Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673 -

21 august 1723) este o figură

harismatică a istoriei noastre naţionale,
cu o viaţă dramatică şi operă savantă,
care poartă emblema cumpenei de
secole în care a vieţuit. A contribuit
totodată, în plan universal, la realizarea
echilibrului între Orient şi Occident.
Una dintre cele mai mari realizari ale lui
pe plan pofesional este mare opera
,,Istoria ieroglifica’’care reprezinta un
templu neterminat de cunosostinte si
idei minunate ce se lupta intre cuvint si
timp.
Istoria ieroglifică- este o lucrare
literară satirico-politică de dimensiunile şi
compoziţia unui roman, cu personaje din
lumea animală, este o alegorie cu caracter
istoric şi autobiografic scrisă în cursul a
doi-trei ani, între 1703 - 1705. Ea se mai
numeste la fel si un eseu filosofic, manual
politic şi social. Cu ea „se pun bazele
tuturor genurilor literare”
Cunoscută mai întâi de englezi şi apărută oficial în spaţiul
românesc în secolul al XIX-lea, „Istoria ieoglifică” - care
cuprinde istoria faptelor particulare, în limba moldavă
studiază, prin intermediul faţadelor animaliere, polemica
intensă dintre cele două elemente antagonice cu rol
definitoriu în viaţă politică a Moldovei, respectiv Ţării
Româneşti în secolul al XVII-lea, mai exact, cele două
familii boiereşti, Cantemireştii şi Brâncovenii.
Întreaga lucrare este construită sub taina animalieră
pentru ca, la final, autorul să anexeze o „scară” unde
dezvăluie numele istoric reale. Cititorul se confruntă
aşadar cu nemulţumirile autorului manifestate sub
formă judecăţilor morale care inundă toată opera,
fiind forma rudimentară a procedeului ce va defini, în
următoarele secole, această atitudine scriitoricească
- mai simplu, ironia
„Cantemir e scriitor, creator, aducând idei și
combinații. Figura lui umbrită azi, e a unui om
superior, voievod luminat, ambițios și blazat,
inteligent și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop,
iubitor de Moldova lui după care tânjește și
aventurier, cântăreț în tambură, academician
berlinez, prinț rus, cronicar roman, cunoscător al
tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie
Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru.” (George
Călinescu)
 Acest citat, care îl descrie pe Dimitrie Cantemir, cuprinde
complexitatea lui și imensitatea bogăției personalității
acestuia. Este cel mai important umanist al culturii
române, spirit enciclopedic, care reflectă frumusețea
poporului român în literatură și care aduce o altă lumină
asupra țării noastre. Domeniile culturale care l-au interesat
în mod deosebit au fost literatura, istoria, filosofia, log
Pentru Cantemir era o alegorie politică transcrisă cu mijloace
artistice. Critica literară are două opinii referitoare la aceasta carte.
Unii consideră că este primul roman, iar alții sunt de părere că este o
fabulă de mari proporții. Aceste două idei diferite reies din acțiunea și
personajele cărții, având ca temă conflictul politic între Țara
Româneasca și Moldova, mai exact între boierii și domnitorii celor
două provincii românești și ca personaje, persoane din lumea reală
transpuse ca animale: pasări (cei din Țara Românească) și animale
(cei din Moldova). Titlul romanului ne apare ca o antifrază, formă
clasică a ironiei. Cantemir folosește alegoria cu un scop defensiv,
pentru a putea vorbi liber, în voie despre evenimente și personalități
contemporane.
În carte, Cantemir dezbate probleme de conducere a
statului, făcând indirect o demonstraţie a calităților
ideale ale domnitorului luminat. El a crezut, în sens
umanist, că valorile spirituale hotărăsc mersul
istoriei. „Istoria Ieroglifică este o proză în care istoria
adevărată pierde în câștigul literaturii.”
In concluzie:
Cartea este un labirint plin de metafore, descrieri
și comparații tipice pentru Dimitrie Cantemir,
având un text codat ce poate trece neobservat
cititorilor neexperimentați, având ironie, alegorie,
întâmplări comice ce ascund diferite înțelesuri.
Aceasta este demonstrată de comentariul lui
Călinescu: „Cronicarii au farmec lingvistic și dar
de povestire, Cantemir e scriitor”
 A efectuat: Petcu Daniela