;
4) De infrastructură.

Județele eligibile din România sunt: Maramureș, Suceava, Botoșani, Tulcea, Satu Mare.
Zonele eligibile din Ucraina sunt: regiunea Odessa regiunea Zakarpatska, regiunea Cernăuți,
regiunea Ivano-Frankivsk.
Progaramul vizează câteva obiective, printre care7:

1) Sprijin pentru educaţie, cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare

6
www.fonduri_ue.ro, accesat la data de 19.08.2019
7
https://www.fonduri-structurale.ro/program-operational/13/programul-de-cooperare-transfrontaliera-
ungaria-slovacia-romania-ucraina-2014-2020, accesat la data de 19.08.2019
11
  Prioritatea 1.1 - Cooperare instituțională în domeniul educațional în vederea creșterii
accesului la educație și a calității acesteia
 Prioritatea 1.2 – Promovare și sprijin pentru cercetare și inovare
2) Promovarea culturii locale și protejarea patrimoniului istoric, acest obiectiv se
accentuează în principal pe turism.
3) Protecția mediului, conservarea resurselor naturale, reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră și poluarea râurilor.

Dificultățile cu care se poate confrunta statele în realizarea acestui obiectiv sunt legate în
principal de factorul uman.
De exemplu: Este greu de convins persoanele să nuși depoziteze deșeurile în așa zone ca
râuri, păduri, etc. Depozitarea deșeurilor în asemenea locuri este foarte răspândită în
majoritatea zonelor din Ucraina. O ieșire din această situație ar fi crearea unor amenzi
foarte mari pentru cei ce poluează mediul înconjurător, crearea unor locuri noi special
amenajate pentru depozitarea deșeurilor, etc.

4) Îmbunătățirea accesibilităţii în regiuni, dezvoltarea transportului şi a reţelelor şi

sistemelor comune de transport

 Prioritatea 1: Dezvoltarea infrastructurii de transport în vederea îmbunătățirii

mobilităţii persoanelor și bunurilor
 Prioritatea 2: Dezvoltarea infrastructurii pentru tehnologiile de informare şi
comunicare și schimbul de informații

5) Provocări comune în domeniul siguranței și securității

 Prioritatea 1: Sprijinirea activităților comune pentru prevenirea dezastrelor naturale și

antropice precum și acțiuni comune în situațiile de urgență
 Prioritatea 2: Sprijin pentru dezvoltarea infrastructurii de sănătate.
 Prioritatea 3: Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi cooperarea poliţiei.

12
 Anexe

Anexa 1

Sondaj

1. Orașul în care locuiți ___________________.

2. Ați călătorit într-o țară străină ?
 Da
 Nu

Dacă nu, treceți la întrebarea 4.

3. Motivul pentru care ați călătorit ?

 Vizite turistice
 Pentru a cumpăra bunuri și servicii
 În scopuri profesionale
 Alte motive
4. Dacă locuiți, sau ați locui într-o regiune de frontieră, considerați că:
 Este un obstacol pentru dumneavoastră
 Este o oportunitate
 Nu vă influențează cu nimic
5. V-ați simți confortabil dacă ați avea un vecin, coleg de muncă sau membru al
familiei din țară străină ?
 Da
 Nu
6. Diferențele dintre state, sunt o problemă pentru cooperarea transfrontalieră ?
 Da
 Nu
Dacă nu, treceți la întrebarea 8.

13
7. Notați cu un număr de la 1 la 3 următoarele diferențe ce pot afecta cooperarea
transfrontalieră, 1 fiind diferențele ce afecteaza cel mai mult, respective 3 cel mai
puțin.
 Diferențe socio-economice și de ordin juridic
 Diferențe culturale
 Alte diferențe
8. Considerați că cooperarea cu statele vecine poate duce la o bună dezvoltare a
economiei țării?
 Da
 Nu

Anexa 2

Datele obținute în urma realizării sondajului

9. Orașul în care locuiți ___________________.

10. Ați călătorit într-o țară străină ?
 Da – 78 persoane
 Nu - 32 persoane

Dacă nu, treceți la întrebarea 4.

11. Motivul pentru care ați călătorit ?

 Vizite turistice - 44 persoane
 Pentru a cumpăra bunuri și servicii -21 persoane
 În scopuri profesionale - 13 persoane
 Alte motive
12. Dacă locuiți, sau ați locui într-o regiune de frontieră, considerați că:
 Este un obstacol pentru dumneavoastră 26 persoane
 Este o oportunitate - 30 persoane
 Nu vă influențează cu nimic - 54 persoane

14
13. V-ați simți confortabil dacă ați avea un vecin, coleg de muncă sau membru al
familiei din țară străină?
 Da - 66 persoane
 Nu - 44 persoane
14. Diferențele dintre state, sunt o problemă pentru cooperarea transfrontalieră ?
 Da - 47 persoane
 Nu - 63 persoane
Dacă nu, treceți la întrebarea 8.
15. Notați cu un număr de la 1 la 3 următoarele diferențe ce pot afecta cooperarea
transfrontalieră, 1 fiind diferențele ce afecteaza cel mai mult, respective 3 cel mai
puțin.
 Diferențe socio-economice și de ordin juridic - 47 persoane
 Diferențe culturale - 52 persoane
 Alte diferențe - 11 persoane
16. Considerați că cooperarea cu statele vecine poate duce la o bună dezvoltare a
economiei țării?
 Da - 97 persoane
 Nu – 13 persoane

15