Cel mai mare reprezentant al umanismului romanesc.

A avut o formatie enciclopedica cu preocupari in

diferite domenii: istoria, filozofia, literatura, matematica, limbi orientale, muzica. Ca om al renasterii,
Dimitrie Cantemir si-a desfasurat activitatea intr-o epoca a infloririi a culturii romane. A fost o
personalitate multilaterala, care a realizat prima sinteza a culturii nationale, pregatind aparitia
iluminismului. Marea majoritate a operelor sale se bazeaza pe o vasta documentatie, folosind izvoare
straine in limbile germana, franceza, rusa, polona, turca. Multe lucrari au fost elaborate initial in limba
latina.

În opera lui Cantemir, influențată de umanismul Renașterii, s-au oglindit cele mai importante probleme
ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului
al XVIII-lea.

În evoluţia literaturii române opera principelui Dimitrie Cantemir reprezintă un moment de cotitură prin
care se schimbă modelul narativ nonfictiv al cronicarilor cu proza artistică, act de percepţie a lumii prin
intermediul plăsmuirii, creaţiei.

La vârsta de numai 25 de ani, Dimitrie Cantemir îşi publică la Iaşi prima sa lucrare, Divanul sau
Gâlceava Înţeleptului cu Lumea sau Giudeţul Sufletului cu Trupul scrisă în limbile română și greacă,
tipărită la Iași în 1698, din porunca fratelui lui Dimitrie, Antioh vodă Cantemir. Această operă este prima
lucrare românească originală de gândire religioasă. În această lucrare întâlnim disputele medievale
despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra
celorlalte viețuitoare, face din om un stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra
condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie
filozofică

"Divanul", ediţia priceps, Iaşi, 1698, foaia de titlu

 Concepută în manieră clasică, lucrarea se prezintă ca un amplu dialog-dispută a două personaje
alegorice: Înţeleptul şi Lumea - orientarea epicureică, vizavi de formula austeră de ascet. Deşi inegală ca
valoare, scrierea nu este lipsită de pitorescul cuvântului şi străluciri stilistice: „Vădz frumséţele şi
podoaba ta /lume/, ca iarba şi ca floarea ierbii; bunurile tale în mânule tălharilor şi îş dintele moliilor;
desfătările tale: pulbere şi fum, carele cu mare grosime în aer să înalţă şi, îndată răşchirându-să, ca cănd
n-ar hi fost să fac”.

Însă virtuţile literare se vor consolida în cea mai importantă operă literară a lui Dimitrie Cantemir,
Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de
roman politico-social, alegoric și autobiografic. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele
boierești din țările române. Din păcate, acest prim roman al literaturii noastre nu şi-a lăsat amprenta
asupra istoriei literare româneşti, căci până pe la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost departe de ochii
cititorului (1883).

"Istoria ieroglifică", manuscrisul original, foaia de titlu

Deşi opera porneşte de la realitatea istorică, graţie transfigurării artistice, ea se deplasează pe plan
secund. Alegorismul devenind modalitatea prin intermediul căreia se edifică extravagante caractere
caleidoscopice, iar simbolurile, tipajele tradiţionale primesc o coloratură, o esenţă nouă.

Alte procedee narative aplicate de către autor spre a conferi un plus de modernitate textului se
numără: povestirile cu scop explicativ sau moralizator, documentul fictiv, visul cu funcţie premonitorie
etc. De asemenea, e de remarcat importanţa strategiei epistolare, din ultimele părţi ale romanului şi
participarea ei la structura labirintică, de factură barocă, a operei. Posibilităţile artistice ale lui Cantemir
sunt imense şi variate , autorul poate trece cu îndemnare de la şarjă, atac violent, blestem - la scriitura
fină, duioasă, de la caricatural şi grotesc - la vibraţia lirică.

Bibliografie: referatele.com
cantemir.asm.md

wikipedia