GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA 

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

Istoria, cauze și scopul Uniunii Europene

A elaborat:  
Crișavițchi Ana, 
masterand gr. 115, învăţămînt cu frecvenţă  
Uniunea Europeană: 500 de milioane de locuitori – 28 de ţări

Statele membre ale

Uniunii Europene

Țări candidate și
potențial candidate
Simbolurile UE

Deviza:
Uniţi în diversitate Imnul european

Euro Drapelul european Ziua Europei, 9 mai

Marea extindere: Unirea dintre Est și Vest

Cade Zidul Berlinului – sfârşitul

1989 comunismului UE începe să acorde
ajutor economic: programul Phare

Se stabilesc criteriile de aderare:

1992
• democraţie şi stat de drept
• economie de piaţă funcţională
• capacitatea de a aplica legislaţia UE

Încep negocierile oficiale în vederea

1998 extinderii

2002 Reuniunea la nivel înalt de la

Copenhaga hotărăște aderarea a 10 noi
țări
2004 Zece noi state membre ale UE: Cipru,
Estonia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Republica Cehă, Slovacia,
Slovenia, Ungaria
2007 Bulgaria şi România aderă la Uniune

2013 Croația aderă la 1 iulie

Tratatele – baza cooperării democratice fondate
pe principii de drept

1952 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și

Oțelului
1958 Tratatele de la Roma:
• Comunitatea Economică Europeană
• Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(EURATOM)

1987 Actul Unic European: piaţa unică

Tratatul privind Uniunea Europeană –

1993 Maastricht

1999 Tratatul de la Amsterdam

2003 Tratatul de la Nisa

2009 Tratatul de la Lisabona

 O Europă pașnică - începuturile cooperării

Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de

războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea
Război Mondial.

Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere
economic și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului,
pentru a asigura o pace durabilă. Cele șase țări fondatoare sunt Belgia, Franța,
Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.

În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene

(CEE), cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.
 O perioadă de creștere economică

Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE

încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce.
Ele convin, în aceeași perioadă, să exercite un control comun asupra producției de
alimente.

Întreaga populație beneficiază, acum, de suficiente alimente și în curând se

înregistrează chiar un surplus de produse agricole.

Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mișcărilor studențești care au
avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute la nivelul societății și al
comportamentului vor rămâne apoi asociate cu așa-numita „generație '68”.
 O comunitate în creștere - primul val de extindere

Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie

1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deși de scurtă durată,
brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 provoacă o criză energetică și
probleme economice în Europa.

Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârșit odată cu căderea regimului
Salazar din Portugalia, în anul 1974 și cu moartea generalului Franco în Spania, în
1975. Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte
mari pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai
sărace.

Crește influența Parlamentului European asupra afacerilor europene – în 1979,

pentru prima oară, cetățenii europeni pot alege membrii acestuia prin vot direct.
Lupta împotriva poluării se intensifică în anii 1970. UE adoptă norme de protecție
a mediului și introduce, pentru prima dată, principiul „poluatorul plătește”.
 Schimbări majore – căderea zidului Berlinului

Sindicatul polonez Solidarność („Solidaritatea”) și liderul său, Lech Walesa,

devin celebri în Europa și în lume în urma grevelor personalului de pe șantierul
naval Gdansk, din vara anului 1980.

În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea stat membru al UE, fiind urmată, cinci ani
mai târziu, de Spania și Portugalia.
În 1986 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune
bazele unui vast program pe șase ani, destinat soluționării problemelor legate de
libera circulație a mărfurilor în UE, dând astfel naștere „pieței unice”.

9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului
și, pentru prima dată după 28 de ani, se deschid granițele dintre Germania de Est
și cea de Vest. Acest lucru conduce la reunificarea Germaniei, care are loc în
octombrie 1990.
 O Europă fără frontiere
Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene
devin vecini și mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru
libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor.

În acest deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999). Oamenii devin
preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri comune în materie de
securitate și apărare.

În 1995, UE primește trei noi membri: Austria, Finlanda și Suedia. Un mic sat din
Luxemburg, Schengen, dă numele său acordurilor care le vor permite treptat
europenilor să călătorească fără a li se verifica pașapoartele la graniță.
Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea se face
din ce în ce mai ușor, pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile și
internetul.
 O nouă extindere

Euro este noua monedă de schimb pentru mulți europeni. Din ce în ce mai multe țări
adoptă moneda euro. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „Războiul
împotriva terorii” după ce trei avioane de linie sunt deturnate și îndreptate către clădiri
din New York și Washington, iar un alt avion deturnat se prăbușește pe un câmp.

Țările din UE își intensifică cooperarea în lupta împotriva criminalității. Diviziunile

politice dintre estul și vestul Europei sunt, în sfârșit, înlăturate, odată cu aderarea la UE,
în 2004, a nu mai puțin de 10 noi țări, urmate de Bulgaria și România în 2007.

O criză financiară lovește economia mondială în septembrie 2008. Tratatul de la

Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare în
2009.

Acesta pune la dispoziția Uniunii Europene instituții moderne și metode de lucru mai
eficiente.
 Un deceniu dificil

Criza economică globală lovește puternic Europa. UE ajută mai multe țări să facă față
dificultăților și pune bazele așa-numitei „uniuni bancare” pentru a face sectorul bancar mai
sigur și mai fiabil.

În 2012, Uniunea Europeană primește Premiul Nobel pentru Pace. În 2013, Croația devine al
28-lea stat membru al UE.

Schimbările climatice reprezintă în continuare un subiect important, iar liderii politici convin
să reducă emisiile poluante. La alegerile europene din 2014, în Parlamentul European sunt
aleși mai mulți deputați eurosceptici.

În urma anexării Crimeii de către Rusia, se stabilește o nouă politică de securitate.

Războaiele și tulburările din unele țări din restul lumii îi determină pe cei afectați să-și lase
în urmă căminul și să caute refugiu în Europa. UE se află în fața provocării de a-i lua în grija
sa și de a le asigura mijloace de subzistență, respectând, în același timp, drepturile omului.
Economia europeană: mai puternici împreună

2008: Criza financiară mondială a debutat în Statele Unite.

Reacție coordonată din partea liderilor europeni:

• Angajament față de susținerea monedei euro și asigurarea

stabilității financiare
• Noi instrumente de gestionare a crizelor și modificări legislative:
Mecanismul european de stabilitate: un fond care acordă sprijin țărilor
aflate în situații economice extrem de dificile.
O nouă legislație privind stabilitatea bancară.
Uniunea bancară: Supravegherea bancară la nivelul UE și un mecanism
de închidere a băncilor falimentare
• O mai bună guvernanță economică:
Semestrul european: procedură anuală de coordonare a bugetelor
publice
Euro+ pact, „tratatul privind pactul bugetar”: angajamente reciproce
pentru asigurarea solidității finanțelor publice
Un plan de investiții pentru Europa

Fondul european pentru investiții strategice

• 2015: Economia europeană începe să se redreseze în urma crizei, însă nivelul

investițiilor se menține scăzut. Investitorii dispun de finanțe, însă nivelul de
încredere nu este ridicat.
• Un nou fond UE începând de la jumătatea anului 2015

• Fondul va dispune în prima fază de 21 de miliarde de euro din surse UE

• Investițiile vor fi direcționate către proiecte viabile de afaceri, în sectoare

precum infrastructura digitală și energetică, transporturi, întreprinderi mici,
proiecte ecologice și inovare
• Efect multiplicator: fondurile publice vor impulsiona investitorii privați,
aceștia urmând să investească până la 315 miliarde de euro
• Ar putea genera 1,3 milioane de noi locuri de muncă în trei ani
Solidaritatea pusă în practică: politica de coeziune

2014-2020: 352 miliarde de euro investiți în infrastructură,

antreprenoriat, mediu și instruirea lucrătorilor spre beneficiul
regiunilor și cetățenilor cu mijloace financiare mai reduse

• Fondul regional
• Fondul social
• Fondul de coezuine

Regiuni mai puțin dezvoltate: PIB pe

cap de locuitor sub 75 % din media UE 

Regiuni de tranziție: PIB pe cap de

locuitor între 75 % și 90 % din media
UE

Regiuni mai dezvoltate: PIB pe cap de

locuitor peste 90 % din media UE
Euro – o monedă unică pentru cetăţenii europeni

De ce euro?
• Fără risc de fluctuație și costuri de schimb
valutar

• Mai multe opțiuni și prețuri stabile pentru

consumatori

• Cooperare economică mai strânsă între

țările UE

Moneda euro poate fi folosită

în toate ţările care au
adoptat-o.
• Design-ul monedelor: un simbol comun,
alături de unul naţional

• Design-ul bancnotelor: fără simbol Ţările UE care au adoptat moneda euro

naţional Ţările UE în care nu se foloseşte moneda euro
24 de limbi oficiale

Български English latviešu valoda português

Čeština español lietuvių kalba Română
dansk français magyar slovenčina
Deutsch Gaeilge Malti slovenščina
eesti keel hrvatski Nederlands suomi
Ελληνικά Italiano polski svenska
Extinderea: de la şase la 28 de ţări
Carta drepturilor fundamentale a UE

Obligatorie pentru toate activităţile UE

54 de articole grupate sub 6 titluri:

Demnitatea Libertăţile Egalitatea

Solidaritatea Drepturile cetăţenilor Justiţia

Piaţa unică: libertatea de a alege

Patru libertăţi de circulaţie:

• bunuri
• servicii
• persoane
• capital

Piaţa unică a condus la:

• reduceri semnificative ale prețurilor
multor produse și servicii, inclusiv ale
tarifelor pentru transportul aerian și
pentru convorbirile telefonice
• mai multe opțiuni pentru consumatori
• 2,8 milioane de locuri de muncă noi
Libera circulaţie

Ce înseamnă „Schengen”?

• Suprimarea controalelor la
frontierele dintre majoritatea
statelor membre

• Controale mai stricte la

frontierele externe ale UE

• Consolidarea cooperării între

serviciile de poliţie

• Achiziționarea și trecerea
graniței cu orice bunuri de uz
personal dintr-o țară UE în alta
Studii în străinătate

Erasmus+

Anual, peste 400 000 de tineri

studiază sau urmează un program
de dezvoltare personală în alte
țări europene cu sprijinul
programului Erasmus+ pentru
educație, formare, tineret și sport
al UE.
Un spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei

• Cartei drepturilor fundamentale a UE

• Acţiuni comune împotriva

terorismului

• Cooperării dintre poliție și autoritățile

judiciare din diferite țări ale UE

• Coordonarea politicilor privind azilul

şi imigrarea

• Cooperare în materie de drept civil

UE promovează pacea şi prosperitatea

• Reglementări privind comerţul

internaţional

• Politica externă şi de securitate

comună

• Ajutor pentru dezvoltare şi ajutor

umanitar
UE este cel mai mare furnizor de ajutor pentru
dezvoltare din lume

UE furnizează peste jumătate din totalul ajutorului pentru dezvoltare

Ajutor oficial pentru dezvoltare, miliarde de euro (2013)

Protecția drepturilor consumatorilor

În calitate de consumator beneficiați de protecție în

baza legii, în întreaga UE, chiar și atunci când călătoriți
sau faceți cumpărături pe internet

• Etichetare clară

• Standarde de sănătate și siguranță

• Practici neloiale interzise în contracte

• Drepturile pasagerilor, precum despăgubiri în caz de întârzieri

prelungite

• Sprijin pentru soluționarea problemelor

Egalitate de gen

Diferența de remunerare între femei și bărbați:

Femeile din UE câștigă în medie cu 16,4 % pe oră mai puțin

decât bărbații.
Trei actori cheie

Parlamentul European – vocea cetăţenilor

David-Maria Sassoli,
preşedintele Parlamentului European

Consiliul European – vocea statelor membre

Charles Michel,
Președintele Consiliului European

Comisia Europeană – promotoarea

interesului comun

Ursula von der Leyen,

Președintele Comisiei Europene
Instituţiile UE

Consiliul European
(summit)

Consiliul de Miniştri
Parlamentul European (Consiliul) Comisia Europeană

Curtea Curtea Comitetul Economic

de de Comitetul Regiunilor
Justiţie Conturi şi Social

Banca Europeană de Agenţii Banca Centrală

Investiţii Europeană
Cum se elaborează legislaţia UE

Cetăţeni, grupuri de interese, experţi: discuţii, dezbateri

Comisia: înaintarea propunerii oficiale

Parlamentul şi Consiliul de Miniştri: luarea unei decizii comune

Autorităţi naţionale şi locale: implementare

Comisia şi Curtea de Justiţie: monitorizarea implementării

 Banca Centrală Europeană - gestionarea monedei euro

• Garantează stabilitatea preţurilor

• Gestionează rezervele monetare şi stabileşte rata
dobânzilor
• Supraveghează securitatea băncilor
• Este independentă faţă de guvernele naţionale

Christine Lagarde

Preşedintele Băncii
Centrale
 Definiția INTEGRĂRII EUROPENE

Integrarea europeană este un proces de integrare politică,

juridică, economică (și în unele cazuri socială și culturală) ale
unor state care se află parțial sau total în Europa.

Termenul de integrare europeană a apărut în primul rând prin

intermediul Uniunii Europene și al Consiliului European.
Definiția INTEGRĂRII ECONOMICE

Integrarea economică desemnează în general,

constituirea, de către două sau mai multe țări, a unui
spațiu economic comun, care asigură:

- dezvoltarea schimburilor reciproce;

- interdependențe economice și întrepătrunderea
economiilor naționale.
Factorii care au favorizat procesul de integrare economica
sunt:

- apropierea geografică a țărilor respective;

- existența unor interese economice și politice

comune;

- apropierea nivelurilor de dezoltare

economico-socială.
Diferite forme (etape) de integrare economică

Zona de comerț liber, prin care țările participante:

- elimină taxele vamale și restricțiile cantitative în schimburile dintre ele;
- promovează o politică comercială proprie față de celelate țări.

Uniunea vamală, caracterizată prin:

- armonizarea legislațiilor vamale ale țărilor membre;
- adoptarea unui tarif vamal comun în raport cu celelalte țări.

Zona de cooperare economică, caracterizată de diversificarea activitățiilor

care fac obiectul cooperării:
- circulația liberă a bunurilor și serviicilor;
- cooperarea în domeniul transporturilor, al telecomunicațiilor.
Diferite forme (etape) de integrare economică

Piața comună, caracterizată prin:

- uniunea vamală;
- circulația liberă a mărfurilor, persoanelor, capitalurilor.

Uniunea economică și monetară, o piață comună care realizează, de

asemenea:
- armonizarea politicilor economice naționale (la nivel global sau sectorial);
- armonizarea politicilor monetare (uniunea monetară) și utilizarea unei
monede comune.
 Uniunea Europeană este o unitate economică și monetară

Integrarea economică totală presupune unificarea

politicilor economice de ansamblu, sectoriale și
structurale (conducerea aparținând unei autorități
supranaționale).

Integrarea politică și socială, prin care integrarea

economică totală este completată de crearea unor
instituții comune (acestea preiau competențe ale statelor
participante și au atribuții în domeniile social și politic).