GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

DEPARTAMENTUL STUDII SUPERIOARE DE MASTER

CATEDRA ŞTIINŢE POLITICE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

TEMA: ACQUIS COMUNITAR

A elaborat:
Alexandru SEVERIN,
gr. 115, învăţămînt cu frecvenţă

A verificat:
Constantin SOLOMON,
doctor habilitat, profesor universitar

CHIŞINĂU, 2020
 ACQUIS Acquis comunitar înseamnă ansamblu de măsuri convenite între Uniunea
Europeană și fiecare țară candidată la aderare, care are ca scop stabilirea unei consultanțe
speciale pentru ca acestea să adopte, cu costuri minime, corpusul de reguli și legi după
care se administrează Uniunea Europeană.
ACQUIS COMUNITAR totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea
instituţiilor UE, acţiunile şi politicile comunitare, care constă în:
- conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse în Tratatele originare ale
Comunităţilor Europene (CECO, CEE, CEEA) şi în cele ulterioare (Actul Unic European,
Tratatul de la Maastricht şi Tratatul de la Amsterdam);
- legislaţia adoptată de către instituţiile UE pentru punerea în practică a prevederilor
Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii şi recomandări);
- declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene; acţiuni comune,
poziţii comune, convenţii semnate, rezoluţii, declaraţii şi alte acte adoptate în cadrul
Politicii Externe şi de Securitate Comuna (PESC) şi a cooperării din domeniul Justiţiei şi
Afacerilor Interne (JAI);
- acordurile internaţionale la care CE este parte, precum şi cele încheiate între statele
membre ale UE cu referire la activitatea acesteia.

Ce este acquis-ul comunitar?

Acquis-ul evolueaza constant si cuprinde:

o continutul, principiile si obiectivele politice ale Tratatelor pe care se intemeiaza
Uniunea;
o legislatia si deciziile adoptate in temeiul Tratatelor, precum si jurisprudenta Curtii
de Justitie;
o alte acte, cu sau fara caracter obligatoriu, adoptate in cadrul Uniunii, precum
acorduri interinstitutionale, rezolutii, declaratii, recomandari, orientari;
o actiuni comune, pozitii comune, declaratii, concluzii si alte acte in cadrul politicii
externe si de securitate comuna;
o actiuni comune, pozitii comune, conventii semnate, rezolutii, declaratii si alte acte
convenite in cadrul justitiei si afacerilor interne;
o acorduri internationale incheiate de Comunitati, de Comunitati in mod colectiv cu
statele lor membre, precum si cele incheiate intre statele membre cu privire la activitatile
din Uniune.

Pentru a deveni state membre, tarile trebuie sa accepte acquis-ul Uniunii. In toate
domeniile acquis-ului, tarile candidate trebuie sa aduca institutiile proprii, capacitatea de
management si sistemele administrative si judiciare la standardele UE, atât la nivel
national, cât si regional. Aceasta le va permite sa puna in aplicare acquis-ul in mod efectiv
in momentul aderarii si, dupa caz, sa aiba capacitatea de a pune in aplicare acquis-ul in
timp util inainte de aderare. In general, acest fapt necesita o administratie publica stabila si
cu un sistem optim de functionare, care are la baza un serviciu public impartial si eficient,
si un sistem judiciar eficient si independent.

2
 Termenul acquis comunitar desemnează totalitatea drepturilor și a obligațiilor
comune care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene. Incluzând, pe lângă
tratate, și actele adoptate de către instituțiile UE, acquis-ul comunitar este în continuă
evoluție.

Prin acquis comunitar se înțelege:

a) dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea europeană, semnat la 25 martie

1957 la Roma, și ale Tratatului privind uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la
Maastricht, ambele republicate în Jurnalul Oficial al Comunitatilor europene nr. C 340 din
10 noiembrie 1997, precum și ale oricăror alte tratate care le vor modifica și completa pe
acestea până la data la care tratatul pentru aderarea României la Uniunea Europeană va
intra în vigoare;
b) regulamentele, directivele și deciziile emise de instituțiile uniunii europene, ca
acte cu putere obligatorie, precum și celelalte acte adoptate de instituțiile uniunii
Europene, cum ar fi: declarații, rezoluții, strategii comune, acțiuni comune, poziții
comune, concluzii, decizii-cadru, rezoluții și altele de acest fel;
c) convențiile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene,
precum și cele deschise unui număr mai mare de state la care statele membre ale Uniunii
Europene și, după caz, Comisia Europeană sunt părți, desemnate ca atare de către acestea
din urmă ca făcând parte din acquis;
d) jurisprudența Curții de justiție a Comunităților Europene;
e) Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și
Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la 1
februarie 1993 la Bruxelles și ratificat de România prin Legea nr. 20/1993.

Acquis communautaire

„Acquis-ul comunitar” este un concept foarte important în Uniunea Europeană.

Acoperă toate tratatele, legislația UE, acordurile internaționale, standardele, verdictele
instanțelor, dispozițiile privind drepturile fundamentale și principiile orizontale din tratate
precum egalitatea și nediscriminarea. Pe scurt: legislația UE.

Toate statele membre și cetățenii lor trebuie să asculte Acquis-ul și toate țările
candidate trebuie să accepte integral Acquis-ul pentru a deveni membru al Uniunii
Europene. Corpul complet al acquis-ului UE este compus din peste 108.000 de documente.

Nu există un număr oficial de acte juridice valabile ale UE. Imaginea completă
poate fi asamblată numai prin reunirea diferitelor informații din surse diferite.

Acquis-ul complet este dificil de definit. Poate fi descris ca întregul corp al

legislației Uniunii Europene aplicabil în UE. Acesta evoluează constant și cuprinde:
· Conținutul, principiile și obiectivele politice ale tratatelor

· Legislația adoptată în conformitate cu tratatele și jurisprudența Curții de Justiție

3
 · Standarde adoptate și menționate în legislația UE și în acordurile internaționale

· Declarații și rezoluții adoptate de Uniune

· Instrumente în cadrul politicii externe și de securitate comune

· Instrumente în cadrul Justiției și Afacerilor Interne

· Acordurile internaționale încheiate de Comunitate și cele încheiate de statele

membre în sfera activităților Uniunii.

Astfel, include toate tratatele, toate legislațiile UE valabile astăzi, toate verdictele
Curții UE, toate tipurile de decizii care decurg din dispozițiile politicii externe și de
securitate și justiție și afaceri interne ale tratatelor, precum și așa-numita lege simplă.

Acquis Communautaire este tradus în limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Conceptul de acquis comunist include supremația dreptului UE și a tuturor celorlalte

principii dezvoltate de Curtea de Justiție, parțial prin activismul juridic semnificativ al
Curții. De asemenea, statele membre sunt obligate să accepte viitoarele decizii majoritare
și viitoarele verdicte de la Curtea UE.

Primatul dreptului UE asupra dreptului național a fost declarat explicit în articolul I-

6 al Constituției UE respins. Acest articol a fost eliminat în Tratatul de la Lisabona. În
schimb, a fost inserat ca o notă de subsol cu același conținut și cu o referire specifică la
verdictele Curții care stabilesc primatul dreptului UE. Acum poate fi găsit în Declarația
numărul 17 atașată Tratatului de la Lisabona.

Adoptarea și punerea în aplicare a acquis-ului stau la baza negocierilor de aderare

pentru noile state membre UE. Acest principiu este inclus în Tratatul de la Lisabona.
Diferitele zone pentru care sunt necesare modificări pentru a îndeplini condițiile de aderare
sunt denumite „capitole ale acquis-ului”.

Țărilor membre candidate li se cere să își adapteze infrastructurile administrative și

instituționale și să își alinieze legislația națională la legislația comunitară în domeniile
diferitelor capitole. Acestea sunt revizuite în timpul examinării acquis-ului și sunt evaluate
periodic până la închiderea fiecărui capitol.

Conceptul de acquis este crucial pentru înțelegerea UE și a proceselor de extindere

și constituționale pe care le implică.

În prezent, există mai mult de 40.000 de acte juridice în UE. Există, de asemenea,
15.000 de verdicte în instanță și 62.000 de standarde internaționale, care trebuie respectate
și respectate de cetățeni și companii din UE.
4
 Este foarte dificil să se definească numărul exact de acte juridice valabile în
Uniunea Europeană. Nicio instituție nu publică tabele oficiale.

Unele acte sunt obligatorii din punct de vedere juridic, cum ar fi reglementările,
directivele, deciziile și acordurile internaționale. Unele nu sunt, cum ar fi cărțile albe,
cărțile verzi și comunicările. Recomandările uneori pot avea efecte juridice. Rezoluțiile
Consiliului European și ale Parlamentului European pot fi utilizate pentru a înțelege și a
oferi noi interpretări actelor obligatorii din punct de vedere juridic.

Verdictele Curții UE pot schimba legislația europeană și interpretarea tratatelor.

Standardele de la organizațiile europene de standardizare precum CEN, Cenelec și

ETSI pot lega statele membre, companiile și cetățenii în același mod ca și reglementările.
Standardele de la organismele specializate ale Organizației Națiunilor Unite, cum ar fi
Codex Alimentarius pentru produse alimentare, fac parte din legislația UE atunci când UE
încheie aceste acorduri. Ele devin obligatorii supranațional mai degrabă decât la nivel
internațional.

Un standard tehnic menționat într-o directivă sau regulament poate fi obligatoriu din
punct de vedere juridic, în același mod ca și actul juridic mamă. Un standard de la Codex
Alimentarius care permite hormonii în carnea de vită trebuie respectat și de țările care au
votat împotriva acestui standard, cu excepția cazului în care UE alege să plătească o
amendă Organizației Mondiale a Comerțului, așa cum au făcut în acest caz. O chestiune
precum hormonii din carnea de vită demonstrează că chiar și problemele politice sensibile
pot fi decise sub forma unui standard „tehnic”.

O decizie a unui oficial al Comisiei în numele și în numele Comisiei este la fel de

obligatorie pentru statele membre ca articolele din tratate. Nu există o ierarhie a legilor în
UE. Numărul de acte mai mult sau mai puțin obligatorii a fost mai mare de 134.500 în
2015 dacă aceste diferite tipuri de acte sunt numărate împreună.