Academia de Administrare Publică

Departamentul studii superioare de master

Catedra Științe Politice și Relații Internaționale

Referat
Tema: Relațiile Republicii Moldova cu Federația Rusă

Evaluator: Nicolae Țău, dr., conf. Univ

Elaborant : Daniela Petcu, g115

Chișinău 2020
 CUPRINS:
1. Introducere
2. Tensiunile relațiilor politice
3. Factorul economic: principalele instrumente, strategii și tactici de cooperare bilaterală
4. Spațiul cultural
5. Conflictul transnistrean
6. Concluzii
7. Surse bibliografice
 INTRODUCERE
De la obținerea independenței, Republica Moldova s-a abținut de la apropierea strânsă de Rusia.
Printre altele, acest lucru a fost facilitat de rolul ambiguu al Moscovei în reglementarea
transnistreană din punctul de vedere al Chișinăului. Moldova a participat la activitatea CSI, dar
în același timp din momentul independenței și-a declarat apartenența la Europa și, în consecință,
dorința de a merge mai departe pe calea integrării europene. Concurența dintre Rusia și Occident
în spațiul post-sovietic a afectat periodic Republica, dar interesul comunității internaționale
pentru Moldova a fost limitat pentru o lungă perioadă de timp. Tranziția Integrării Europene a
unui număr de state post-sovietice în planul practic, sub forma pregătirii acordurilor de asociere,
inclusiv formarea zonelor de Liber Schimb cu UE, a provocat o reacție dură din partea Rusiei. În
același timp, concurența geopolitică cu Rusia a redus sensibilitatea Uniunii Europene la
problemele de urmărire a partenerilor săi de la Chișinău la valorile europene. Țara a format
treptat un regim pe care Parlamentul European în rezoluția sa din 2018 a fost numit "un stat
confiscat în interesul oligarhilor". Protestele de scară largă împotriva clasei conducătoare
corupte, care au avut loc din 2015, au unit dreapta și stânga, susținători ai integrării europene și
apropierii de Rusia.

Relațiile moldo-ruse examinate prin prisma parteneriatului strategic continuă să rămână foarte
tensionate, în pofida mai multor încercări de aproximare a pozițiilor comune în spectrul
subiectelor cheie. Un aspect foarte important care trebuie menționat se bazează pe faptul că
dialogul bilateral dintre state nu poate fi dedus la un nivel calitativ nou. Iată de ce neîncrederea
politică, utilizarea frecventă a instrumentelor diplomatice și economice în contracararea
politicilor reciproce generează de fapt caracterul permanent al stagnării relațiilor moldo-ruse.

Spațiul cultural se confruntă din ce în ce mai mult cu întreaga greutate a provocărilor spirituale și
sociale, care sunt rezultatul presiunii politice și promovării influenței politice interne și externe,
angajării elitelor politice din spațiul cultural moldo-rus. Tacticile populiste, utilizate pe scară
largă de autoritățile din Moldova și Rusia, conduc la o intensificare tot mai mare a activităților
agenților de influență rusă în Republica Moldova și la creșterea liniilor de divizare în societate pe
bază geopolitică, iar acest factor are o mulțime de consecințe.

Experiența multor ani de cooperare între ambele state, realizările lor în diverse domenii și
diversitatea legăturilor reciproc avantajoase nu sunt pe deplin utilizate de state. Pe aceste
postulate ar trebui să se bazeze o nouă platformă de cooperare bilaterală, care, combinată cu o
atitudine respectuoasă față de vectorul politicii externe europene de dezvoltare a Republicii
Moldova și rolul Rusiei la nivel regional și internațional, va putea construi și dezvolta un nou
format de cooperare moldo-rusă în condiții moderne. În acest fel, cooperarea dintre Republica
Moldova și Federația Rusă va fi mai eficientă și va avea un impact enorm asupra ambelor
societăți.

TENSIUNILE RELAȚIILOR POLITICE

După ce Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Acordul de asociere cu UE la 2 iulie 2014,

dialogul moldo-rus a manifestat o tendință de înrăutățire a relațiilor. Moldova a fost ghidată în
această chestiune de pragmatismul extern, care s-a bazat, printre altele, pe încercarea de a slăbi
influența rusă. În ciuda scindării prezise a societății moldovenești, a poziției Găgăuziei și a
regiunii transnistrene, Moldova a făcut alegerea în favoarea civilizației europene. În Rusia,
decizia a fost considerată ilogică, iar măsurile simetrice au fost luate imediat. În aceeași zi, au
fost semnate memorandumuri pe interdepartamentale de cooperare între autoritățile din Rusia și
nerecunoscuta Transnistrie, care au avut drept scop activarea schimburilor comerciale bilaterale,
asigurarea condițiilor optime de livrare de mărfuri pe piața rusă și alte state ale Uniunii
Economice Eurasiatice, atragerea de investiții în regiunea Nistreană, cooperarea în transportul
internațional de pasageri și marfă, transport rutier și feroviar, precum și cooperarea în materie de
politica antimonopol și în domeniul educației și culturii. Acest pas a fost perceput de partea
moldovenească drept începutul utilizării de către Rusia a instrumentelor politice care vizează
zonele cele mai vulnerabile din relațiile statelor în semn de protest și exprimare a nemulțumirii
față de alegerea europeană a Republicii Moldova. Reducerea dialogului politic a inflamat în mod
semnificativ situația, astfel, dificultățile relațiilor bilaterale au devenit evidente, iar nevoia de a
ușura tensiunea în cooperarea bilaterală a devenit din ce în ce mai vizibilă.

În aprilie 2016, după invitația viceprim-ministrului, ministrului Afacerilor Externe și Integrării

Europene la Moscova, de către ministrul rus de Externe, s-au pus speranțe într-un progres în
relațiile dintre Moldova și Rusia. În cadrul ședinței au fost discutate problemele de impulsionare
a cooperării moldo-ruse. Aceasta a fost o manifestare a dorinței autorităților moldovenești de a
relua cooperarea bilaterală, iar partea rusă avea scopul de a reconsidera și de a aduce poziții mai
apropiate în cooperarea bilaterală. Motivul căutării modalităților de apropiere a partidelor pro-
europene de Rusia a fost atestată nu doar în viitoarele alegeri prezidențiale, ci și în înțelegerea
necesității depășirii crizei în dialogul politic, în încercarea de a începe construirea unei noi
platforme de cooperare între state. Cu toate acestea, părțile nu au reușit să ajungă la această
concluzie.

În dialogul politic dintre șefii de stat ai Republicii Moldova și Federația Rusă a avut loc o pauză,
care s-a datorat în mare parte particularităților dezvoltării politice interne a Republicii Moldova.
Cu toate acestea, la 17 ianuarie 2017, după o pauză de nouă ani, relațiile dintre președinți au fost
reluate din nou. Prima vizită externă a președintelui nou-ales I. Dodon a fost la Moscova, care a
fost percepută de mulți ca o confirmare a aspirațiilor sale pro-ruse, a intențiilor de normalizare a
cooperării moldo-ruse și a declarațiilor despre restabilirea parteneriatului strategic cu Rusia,
făcute de acesta în timpul cursei electorale. Schimbarea priorităților de politică externă ale
Republicii Moldova, încetarea Acordului de asociere cu UE, precum și declarația sa despre
necesitatea menținerii pacificatorilor în Transnistria pot fi considerate nepotrivite. Acest lucru a
provocat o rezonanță a opiniilor în societatea moldovenească, o reacție violentă a experților și
analiștilor și bătălii de discuții inițiate de mass-media. Dialogul șefilor de stat, care stabilește
tonul cooperării bilaterale în general, este extrem de important. Rusia trebuie să înțeleagă că
atribuțiile președintelui conform Constituției Republicii Moldova nu-i vor permite să pună în
aplicare declarațiile pe care le-a făcut, din cauza lipsei de pârghii de influență asupra politicii. În
consecință, ei admit o parte din dublugândirea și oportunismul politic în declarațiile făcute de
prima persoană a statului. În 2017, au avut loc patru întâlniri bilaterale la nivelul șefilor de stat.
Șefii de stat au discutat despre posibilitățile de dezvoltare a cooperării în spațiul post-sovietic în
cadrul liderilor CSI.

În contextul ambiguității care caracterizează actualul dialog politic moldo-rus, părțile au

sărbătorit în 2017 25 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice. Angajamentul și
disponibilitatea pentru Cooperare au fost reflectate în mesajele de felicitare ale președinților și
miniștrilor de Externe ai statelor, au fost evidențiate principalele realizări ale cooperării pe
termen lung, și anume crearea unor legături puternice, multilaterale, prietenoase și reciproc
avantajoase în aproape toate domeniile și au fost evidențiate perspectivele dialogului bilateral-
atingerea unui nou nivel de parteneriat strategic.

În condițiile actuale, cooperarea moldo-rusă reciproc avantajoasă este văzută ca posibilă doar
prin crearea unei noi platforme de interacțiune între state, bazată pe pragmatism, lipsită de iluzii
și incitare, ținând cont de vectorul politicii externe europene a Republicii Moldova și de rolul
Rusiei în context regional și internațional.
 FACTORUL ECONOMIC: PRINCIPALELE INSTRUMENTE, STRATEGII ȘI
TACTICI DE COOPERARE BILATERALĂ

În general, perioada 2014-2017 este caracterizată de tensiuni în relațiile moldo-ruse. Opoziția

față de Rusia nu s-a limitat la metode diplomatice, iar instrumentele economice au fost utilizate
pe scară largă, ceea ce a dus la o reducere a cifrei de afaceri între cele două țări de mai mult de
două ori. La 1 septembrie 2014, Decretul Guvernului Federației Ruse din 31 iulie 2014 privind
introducerea taxelor vamale de import pentru mărfurile a căror țară de origine este Republica
Moldova a intrat în vigoare pentru a proteja interesele operatorilor economici ruși. Astfel, la
interdicțiile de furnizare a produselor moldovenești în Federația Rusă au fost adăugate taxele de
import pentru produsele de bază, care au fost introduse în ajunul semnării Acordului de asociere
cu UE. În pofida faptului că Republica Moldova nu a impus măsuri de retorsiune la importul
produselor rusești în Moldova și a pledat pentru eliminarea taxelor vamale impuse de Rusia
pentru anumite categorii de mărfuri moldovenești, nu a fost posibilă înlăturarea măsurilor
restrictive. Rezultatul a fost o pierdere semnificativă a poziției Moldovei pe piața rusă.
Manevrele între cele două zone de influență - Federația rusă și UE au devenit din ce în ce mai
dificile și nu a fost posibil să se elaboreze o soluție de compromis, reciproc avantajoasă pentru
părțile moldovenești și ruse, bazată pe vectorul de politică externă schimbat al Moldovei.
Caracterul politic al embargoului a fost negat de autoritățile ruse. În plus, Federația Rusă a fost
serios preocupată de practica reexportării produselor din UE pe piața rusă sub pretextul
mărfurilor moldovenești. Această problemă a fost exacerbată și mai mult de dificultățile apărute
în relațiile dintre Rusia și Uniunea Europeană. Realizând complexitatea situației actuale,
agravată de nemulțumirea reprezentanților mediului de afaceri, a lucrătorilor migranți și a
cetățenilor obișnuiți, în 2016 autoritățile moldovenești au depus o serie de eforturi pentru
elaborarea unei "foi de parcurs" pentru restabilirea relațiilor comerciale dintre țări. O atenție
deosebită a fost acordată perspectivelor reluării exportului de produse agricole și alcoolice pe
piața rusă și au fost discutate posibilitățile de cooperare bilaterală în sectorul energetic, al
transportului, cel de investiții, migrație și alte probleme. Aceasta nu a fost o sarcină ușoară,
deoarece Rusia a criticat în mod repetat Parteneriatul Estic și orientarea sa anti-rusă. În
noiembrie 2016, a fost reluată activitatea Comisiei interdepartamentale moldo-ruse pentru
comerț și Cooperare Economică. În același timp, efectul vizibilității progresului în stabilirea
cooperării economice este legat de dialogul dintre președinții celor două țări. Moldova, în primul
trimestru al anului 2017, a majorat exporturile de mărfuri în Rusia cu 42% anual. În ianuarie-
martie 2017 exporturile de mărfuri au totalizat 528,2 milioane de dolari, în creștere cu 26,8%
față de aceeași perioadă a anului precedent.

În plus, partea rusă și-a reluat dialogul cu Republica Moldova pe tema migrației. La 1 martie
2017, a început să funcționeze o amnistie pentru migranții de muncă din Moldova. Este
important de menționat că deciziile luate de Rusia ca urmare a negocierilor moldo-ruse privind
soluționarea practică a celor mai importante probleme legate de lucrătorii migranți și deschiderea
segmentelor pieței ruse pentru reluarea livrărilor de produse moldovenești au fost făcute pentru a
susține eforturile președintelui moldovean de normalizare a relațiilor moldo-ruse. Este important
să se mențină dinamica pozitivă a cooperării comerciale și economice. Părțile ar trebui să
dezvolte relații economice ghidate de principiile cooperării reciproc avantajoase bazate pe
pragmatism și interese reciproc avantajoase. De asemenea, este necesar să se îndepărteze de
natura declarativă și formală a acestor principii și să se concentreze eforturile asupra dezvoltării
unui nou format de cooperare economică ținând cont de principiile de mai sus și de realitățile
actuale ale Statelor în curs de dezvoltare, în special, de vectorul European de dezvoltare a
Republicii Moldova.

Problema cooperării moldo-ruse în sectorul combustibililor și energiei continuă să fie

importantă. PJSC Gazprom continuă să răspundă necesităților Republicii Moldova în domeniul
gazelor naturale. În anul 2016, S. A. "Moldovagaz" a achitat gazul furnizat consumatorilor din
Republica Moldova fără a ține cont de Transnistria. În ciuda acestui fapt, partea rusă a remarcat
o creștere a datoriei SA Moldovagaz față de PJSC Gazprom în 2015-2016. Potrivit rezoluției
Comisiei interguvernamentale pentru Cooperare Economică dintre Republica Moldova și
Federația Rusă, părțile ar trebui să continue consultările privind soluționarea cuprinzătoare a
problemelor cooperării în sectorul gazelor naturale. În acest context, trebuie menționat și datoria
Transnistriei față de"Gazprom". În cadrul vizitei sale la Moscova, I. Dodon a anunțat
disponibilitatea Moldovei de a-și asuma responsabilitatea pentru datoria de gaze din Stînga
Nistrului, deoarece în total este datoria Republicii Moldova. În pofida criticii declarațiilor pe care
le-a făcut, se poate presupune că cel mai probabil a dorit nu doar să obțină sprijinul rusesc, dar și
să examineze acest pas din punctul de vedere al așa-numitei "reveniri" a Transnistriei în
Moldova. În același timp, problema dependenței Republicii Moldova de aprovizionarea cu
energie a Rusiei continuă să fie problematică, mai ales în lumina intențiilor Rusiei de a renunța la
tranzitul gazelor prin teritoriul Ucrainei prin crearea unor conducte alternative de gaze. Nu
trebuie să uităm că Republica Moldova, în calitate de membru al Comunității Energetice
Europene, s-a angajat în implementarea pachetelor energetice. Moldova a reușit să obțină
amânarea termenului până în 2020 pentru implementarea standardelor tehnice, ceea ce a
provocat dezacorduri cu partea rusă. Cu toate acestea, armonizarea cadrului legal în conformitate
cu standardele UE, reforma pieței energiei electrice, modernizarea infrastructurii și restructurarea
sistemului energetic continuă să fie problematică și necesită o capacitate internă semnificativă și
resurse umane pentru implementarea planurilor planificate.

SPAȚIUL CULTURAL

Patrimoniul rusesc este o parte integrantă a spațiului cultural al Moldovei. Această bază de
valoare comună a popoarelor care trăiesc în Moldova este adesea folosită în scopul presiunii
politice sau promovării influenței politice, atât externe, cât și interne. Agravarea divizii în
societatea Moldovenească între susținătorii pro-Europene și pro-ruse, precum și tendința de a
crește viziunea pro-rusă, ar putea fi destul de menționat ca rezultatul populaţiei de deziluzie cu
Coaliția Democratică și politicilor sale, ceea ce a condus la probleme foarte grave.

Consolidarea spațiului cultural comun moldo-rus trebuie privită din punct de vedere al
semnificației naționale și nu trebuie judecată de elitele politice ale ambelor stateAutoritățile
moldovenești ar trebui să-și concentreze eforturile pe elaborarea unui set de măsuri eficiente
menite să prevină riscurile asociate cu ieșirea cetățenilor moldoveni și, ca urmare, pierderea
capitalului uman, agravarea problemelor demografice, reducerea numărului de contribuabili și
prezența la vot.

În Republica Moldova, influența manipulativă rămâne datorată influenței resurselor ideologice și

informaționale rusești, care alimentează stereotipurile socio-culturale existente. Problema constă
nu numai în propaganda și dezinformarea din partea Federației Ruse, dar și în faptul că Moldova
se caracterizează printr-o percepție secundară despre sine.

Lupta împotriva propagandei și dezinformării ruse a fost mult timp subiectul unor discuții
aprinse în Republica Moldova, dar nu au fost luate măsuri practice. Schimbare radicală de
această situație este adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Legii privind
modificarea Codului cu privire la televiziune și radio, pe 7 decembrie 2017, care are drept scop
limitarea de transmisie și retransmisie pe teritoriul republicii Moldova a surselor informaționale-
analitice, politice și de echipament militar din state care nu au ratificat Convenția Europeană
privind televiziunea transfrontieră. De fapt, această lege restricționează difuzarea acestor
programe din Rusia, deoarece Federația Rusă nu a ratificat această convenție. Președintele
Republicii Moldova a criticat această inițiativă și a spus că nu va semna această lege pentru că
este neconstituțională. Partea rusă a reacționat, de asemenea, brusc. Opiniile în societatea
moldovenească sunt împărțite. Unii au considerat că este un lucru așteptat, previzibil și necesar.
Alții au încercat să găsească motivul care a determinat această decizie. În același timp, puțini
oameni au amintit angajamentele asumate de Republica Moldova față de UE în ceea ce privește
îmbunătățirea cadrului legal de reglementare a activităților mass – media și scopul-cheie al
acestui proiect de lege, care se bazează pe securitatea informațională a statului.

Regiunea transnistreană și Găgăuzia sunt, de asemenea, influențate semnificativ de mass-media

rusă. Acest lucru a fost demonstrat clar de referendumul organizat în 2014 ilegal pe teritoriul său
cu privire la atitudinea față de politica externă a țării și rezultatele alegerilor prezidențiale din
2016, în cadrul căruia I. Dodon, care a reușit să-și construiască campania electorală pe tema
apropierii de Rusia, a obținut 99% din voturi la alegerile din Găgăuzia. Aceste evenimente au
atras atenția sporită a comunității internaționale asupra regiunii și problemelor sale și au relevat
necesitatea reducerii rolului mass-media rusești. În acest sens, este important să ne concentrăm
eforturile asupra problemelor minorităților etnice care trăiesc în aceste teritorii și să dezvoltăm
instrumente și mecanisme care să accelereze integrarea lor în societatea moldovenească, pentru a
justifica atât importanța interesului lor de a fi parte integrantă a modernizării societății
moldovenești, cât și valoarea existenței minorităților etnice pentru un singur stat.

Influența rusă este alimentată de așa-numita coloană a cincea, care se opune politicii principale a
statului care tinde spre integrarea europeană. Nu numai activitățile fundațiilor rusești din
Moldova devin din ce în ce mai active, ci și partidele politice, agenții ruși de influență, experții,
jurnaliștii, personalitățile publice care operează sub acoperire politică. Scopul lor principal este
de a rupe relațiile politice și financiare ale Republicii Moldova cu UE. Dificultatea trasării
liniilor de împărțire între opoziție și coloana a cincea devine din ce în ce mai palpabilă.

Problemele provocărilor spirituale și sociale cu care se confruntă întreaga lume ortodoxă unesc
poporul moldovean și cel rus în multe feluri. Nivelul ridicat de religiozitate în ambele țări face
posibilă consolidarea Bisericii Ortodoxe și, în același timp, construirea anumitor programe
politice și sociale bazate pe viziunile oamenilor asupra lumii. În cadrul întâlnirii Patriarhului
Chiril și Igor Dodon, care a avut loc la 22 septembrie 2016, au fost discutate amenințările la
adresa statalității, valorilor și tradițiilor. Biserica joacă, de asemenea, un rol important în
modelarea preferințelor politice ale cetățenilor. Președinții Republicii Moldova și Federației
Ruse sunt, de asemenea, populari datorită deschiderii lor declarate față de biserică și față de
principiile și valorile creștine. Inițiativa propusă de I. Dodon privind reconcilierea națională a
malului drept și stâng al Nistrului se bazează parțial pe Ortodoxie și credință ca stimulente pentru
unificarea țării și reunificarea integrității teritoriale. Viziunea asupra lumii și deschiderea
religioasă a oamenilor nu ar trebui să devină parte a programelor politice. Respectarea valorilor
și tradițiilor spirituale, păstrarea credinței reprezintă o componentă importantă în dezvoltarea
statelor. Cu toate acestea, acestea nu ar trebui utilizate pentru a promova scheme Politice și
pentru a servi drept bază pentru tot felul de speculații politice.

CONFLICTUL TRANSNISTREAN

Conflictul din Transnistria a fost un conflict militar, iar actualmente este un conflict politic între
Republica Moldova și autoproclamata „Republică Moldovenească Nistreană” cu privire la
exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia și
orașul Tiraspol, aflate pe malul stâng al râului Nistru și orașul Tighina, aflat pe malul drept al
aceluiași râu. Conflictul politic a început în anul 1990, imediat după proclamarea independenței
așa-zisei „Republicii Moldovenești Nistrene”, fază latentă a acestuia desfășurându-se până în
prezent. În ultima parte a anilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită
politicii de perestroika întreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la
nivel regional. Democratizarea incompletă a permis naționalismului exclusivist să devină cea
mai dinamică doctrină politică. Unele minorități naționale s-au opus schimbărilor de clasă
politică din Republica Moldova, clasă dominată în perioada sovietică de etnicii ruși.
Oficializarea limbii majorității și introducerea obligativității alfabetului latin pentru scrierea
acesteia a atras proteste din partea vorbitorilor de alte limbi decât cea română.

Problema transnistreană poate fi considerată ca parte a strategiei generale a Rusiei, menită să-și
mențină influența în regiune și oportunitățile de a influența politica externă, inclusiv schimbarea
priorităților de politică externă.

Problema retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Transnistriei continuă să fie problematică. Rusia
a declarat în repetate rânduri că grupul Operativ de trupe rusești nu va lăsa Transnistria,
referindu-se la faptul că muniția este stocat în Kolbasna, apelând la memoria istorică și temeiuri
legale, în special Acordul privind Principiile reglementării Pașnice a Conflictului Armat din 21
iulie 1992. Aceleași argumente sunt folosite pentru a justifica scepticismul părții ruse cu privire
la schimbarea formatului misiunii de menținere a păcii, care sunt susținute de preocupările legate
de escaladarea conflictului din cauza apariției unei noi surse de tensiune deschisă în sud-estul
Europei.

În Moldova, se consideră că transformarea unei misiuni de menținere a păcii într-una

polițienească poate duce la soluționarea problemei. În Rusia sunt de parerea că doar pentru o
soluționare politică a conflictului, și oferirea de argumente cu privire la posibilitatea de casare a
formatului actual al operațiunii de menținere a păcii și retragerea trupelor ruse din Transnistria –
distanţat de realitate.

Prim-Ministrul republicii moldova, Pavel Filip, în discursul său la cea de-a 72-a sesiune a
Adunării Generale a ONU, care a avut loc în perioada 19-22 mai, 2017, a cerut sprijin în
retragerea OGRF din regiunea Transnistreană, referindu-se la declarația Parlamentului republicii
Moldova din 21 iulie, potrivit căreia prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova a
fost numit ilegal. Partea rusă a considerat acest pas drept o inițiativă provocatoare a autorităților
moldovenești.

După o lungă pauză, următoarea rundă de negocieri în formatul "5+2" privind reglementarea
transnistreană a avut loc la Viena în perioada 27-28 noiembrie 2017. O atenție deosebită a fost
acordată acordurilor încheiate între Chișinău și Tiraspol și progresului semnificativ în procesul
de negociere. Deschiderea podului de lângă satele Gura Bîcului-Bychok este un pas important în
procesul de reglementare Transnistreană, care vor aduce schimbări pozitive pentru populația
locală și au un impact pozitiv asupra întregii zone OSCE. În același timp, în comunitatea de
experți din Republica Moldova există opinia că graba documentelor adoptate poate tergiversa
soluționarea problemei transnistrene.
 CONCLUZII

Federația Rusă este un partener important pentru Republica Moldova. Modificarea politicii sale
față de statul nostru sau revizuirea deciziilor individuale sunt văzute ca posibile dacă partea
moldovenească dezvoltă o poziție clară. Tensiunea în relațiile politice dintre state poate fi
depășită prin îndepărtarea de discuțiile controversate și găsirea unui numitor comun în
cooperarea bilaterală. Aceasta poate fi cheia succesului și începutul unei noi platforme de dialog.
Utilizarea presiunii politice și a instrumentelor de contracarare în interacțiunea celor două țări
duce la stagnarea relațiilor, subminând acordurile încheiate, încrederea politică între autorități și
repetarea greșelilor și calculelor greșite. Parteneriatul ar trebui construit pe baza realităților
moderne schimbate ale dezvoltării statelor, a contextului regional și internațional. Cooperarea
comercială și economică ar trebui să se bazeze pe pragmatism și interese reciproc avantajoase.
Faliile tot mai mari și alimentate extern în spațiul cultural reprezintă o provocare serioasă pentru
viitorul relațiilor moldo-ruse. Factorul cultural ar trebui să servească drept platformă pentru
solidaritate, realizarea intereselor comune și a programelor și proiectelor socio-culturale comune
care vizează îmbunătățirea vieții populației ambelor state. Conflictul transnistrean continuă să fie
o piatră de temelie în relațiile bilaterale ale Statelor. Autoritățile din Republica Moldova ar trebui
să-și concentreze eforturile pentru a-și dezvolta propria poziție clară pe această temă, care va fi
declarată în mod egal de toate structurile instituționale interne ale statului, și nu susținută de
majoritatea parlamentară și criticată de președinte. Doar în acest caz, Republica Moldova va
putea obține sprijinul structurilor internaționale pentru demilitarizarea regiunii transnistrene.
 SURSE BIBLIOGRAFICE

1. Andrei Panici. Romanian nationalism in the Republic of Moldova

2. Александр Исаев, Владимир Путин: Итоги визита, Новое Время (Кишинев), 2000
3. Лавров: решение о высылке дипломатов РФ из Молдавии инспирировано извне
4. Совместные Миротворческие силы в Приднестровском регионе Республики
Молдова (рус.) // Министерство обороны Российской Федерации. Архивировано 12
марта 2007 года.