Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Demnitari, miniștri, funcționari din administrația centrală și locală, primari, medici, vameși,
polițiști, profesori, jurnaliști, militari, oameni de afaceri, aproape că nu există categorie socială
care să nu-și aibă corupții săi. Este halucinant cât de degradată este o societate în care până și
filozofii devin sceptici, iar exodul valorilor noastre a lăsat țară fară o minimă onorabilitate.
Corupția este un fenomen strict legat de existența socială. Nu putem spune despre animale
solitare care vânează fară scrupule că ar fi corupție. De asemenea nu numim corupție faptul că o
persoana iși împarte, preferențial sau contra unui "stimulent", bunurile personale. Corupția apare
când cineva distribuie preferențial bunurile altor persoane. Dacă ar distribui bunurile sale, nu ar
avea nici un câștig să favorizeze pe cineva. Distribuirea bunurilor altor persoane apare necesară
doar într-un context social, în care anumiți membrii devin împuterniciți să împartă bunuri.
Probabil primul astfel de mecanism social de împarțire a bunurilor a apărut atunci când oamenii
au început să vâneze împreună, urmând ca apoi să împartă prada. Cel mai puternic decidea ce
porție se cuvine fiecaruia, dupa meritele în vânatoare sau după criterii mai subiective (rudenie,
"periat" pe spate, etc). Existența unei pături sociale care nu vânează dar se ocupă de alte lucruri
în comunitate a crescut nevoia de a instituționaliza împărțirea hranei după diferite criterii social
acceptate, mai mult sau mai puțin echitabile, și aplicate mai mult sau mai putin corect. În
momentul în care acest sistem a apărut, a apărut și posibilitatea corupției.