Academia de Administrare Publică

Departamentul studii superioare de master

Catedra Științe Politice și Relații Internaționale

Referat
Tema: Cooperarea Republicii Moldova în cadrul consiliului
Europei

Evaluator: Nicolae Țău, dr., conf. Univ

Elaborant : Daniela Petcu, g115

Chișinău 2020
 CUPRINS:
1. Introducere
2. Rolul Consiliului Europei în democratizarea continentului European
3. Colaborarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei în anii 1995-2009
4. Probleme şi priorităţi în colaborarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei la etapa
actuală
5. Concluzii
6. Surse bibliografice
 INTRODUCERE

Consiliul Europei depune eforturi pentru a sprijini Republica Moldova în respectarea

standardelor Organizației și statului de drept printr-o serie de mecanisme care monitorizează
evoluția Republicii Moldova în aceste aspecte. Moldova a devenit membru al Consiliului
Europei la 13 iulie 1995. Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Convenția Europeană a
Drepturilor Omului la 24 iulie 1997. Biroul de Informare al Consiliului Europei a fost înființat la
Chișinău la 30 iunie 1997, la solicitarea Guvernului Republicii Moldova. La 20 octombrie 2002,
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a decis numirea unui reprezentant special al
secretarului general la Chișinău, la propunerea acestuia din urmă. În baza corespondenței dintre
secretarul general și Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Moldova din 30 octombrie și 4
noiembrie 2002, a fost elaborat Memorandumul de Înțelegere privind statutul Reprezentantului
Special al Secretarului General al Consiliului Europei.

Acesta are mai multe scopuri. Pentru prevenirea torturii, comitetul European pentru prevenirea
torturii vizitează locurile de detenție (pentru deținuții minori sau migranți, secții de poliție,
spitale de psihiatrie) pentru a evalua modul în care sunt tratați deținuții. Dacă e să vorbim despre
rasism, poate fi menționat Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței (ECRI), care
este un organism independent de monitorizare care oferă statelor membre sfaturi specifice și
practice cu privire la modul de abordare a problemelor legate de rasism și intoleranță în țara lor.
Protecțoa drepturilor sociale are la bază Carta Socială Europeană. un tratat al Consiliului Europei
care garantează drepturile sociale și economice ale omului. Aceasta a fost adoptată în 1961 și
revizuită în 1996. Comitetul European al Drepturilor Sociale decide cu privire la conformitatea
situației din statele membre cu Carta Socială Europeană, La fel, acesta se ocupă de protecția
minorităților, luptă împotriva corupției, a spălării de bani și a traficului de ființe umane.

Planul de acțiuni al Consiliului Europei pentru Republica Moldova 2017-2020 a fost adoptat de
Comitetul de Miniștri în februarie 2017. Planul de acțiune a fost elaborat ca un cadru strategic de
cooperare pentru a sprijini reformele naționale cheie și, în cele din urmă, pentru a aduce cadrele
legislative și de reglementare, instituțiile și practicile țării în conformitate cu standardele
europene. Planul de acțiuni este bine aliniat la strategiile naționale și documentele de politici
precum Strategia Națională de Dezvoltare "Moldova 2020", strategia națională de reformă a
Administrației Publice 2016-2020, Strategia Națională de descentralizare și alte strategii
sectoriale.
 ROLUL CONSILIULUI EUROPEI IN DEMOCRATIZAREA CONTINENTULUI
EUROPEAN

Consiliul Europei (CE) a fost instituit la 5 mai 1949, iar la momentul actual, din CE fac parte 47
de state, incluzând, practic, toate ţările europene, cu excepţia statului Belarus, a cărui activitate a
fost suspendată temporar din cauza nerespectării drepturilor omului în această ţară. Scopul
principal al Consiliului Europei, astfel cum este stabilit în documentele sale statutare, este de a
crea un spațiu democratic și juridic comun pe întreg continentul european, asigurând respectarea
valorilor fundamentale: Drepturile omului, democrația și statul de drept. Aceste valori stau la
baza unei societăți tolerante și civilizate și sunt indispensabile stabilității Europene, creșterii
economice și coeziunii sociale. Orice stat European poate deveni membru al Consiliului Europei
cu o singură condiție, iar mai exact, să accepte principiul statului de drept și să garanteze
drepturile și libertățile fundamentale ale omului pentru toate persoanele aflate sub jurisdicția sa.
Astfel, Consiliul Europei şi-a propus identificarea soluţiilor comune pentru problemele majore
cu care se confruntă societatea, cum ar fi: terorismul, criminalitatea organizată şi corupţia,
crimele cibernetice, clonarea, violenţa împotriva copiilor şi femeilor, traficul de fiinţe umane,
etc. Acest lucru duce la necesitatea de cooperare între state.

Dacă ar fi să vorbim despre scopurile principale ale Consiliului Europei trebuie enumerate:
protecţia drepturilor omului, a democraţiei pluraliste şi a supremaţiei legii; promovarea
conştientizării şi încurajarea dezvoltării identităţii şi diversităţii culturale europene; identificarea
soluţiilor comune pentru provocările cu care se confruntă familia europeană și consolidarea
stabilităţii democratice în Europa prin susţinerea reformelor politice, legislative şi constituţionale

La conducerea Consiliului stau mai multe organe, unel din ele fiind Comitetul Miniştrilor, care
reprezintă instanţa de decizie a Consiliului Europei. Acesta este alcătuit din miniștrii de Externe
ai celor 47 de state membre sau din reprezentanții permanenți de la Strasbourg, unde se află
sediul organizației. Este atât un organism guvernamental, în care abordările naționale ale
problemelor cu care se confruntă societatea europeană pot fi discutate în mod egal, cât și un
forum colectiv, care formulează câteva soluții la aceste provocări. În colaborare cu Adunarea
Parlamentară, care este un gardian al valorilor fundamentale ale Consiliului Europei, este, de
asemenea, învestită cu 266 misiunea de a monitoriza respectarea angajamentelor asumate de
statele membre. Președinția Comitetului de Miniștri se desfășoară prin rotație pe o perioadă de 6
luni. Adunarea Parlamentară este unul dintre cele două organe ale Consiliului Europei. Acesta
reprezintă principalele forțe politice ale parlamentelor statelor membre. AP este forța motrice din
spatele extinderii cooperării europene la toate statele democratice din Europa. Adunarea își
stabilește agenda, abordează probleme de actualitate și de perspectivă care se ocupă, în special,
de problemele societății și de problemele de politică internațională. Cei 318 membri ai AP și cei
318 supleanți ai acestora sunt aleși sau numiți de parlamentele naționale dintre membrii lor.
Fiecare țară are de la 2 la 18 reprezentanți în PA, în funcție de mărimea populației. Delegațiile
naționale la AP sunt alcătuite din reprezentanți ai părților sau grupurilor din parlamentele
naționale.

Secretarul General are scopul de a accentua priorităţile şi stabileşte Programul de lucru

interguvernamental, pentru aprobarea anuală de către Comitetul de Miniştri. Este responsabil
pentru executarea programului cu ajutorul unui Secretariat. Secretarul general este ales pentru o
perioadă de 5 ani; el este responsabil pentru direcția strategică a programului de lucru și a
bugetului Consiliului Europei. Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale al CE este vocea
regiunilor şi municipiilor în cadrul organizaţiei, oferind un loc de dialog, unde reprezentanţii
autonomiilor locale şi regionale dezbat probleme comune, îşi confruntă experienţele şi prezintă
guvernelor puncte de vedere.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional de mare importanță,

adoptat de Consiliul Europei în 1950 și intrat în vigoare în 1953. Convenția definește drepturile
și libertățile pe care statele membre se angajează să le garanteze oricărei persoane aflate sub
jurisdicția lor. Acesta prezintă o listă a drepturilor și libertăților fundamentale: dreptul la viață,
interzicerea torturii, interzicerea sclaviei și a muncii forțate, dreptul la libertate și securitate,
dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieții private și de familie, libertatea de
gândire, de conștiință și de religie, libertatea de Întrunire și de Asociere, dreptul la căsătorie,
Interzicerea discriminării, abolirea pedepsei cu moartea, etc. De asemenea, Convenția stabilește
un sistem internațional de protecție: State și persoane fizice, indiferent de naționalitate, se poate
referi la un caz la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, dacă ei cred
că au fost victime ale unei încălcări de către Statele contractante a drepturilor garantate de
Convenție.

Comisia de la Veneția (care examinează conformitatea legilor adoptate de parlamentele naționale

ale statelor membre cu cerințele formulate în legislația organizației), alte structuri care asigură
buna funcționare a Forumului de la Strasbourg, funcționează și în cadrul Consiliului Europei.

Angajamentele asumate de statele membre ale Consiliului prevăd că fiecare dintre acestea
"trebuie să accepte principiile statului de drept și principiul conform căruia fiecare persoană
aflată sub jurisdicția sa ar trebui să beneficieze de drepturi și libertăți fundamentale ale omului".
Se poate spune că aceasta este responsabilitatea principală a statelor membre în ceea ce privește
principiile care trebuie respectate. Acest lucru este perfect în concordanță cu al doilea
angajament important, care rezultă din angajamentul fiecărui membru de a lucra "onest și
eficient" pentru a atinge obiectivul Consiliului Europei.

Pe lângă această primă categorie de obligații, care sunt prevăzute în statutul expresis verbus,
există alte două categorii de obligații care se referă la statele membre. Unele dintre ele, foarte
numeroase și deosebit de importante, derivă din convențiile Consiliului Europei adoptate de state
în virtutea apartenenței lor la această organizație. A treia categorie constă în așa-numitele
"angajamente individuale" asumate de statele membre nou acceptate în timpul negocierilor de
aderare.
 COLABORAREA REPUBLICII MOLDOVA CU CONSILIUL EUROPEI ÎN 1995-2009

Procesul de admitere a Republicii Moldova în Consiliul Europei a început în 1993, când

legislativul național a primit statutul de invitat special, după care, în același an, a fost depusă o
cerere oficială de aderare. După finalizarea altor proceduri obligatorii, Republica Moldova a
devenit membră a Consiliului Europei la 13 iulie 1995, prima dintre țările CSI. Admiterea
Republicii Moldova în Consiliul Europei a fost condiționată de angajamentul țării noastre de a-și
îndeplini obligațiile și angajamentele specifice.

Dacă vorbim despre angajamente, trebuie menționat că a trebuit să semneze la momentul aderării
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (care a fost semnată la 13 iulie, care a fost ratificată
de Parlament în 1997); și să semneze și să ratifice Protocolul nr. 6 CEDO privind abolirea
pedepsei cu moartea în timp de pace, și, în același timp, trebuie să semneze și să ratifice
Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii, în termen de un an de la aderare, și, desigur, a
fost necesar să se semneze și să ratifice Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților
Naționale, în termen de un an de la aderarea la CEDO. De asemenea, ar trebui remarcat faptul că
trebuia sa se semneze și să ratifice Convenția Europeană a autoguvernării locale în termen de un
an de aderare, precum și să ia în considerare ratificarea Cartei Sociale Europene și Convenția
Europeană privind Limbile Regionale și Minoritare; de asemenea, era necesar să ia în
considerare ratificarea Convenției Europene privind Extrădarea, Asistența judiciară Reciprocă în
Materie Penală și, în cele din urmă, să asigure libertatea de religie, fără discriminare și o
soluționare pașnică a litigiilor între mitropolia Moldovei și mitropolia Basarabiei.

Printre obligațiile, a fost necesar pentru a schimba rolul și funcțiile Procuraturii, transformarea
acestei instituții într-un organism care ar fi în concordanță cu statul de drept și standardele
Consiliului Europei; de a crea condiții pentru funcționarea și de a studia limba de stat; taxele de
penitenciare pot transfera la Ministerul de justiție, prin toamna lui 1995; modificarea articolului
116 din Constituție pentru a asigura independența sistemului judiciar în conformitate cu
standardele Consiliului Europei, în termen de un an după aderare, etc.

De la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei, s-au depus eforturi pentru armonizarea
legislației naționale cu cea europeană, astfel încât țara noastră să corespundă standardelor acestei
organizații. Până în prezent, aproximativ 80 de convenții ale Consiliului Europei au fost legal
ratificat și a intrat în vigoare, inclusiv Convenția cu privire la Drepturile și Libertățile
Fundamentale, Convenția Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, Carta Europeană a
autonomiei Locale, Carta Socială Europeană, Convenția Europeană pentru Prevenirea cazurilor
de Tortură, Pedepse sau tratamente Inumane sau Degradante, Convenția Europeană împotriva
Traficului de Persoane, etc.

Faptul că Republica Moldova, ca stat tânăr, nu a avut resursele necesare, dar și personalul cu
experiență pe teren, a avut un impact negativ asupra implementării depline a obligațiilor asumate
la momentul aderării. Consiliul Europei a oferit în mod constant țării noastre o asistență destul de
extinsă. În acest sens, se pot menționa programele de asistență oferite de instituțiile de la
Strasbourg în promovarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept, atât în cadrul
sistemului legislativ, cât și în funcționarea principalelor instituții ale statului. Colaborarea cu
Consiliul Europei a contribuit la creșterea nivelului culturii democratice în general, precum și la
consolidarea drepturilor societății civile, ale minorităților naționale sau ale presei. Un rol
deosebit în acest proces i-a revenit Oficiului de Informare al Consiliului Europei, deschis în 1998
la Chișinău, care a fost inclus în activitățile de susținere a eforturilor instituțiilor statului în
domeniul diseminării cunoștințelor despre drepturile omului și mecanismele de protecție a
acestora, despre procesele și standardele democratice europene. Sprijinul din partea Consiliului
Europei a continuat şi pe parcursul anilor următori, iar după ce Republica Moldova a intrat într-
un proces mai avansat de colaborare cu Uniunea Europeană au fost elaborate şi programe de
asistenţă comune.

Unul dintre aspectele cooperării dintre Republica Moldova și Consiliul Europei este susținerea
Organizației pentru protecția minorităților naționale și stabilitatea politică, protecția drepturilor
omului și a statului de drept. În aceste domenii, partidul a făcut o serie de recomandări precum
revizuirea legii electorale și protecția mass-media, creșterea eficienței și profesionalismului
instanțelor de judecată, sistemul judiciar, continuarea reformei poliției, îmbunătățirea condițiilor
de detenție, prevenirea torturii, facilitarea accesului la Avocatul Poporului în toate locurile de
detenție etc. eliminarea acestor și a altor neajunsuri ar putea aduce o contribuție semnificativă la
îmbunătățirea sistemului politic al Republicii Moldova.

Din mai până în noiembrie 2003, Republica Moldova a prezidat Comitetul de Miniștri al
Consiliului Europei. Cu toate acestea, până în acel moment, situația politică internă a fost destul
de instabil, relațiile cu țările vecine s-au deteriorat, decizia de a înregistra mitropolia Basarabiei
nu a fost încă pusă în aplicare, așa că au fost voci care pun la îndoială capacitatea de Chișinău
pentru a efectua această funcție. Deși, într-o oarecare măsură, prin crearea unei comisii inter-
agenții care a desfășurat activități pentru a asigura obligațiile care decurg din această funcție,
autoritățile au reușit să pună în aplicare anumite măsuri de natură mai tehnică. Acestea includ
crearea unui fundal de toleranță necesar pentru a facilita situația în ceea ce privește promovarea
țării noastre în această funcție, schimbarea măsurilor de răspuns, participarea la diverse
proceduri de consultare, luarea deciziilor (parțiale sau intermediare) în direcția implementării
recomandărilor. parţiale sau intermediare) în direcţia implementării recomandărilor.

Consiliul Europei a elaborat o procedură de monitorizare a angajamentelor și angajamentelor

asumate de statele membre la aderarea la organizație și implementate de APCE. Raportorii
APCE, atunci când vizitează țara relevantă, unde se documentează cu privire la problema care
trebuie monitorizată, întocmesc un raport, care este discutat ulterior în cadrul reuniunilor acestui
organism. Rezoluțiile și recomandările APCE adoptate în acest context poartă o povară politică
și reflectă voința generală a Institutului, dar nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru
statele membre. Cu toate acestea, în cadrul procedurii de monitorizare a angajamentelor de
aderare, acestea ar trebui considerate orientări pe baza cărora vor fi evaluate reformele interne. În
acest sens, este orientativă rezoluția "Funcționarea instituțiilor democratice în Moldova",
adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 4 octombrie 2005. Hotărârea a
constatat că ritmul reformelor pe această temă este lent, iar aparatul judiciar nu este independent;
există o datorie privind Funcționarea instituțiilor democratice, lupta împotriva corupției și
traficului de persoane.

Din păcate, astăzi trebuie să precizăm că deficiențele semnalate de Adunarea Parlamentară a

Consiliului Europei acum 13 ani nu au fost încă în mare parte eliminate din viața politică a
Republicii Moldova. În același timp, țara noastră are cea mai lungă "istorie" a îndeplinirii
obligațiilor sale de aderare. Cu privire la problema monitorizării, trebuie menționat că, în
octombrie 2005, autoritățile moldovenești au convenit cu oficialii de la Strasbourg să aprobe
toate proiectele de legi pregătite de Parlamentul Republicii Moldova de către CE înainte de
lectura finală a acestora. Însă conducerea UE a avertizat în repetate rânduri factorii de decizie de
la Chișinău că adoptarea unor legi care corespund cerințelor europene este doar primul pas în
democratizarea societății moldovenești. Al doilea pas ar trebui să fie punerea în aplicare
coerentă, completă și imediată a legislației actualizate în practică, ceea ce va reprezenta un pas
crucial în corelarea legislației naționale cu legislația europeană. Astfel, Republica Moldova poate
fi scoasă definitiv de sub controlul Consiliului Europei.

Instanțele Consiliului Europei au avertizat în repetate rânduri conducerea de la Chișinău despre

necesitatea de a aborda una dintre cele mai grave probleme în reforma societății din Republica
Moldova și anu ME: lupta împotriva corupției. Experții europeni acordă în mod constant
asistența necesară structurilor moldovenești implicate în lupta împotriva acestui rău, atât în
elaborarea legislației necesare în acest domeniu, cât și în implementarea măsurilor necesare. Cu
toate acestea, trebuie să fim conștienți că, deși s-au înregistrat unele rezultate pozitive, problema
eliminării totale a corupției, în special în eșaloanele superioare, nu a fost încă rezolvată complet.

PROBLEME ŞI PRIORITĂŢI ÎN COLABORAREA REPUBLICII MOLDOVA CU

CONSILIUL EUROPEI LA ETAPA ACTUALĂ

Până în 2009, au existat încă multe probleme nerezolvate în procesul de democratizare a

societății moldovenești. În ciuda faptului că Consiliul Europei a oferit destul de consistent de
asistență pentru autoritățile de la Chișinău, au existat lacune în diverse domenii, de exemplu,
accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil rămas acută, în 2008 la Centrul pentru
Drepturile Omului din Moldova a înregistrat 401 plângeri și 459 orale de apel; Libertatea de
întrunire, de opinie și de exprimare au rămas nesatisfăcătoare, și organele de poliție, prin
recunoscut acțiunile, nu reglementează prevenirea și lupta împotriva discriminării de un act
legislativ cu privire la excluderea oricărei discriminări. Ca urmare, au existat cazuri de
discriminare etnică și religioasă în rândul copiilor și femeilor etc.

Situația nu s-a îmbunătățit radical nici în anii de guvernare a partidelor pro-europene. Astfel, deși
au fost inițiate mai multe reforme și au fost adoptate mai multe acte normative pentru
îmbunătățirea situației drepturilor omului, implementarea lor în practică a fost mai formală. De
exemplu, pe parcursul anului 2014, au fost elaborate o serie de reglementări strategice menite să
corecteze situația garantării și respectării dreptului de a nu fi supus torturii și maltratării, dar
implementarea lor a rămas nesatisfăcătoare, ceea ce a dus la o serie de cazuri de încălcare a
acestui drept fundamental. Condițiile din penitenciare au rămas deplorabile, iar reabilitarea
victimelor torturii a rămas o problemă care a fost abordată aproape exclusiv de asociațiile
obștești, iar statul nu a oferit niciun sprijin victimelor sau organizațiilor societății civile în acest
sens. Numărul persoanelor private de libertate și, respectiv, numărul deținuților din închisori au
crescut, de asemenea. Deși dreptul la un proces echitabil este garantat de legislația
națională,acesta nu este respectat în practică.

Noua conducere a Republicii Moldova, creată după alegerile parlamentare din 2009, împreună
cu alte reforme de democratizare a societății moldovenești, și-a stabilit sarcina reformării
Procuraturii și a sistemului judiciar în ansamblu, despre care Consiliul Europei a avertizat
constant autoritățile moldovenești. În ceea ce privește procuratura, trebuie remarcat faptul că
necesitatea reformării acesteia a fost mult timp principala căpușă a Guvernului Consiliului
Europei, de când Republica Moldova a aderat la această organizație în 1995. În ciuda faptului că
programele de stat prevedeau acțiuni prioritare de reformare a Procuraturii, acestea aveau un
caracter destul de declarativ.
În iulie 2014, Parlamentul Republicii Moldova a votat definitiv conceptul de reformă a
Procuraturii, iar în februarie 2016, după încheierea Comisiei de la Veneția, legislativul a aprobat
o nouă lege cu privire la Procuratură. Potrivit documentului, a redus atribuțiile procuraturii și
procurorului General, a consolidat competențele Consiliului Suprem al Procurorilor (GSP), a
redus efectele clasei politice, numit de procurorul General, a sporit procurorul anticorupție etc. O
persoană care a avut cel puțin 10 ani de experiență în domeniul dreptului, din care cel puțin 5 ani
a deținut funcția de procuror, au calități manageriale și nu a fost membru al vreunui partid politic
în ultimii trei ani, ar putea candida pentru funcția de Procuror General, care a fost ales pentru un
mandat de 7 ani. Legea mai prevede că Președintele Republicii Moldova poate respinge o dată
un candidat propus de Consiliul Suprem al Procurorilor pentru funcția de procuror General, dacă
se constată că candidatul este incompatibil cu această funcție. Deși legea Cu privire la
Procuratură a intrat în vigoare, mulți experți consideră că sistemul de activitate al Procuraturii
Republicii Moldova este puțin probabil să scape de" eticheta Sovietică " din punct de vedere al
atribuțiilor, funcționării și organizării sale.

Așa cum am menționat anterior, una dintre principalele probleme ale cooperării Republicii
Moldova cu Consiliul Europei a fost (și continuă să fie) reforma justiției. Deși în 1995-2008 au
fost unele încercări de a reforma sistemul judiciar, în scopul de a-l aduce în conformitate cu
normele Consiliului Europei, aceste încercări au fost sporadice, periodic stimulată de rapoarte de
reprezentanții Europeni au prezentat la reuniunile Adunării Parlamentare a Consiliului, precum și
în cazul țării noastre audieri în diverse comitete de organizare. Se poate remarca faptul că
procesul unei abordări cuprinzătoare, radicale și eficiente a reformei sistemului Judiciar
Moldovenesc a fost amânat timp de 23 de ani de când Republica Moldova a aderat la Consiliul
Europei.

De la schimbarea Guvernului în 2009, reforma justiției a fost în mod constant în topul

programelor guvernamentale. Cu toate acestea, strategia de reformă judiciară pentru 2011-2016 a
fost adoptată abia la sfârșitul anului 2011, iar apoi implementarea acesteia a început (din cauza
lipsei resurselor financiare, a altor probleme organizaționale) abia în aprilie 2016, când
Parlamentul a adoptat Legea privind reorganizarea instanțelor.

Noua lege își propune să creeze un sistem judiciar accesibil, eficient, independent, transparent,
profesionist și responsabil, care să respecte standardele europene, să asigure statul de drept și
respectarea drepturilor omului și să promoveze încrederea publicului în Actul de Justiție. Trebuie
remarcat faptul că sub influența "legii" Consiliului Europei, în conformitate cu legislația internă
în curs de modificare sau revocare ca noi reglementări și cele existente, adică legea Republicii
Moldova este supusă schimbării ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale internaționale.
Astfel, se poate argumenta că reforma sistemului judiciar, care a început în Republica Moldova
la 1 ianuarie 2017, are drept scop crearea condițiilor favorabile în domeniul justiției pentru
conectarea justiției naționale la standardele europene. Dar, ca și în domeniul Procuraturii,
experții consideră că reforma sistemului judiciar este destul de lentă. Prin urmare, datorită
perseverenței și susținerii Consiliului Europei în Republica Moldova, majoritatea angajamentelor
asumate de țara noastră la aderarea la organizație în 1995 au fost implementate, deși tardiv și nu
întotdeauna în întregime. Au fost luate măsuri pentru a alinia legislația națională la standardele
europene, deși cu unele probleme, reforma procuraturii și a sistemului judiciar în ansamblu este
în plină desfășurare. Cu toate acestea, reforma sistemului judiciar continuă să fie una dintre cele
mai grave probleme ale Republicii Moldova, fapt confirmat și de apelurile frecvente ale
cetățenilor moldoveni la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deși în 2016, la Curtea de la
Strasbourg au fost înregistrate 859 de plângeri împotriva Moldovei (în 2015 au fost primite 1011
plângeri din partea țării noastre), potrivit raportului privind activitățile CEDO, Moldova rămâne
în prezent lider în numărul de contestații adresate populației țării. În 2016, cetățenii moldoveni s-
au plâns la CEDO de patru ori mai des decât media europeană.

În total, în ultimii 20 de ani au fost emise 339 de hotărâri judecătorești în cauzele moldovenești
(23 dintre acestea în 2016). Potrivit experților, Guvernul Republicii Moldova a cheltuit 16,2
milioane de euro din buget pentru achitarea cauzelor pierdute la CEDO. Cele mai frecvente tipuri
de încălcări în Moldova sunt cazurile de neexecutare a hotărârilor judecătorești, tratarea
necorespunzătoare a cazurilor de violență și deces, tratamentul inuman și tortura în instituțiile
penitenciare, procesele nedrepte, încălcarea proprietății private, încălcarea dreptului la viață
privată etc.

Consiliul Europei depune eforturi pentru a sprijini Republica Moldova în vederea respectării
standardelor Organizației și principiilor statului de drept printr-o serie de mecanisme care
monitorizează dezvoltarea și evoluția statului. De asemenea, Consiliul Europei continuă să
sprijine reforma justiției în Republica Moldova.
 CONCLUZII

În general, cooperarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei are un efect benefic asupra țării
noastre. Această organizație internațională colaborează cu Republica Moldova pentru a rezolva
aceleași probleme care afectează direct procesul de democratizare a societății. Asistența acordată
țării noastre de către Consiliul Europei, după cum se poate concluziona din studiu, este foarte
diversă și acoperă o gamă largă de domenii.

Desigur, în procesul de conectare a țării noastre la standardele democratice universale, există

încă o serie de obstacole semnificative. Astfel, am putea sublinia faptul că recomandările CE nu
sunt întotdeauna și nu sunt pe deplin implementate. Aceasta se referă, în primul rând, necesitatea
continuă de reformă a sistemului judiciar, continuarea reformei din sfera mass-media, precum și
modificările la legislația electorală și.o.în același timp, funcționarii care au avertizat în mod
repetat autoritățile naționale că adoptarea de legi care să îndeplinească cerințele Europene este
doar primul pas în procesul de democratizare a societății Moldovenești. Al doilea pas ar trebui să
fie punerea în aplicare consecventă, completă și fără întârziere a legislației în practică, ceea ce ar
fi într-adevăr un moment decisiv în democratizarea societății. Astfel, Republica Moldova poate
fi scoasă din monitorizarea Consiliului Europei, care durează din momentul aderării țării noastre
la organizație.

În același timp, considerăm necesară înaintarea unor propuneri care, în opinia noastră, ar ajuta
într-o oarecare măsură Republica Moldova să depășească datoria rămasă pe care Republica
Moldova o mai are în cooperare cu Consiliul Europei.
 SURSE BIBLIOGRAFICE

1. Căldare Gh., Lupaşco M. Rolul Consiliului Europei în democratizarea societăţii din

Republica Moldova. În: Administrarea Publică, 2009, nr. 3-4, p.175-188.
2. Cocârţă A. Reforma Procuraturii Republicii Moldova. Obiective, activităţi, rezultate.
Chişinău, APE, 2013. 12 p.
3. Consiliul Europei: 800 milioane de europeni. Biroul de Informare a Consiliului Europei
în Moldova. Chişinău, 2008. 125 p.
4. Consiliul Europei. 800 milioane de europeni. Chişinău, 2003. - P. 27-29.
5. Evoluţia politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008). Chişinău, 2009. - P. 109.
6. Ceban C , Consiliul Europei - arenă de realizare a interesului naţional. Materiale ale
conferinţei internaţionale ştiinţifîco-practice, 21 mai 2008//AAP-15 ani de mxlemizare a
serviciului public din R.Moldova, v.2. Chişinău, 2008. - P. 196.