UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE STUDII EUROPENE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator ştiinţific: Absolvent:

Conf. Dr. Valentin Naumescu Ioan Marius Dumitrașcu

2020

 UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE STUDII EUROPENE
Relații internationale și studii europene
Linia română

INFLUENȚA APARTENENȚEI LA UE
ȘI NATO ASUPRA POLITICII
EXTERNE A ROMÂNIEI

Coordonator ştiinţific: Absolvent:

Conf. Dr. Valentin Naumescu Ioan Marius Dumitrașcu

Cluj-Napoca
2020

 Declaraţie

Prin prezenta declar că Lucrarea de licenţă cu titlul Titlul complet al lucrării este scrisă de mine
şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior din
ţară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusive cele de pe Internet,
sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt

scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;

− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa pre-

cisă;
− rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.

Cluj-Napoca, 22.06.2020 Absolvent Ioan Marius Dumitrașcu





 Cuprins

Introducere 6
1. România în relația cu SUA, respectiv în relația cu NATO. 12
1.1. Scurt istoric al relațiilor Româno-Americane 12
1.2. Valoarea parteneriatului nostru strategic 18
1.3. Începuturile relației României cu NATO, aderarea si influențele reciproce pe
care acestea și le-au adus 24
2. România în relația cu UE 28
2.1. PESC: dezvoltare prin tratate 35
3. Relațiile României în Orientul Mijlociu. Cum sunt afectate acestea de aparte-
nența României la UE și NATO? 39
3.1. Studiu de caz: Poziția României față de Iran in 2020 39
3.2. Relațiile României cu Statul ISRAEL 42
3.3. Poziția României în criza Ierusalimului 45
Concluzii 47
Bibliografie 50
 Abrevieri si prescurtări

- The United Nations Angola Verification Mission - UNAVEM

- The British code name for their activities in IFOR was Operation Resolute and SFOR was
Operation Lodestar (to June 1998) and Operation Palatine (from Jun 1998). The Canadian
mission was named Operation Palladium (1996 to 2004).
- NATO - (The) North Atlantic Treaty Organisation
- UE - Uniunea Europeană
- MAE - Milisterul afacerilor interne
- SUA - Stele Unite ale Americii
- AAMDS - Aegis Ashore Missile Defense System
- CIA - Central Intelligence Agency
- FBI - Federal Bureau of Investigation
- ONU - Organizația Națiunilor Unite
- OSCE - Organization for Security and Co-operation in Europe (Organizației pentru Securitate
și Cooperare în Europa)
- WMD - Weapon of mass destruction
- OMC - Organizația Mondială a Comerțului
- NACC - Consiliului de Cooperare în Atlanticul de Nord
- EPAA - European Phased Adaptive Approach
- PESC - Politica Externă și de Securitate Comună
- SEAE - Serviciul European de Acțiune Externă
- RSUE - Reprezentanții speciali ai UE
- TUE - Tratatul privind Uniunea Europeană



 Introducere

Paginile ce urmează reprezintă lucrarea de licentă a subsemnatului Dumitrașcu Ioan Mar-

ius, respectiv o analiză și o punere în revistă a acesteia asupra influenței Uniunii Europene și a
NATO asupra politicii externe a României.
În linii mari, mă voi axa pe diferențele apartanenței României la NATO, respectiv la Uni-
unea Europeană.
Voi analiza diferențele de percepere a României la celor doua grupuri, respectiv influența
pe care au adus-o acestea asupra politicii externe romanești, dar și plus-valoarea pe care aparte-
nența României a adus-o celor doua grupuri menționate mai sus.
Pentru a putea păstra o cronologie temporală și pentru a putea face o mai bună concor-
danță intre cele două aderări, voi analiza, în primul rand, perioada si circumstanțele în care țara
noastră a aderat la NATO, urmând analiza perioadei si a circumstanțelor pe care România le-a
întâmpinat in momentul aderării la UE.
„Agenda politicii externe a României este dominată de participarea activă, ca stat mem-
bru al UE, la elaborarea şi punerea în aplicare de soluţii coerente la problemele actuale ale Eu-
ropei, precum revigorarea creşterii economice, combaterea şomajului, depăşirea tendinţelor de
fragmentare internă, crearea unei „uniuni energetice”, definitivarea arhitecturii guvernanţei eco-
nomice europene, relaţiile cu o vecinătate marcată de instabilitate.
Cheia de boltă a politicii externe a României este parteneriatul strategic cu SUA, care include
conlucrarea în domeniile securităţii şi apărării şi cooperarea partenerială la Marea Neagră.1
De asemenea, calitatea de stat membru al NATO este un element fundamental pe care se
sprijină strategia de securitate naţională.”1
Prin urmare, avem de-a face cu un stat român care pune accentul pe menținerea și dez-
voltarea relatiile bilaterale cu NATO, respectiv SUA și cu România, națiune care pune accentul
pe relatiile cu Uniunea Europeană. În acest sens, concluzia acestei lucrări de licență este faptul
ca România face o paralelă cat se poate de obiectivă privind apartenența la cele doua structuri
suprastatale, anume aderarea acesteia la NATO și UE, care reprezintă cuantumul deciziilor și re-
latiilor bune pe care România le are în exteriorul granițelor.

1 MAE, www.mae.ro, România, privire de ansambru, politica externă, aspecte actuale, https://nato.mae.ro/romania/
141, accesat în 05.05.2020.
6



Privită din prisma contextului geopolitic şi geostrategic actual, cât şi din perspectiva ele-
mentelor de distincţie din punct de vedere al identităţii statale şi culturale, relațiile bilaterale
România – NATO, respectiv România – UE stau sub semnul interesului comun canalizat. Aceste
interese comune se manifestă prin valori comune şi, implicit, prin interese colective ale partener-
ilor angrenaţi în cele două structuri organizaţionale. De remarcat faptul că în acest context este
prezentată dimensiunea bilaterală a implicării României în organismele menţionate, respectiv cea
politico-militară, reprezentată de NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord), care are
valenţe preponderent militare şi cea a construcţiei suprastatale în permanenţă extindere şi dez-
voltare – Uniunea Europeană, ambele generând în egală măsură pentru ţara noastră atât obligaţii
de natură politico-militară privind securitatea, cât şi de natură economică, socială, instituţională,
culturală. 

Aflându-ne într-o epocă cu frecvente schimbări şi transformări la nivel interinstiţutional
şi statal, precum ultimele evenimente ale anului curent: conflictele începutului de an și pandemia
cu care ne confruntăm în aceste momente. Acestea se delimitează tot mai pregnant prin necesi-
tatea înțelegerii elementului de „identitate comună europeană”, în contextul interdependenţei
României cu statele membre din cadrul NATO şi UE. Scopul acestora este reprezentat de re-
alizarea obiectivelor propuse, cele de complementaritate şi funcţionalitate bilateral avantajoase.
Datorită drepturilor egale pe care România le are, atât în NATO, cât și în UE, acțiunile
sale pe toate planurile în care are legături cu cele două organisme sunt focalizate, în primul rand,
pe solidaritate, crestere economică sau promovarea democrației, în condițiile actualului context
global.
Caracteristicile competitive ale fenomenului globalizării, bazate pe performanțele eco-
nomice ale statelor, piața internă, o monedă comuna, coeziune socială, stabilitate internă sunt sub
influența si spectrul politicului și a puterii militare ale statelor care sunt integrate în aceste organ-
isme, UE si NATO.
Făcând o analiză asupra implicării și participării României la proiectele comune de
apărare şi securitate colectivă promovate de cei doi actori mondiali, fară a neglija dimensiunea
internațională, putem observa foarte clar importanța securității (apărării) și a complementarității
dintre Uniunea Europeană si NATO. Tratatele pe care le-a încheiat NATO cu țarile din Balcanii

7
de Est si ultimele valuri de aderare la UE se concretizează intr-o singură noțiune, anume securi-
tatea regională.
În ceea ce priveşte România, aceste elemente delimitează foarte clar opţiunile pe care ţara
noastră trebuie să le urmeze în cadrul acestor două entităţi, respectiv soluționarea de orice natură
a aspectelor întâlnite pe durata parteneriatelor zonale sau regionale, standardizarea unor structuri
proprii, conform diagramelor regionale și promovarea unei comunicări eficace cu statele mem-
bre.
Membrii sunt pregătiți să răspundă într-o manieră promptă şi profesionistă angaja-
mentelor stabilite cu aceste structuri. Foarte important de remarcat este faptul că elementele pe
care le-am menționat mai sus, respectiv elementele funcţionalității celor două structuri, trebuie să
fie exprimate în contextul celor cinci principii fundamentale ale relaţiilor euroatlantice, şi
anume: o relație de cooperare și în permanentă dezvoltare între UE şi NATO, în vederea prob-
lemelor luării deciziilor; identificarea celor mai potrivite reacții în caz de criză, însoțite de coop-
erare, consultare si transparență totală, cu obligativitatea unei gestionări eficace si rapide a pro-
ceselor si fenomenelor de actualitate; respectarea naturii diferite dintre NATO şi UE în plan or-
ganizaţional; angajamentul fiecărei organizaţii de a trata cu celelalte organizații/state similare de
pe poziţii de egalitate; nediscriminarea, un principiu obligatoriu. Evoluţia către aceste standarde
este condiţionată de activarea în mod cât mai eficient a principalelor dimensiuni de acţiune şi
contact, respectiv: dimensiunea politică, economică şi cea militară; astfel, din punct de vedere
politic, acţiunea României ca furnizor de securitate colectivă este rezultatul raportului dintre
sursele de insecuritate locale sau regionale şi interesele statelor sau regiunilor zonal şi general
europene.
Cea mai benefică garanţie de securitate este reprezentată de convergenţa, complementari-
tatea, cooperarea şi colaborarea tuturor factorilor de decizie pentru controlul relaţiilor bilaterale.
Această garanție reprezintă calea prin care integrarea şi dezvoltărea zonal-regională poate avea
loc. Trecând pe planul economic, abordarea problemelor de acest tip conduce la evidenţierea
unor aspecte geoeconomice europene şi nu numai. Acestea au un impact major asupra economiei
româneşti, ajutând țara noastră să se poată „racorda” la zonele de dezvoltare ale lumii.
România are obligativitatea de a evidenția trei aspecte principale, respectiv necesitatea de
pune în evidenţă trei elemente principale, şi anume: poziţionarea în avangarda statelor care di-
namizează fenomenele şi procesele economice zonale; formarea legăturilor economice între

8
zonele europene şi regiunile acestora; integrarea și accederea la modelul de integrare în configu-
raţiile economice europene viitoare.
„Referitor la dimensiunea militară, România trebuie să stabilească şi să operaţionalizeze
cu fermitate locul, rolul, ponderea, intensitatea, misiunile şi managementul structurilor sale mil-
itare sau de tip militar, în diferite acţiuni pe timp de pace, criză sau război.” 2
Putem evidenția aportul României constant și conștient la securitatea colectivă, alături de
caracteristicile definitorii ale unui adevarat membru NATO. „Iată de ce este imperios necesar ca
România să acţioneze în sensul realizării apărării comune europene (UE) şi a apărării colective
euroatlantice (NATO) de o manieră complementară cu procesul de adaptare şi transformare per-
manentă al celor două organisme internaţionale la realităţile şi provocările noului mileniu. Luând
în considerare binomul NATO – UE, în contextul obiectivelor comune celor doi parteneri pe sce-
na politică şi militară actuală, România trebuie să-şi promoveze programele parteneriale ţinând
cont de dualitatea relaţiilor cu ambii actori mondiali; astfel, se conturează linia comună de urmat
între promovarea şi dezvoltarea IESA (Identitatea Europeană pentru Securitate şi Apărare), în
interiorul NATO, şi Politica Europeană de Securitate şi Apărare – PESA, luând în considerare
diferenţa de capacităţi militare dintre SUA şi statele UE, evidenţiata mai ales în timpul crizei din
Kosovo.”3
Obiectivele ţării noastre în această direcţie trebuie să se înscrie în aria de măsuri privi-
toare la combaterea corupţiei, transparenţa mediului de afaceri, susţinerea acordată statelor care
combat corupţia, aplicarea prevederilor Convenţiei ONU de specialitate, consolidarea relaţiilor
dintre România şi statele membre NATO (Marea Britanie, Italia, Franta, Germania etc.), ca şi cu
cele membre UE (Belgia, Franţa, Italia, Germania, Luxemburg, Olanda etc.). În acelaşi context,
România trebuie să fie conştientă de interesele sale naţionale, care sunt sprijinite de prezenţa
militară americană pe teritoriul său, sporind astfel securitatea statului şi contribuind la acceler-
area transformării NATO într-un instrument de promovare a securităţii în zona Orientului Mi-
jlociu şi, eventual, în bazinul Mării Negre. Aceasta nu împiedică însă consolidarea şi funda-
mentarea pe mai departe a apartenenţei la UE, care se constituie într-un „fenomen”, am putea
spune, mult mai profund; în această direcţie, România are datoria de a promova valorile comune,
legăturile istorice, culturale, economice şi de civilizaţie, în contextul principiului politic potrivit

2 Duduială, Popescu, Annals of the „Constantin Brâncuşi”, University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 1/2009.
3 Balaban, C., “Gheorghe, “Strategia Securităţii Naţionale este elaborată definitiv?”, Editura Academiei de Înalte
Studii Militare, Bucureşti, 2007.
9
căruia relaţiile bune cu o ţară nu le exclud pe cele privilegiate cu alte ţări. Nu sunt excluse, de
asemenea, nici măsurile speciale pe care ţara noastră trebuie să le aplice în domeniile con-
curenţei, justiţiei şi afacerilor interne, angajamente asumate conform tratativelor desfăşurate cu
ocazia negocierii capitolelor de pre-aderare la UE. Având în vedere elaborarea de către Uniunea
Europeană a unei Strategii Comune de Securitate, care identifică drept ameninţări terorismul,
proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale, statele „eşuate” şi criminalitatea
organizată, modernitatea şi actualitatea măsurilor întreprinse de ţara noastră trebuie să constea în
acţiunea sub spectrul global al Uniunii, militarea pentru formarea unei „ordini multilaterale efi-
ciente”, promovarea activităţilor preventive, accelerarea şi punerea în evidenţă a factorului de
ordin activ prin dezvoltarea unor forţe rapide şi flexibile, precum şi punerea la dispoziţie de o
manieră comună a resurselor sale strategice. Concomitent cu toate aceste direcţii de acţiune este
foarte importantă probarea prin angajamente concrete şi acţiuni practice a satisfacerii intereselor
comunitare şi de alianţă în cazul unor eventuale tensiuni interatlantice pe diverse teme. În ceea
ce priveşte apartenenţa teritorial-culturală la Regiunea Balcanică de la aderarea României în
NATO/UE, rolul ţării noastre de „tampon” între iniţiativa de remodelare regională a sistemului
de relaţii dintre state (promovată atât de SUA, cât şi de NATO şi UE) şi realităţile geopolitice ale
spaţiului amintit s-a consolidat permanent şi rezidă în continuare în asistenţa tehnică acordată
statelor din Peninsula Balcanică aspirante la calitatea de membru NATO, schimburile de expe-
rienţă, cooperarea pentru reforma armatelor, democratizare şi adaptarea doctrinelor, ţara noastră
servind ca o verigă de legătură între membrii tradiţionali ai Alianţei Nord-Atlantice şi aspiranţi.
Nu în ultimul rând, în contextul cooperării balcanice şi a relaţiilor de bună vecinătate cu
statele acestui spaţiu, România probează maturitatea instituţional-statală şi confirmă din nou
şansa modernizării sale parteneriale prin promovarea modelului românesc de respectare a drep-
turilor omului, inclusiv a drepturilor minorităţilor.

Aceasta se concretizează în participarea categoriilor de persoane mai sus menţionate la
viaţa culturală, economică şi politică, în acordarea de şanse egale, în toate domeniile de activi-
tate, tuturor cetăţenilor săi, ca şi prin evitarea de a stimula conflictele interetnice şi luarea unor
poziţii oficiale privind asigurarea drepturilor românilor balcanici; ne referim aici la acţiunile vio-
lente ale administraţiei de la Belgrad contra importanţei comunităţii vlahe din Valea Timocului,
în anul 2008. Mai mult decât atât, putem afirma faptul că România, prin apartenenţa sa bidi-
mensională la cele două foruri mondiale, NATO, respectiv UE, a primit responsabilitatea de a se
integra şi de a participa în mod complementar la activitatea acestor instituţii şi, luând în consid-
10
erare cele arătate în prezentul material, opinăm că, până în prezent, s-a achitat cu succes şi în
mod profesionist de sarcinile primite. Conduita şi maniera coerentă de tratare a indicatorilor de
standard şi relaţionali, ne îndreptăţesc să enunţăm faptul că, în prezent, ţara noastră reprezintă un
partener viabil, stabil şi competent pe harta politică şi strategică a noului mileniu.
Prin acestă cercetare am apelat la diferite publicații din urma cărora am tras concluziile
urmatoare, analizând relațiile politico-diplomatice dintre România și NATO, respectiv România
și UE.

În decursul cercetării săvârsite în ultimele luni, website-urile oficiale ale Ministerului
Afacerilor Externe, ale Guvernului Romaniei și Guvernului Statelor Unite au fost bază a bibli-
ografiei alese, respecitv izvorul principal al notiunilor interpretate, analizate și comentate în lu-
crarea mea. De pe website-urile acostora am preluat o serie de informatii necesare în scopul
redactarii lucrării mele de licență. Totodată, acele informații au reprezentat principala sursă a
ideilor pe care eu le-am interpretat în cadrul cercetarii mele, lucrare stiintifică ce studiază si sin-
tetizează activitatea diplomației române în raportul ei cu partenerul strategic american și cel eu-
ropean.
De asemenea, in odiseea cercetarii săvârsite, nu doar website-uri instituționale au
reprezentat izvorul cunoasterii, dar și publicatii de referinta ale acestui domeniu, precum
„Analele Universitatii Constantin Brâncuși” concepute de Popescu Duduială sau „Strategia Se-
curităţii Naţionale este elaborată definitiv?”, scrisă de Gheorghe Balaban.
Prezenta lucrare științifică, din punctul meu de vedere, poate să raspundă la urmatoarea
intrebare de cercetare: În evoluția politicii externe a României putem constasta o abordare diferi-
ta, respectiv o strategie noua dupa momentul aderarii statului Român la NATO, respectiv la Uni-
unea Europeană? Asadar, amplul răspuns al acestei întrebari va fi regăsit, argumentat si dezvoltat
în paginile acestei lucrări de licență. Mentionez faptul că pe lângă această întrebare principala,
putem atribui cercetării efectuate și o serie de întrebari secundare. O primă astfel de intrebare
poate fi următoarea: în ce măsură atribuțiile, responsabilitățile și atcivitățile României în cadrul
Alianței Nord Atlantice au reușit să conceapă un nou stil de practicare a unor proceduri diplo-
matice sau, in sens larg, politica externa a țării noastre și-a aplecat atenția asupra altor categorii
de state si si-a gasit noi parteneri? Romania a avut un alt stil, a avut alti parteneri, si-a intrerupt
relatiile pe care le avea inaninte?

11
 Deasemenea, putem pune și urmatoarea întrebare: Uniunea Europeană, ca structură
suprastatală și cadru operațional specific, în ce masură a influențat, la nivel procedural, politica
externa a romaniei? (politici, obiective, strategii, valori comune).

1. România în relația cu SUA, respectiv în relația cu NATO.

1.1. Scurt istoric al relațiilor Româno-Americane

Istoria relațiilor diplomatice bilaterale româno-americane începe oficial cu 140 de ani în

urmă. La 14 iunie 1880, preşedintele SUA, Rutherford B. Hayes, a semnat scrisoarea prin care îl
informa pe domnitorul Carol I asupra numirii lui Eugene Schuyler în calitate de agent diplomat-
ic/consul general al SUA în România, acest moment marcând practic stabilirea relațiilor diplo-
matice bilaterale. Colonelul Sergiu Voinescu este primul diplomat român primit de președintele
SUA, Rutherford Hayes, la 18 noiembrie 1880. Iar apoi, printr-o scrisoare din 20 noiembrie
1880, SUA confirmă recunoașterea independenței României.4
Relațiile diplomatice dintre România şi Statele Unite ale Americii au început înca din
1880, mai exact 14 iunie 1880. Aceste relatii au fost inițial la nivel de agenţie diplomatică, pen-
tru ca două luni mai târziu acestea să fie ridicate la nivel de legaţie. În timpul celui de-al doilea
Razboi Mondial, la 12 decembrie 1941, relaţiile diplomatice dintre Romania si SUA au fost în-
trerupte şi au fost reluate la 7 februarie 1946, tot la nivel de legaţie. Relaţiile diplomatice dintre
cele două ţări au fost ridicate la nivel de ambasadă cu aproximativ 20 de ani mai tarziu, la 1 iunie
1964.
România a obţinut din partea SUA, la 8 noiembrie 1993, "Clauza naţiunii celei mai fa-
vorizate", aceasta semnificand un cadru de facilitare şi promovare a relaţiilor economice bilat-
erale dintre cele doua state. Clauza reprezintă rezultatul interesului politic al SUA de consolidare
a relaţiilor cu România. Permanentizarea Clauzei a fost adoptată în august 1996, de către Con-
gresul SUA, ca urmare a progreselor înregistrate în procesul de reformă economică şi creare a
condiţiilor de dezvoltare a economiei de piaţă ale României.

4 MAE, Statele Unite ale Americii, https://www.mae.ro/bilateral-relations/2086#null, accesat în 01.11.2019.

12
 La 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui S.U.A., Bill Clinton, a
fost lansat Parteneriatul Strategic bilateral. Acest Parteneriatul Strategic a reprezentat, încă de la
lansarea sa, un reper esenţial al politicii externe a României, precum şi un instrument eficient de
sprijinire a eforturilor interne în domeniul reformei politice, economice, militare, administrative.
Totodată, acest Pact reprezenta cadrul extins de colaborare, vizând consolidarea relaţiilor bilat-
erale, susţinerea procesului de reformă şi a demersurilor de integrare euro-atlantică a ţării noas-
tre. Provocarea principala pe care România o avea era promovarea si asumare a rolului de factor
de stabilitate şi securitate în Europa de sud-est. Cu această ocazie au fost stabilite domeniile de
interes ale Parteneriatului.
După 11 septembrie 20015, ziua în care Statele Unite ale Americii au fost zguduite de un
atac terorist soldat cu moartea a 2993 de persoane, România a acordat un sprijin semnificativ
coaliţiei internaţionale conduse de SUA împotriva terorismului, concretizat în susţinerea operaţi-
unilor din Afganistan şi Irak, precum şi în intensificarea colaborării bilaterale în acţiuni specifice
de combatere a terorismului. Rezultatele pozitive în planul reformei economice şi contribuţia
României la războiul împotriva terorismului au constituit elemente majore în conturarea sprijinu-
lui SUA pentru integrarea României în NATO.

La 13 septembrie 2011, la Washington, un capitol important în relația bilaterală a fost de-
schis, acest moment fiind reprezentat de adoptarea „Declaraţiei Comune privind Parteneriatul
Strategic pentru Secolul XXI"6/7/8 între România şi Statele Unite ale Americii. Declaraţia este
primul document politic bilateral care consacră Parteneriatul Strategic dintre cele două state și
confirmă Parteneriatul excelent, pe termen lung şi în continuă dezvoltare, dintre cele două state
şi stabileşte, de asemenea, pilonii relaţiei România – SUA: dialog politic, securitate, economie,
contacte interumane, ştiinţă şi tehnologie, cercetare, educaţie, cultură.

5 CBS NEWS, War Casualties Pass 9/11 Death Toll, https://www.cbsnews.com/news/war-casualties-pass-9-11-

death-toll/ - accesat în 25.11.2019.
6 MAE, Declarația Comună privind implementarea Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI între România și
Statele Unite ale Americii, https://www.mae.ro/node/38549, accesat în 23.11.2019.
7 Guvernul Romaniei, Declarație Comună privind implementarea Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI între
România și Statele Unite ale Americii, http://gov.ro/ro/media/comunicate/declaratie-comuna-privind-implementarea-
parteneriatului-strategic-pentru-secolul-xxi-intre-romania-i-statele-unite-ale-americii, accesat în 23.11.2019.
8 US Department of State, U.S. Relations With Romania, https://www.state.gov/u-s-relations-with-romania/, accesat
în 05.05.2020.
13
 La 12 mai 2016 a avut loc ceremonia dedicată certificării capacității operaționale a sis-
temului de apărare antirachetă Aegis Ashore (AAMDS) de la Baza Militară Deveselu.9În Comu-
nicatul Final al Summit-ului NATO de la Varşovia (iulie 2016) se anunţă preluarea controlului şi
trecerea sub comanda NATO a facilităţii de la Deveselu. Totodată, în urma integrării în sistemul
de apărare antirachetă a NATO a facilităţii Aegis Ashore din România, a fost declarată capaci-
tatea operaţională iniţială a sistemului antirachetă al Alianţei Nord-Atlantice.10
„Cea de-a VI-a ediție anuală a Dialogului de Parteneriat Strategic11 dintre Guvernul
României și Guvernul Statelor Unite ale Americii s-a desfășurat la București, la 19 iunie 2018.
Acest parteneriat se fundamentează pe un angajament comun pentru valorile și interesele care
stau la baza Occidentului.”
În parteneriat cu Guvernul Statelor Unite, Guvernul României alocă fondurile necesare
pentru funcționarea în România a Comisiei Româno-Americane Fulbright, asigurând astfel dez-
voltarea schimburilor profesionale și contribuind la crearea unei comunități transatlantice, for-
mată din reprezentanţi ai mediului academic, universitar şi ştiinţific, în strânsă legătură cu insti-
tuţii guvernamentale şi cu societatea civilă din cele două state. Pentru activitatea derulată în
România, în 2016, Comisia Fulbright a fost decorată de Președintele României cu Ordinul „Mer-
itul Cultural” în grad de Ofițer.
Între cele două state există un dialog constant pentru stabilirea obiectivelor principale de
colaborare din domeniile educației, științei, cercetării-inovării, tehnologiei și culturii și sunt în
derulare proiecte de cooperare în arii de interes comun.
În anul 2010 cele două ţări au celebrat împlinirea a 130 de ani de relaţii diplomatice bi-
laterale. Parlamentul României şi Congresul SUA au marcat acest moment aniversar prin
adoptarea, la 2 septembrie 2010 şi, respectiv, la 22 decembrie 2010, a unor rezoluţii prin care au
reafirmat angajamentul reciproc de a contribui la consolidarea permanentă a relaţiei strategice.
În prezent, caracterul privilegiat al relaţiilor dintre România şi SUA este conferit de un
Parteneriat Strategic robust, un cadru extins de colaborare, care vizează dezvoltarea relaţiilor
dintre România şi Statele Unite ale Americii, cu rădăcini în valorile democratice împărtăşite, in-

9 Ambasada României in SUA, Relații bilaterale-scurt istoric, https://washington.mae.ro/node/221, accesat în

20.02.2020.
10 idem, https://www.mae.ro/n, accesat în 05.11.2019.
11 MAE, Parteneriat strategic România-SUA, https://www.mae.ro/node/4944, accesat în 03.10.2019.
14
teresele comune ancorate în apartenenţa la comunitatea trans-atlantică şi voinţa de a gestiona
riscurile şi ameninţările, în interesul securităţii ambelor state şi a spaţiului euro-atlantic.
Astfel, se poate afirma cu tărie că, alături de apartenenţa europeană şi euro-atlantică,
România dispune ca dimensiune esenţială a politicii sale externe, de Parteneriatul Strategic cu
Statele Unite, obiectivul principal urmărit fiind amplificarea cooperării bilaterale pe toate com-
ponentele acestui parteneriat. Dinamica ascendentă a dialogului bilateral, inclusiv la nivel înalt
din ultimii doi ani a generat noi avansuri şi oportunităţi în planul consolidării cooperării
româno-americane, fiind ilustrată de momente politice semnificative precum vizitele în România
ale vicepreşedintelui SUA, secretarului apărării, secretarului adjunct al comerţului, asistentului
secretarului de stat pentru afaceri europene şi eurasiatice, asistentului secretarului de stat al SUA
pentru politică de apărare şi spaţială, directorilor CIA şi FBI, precum şi ale unor delegaţii impor-
tante ale reprezentanţilor Congresului, inclusiv a co-preşedinţilor Grupului de Prieteni pentru
România, în martie 2015.
Actualul context regional fluid, marcat de creşterea riscurilor şi ameninţărilor, precum şi
evoluţiile preocupante în mediul de securitate internaţională confirmă, o dată în plus, valoarea
deosebită a celui mai cuprinzător parteneriat global al României. Cooperarea intensificată cu
partenerii americani în cadrul măsurilor de reasigurare ale aliaţilor de pe flancul estic, imple-
mentarea, în grafic, a Acordului între România şi SUA privind amplasarea sistemului de apărare
împotriva rachetelor balistice în România şi a operaționalizării până la finele anului curent a Fa-
cilităţii Antirachetă de la baza militară Deveselu, antrenamentele comune din baza Mihail
Kogălniceanu sau participarea la operaţiunea Resolute Support din Afganistan, conferă noi
valenţe şi perspective excelentei interacţiuni bilaterale. În tandem cu amplificarea cooperării
politico-militare şi de securitate, dezvoltarea colaborării cu partenerii americani pe dimensiunea
economică, precum şi pe palierul de educație, știință, cultură și inovare şi al contactelor inter-
umane reprezintă o prioritate pe agenda bilaterală având în vedere potenţialul deosebit şi dorinţa
de a înregistra progrese, care să poată fi resimţite în mod palpabil la nivelul fiecărui cetăţean.
În urma zile naționale a României, zi ce a marcat treizeci de ani de libertate și
democrație, marcați de progrese mari în depășirea moștenirii comuniste, președintele Statelor
Unite ale Americii, Donald Trump, a declarat într-un comunicat al Casei Albe importanța și în-
tărirea continuă a parteneriatului dintre România și Statele Unite. Cele două state au relații care
se dezvoltă constant și care devin din ce în ce mai importante în domeniul securității, cibernetic,
cel nuclear, cel al energiei, parteneriate din urma cărora beneficiaza ambele state. Pentru a putea

15
face față provocărilor constante de securitate comună, Statele Unite vor continua să lucreze ală-
turi de România și totodată să condolideze toate parteneriatele pe care acestea le detin.
România a dovedit faptul că este un partener strategic valoros al Alianței Nord-Atlantice,
punând la dispoziție numeroase trupe în misiunile NATO din Afganistan, în cele ale Coaliției
Anti-ISIS, în misiunile din Bosnia și Kosovo, precum și prin îndeplinirea angajamentului de a
acorda 2% din PIB. Țara noastră își modernizează constant capacitățile militare prin modern-
izarea constantă a sistemului de apărare Patriot, prin prezența rotativă a peste o mie de militari
americani pe teritoriul țării și, de asemenea, prin sistemul de apărare al NATO.
Pe plan economic, Statele Unite vor ajuta România în vederea utilizării mai bune a
vastelor resurse de gaze naturale, astfel aceste eforturi vor genera o creștere a oportunităților de
investiții ale companiilor americane. Totodată, securitatea energeică din întreaga regiune se va
îmbunătății, iar românii vor beneficia de o creștere constantă a prosperității. România și Statelor
Unite sunt susținătoare fervente ale Inițiativei celor Trei Mări, aceasă inițiativă fiind foarte im-
portantă pentru cresterea accesului la piața de energie si securitate.
În august 2019, președinții Klaus Iohannis și Donald Trump au adoptat, la Casa Albă, o
declarație comună privind întărirea relațiilor România-SUA. Potrivit documentului
oficial, România și Statele Unite recunosc că „securitatea energetică este securitate națională”.
Mai mult decât atât, cele două țări vor încerca să evite riscurile de securitate „care însoțesc in-
vestițiile chineze în rețelele de telecomunicații 5G”. Totodată, nu este uitată lupta împotriva
corupției, iar „resursele de gaze naturale din România au potențialul de a crește prosperitatea
statelor noastre, precum și de a întări securitatea energetică a Europei.
„Ca Președinți ai României și Statelor Unite ale Americii, acționăm împreună, ca prieteni
și aliați, pentru a avansa Parteneriatul nostru Strategic robust și durabil. Prin parteneriatul nostru,
care se aprofundează, vom crea noi oportunități pentru creșterea securității, dezvoltării și pros-
perității, și pentru a răspunde mai bine provocărilor și responsabilităților globale pe care le îm-
părtășim.
Rememorăm Revoluția din Decembrie de acum 30 de ani, când românii curajoși au înlă-
turat o dictatură brutală și au îndreptat țara pe calea democrației, a statului de drept și a
economiei de piață. Anul acesta am marcat, de asemenea, cu mândrie, și aniversarea a 15 ani de
la aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).”, a declarat Președ-
intele Klaus Iohannis în urma declarației comune pe care a avut-o la Casa Albă, împreună cu
președintele Statelor Unite, Donald Trump.

16
 România și Statele Unite evidențiază cu mândrie creșterea substanțială a schimburilor
economice și comerciale dintre cele două țări, precum și interesul nostru comun pentru crearea
unui climat investițional care să ofere transparență, predictibilitate și stabilitate. Prin urmare, ne
angajăm să ne consolidăm, pe mai departe, relația comercială și să încurajăm creșterea investiți-
ilor în ambele țări.
România și Statele Unite recunosc că securitatea energetică este securitate națională.
Subliniem opoziția noastră față de Nord Stream 2 și alte proiecte care îi fac pe aliații și partenerii
noștri dependenți energetic față de Rusia. Resursele de gaze naturale din România au potențialul
de a crește prosperitatea statelor noastre, precum și de a întări securitatea energetică a Europei.
România și Statele Unite vor analiza modalități de îmbunătățire a climatului investițional în
domeniul energiei în beneficiul ambelor țări. Mai mult, încurajăm puternic colaborarea strânsă a
industriilor noastre pentru a sprijini obiectivele României în domeniul energiei nucleare civile.
Excelentul nostru parteneriat în domeniul aplicării legii și al luptei împotriva corupției se
bazează, în mod ferm, pe un angajament reciproc față de statul de drept și o justiție independen-
tă, care sunt puternic susținute de poporul român.
Mai mult, subliniem că buna guvernare constituie baza securității și prosperității noastre
comune. România și Statele Unite evidențiază cu mândrie creșterea substanțială a schimburilor
comerciale dintre cele două țări, precum și interesul nostru comun pentru crearea unui climat in-
vestițional care să ofere transparență, predictibilitate și stabilitate. Prin urmare, ne angajăm să ne
consolidăm, pe mai departe, relația comercială și să încurajăm creșterea investițiilor în ambele
țări. Statele Unite își reiterează sprijinul pentru eforturile României de a deveni eligibilă pentru
intrarea în Programul Visa Waiver în conformitate cu cerințele legislației SUA.”

17
 1.2. Valoarea parteneriatului nostru strategic

Înainte de a vorbi despre perspective, aș vrea să evidențiez realizările care constituie

acum baza solidă a parteneriatului nostru.
După încheierea Războiului Rece și căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, Statele
Unite au fost un susținător puternic al reformelor și reunificării continentului nostru ca o Europă
întreagă, liberă și în pace. Lansarea Parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite în
1997 a oferit un cadru structurat pentru canalizarea sprijinului american și extinderea cooperării
noastre în mai multe domenii.12
Cooperarea noastră în materie de securitate și apărare s-a extins foarte mult, pe baza in-
teresului nostru comun pentru consolidarea securității și stabilității regionale și internaționale.
Solidaritatea 

României cu Statele Unite în timpul tragicelor atacuri teroriste din 11 septembrie, ceea ce
a dus la o colaborare de lungă durată, cot la cot, în Afganistan, precum și sprijinul SUA pentru
aderarea la Alianța Nord-Atlantică, au contribuit la consolidarea parteneriatului nostru în o
manieră semnificativă și cu adevărat strategică.
Acordul dintre România și Statele Unite privind desfășurarea sistemului de apărare a ra-
chetelor balistice din Statele Unite în România și Declarația privind un parteneriat strategic între
România și Statele Unite pentru secolul XXI, ambele realizate în 2011, au deschis un nou capitol
în relația României cu SUA: un capitol bazat pe recunoașterea faptului că România a devenit un
partener de încredere și solid și Aliat al Statelor Unite în regiunea noastră și în cadrul NATO.13
Cooperarea noastră extinsă cu Statele Unite nu se dezvoltă doar în contextul bilateral, ci
și la nivelul Organizațiilor și forumurilor internaționale și regionale, fie că este vorba de ONU,
OSCE, NATO, Agenția Internațională pentru Energie Atomică sau procesul Summit-ului pentru
Securitate Nucleară sau în contextul luptei împotriva terorismului internațional, a radicalismului
și a riscurilor de proliferare a WMD se bazează pe valorile, principiile și angajamentele noastre

12 Toboșaru, Nicolae, Diplomati americani în Romania, 1989-2016. Analize și reflecții politice și strategice, Editura
Presa Universitară Clujeana, 2017.
13 Oprea, G., Onisor, C., Timofte, R., “România – integrare şi securitate”, Editura Balcanii şi Europa, Bucureşti,
2005.
18
comune, precum și interesul comun de a promova securitatea, stabilitatea, democrația și dez-
voltarea durabilă.
Eforturile comune în cadrul acestor organizații, prin mijloacele și instrumentele lor speci-
fice, în sprijinirea partenerilor noștri din regiune sunt instrumentale pentru a susține eforturile
acestor țări pentru democratizare și modernizare și opțiunile lor europene sau euro-atlantice.
„Într-o lume profund globalizată și puternic interconectată, performanța politicii externe
se reflectă în mod direct asupra întregii societăți.”14
România este recunoscută ca un partener credibil şi predictibil. Direcțiile majore stabilite în tre-
cut sunt continuate, dar cu o perspectivă mai activă și mai creativă în raporturile cu partenerii
strategici și cu celelalte state, precum și în interiorul organismelor din care România face parte.
În plan global, angajamentele României sunt promovarea libertății, consolidarea
democrației și respectarea normelor de drept internațional. Acestea sunt fundamentele din care
decurg securitatea și prosperitatea, iar acțiunile și deciziile noastre trebuie să le aibă mereu ca
reper.
Cadrul major de acțiune în plan extern este dat de Parteneriatul Strategic cu Statele Unite
ale Americii, de apartenența la NATO și la Uniunea Europeană. În interiorul organismelor din
care face parte, România este un partener loial și consecvent. Ne-am propus consolidarea rolului
nostru în cadrul NATO și al Uniunii Europene, nu dintr-o perspectivă individuală și ca simplu
beneficiar, ci prin asumarea responsabilității, într-un context geopolitic complicat şi prin con-
tribuţia la întărirea construcției europene și euroatlantice.
Într-un context de securitate complex, dimensiunea de securitate a Parteneriatului Strate-
gic cu SUA a fost substanţial dezvoltată. România îşi propune consolidarea acestui Parteneriat şi
asigurarea unei prezenţe consistente a Statelor Unite ale Americii în ţara noastră. Aceasta va fi
realizată inclusiv prin intermediul bazelor de la Deveselu, Mihail Kogălniceanu şi prin partici-
parea la exerciţii comune, fără a se limita la acestea.
Dincolo de componenta politico-militară, este esențială dezvoltarea cooperării bilaterale
pe alte dimensiuni, în primul rând cea economică și investițională. Deja se constată o creștere a
interesului american pentru investiții, iar România face toate demersurile pentru ca această tend-
ință să se confirme și să producă rezultate benefice pentru ambele părți.

14 MAE, Într-o lume profund globalizată și puternic interconectată, performanța politicii externe se reflectă în mod
direct asupra întregii societăți, https://www.presidency.ro/ro/angajamente/politica-externa, accesat în 07.11.2019.
19
 În cadrul „Alocuțiunii Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în
cadrul conferinței anuale Transatlantice, organizată la 21 martie 2019”15, acesta a subliniat pro-
fund importanța unei cooperări transatlantice puternice, spunând ca aceasta „a fost dintotdeauna
și va rămâne o condiție esențială a prosperității pentru economiile noastre și pentru cetățenii
noștri.”
Prin edivențierea temelor principale ale discursului său, Președintele României a accen-
tuat importanta parteneriatului transatlantic si a reletiei cu NATO, spunând ca „parteneriatul
transatlantic rămâne relația strategică esențială pe arena globală. Împreună, țările noastre reprez-
intă de departe grupul de țări cu cea mai mare influență din lume.”16
România este pe deplin dedicată unei relații transatlantice puternice, cooperării strânse
între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, precum și între Uniunea Europeană și
NATO. Ca Partener Strategic al Statelor Unite, România consideră că mandatul său la conduc-
erea Consiliului UE reprezenta la data respectivă oportunitate de a promova o agendă pozitivă de
cooperare între Uniunea Europeană și Statele Unite.
România consideră că multilateralismul și respectarea normelor de drept internațional
reprezintă pietre de temelie importante pentru securitatea și prosperitatea noastră colectivă.
Avem acum nevoie de acestea mai mult decât oricând, mai ales pentru că suntem nevoiți să ges-
tionăm o lume in schimbare. Acolo unde sunt necesare ajustări, trebuie să căutăm, pe cât posibil,
să operăm în cadrul instituțional deja existent.
Sistemul comercial multilateral reglementat, guvernat de Organizația Mondială a Com-
erțului (OMC), stă la baza prosperității în Europa, în SUA și peste tot în lume. Cu toate acestea,
este, într-adevăr, nevoie de schimbare.
Din punctul său de vedere, UE va trebui să își adapteze politica comercială pentru a apăra intere-
sele noastre strategice și pentru a reflecta noile realități din economia globală, inclusiv pe fondul
situațiilor care implică practici anticoncurențiale.
România sprijină modernizarea OMC. Este nevoie de mai multă transparență și de sta-
bilirea unor mecanisme care să abordeze, în faze incipiente, tensiunile comerciale dintre
parteneri. Această muncă nu este deloc ușoară, dar rămâne esențială și poate da rezultate mult

15 Site-ul președentiei române, www.presidency.ro, Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis,
susținută în cadrul conferinței anuale Transatlantice organizate de AmCham EU., https://www.presidency.ro/ro/me-
dia/politica-externa/alocutiunea-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-in-cadrul-conferintei-an-
uale-transatlantice-organizate-de-amcham-eu, accesat în 21.10.2019.
16 Chiciudean, I., “Imaginea de ţară şi securitatea naţională”, Editura Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2007.
20
mai bune în contextul unui efort conjugat cu Statele Unite și cu alți parteneri cu viziuni asemănă-
toare.
Dialogul transatlantic strategic referitor la comerț, inclusiv în contextul unui viitor parteneriat
pentru comerț și investiții, trebuie să continue într-o manieră constructivă și pozitivă.
Nu putem nega faptul că au loc schimbări profunde la nivel global. Peste tot in lume, noi
actori își fac apariția, modalitățile de a face comerț se schimbă, se conturează noi dinamici de-
mografice. Ne confruntăm cu provocări serioase precum schimbările climatice, fenomenul mi-
grației, terorismul și populismul. În plus, noi tehnologii ne afectează viața de zi cu zi, iar geopo-
litica pare să joace un rol mult mai important acum decât în trecutul recent, de la Războiul Rece
încoace.
În confruntarea cu aceste dificultăți, nu trebuie să uităm însă ceea ce ne leagă, dar și fap-
tul că unele provocări cu care ne confruntam ar putea fi transformate în oportunități.
Un astfel de exemplu este domeniul securității și apărării. Acest domeniu devine tot mai impor-
tant într-o lume marcată de instabilitate crescută și de provocări de securitate, care pot afecta
negativ economiile noastre.
Dificultăți economice reale sunt resimțite de prea mulți cetățeni, de pe ambele maluri ale
Atlanticului. Trebuie să acționăm împreună și să arătăm că există un viitor pentru toți și că ni-
meni nu va fi lăsat în urmă.
Schimbările accentuate aduse de economia globală afectează anumite categorii vulnera-
bile ale societăților noastre și în special lucrătorii din clasa mijlocie. Trebuie să fim conștienți de
dificultățile lor și să fim pregătiți să luăm decizii îndrăznețe pentru a asigura viitorul nostru co-
mun. Ar trebui avute în vedere politici și măsuri mai apropiate de cetățenii noștri și de nevoile
lor. Aș vrea să punctez importanța crucială a investiției în tinerii noștri, pentru a-i ajuta să de-
prindă abilitățile necesare pentru adaptarea la această lume aflată în continuă schimbare.
Ne vom confrunta în continuare cu provocări și dificultăți, dar eu cred cu tărie că împre-
ună vom putea depăși orice obstacol, cu puțină înțelepciune și moderație colectivă.
Strânsa noastră alianță politică, economică și strategică este rezultatul intereselor noastre comune
din istoria noastră recentă, dar ceea ce ne leagă cu adevărat este împărtășirea acelorași valori.
În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și Secretarul de Stat SUA Condoleezza
Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.

21
Între anii 1967-1969, România a depus eforturi uriase pentru dezvoltarea relațiilor cu Statele
unite ale Americii, concomitent cu manifestarea unei rezistențe uriașe fata de eforturile sovieti-
cilor privind integrarea si colaborarea romaniei privind tratatul de la varsovia.
Prin incurajarea, sprijinirea si apropierea de politica externa relativ independenta a ro-
maniei, SUA dorea formarea unei brese in sistemul socialist, dar si realizarea unor reforme pe
plan intern in Romania.
Reputația mediocră pe care România o are în relatiile internaționale din interiorul Uniunii
Europene afectează credibilitatea acesteia în anumite cazuri, deoarece statutul de țară postcomu-
nistă, coruptă si săracă încă se resimte chiar și în zilele noastre. Etichetele, mai mult sau mai
puțin justificate, pe care România le-a purtat de-a lungul anilor pot fi observate și astăzi.
Dependența față de asistența și monitorizarea occidentului, migrația excesivă, carențele educa-
tionale, precum și corupția prezentă în țară, însoțită de slaba calitate a resursei umane din proce-
sul decizional intern si din administrația publică, constituie o mare parte dintre etichetele de care
România trebuie să scape pentru a putea excela în rândul statelor europene. Toate acestea conduc
spre o vulnerabilizare constantă a politicii externe a țării noastre în cadrul Uniunii Europene.
Poziția României a fost nesigura și fragilă încă din momentul aderării, iar administrația centrală
mediocra, spun eu, nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor statelor occidentale.
Toți factorii menționati anterior afectează într-o proporție relativ mare poziția României
în interiorul Uniunii, dar nu afectează atât de mult relația acesteia cu SUA. Strategia, proiectele
militare strategice și de securitate ale României în relația cu Ststele Unite sunt stabilite pe con-
siderente geopolitice si geostrategice bine stabilite și delimitate, capitol la care România exce-
lează.
În ciuda faptului că au trecut aproximativ 13 ani de la aderarea României la Uniunea Eu-
ropeană și 17 ani de când țara noastra este membră NATO, standardele inferioritate si euroscep-
ticismul conturează un mare complex de inferioritate, complex de care România nici după acești
ani nu a reusit să se debaraseze definitiv. Fragilitatea politicii externe este direct proporțională cu
statutul României pe scena internațională.
Politica externă a României în Uniunea Europeană este dominată de pozitia extrem de
delicată din punct de vedere geostrategic, deoarece una dintre preocupările primordiale ale ad-
ministrației centrale romane este de a nu face greșeli in raport cu pozitia Uniunii Europene
privind granița acesteia și totodată cu vecinii din exteriorul granitei comune. Pentru Organizația
Nord Atlantică (NATO), poziția țării noastre este extrem de importană, atât din punct de vedere

22
geopolitic, cât și geostrategic, deoarece unele dintre interesele primordiale ale NATO sunt asigu-
rarea securității în regiune și atacurilor de orice tip, venite din partea Rusiei.
Timiditatea sau, mai bine spus, discreția politica a României la Bruxelles este direct pro-
portională cu poziția politicii externe a României la Bruxelles, dar în cadrul Organizației Nord
Atlantice, țara noastră deține o pozitie foarte valoroasă si importantă. Acestă pozitie a fost con-
solidată de-a lungul timpului prin tratatele bilaterale pe care România și SUA le-au constituit
încă de la aderare, dar și de poziția importantă pe care noi, ca tară grănicieră a Uniunii Europene
o avem, dar și de statutul de vecin al Rusiei. Securitatea regională este extrem de importantă, atât
pentru Uniunea Europeană, cât si pentru NATO, deoarece posibilitatea formării unui conflict în
Balcanii de Est sau in Orientul Mijlociu este extrem de mare, iar instabilitatea securității din
regiune conferă o poziție extrem de importantă țării noastre.
Pe lângă atuurile excelente pe care Romănia le deține din punct de vedere geopolitic si
geostrategic, incapacitatea de a consolida și de a coagula proiecte semnificative la nivel regional,
deficitul de inițiativă strategică, ezitarile politice cu privire la oportunitatea unor pozitionări și
dorința puterii excesive a Bucureștiului și de a nu se expune unor viitoare controverse politice,
limitează considerabil valoarea și potențialul pe care România îl are în momentul de față. Luând
în considerare trecutul istoric al României și al Republicii Moldova, putem exemplifica foarte
succint si foarte concret deficitul de inițiativă strategică al țării noastre în cadrul Uniunii Eu-
ropene.
În cadrul Uniunii Europene, lipsa unor relații politice bilaterale strategice, cu marile put-
eri europene (Germania, Franța, Italiza, Spania, Austrica), produc limitări si dificultăți pe care
România le întâmpină în cadrul uniunii.

23
1.3. Începuturile relației României cu NATO, aderarea si influențele
reciproce pe care acestea și le-au adus

România a celebrat duminică, 29 martie, 16 ani de la aderarea sa la Organizația Atlantic-

ului de Nord, alianța politico-militară care a aniversat cu o săptămână mai târziu 71 ani de la în-
ființare și de la debutul construcției unității transatlantice.
Aniversată, potrivit legislației naționale, în prima duminică a lunii aprilie din fiecare an,
apartenența României la umbrela de securitate euro-atlantică a devenit realitate la 29 martie 2004
prin depunerea instrumentelor de ratificare la depozitarul Tratatului Nord-Atlantic – Guvernul
Statelor Unite -, iar la 2 aprilie 2004 a avut loc ceremonia de arborare a drapelului României la
sediul NATO, alături de cele ale altor șase state din regiunea Europei de Est.
Din păcate, în 2020, această aniversare a coincis cu cea mai gravă criză de la sfârșitul
celui de-al Doilea Război Mondial – pandemia cu noul coronavirus -, iar beneficiile apartenenței
României la Alianța Nord-Atlantică s-au resimțit, încă o dată, la nevoie. La solicitarea României,
două aeronave NATO, au asigurat transportul a 200.000 de combinezoane de protecție, de la Seul
la București, pentru a sprijini eforturile țării noastre de combatere a răspândirii acestui virus.
În acest an, aniversarea celor 16 ani de apartenență a României coincid cu o nouă extin-
dere a Alianței Nord-Atlantice. Pe 27 martie 2020, Macedonia de Nord a devenit oficial cel de-al
30-lea stat membru al NATO, punând capăt unui proces de aderare care ar fi trebuit să înceapă în
urma summitului aliat de la București din 2008, dar care a fost amânat până în 2018 când guver-
nele de la Skopje și Atena au ajuns în sfârșit la o înțelegere pentru schimbarea denumirii țării în
Macedonia de Nord.
„Cei șaisprezece ani de NATO mai coincid și cu datele publicate recent în raportul pentru
anul 2019 al Alianței Nord-Atlantice. La 70 de ani de la înființarea Alianței Nord-Atlantice,
aniversați anul trecut, NATO a efectuat cel mai amplu sondaj cu privire la activitatea sa, iar
România se situează între primele trei state membre ale căror cetățeni au cea mai mare încredere
că apartenența la NATO le protejează țara de un atac din partea unei țări străine. De asemenea,
România este pe locul al treilea între cele 29 de națiuni euro-atlantice în ce privește sprijinul
cetățenilor pentru ca țara noastră să rămână stat membru al Alianța Nord-Atlantică. “17

17 Calea Europeană, NATO, https://www.caleaeuropeana.ro/a-fost-publicat-cel-mai-amplu-sondaj-din-istoria-nato-

romanii-in-top-3-cei-mai-euro-atlantici-cetateni-78-spun-ca-apartenenta-la-nato-protejeaza-romania-de-un-atac-in-
amic/, accesat în 14.05.2020
24
 „În data de 29 martie 2004, în urma rezultatului deciziei luate la Summit-ul de la Praga
din 2002, România devenea membră a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, NATO, cea
mai mare alianță militară din istorie. Însă aderarea României la NATO nu a fost un proces lin, ci
a presupus și unele sacrificii făcute de români. Totuși, la 16 ani de la momentul aderării, este clar
că intrarea României în alianță reprezintă un avantaj enorm, pentru că românii beneficiază acum
de cele mai puternice garanții de securitate.”18 . Această ecoluție majora a statului roman a
reprezentat o influenta decisivă asupra politicii externe si interne a țării. România a fost invitată
să adere la NATO în anul 2002. Pe lângă România, invitația a fost trimisă altor șase state din Eu-
ropa Cetrală și de Est: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. Toate aceste
țări au fost membre ale Tratatului de la Varșovia, controlat de fosta URSS și care, timp de
decenii, a fost principalul adversar al NATO.
Calitatea de membru al NATO reprezintă garanția securității și stabilității externe, care
este vitală pentru asigurarea dezvoltării prospere a țării. În ciuda faptului ca pe plan intern
România poate fi de foarte multe ori deficitară în diferite capitole importante, aceasta joacă un
rol activ în promovarea valorilor și obiectivelor Alianței, participând atât la operațiunile și misi-
unile Alianței, cât și la implicarea în inițiative și evoluții conceptuale.
Încă din primele luni ale apartenenței la NATO, România a trebuit să își demonstreze re-
sponsabilitatea si capabilitatea prin care urma să își consolideze relatiile cu NATO. Țara noastră
a fost partener al forțelor aliate în timpul războiului din Golf, în special în timpul serviciului său
de președinte al Consiliului de Securitate al ONU. România a activat în operațiuni de menținere
a păcii în UNAVEM19 în Angola, IFOR / SFOR20 în Bosnia, în Albania, în Afganistan și a trimis
860 de militari în Irak după invazia condusă de Statele Unite.
România a aplicat sancțiunile Națiunilor Unite împotriva Iugoslaviei. În ciuda diviziu-
nilor din interiorul Parlamentului și dintre oameni, România a sprijinit NATO în campania
Kosovo și a acordat aprobarea NATO pentru revărsarea spațiului aerian românesc. A fost prima

18 RFI România, Pagina de istorie: Cum a devenit România membră a NATO, https://www.rfi.ro/politica-102234-
pagina-de-istorie-devenit-romania-membra-nato, accesat în 05.05.2020.
19 The United Nations Angola Verification Mission - UNAVEM.
20 The British code name for their activities in IFOR was Operation Resolute and SFOR was Operation Lodestar (to
June 1998) and Operation Palatine (from Jun 1998). The Canadian mission was named Operation Palladium (1996
to 2004).
25
țară care s-a înscris în programul NATO Parteneriat pentru Pace, ulterior aderându-se la NATO
în 2004.
De asemenea, România este membră a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa
(OSCE) și a Consiliului de Cooperare în Atlanticul de Nord (NACC).
România găzduiește un element esențial între UE și NATO respectiv efortul venit din
partea NATO privind sistemul de apărare a rachetelor din Europa. Sistemul complet operațional
a fost integrat ca parte a apărării împotriva rachetelor balistice a NATO la Summit-ul NATO de
la Varșovia din iulie 2016. Cele două țări au semnat un acord de apărare împotriva rachetelor bal-
istice în 2011. În octombrie 2014, Marina SUA a înființat oficial Facilitatea de sprijin naval-De-
veselu, prima nouă bază a Marinei din 1987, unde a fost construit site-ul de apărare a rachetelor
Aegis Ashore.
Baza adăpostește peste o sută de marinari și antreprenori marini americani, pe bază de
rotație persistentă.
În 2005, Statele Unite și România au semnat Acordul de cooperare în domeniul
apărării21, acesta fiind cadrul angajamentelor noastre militare. Acordul a instituit mai multe (în
prezent, șapte, având în vedere mai multe) instalații de utilizare comună. Baza aeriană Mihail
Kogălniceanu, lângă Constanța, este de o importanță majoră privind transportul pentru forțele
americane și găzduiește în prezent câteva sute de soldați ai armatei americane, pe bază de rotație
persistentă, în cadrul operațiunii Atlantic Resolve. Celelalte facilități de utilizare comună sunt
zona de instruire Babadag și capul de cale ferată, baza aeriană Campia Turzii, gama de instruire
Cincu, gama de instruire Campu Media, baza militară Targu Mureș și zona de pregătire Smardan.
La cea de-a cinsprezecea aiversare a României de la aderarea la NATO, aceasta s-a
dovedit a fi un partener loial față de Alianță, în ciuda faptului că propria-i armată era încă slabă
si nu are pe atât de consolidată precum se aștepta. Majoritatea echipamentului folosit era din pe-
rioada sovietică, iar armata română nu avea capacitatea de apărare. Fabricile de armament au fost
lăsate să se degradeze și statul s-a comportat față de ele ca și cum nu ar fi de interes strategic. În
ciuda faptului că nici în prezent România nu ar rezista împotriva unui atac din partea Rusiei,
NATO reprezintă cea mai puternică poliță de asigurare în regiune și totodată cel mai puternic
partener pe care țara noastră l-a avut vreodată în istoria ei. România este dedicată din punct de
vedere informațional si militar operațiunilor militare ale aliaților. Serviciile secrete române au

21 U.S. Department of State, U.S Relations with Romania - bilateral relations fact sheet, august 2009, https://www.s-
tate.gov/u-s-relations-with-romania/, accesat în 02.05.2020.
26
fost întinerite și reformate cu sprijin din partea NATO. Persoanele care activau în interiorul Ser-
viciului Român de Informații și al Serviciului Român de Externe în perioada Războiului Rece nu
mai sunt prezente astăzi, iar informațiile culese sunt extrem de importante pentru aliați. Fostul
sef al Serviciului Român de Informații, Gregor Maior, în prezent ambasador la Washington,
spune că România este clasată pe locul doi privind furnizarea de informații în NATO.
Începând din 2004, an în care România a aderat la NATO, noul partener al Alianței Nord-
Atlantice a participat la misiuni de menținere a păcii cu circa 60.000 de militari. Prin contribuția
sa România se situează pe primele locuri între statele membre care au luat parte și au contribuit
la operatiunile din teren ale Alianței.

27
 2. România în relația cu UE

„Uniunea Europeană îsi propune prin obiectivele si valorile sale să promoveze pacea,
valorile europene si bunăstarea cetățenilor săi, să să ofere libertate, securitate și justiție fără fron-
tiere interne, să asigure o dezvoltare durabilă bazată pe o creștere economică echilibrată și pe
stabilitatea prețurilor, să mențină o economie de piață deosebit de competitivă care să favorizeze
ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social și să protejeze mediul, să combată ex-
cluziunea socială și discriminarea, să încurajeze progresul tehnic și științific, să consolideze co-
eziunea economică, socială și teritorială și solidaritatea între statele membre, să respecte diversi-
tatea culturală și lingvistică a popoarelor sale, să creeze o uniune economică și monetară a cărei
monedă să fie euro.”22
Valorile UE sunt comune tuturor statelor membre, într-o societate și într-o uniune în care
statele dau întâietate toleranței, promovează justiția, solidaritatea și combaterea discriminării.
Aceste valori sunt parte integrantă din modul european de viață. Demnitatea umană este inviola-
bilă. Obligativitatea statelor membre este de a o respectata și protejata. Aceasta constituie baza
propriu-zisă a drepturilor fundamentale. „Libertatea de mișcare le dă cetățenilor dreptul de a se
deplasa și stabili în mod liber pe teritoriul Uniunii. Libertățile individuale, cum ar fi respectul
față de viața privată, libertatea de gândire, libertatea religioasă, libertatea de întrunire, dreptul la
informație și libertatea de exprimare, sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a UE.” 23

Democrația reprezentativă este unul dintre pilonii principali ai funcționării Uniunii Europene.
Exercitarea drepturilor politice este regăsită în statutul de cetățean european, iar fiecare cetățean
adult din Uniunea Europeană este îndreptățin prin statutul de cetățean european să candideze și
să voteze la alegerile Parlamentului European, fie în țara de origine, fie în cea de reședință.
„Egalitatea presupune drepturi egale în fața legii pentru toți cetățenii. Principiul egalității
între femei și bărbați stă la baza tuturor politicilor europene și reprezintă piatra de temelie a inte-
grării europene. Se aplică în toate domeniile. Principiul plății egale pentru muncă egală a fost
integrat în tratatul din 1957. Deși mai există încă inegalități, UE a făcut progrese semnificative.
Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Tot ce face UE se bazează pe tratate,

22 Site-ul oficial al Uniunii Europene, UE pe scurt, https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_ro, acce-

sat în 15.05.2020.
23 idem, accesat în 15.05.2020.
28
asupra cărora au convenit toate statele membre, în mod voluntar și democratic. Dreptul și justiția
sunt protejate de un organism judiciar independent. Țările membre au conferit competență judi-
ciară definitivă Curții Europene de Justiție, ale cărei hotărâri trebuie respectate de toată lumea.
Drepturile omului sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a UE. Acestea includ dreptul
de a nu fi discriminat pe motive de sex, origine etnică sau rasială, religie sau convingeri, handi-
cap, vârstă sau orientare sexuală, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul de a
obține acces la justiție. Aceste obiective și valori reprezintă temelia pe care s-a construit UE și
sunt consfințite prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale a UE."24
Una dintre întrebările pe care antropologii europeni și le pun frecvent și pe care o co-
mentează, se referă la dimensiunile exacte și la scopul Uniunii: cum este UE și pentru ce este
destinată? Antropologii ar putea contribui cu informații comparative și valoroase asupra modului
în care dezbaterile sunt desfășurate în diferite state membre ale UE. Dacă proiectul UE nu duce
către un stat federal, care este traiectoria sa politică? Aici, perspectivele antropologice recente cu
privire la formarea și guvernarea statului pot aduce o contribuție majoră la înțelegerea noastră
despre ceea ce este în joc. Alte aspecte cheie includ schimbări demografice în Europa, îm-
bătrânirea populației UE și implicațiile sale pentru furnizarea de servicii sociale, imigrație, ocu-
parea forței de muncă și mobilitate. Practicile integrării ridică, de asemenea, întrebări fascinante
cu privire la comunicarea interculturală si diplomatică. La fel de importante sunt dezbaterile de-
spre regionalism, minorități, educație, cetățenie și viitorul statului național, toate reflectând tot
mai mult o dimensiune europeană.
Rolul Europei în lume este reprezentat prin responsabilitățile sale față de Est, lumea is-
lamică și Africa, vecinii săi și relația sa cu NATO și SUA.
Mulți lideri politici ai UE ar dori să redreseze aspectul Europei și să obțină viziunile unei
superputeri UE pentru a rivaliza cu SUA. Politicile unilateraliste ale regimului Bush au sporit
distanța dintre SUA și UE, alimentând un nou val de anti-americanism. Cu toate acestea, în ciuda
acestei îngrijorări crescânde de a conține puterea americană, o politică externă și de securitate
comună a întarit aspectul securității în interiorul Uniunii Europene. Problema este că interesele
naționale divergente ale Europei o împiedică să acționeze colectiv și decisiv pe scena mondială,
așa cum au demonstrat crizele din Bosnia și Irak. Spre deosebire de istoriografia oficială a UE,
NATO, nu UE, a garantat pacea în Europa începând cu 1948.

24 idem, accesat în 15.05.2020.

29
 Descrierea lui Jacques Delorsí a Europei drept „obiectul politicii non-identice” nu a fost
de interes pentru elitele politice. Acesta reflectă tensiunea care apare atunci când realitatea unui
proces politic care conduce la o mai mare integrare întâlnește imposibilitatea de a oferi orice
reprezentare a unei finalizări a proiectului european.
Direcţiile principale pe care România le urmeaza in Uniunea Europeană sunt consoli-
darea profilului său în uniune, intensificarea dialogului în interiorul instituțiilor europene etc.
România contribuie la intereseul Uniunii Europene la raspunsul coerent si eficient pe care Eu-
ropa trebuie sa le susțină în problemele si provocările cu care se confruntă. La 1 Ianuarie 2019,
România preia, timp de șase luni, președinția Consiliului Uniunii Europene, pentru prima dată.
Totodată, se împlinesc douăzeci de ani de la lansarea monedei euro. În prezent, aceasta este uti-
lizată de peste 340 de milioane de cetățeni ai UE, în 19 de țări ale Uniunii și este a doua monedă
din lume ca importanță. România a deținut în 2019 președinția rotativă a Consiliului Uniunii
Europene între 1 ianuarie și 30 iunie. Domeniile pe care România s-a axat au fost coeziunea și
valorile comune, precum și siguranța și consolidarea Europei ca actor global. „Vicepreședintelui
Comisiei Europene, Maroš Šefčovič, a felicitat președinția română pentru munca excelentă și
numeroasele realizări, ce au inclus 90 de dosare legislative închise înainte de sfârșitul activității
celei de-a opta legislaturi a Parlamentului European. Acesta a făcut un apel către șefii de stat și
de guvern pentru deblocarea procesului de aderare a României la spațiul Schengen, poziție ex-
primată de asemenea de către Parlamentul European cu mai multe ocazii. Liderii grupurilor
politice au continuat seria de felicitări adresate președinției, desfășurată într-un context politic
european complex. Aceștia au recunoscut progresul realizat în multe domenii precum energie și
mediu, piața unică digitală, securitatea granițelor sau uniunea economică și monetară. Mai mulți
lideri și-au exprimat de asemenea îngrijorările privind nivelul de ambiție politică și diverse acți-
uni contradictorii ale Guvernului României.”25 Pe 1 iulie, România a predat Finlandei ștafeta
președinției rotative a Consiliului UE.
Diplomaţia română acţionează consecvent pentru ca Vecinătatea Estică să aibă un loc
aparte în politica externă a UE, ca Uniunea să acorde o perspectivă europeană clară Republicii
Moldova şi să sprijine destinul european al Georgiei şi Ucrainei, precum şi al statelor din zona
Balcanilor de Vest.

25 Site-ul oficial al Parlamentului European, Bilanțul Președinției României la Consiliul UE, în plenul Parlamentului
European, https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20190711IPR56826/bilantul-presedintiei-romaniei-
la-consiliul-ue-in-plenul-parlamentului-european, accesat în 10.06.2020.
30
 România îşi va continua activ demersurile privind respectarea principiului liberei circu-
laţii a lucrătorilor, conform normelor UE. România urmăreşte dezbaterile referitoare la consoli-
darea Uniunii Economice Monetare, în special cele legate de crearea Uniunii Bancare şi
adoptarea unor soluţii echilibrate, care să asigure un tratament echitabil pentru statele membre
non-euro.
În politica sa externă, România pune un accent deosebit pe parteneriatele strategice şi pe
relaţiile privilegiate cu Germania, Franţa, Regatul Unit, Spania, Italia, Polonia şi Turcia şi are în
vedere dezvoltarea legăturilor cu toate celelalte state europene.
Întărirea flancului estic al NATO are o importanţă deosebită pentru România, ţinând cont
de impactul asupra securităţii internaţionale al evoluţiei critice a situaţiei internaţionale, pe plan
regional şi global.
Primordială în politica externă a României este realizarea deplină a Parteneriatul Strate-
gic pentru Secolul XXI cu SUA. Pe lângă prioritatea cooperării politico-militare, se preconizează
intensificarea cooperării economice româno-americane, cu valenţe strategice, şi diversificarea
cooperării sectoriale, inclusiv în domenii precum educaţia sau cercetarea.
Pentru o mai bună valorificare a posibilităţilor de colaborare cu SUA, vor fi urmărite atent în
continuare negocierile UE privind Acordul transatlantic de parteneriat şi investiţii (TTIP), pre-
cum şi derularea procedurilor pentru încheierea Acordului economic şi comercial cu Canada
(CETA).
Diplomaţia română acţionează pentru promovarea potenţialului economic al Mării Negre
şi al rolului stabilizator al României în regiune, inclusiv din punct de vedere al dinamicii eco-
nomice naţionale, precum şi de punct nodal pe coridoarele de transport Est-Vest.
Un capitol esenţial al politicii externe a României este aprofundarea dialogului bilateral
la toate nivelurile, extinderea şi diversificarea căilor de dezvoltare a ansamblului relaţiilor dintre
România şi statele din Asia Centrală, consolidarea relaţiilor de parteneriat pe plan economic şi
comercial cu China continuarea mai amplă a dialogului diplomatic cu India, Japonia, Coreea de
Sud, conlucrării cu statele din regiunea Orientului Mijlociu şi Africii de Nord, aducerii la nivel
strategic cooperării cu Israelul, atragerea interesului factorilor economici din statele Consiliului
de Cooperare al Golfului şi, totodată urmăririi cu atenţie a focarelor de conflict cu puternic
potenţial destabilizator, consecinţele amplificării terorismului şi ale răspândirii ideologiilor ex-
tremiste. Se preconizează situarea pe un plan superior a cooperării cu statele Americii Latine.

31
 România îşi demonstrează activ dorinţa de a fi pus în valoare competenţele exclusive în
domeniul păcii şi securităţii internaţionale ale ONU, în soluţionarea problemelor de anvergură
globală, în codificare a dreptului internaţional şi de urmărire a aplicării instrumentelor juridice
deja convenite, este promotoare a multilateralismului şi a obiectivelor înscrise în Carta ONU.
În pofida multor dezbateri cu privire la efectele extinderii Uniunii Europene (UE) asupra
relațiilor industriale, accentul predominant este pe avantajele și dezavantajele extinderii către
est.26 Chiar și raportul UE privind prima fază a aranjamentelor tranzitorii în vigoare pentru
statele care s-au alăturat în 2004 și 2007, indică faptul că mobilitatea lucrătorilor din țările ader-
ente a avut efecte preponderent pozitive pentru țările beneficiare, dar nu menționează efectele
asupra noului stat membru. Există excepții, cum ar fi studiile realizate de Meardi (2007) și
Woolfson (2007), dar literatura care are în vedere relațiile industriale se concentrează pe cele opt
țări care au aderat la UE în 2004, în timp ce există informații foarte limitate despre impactul ex-
tinderii asupra României și Bulgariei, care s-au alăturat în 2007.
Acordul intersectorial pentru 2007-2010 are o clauză care impune angajatorilor să in-
formeze în mod regulat angajații cu privire la orice modificări sau modificări planificate care ar
putea duce la modificări substanțiale ale organizării muncii și relațiilor contractuale
În al doilea rând, acquis-ul social a dus la modificări ale reglementărilor de sănătate și
securitate. Modificările aduse legislației României în 2000 au dus la înlăturarea unui bonus de
condiții periculoase de 25% din salariile în sectorul chimic în 2001 și la pierderea dreptului la
pensionare anticipată. Angajații nu au fost mulțumiți de schimbări: în timp ce salariile și drep-
turile la pensie au fost reduse substanțial, condițiile de muncă nu au fost îmbunătățite în mod
semnificativ. Acordul colectiv intersectorial pentru 2007-2010 conține, de asemenea, o clauză
care obligă companiile cu peste 50 de angajați să înființeze comitete de securitate și sănătate care
să includă un număr egal de angajați sau sindicat și reprezentanți ai angajatorului (Ciutacu,
2007). Astfel de schimbări ar fi fost puțin probabil, dar pentru cerințele UE, deoarece nu există
nicio comisie de comisii de securitate și sănătate în România. Cu toate acestea, există informații
limitate cu privire la măsura în care noile practici de securitate și sănătate sunt puse în aplicare în
UE În august 2007, Oltchim SA, cea mai mare companie chimică din România, a avut cel mai
grav accident industrial din ultimii 20 de ani: o explozie la una dintre instalațiile sale a ucis un
muncitor și a rănit alți șapte și deși numărul de accidente industriale grave în țările de aderare din

26 Opportunities and Challenges of EU Accession: Industrial Relations in Romania, Trif Aurora, Dublin City Uni-
versity, IRELAND, https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0959680108097496, accesat în 20.04.2020.
32
2004 a scăzut cu aproximativ 20 la sută între 2000 și 2004, în România nu s-au înregistrat mari
schimbări (Eurostat, 2007). Cu toate acestea, pe termen lung, modificările legislative pot duce la
îmbunătățirea standardelor de sănătate și siguranță.
Întrebarea foarte rar pusă este modul în care s-ar comporta UE dacă ar fi o superputere.
Prăbușirea discuțiilor privind comerțul mondial s-a datorat în mare măsură întrârzierii negociato-
rilor UE și a refuzului continuu al UE de a-și deschide piețele către producătorii din lumea a
treia.
În continuare, pot spune că o Europă integrată din punct de vedere politic și militar ar
contrabalansa emergența SUA. Într-un sens, extinderea europeană ar putea consolida această
hegemonie, deoarece unele dintre țările care sunt deja membre ale UE, precum și unii dintre nou-
veniții din Europa de Est, par să facă parte simultan din Europa ca spațiu economic și protejat de
NATO într-o zonă geopolitică, sub conducerea SUA. Tensiunile care au apărut în jurul războiului
din Irak au evidențiat o reală separare între cei care lucrează la construirea autonomiei europene
și cei care vor prefera întotdeauna subordonarea Europei față de puterea SUA. Problema respon-
sabilităților Europei față de Est, lumea islamică și Africa este, în opinia mea, strâns legată de
problema relațiilor sale cu SUA. Țările care fac parte din cele două grupuri, NATO si UE, printre
care putem enumera și România, mențin strâns legate parteneriatele si legăturile dintre Uniunea
Europeană și umbrela securității noastre, NATO. Într-adevăr, se poate observa cu ușurință modul
în care UE ar putea juca un rol specific pentru aceste țări, cu condiția să poată dezvolta forme
specifice de cooperare și să se afirme în politica internațională și în afacerile externe. Apariția
unei poziții europene comune în cadrul negocierilor comerciale mondiale ale OMC este un pas
foarte important spre afirmarea rolului Europei ca actor global.
În continuare, pot spune că o Europă integrată din punct de vedere politic și militar ar
contrabalansa emergența SUA. Într-un sens, extinderea europeană ar putea consolida această
hegemonie, deoarece unele dintre țările care sunt deja membre ale UE, precum și unii dintre noii
veniți din Europa de Est, par să facă parte simultan din Europa ca spațiu economic și protejat de
NATO într-o zonă geopolitică, sub conducerea SUA. Tensiunile care au apărut în jurul războiului
din Irak au evidențiat o reală separare între cei care lucrează la construirea autonomiei europene
și cei care vor prefera întotdeauna subordonarea Europei față de puterea SUA. Problema respon-
sabilităților Europei față de Est, lumea islamică și Africa este, în opinia mea, strâns legată de
problema relațiilor sale cu SUA. Într-adevăr, se poate observa cu ușurință modul în care Europa
ar putea juca un rol specific în aceste regiuni, cu condiția să poată dezvolta forme specifice de

33
cooperare și să își afirme independența în politica internațională și în afacerile externe. Apariția
unei poziții europene comune în cadrul negocierilor comerciale mondiale ale OMC este un pas
foarte important spre afirmarea rolului Europei ca actor global .
Lipsa de performanţe politice, economice și administrative interne ale ţării, corupţia şi
monitorizarea justiţiei, eşecurile repetate de aderare la Spaţiul Schengen și absorbţia slabă a fon-
durilor europene, toate, împreună, au conturat un statut mediocru al României la Bruxelles, iar
incapacitatea tactică a României de a-şi fructifica potenţialul de reprezentare politică în struc-
turile decizionale ale UE, imediat după aderare, au clasat țara noastră printre ultimele locuri în
clasamentul țărilor europene. 

Pe de altă parte, România fiind apropiată strategic și politic de Statele Unite, constituie astăzi
unul dintre cele mai mare atuuri pe care le are în cadrul Uniunii Europene, dar totodată trebuie
admis că în ciuda trecutului cominust pe care acestă țară l-a avut, astazi România se ridica la
standardul de țară europeană.
România are un potențial ridicat în a deveni o ţară interesantă şi atractivă pentru țările
occidentale ale Europei, dar mai ales pentru Germania, nu doar pentru Statele Unite , deoarece
dimensiunea de securitate a parteneriatului strategic cu SUA, respectiv NATO, va rămâne pentru
un timp îndelungat „piesa de rezistenţă” a politicii externe românești.
Pe termen mediu şi lung, adoptarea unor aranjamente politice şi instituţionale 

în cadrul Uniunii, precum trecerea la moneda euro, Acordul Schengen, dar și amplificarea
crizelor şi problemelor structurale ale Uniunii Europene, vor face ca Germania să devină put-
erea-cheie a Europei de mâine. Prioritățile politicii externe românești ar trebui să se concentreze
pe consolidarea relaţiilor bilaterale cu Germania, deoarece pe plan european, în perioada care
urmeaza, Germania va deveni o mare putere în cadrul Uniunii Europene. Cuvântul-cheie în re-
laţiile bilaterale este încrederea. Pentru a putea depăși complexul de inferioritate de care țara
noastră suferă încă de la aderare, politica externă românească trebuie să câștige încrederea
statelor occidentale. Acest lucru poate deveni realitate doar dacă Bucureștiul va avea susținători
puternici şi stabili, rezultaţi din reconstrucţia unor relaţii bilaterale.

34
 2.1. PESC: dezvoltare prin tratate

„Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) a fost introdusă prin tratatul de la

Maastricht (1992). Ulterior, a fost nuanțată și consolidată prin tratatele de la Amsterdam (1997)
și Nisa (2001), adăugându-i-se și o Politică de Securitate și Apărare Comună (PSAC).
Prin Tratatul de la Lisabona (2007), UE dobândește noi instituții și și își creează noi instrumente,
cu scopul consolidării statutului de actor global relevant . Caracterul pronunțat interguvernamen-
tal al PESC face din această politică rezultanta politicilor naționale ale statelor membre, asig-
urând solidaritatea și unitatea de poziție și acțiune în principalele dosare de pe agenda inter-
națională.
Conform tratatelor, acțiunea UE pe scena internațională este ghidată de următoarele obiective:
menținerea și consolidarea securității internaționale, întărirea cooperării pe plan multilateral,
promovarea democrației, a statului de drept și respectului pentru drepturile și libertățile funda-
mentale ale omului.”27
Strategia Globală pentru Politica Externă și de Securitate Comună a UE (EUGS), prezentată de
Înaltul Reprezentant al Politicii Externe și de Securitate Comună / Vice Președintele Comisiei
Europene, Frederica Mogherini, în cadrul Consiliului European din luna iunie 2016, reprezintă
documentul strategic care ghidează acțiunea externă a UE pe termen mediu și lung. „Instrumen-
tarul Politicii Externe și de Securitate Comună al UE cuprinde: decizii, declarații, demersuri
scrise sau verbale, dialog politic, măsuri restrictive și operații comune. Deciziile adoptate de
către CONS sunt fie poziții comune într-un dosar anume, obligatorii pentru SM, care le vor pro-
mova în cadrul multilateral internațional, fie acțiuni comune, făcând astfel posibilă mobilizarea
resurselor materiale și financiare. Declarațiile ÎR în numele UE sunt poziții publice pe teme
specifice de actualitate, negociate în prealabil de către SM. Demersurile scrise sau verbale sunt
menite să genereze o conduită sau acțiune din partea unui actor terț, statal sau non-statal. Dia-
logul politic cu state terțe și cu organizații internaționale reprezintă un alt mijloc prin care se
promovează obiectivele PESC. Tratatul de la Lisabona a făcut posibilă crearea unei rețele diplo-
matice a UE în statele terțe și pe lângă organizațiile internaționale. Astfel, UE dispune în acest
moment de peste 140 de Delegații. În plus, prin cei nouă Reprezentanții speciali ai UE (RSUE)

27 Site-ul oficial al MAE, Politica externă și de Securitate comună (PESC), https://www.mae.ro/node/46864, accesat
în 20.05.2020.
35
sunt gestionate problematici sensibile sau zone geografice considerate de un interes special pen-
tru UE. Sancțiunile/măsurile restrictive adoptate de UE ca răspuns la încălcarea dreptului inter-
național, a drepturilor omului sau a principiilor democratice, pot viza state terțe, entități non-
statale sau persoane din state terțe. Acestea sunt aplicate conform prevederilor legale din tratate
sau rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU. Pentru România, Politica Externă și de Securi-
tate Comună reprezintă un reper esențial în proiectarea viziunii naționale cu privire la securitatea
regională,. România s-a manifestat activ în sprijinul PESC, chiar înainte de aderarea la UE, în tot
acest timp urmărind cu prioritate valorizarea poziționării noastre ca stat de frontieră, prin conști-
entizarea la nivel european a riscurilor și oportunităților existente. România a promovat în per-
manență în cadrul PESC extinderea spațiului de prosperitate, democrație, securitate și pre-
dictibilitate în vecinătatea României.”28

În anul1933 a fost creată Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) a Uniunii Eu-
ropene. Pană in prezent, aceasta a fost a fost consolidată constant prin tratatele ulterioare, iar in
zilele noastre aceasta este monitorizată constant de Parlamentul European. Printr-o monitorizare
constantă si prin contribuirea la dezvoltarea PESC, Parlamentul European dezvoltă constant po-
litica de securitate a Uniunii Europene, dar totodată sprijină și Serviciul European de Acțiune
externă (SEAE), reprezentanții speciali ai UE (RSUE) si delegatiile UE. Amploarea si sfera de
acțiune a PESC, dar și a acțiunilor Uniunii Europene din străinătate sunt influențate de compe-
tențele bugetare ale Parlamentului European.
„Politica externă și de securitate comună (PESC) a Uniunii Europene a fost instituită în
1993, prin Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), cu scopul de a menține pacea, de a con-
solida
securitatea internațională, de a promova cooperarea internațională și de a dezvolta și consolida
democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”29

28 Site-ul oficial al MAE, Politica Externă și de Securitate Comună (PESC), https://www.mae.ro/node/46864, acce-
sat în 01.06.2020.
29 Site-ul oficial al Uniunii Europene, Politica externă, https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/158/po-
litica-externa-obiective-instrumente-si-realizari, accesat în 10.05.2020.
36
 PESC reprezintă ce de-al doilea pilon al Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În
1997, Tratatul de la Amsterdam a instituit un proces decizional mai eficient, respectiv votul cu
majoritate calificată (VCM).
Tratatul de la Amsterdam, din 1997, a instituit un proces decizional mai eficient care in-
clude abținerea constructivă și votul cu majoritate calificată (VMC). “În decembrie 1999, Consil-
iul European a creat rolul de Înalt Reprezentant pentru PESC. Tratatul de la Nisa, din 2003, a
introdus o altă serie de schimbări vizând raționalizarea procesului decizional și a însărcinat
Comitetul Politic și de Securitate (COPS), înființat în ianuarie 2001 printr-o decizie a Consiliu-
lui, să exercite controlul politic și să ofere direcția strategică a operațiunilor de gestionare a
crizelor.”30
La 1 Ianuarie 2009, moment în care a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, Uniunea
Europeană a dobândit personalitate juridică si o structură instituțională pentru serviciul său de
acțiune externă.
Totodată, Tratatul de la Lisabona a eliminat structura bazată pe piloni introdusă de TUE
în 1993. Tratatul a creat o serie de noi actori în domeniul PESC, inclusiv Înaltul Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate care îndeplinește, de asemenea, funcția de
vicepreședinte al Comisiei. Pe lângă crearea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE),
tratatul a întărit Politica de securitate și apărare comună (PSAC).
Capitolul doi al prezentei lucrări de licență analizează primii pași majori în relația dintre
Uniunea Europeană și România. Negocierie susținute de României pentru aderarea sa la Uniunea
Europeană au început în anii 2000, iar in 2007, la 1 ianuarie, România era membru cu drepuri
depline în cadrul Uniunii.
Strategia lui Ion Iliescu de democratizare prudentă, fără de-comunizare semnificativă, a
rămas în mare parte intactă. Progresul cu aplicarea UE a părut a fi cea mai realistă opțiune pentru
întărirea legăturilor cu Occidentul. Instituțiile UE de guvernare pe mai multe niveluri s-au
dovedit extrem de predispuse la lobby din partea statului român și aliații pe care i-a cultivat între
timp în Europa de Vest pentru a-și promova cauza. Strategia economică pe termen mediu din
1999–2000 s-a dovedit a fi un document efemer, iar UE nu a prioritat domeniile vitale precum
reforma administrativă. Sistemul de luare a deciziilor pe mai multe straturi din UE nu a reușit să
producă o analiză durabilă a costurilor-beneficii.

30 Site-ul oficial al Uniunii Europene, PESC: dezvoltare prin tratate, accesat în 15.05.2020.
37
 „În România, sistemul lohn31 a fost utilizat pentru a exporta aproximativ 80 la sută din
materiale textile, îmbrăcăminte și încălțăminte, sau 35% din exporturile totale în 2002. Compani-
ile care folosesc un sistem lohn stabilesc adesea ținte foarte ridicate pentru angajați, ceea ce une-
ori nu poate fi atins în timpul de lucru standard din cauza tehnologiei vechi. Drept urmare, anga-
jații trebuie să lucreze ore suplimentare neplătite pentru a primi un salariu de bază. Activitățile cu
intensitate de muncă cu valoare adăugată scăzută pot duce la deteriorarea standardelor de muncă
(intensificarea muncii și ore suplimentare neplătite) În ciuda investițiilor reduse (sau deloc) în
tehnologie, condiții de lucru slabe și marje de profit reduse, sistemul lohn a contribuit la
menținerea a numeroase companii mari, inclusiv a celor care nu aveau resurse pentru a cumpăra
materii prime sau nu au putut concura pe piețele internaționale, care operează în Europa de Est.
În caz contrar, multe dintre aceste companii ar fi dat faliment, iar angajații ar fi avut posibilități
limitate de a găsi alte locuri de muncă. Deși acordul comercial care a susținut sistemul lohn s-a
încheiat atunci când țările candidate s-au alăturat UE, companii precum H&M, Zara, Levi
Strauss, Morgan, Benetton, Lacoste, Kenzo și Dolce și Gabbana încă folosesc un tip de sistem
lohn în România”32

31 Termenul regim de lohn desemnează un tip de activitate economică. Este folosit ca sinonim pentru regim de per-
fecționare activă..
32 Opportunities and Challenges of EU Accession: Industrial Relations in Romania, Trif Aurora, Dublin City Uni-
versity, IRELAND p.472-476
38
 3. Relațiile României în Orientul Mijlociu. Cum sunt afectate aces-
tea de apartenența României la UE și NATO?

3.1. Studiu de caz: Poziția României față de Iran in 2020

„Atacurile cu rachetă lansate de Iran asupra bazelor care găzduiesc armata SUA din Irak
nu contribuie deloc la detensionarea situației și ar putea duce la o deteriorare severă din regiune.
România își susține apelul său ferm pentru deescaladarea conflictului” 33 Bogdan Aurescu, Min-
istrul de externe al României. Imediat după uciderea generalului Soleimani, Iranul a atacat baza
militară americană de pe teritoriul Irakului, bază militară ce gazduia trupe americane și ale coali-
tiei antiteroriste. Baza din vestul Irakului, mai precis cea din Al-Asad, a fosa lovită de mai multe
rachete iraniene. Atacul cu rachete a constat în lansarea a douăzeci si două de rachete balistice,
dintre care 17 au lovit baza Al-Asad, iar două nu au explodat. Dintre cele douăzeci și două de
rachete balistice, șaptisprezece au lovit orașul Erbil.
Imediat după inceperea acestui conflict, Uniunea Europeană a cerut ferm încetarea ime-
diată a focului și a folosirii armelor, îndemnând țările implicate în conflict să reia dialogul în
condiții pașnice. În urma unei întâlniri a Comisiei Europene, președinta Comisiei, Ursula von der
Leyen, a atras atenția asupra faptului că „folosirea armelor trebuie să înceteze pentru a lăsa loc
dialogului”.
Ministerial de externe a avertizat că atacurile cu rachetă lansate de Iran asupra bazelor
armatei SUA din Irak ar putea duce la o deteriorarea mare a securității din Orientul Mijlociu.
Ministrul de Externe a amintit în discursul său ținut la Bruxelles de atacul asupra am-
basadei americane din Bagdad, în urma căruia România și-a exprimat ferm condamnarea față de
„evoluțiile care au urmat acestui atac și respectiv măsurilor cu caracter preventiv și de protecție
pe care Statele Unite le-au luat ulterior”.
Punctul 32 din raportul referitor la strategia UE față de Iran în urma incheierii acordului nuclear
din 12.10.2016 subliniază „influența importantă pe care au exercitat-o diverse persoane și di-
verse culturi ale Iranului de-a lungul a mii de ani, inclusiv asupra Europei; observă că, date fiind
poziția sa geostrategică, mărimea populației și a economiei, rezervele de petrol și de gaze natu-
rale, precum și influența sa în regiune, Iranul este un actor important în Orientul Mijlociu și în
regiunea Golfului; subliniază că interesele iraniene strategice sunt cel mai bine deservite prin

33 Site-ul oficial al MAE, Statul Israel, https://www.mae.ro/node/1831, accesat în 09.03.2020.

39
restabilirea stabilității regionale și că pentru realizarea acestora nu există și nu ar trebui să existe
o concurență cu interesele altor actori principali din regiune”. 34
La începutul anului 2020, mai exact la 5 ianuarie, Analistul Sorin Roșca Stănescu anunța
în mass-media că România este prinsă „în cleștele americano-iranian” și atrage atenția asupra
pericolelor care vizează țara noastră în situația de conflict dintre cele două puteri. În urma unei
conferințe de presă, acesta a afirmat că „neoficial, între Statele Unite și Iran s-a declanșat un
război. Acest război, după toate probabilitățile, nu se va purta nici pe teritoriul Statelor Unite și
nici pe teritoriul Iranului. Ci în altă parte. Pentru moment, în Irak și în Kenya. Și cine știe unde
va mai fi el transferat? E important însă să ne punem întrebarea unde este prinsă România în
acest război și ce are de făcut”.
Rpmânia, clasificându-se printre statele care sunt „unul dintre cei mai fideli aliați ai Statelor
Unite”, este expusă războiului nedeclarat, dar declanșat de Washington împotriva Iranului și
războiului Teheranului împotriva Statelor Unite.
Analistul Analistul Sorin Roșca Stănescu nu se lasă păcălit de declarațiile oficiale ale
SUA, ci susține faptul că, în realitate, originea acestui atac, care a declanșat războiul dintre Iran
și Statele Unite poate avea, așa cum s-a întâmplat de cele mai multe ori în istorie, o cu totul altă
cauză, de natură politică. „Asaltul democraților asupra republicanilor lui Donald Trump, acuzați-
ile care i se aduc președintelui american și posibilitatea ca el să fie demis în urma investigației
parlamentare și penale, pot fi de natură să creeze un efect pervers. Un război între Statele Unite
și Iran este de natură să strângă rândurile la Washington și să unească din nou o națiune divizată.
De aceea este irațional să excludem teza conform căreia atacul ucigaș îndreptat împotriva unei
persoane percepute drept erou la Teheran este deliberat și are la bază nu criterii de strategie mili-
tară, cât mai degrabă o strategie politică”, indică SRS, acestea fiind posibilele cauze interne ale
conflictului extern declanșat de SUA.”35
În urma acestor evoluții, România a constatat o escaladare îngrijorătoare a tensiunilor,
prin „promisiuni ferme de retaliere directă” sau „atacuri asupra facilităților anti-Daesh care
acționează în Irak”, a spus Bogdan Aurescu. România, a cărei securitate e ameninţată constant de
către Rusia sau unele țări din Orientul Mijlociu, ar fi bine sfătuită să rămână ferm alături de

34 Site-ul oficial al Uniunii Europene, Raportul referitor la strategia UE față de Iran în urma incheierii acordului
nuclear, https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-8-2016-0286_RO.html, accesat în 03.06.2020.
35 www.sputnik.md, România, între SUA și Iran, se află ”în prima linie a frontului irakian, https://ro.sputnik.md/
analytics/20200105/28775855/Romania-ntre-SUA-i-Iran-se-afl-n-prima-linie-a-frontului-irakian.html, accesat în
03.06.2020.
40
americani. SUA, nu europenii le garantează românilor, în fond, securitatea. În plus, deşi îngri-
jorătoare, noua impredictibilitate a unui Trump are şi avantajele ei notabile. Terorismul nu mai
poate miza pe impunitate. Iar regimurile autoritare şi totalitare pe serii de victorii facile.
De asemenea, ministrul de Externe a menționat că rezoluția Parlamentului irakian pentru
retragerea forțelor militare străine de pe teritoriul țării „nu determină o detensionare a situației,
având în vedere că forțele coaliției împotriva Daesh au ca scop antrenarea militarilor irakieni”.
Ministrul de Externe al României, despre conflictul din Iran.
„Atacurile cu rachetă ale Iranului asupra bazelor din Irak care găzduiesc militari ameri-
cani și ai coaliției împotriva Daesh nu contribuie în niciun caz și în niciun fel la reducerea tensi-
unilor în Irak și în regiune, și dimpotrivă, pot conduce la o deteriorare suplimentară a situației de
securitate din Irak și din vecinătate”, a declarat Bogdan Aurescu.

41
 3.2. Relațiile României cu Statul ISRAEL

Relațiile româno-israeliene sunt reprezentate de relațiile externe ale celor două state.
Acestea au demarat primele relatii diplomatice complete la 11 iunie 1948. România deține o am-
basadă la Tel Aviv, iar Israelul una la București. În completare, țara noastră are două consulate
onorifice în Ierusalim si Beer Șeva și un institut cultural în Tel Aviv. Între cele două țări au fost
semnate mai multe tratate si acorduri bilaterale, ambele fiind membre cu drepturi depline ale
Uniunii Mediteraneane și ale multor altor organizații internaționale.
Începând cu 11 iunie 1948, România a recunoscut Statul Israel si a stabilit relații diplo-
matice cu acesta, imediat după crearea sa. În același an au fost deschise două oficii (legații) con-
duse de minștri plenipotențiari. Reprezentarea diplomatică dintre cele două state a fost ridicată la
rang de ambasadă, în 1969.
Ambasada României la Tel Aviv este condusă de către domnul Ovidiu Ierulescu, Am-
basada Statului Israel la București este condusă de către domnul David Saranga, ambasador ex-
traordinar şi plenipotenţiar. Primul ministru plenipotențiar israelian acreditat la București, origi-
nar din România, a fost celebrul pictor Rueven Rubin.
Până la inceputul anilor 1990, între țara noastră si Israel nu au avut loc vizite la nivel de
șef de stat, în ciuda faptului ca pe teritoriul României a fost remarcată prezența unor lideri mar-
canți din partea Israelului, precum Golda Meir și Memahem Beghim. Primul contact la nivel de
șef de stat a avut loc în septembrie 1991, prin vizita de stat a președintelui Ion Iliescu în Israel.
Contactele politico-diplimatice, la nivel de președinte, au fost destul de rare. Vizitele de
stat din partea României au avut loc în anii 1991, 2000, 2009, 2014 și 2016, iar din parte Israelu-
lui doar în 2010. La nivel de prim-ministru, vizitele au fost puțin mai echilibrate, Israelul având
cinci vizite în România (1972, 1977, 1985,2011), țara noastră având un total de nouă vizite
(1997, 1998, 2001, 2005, 2011, 2014, 2018, 2019).
La 24 noiembrie 2011, la Ierusalim, a avut loc prima ședință comună a guvernelor dintre
cele două țări. Delegațiile naționale au fost conduse de către premirul României la acea dată,
Emil Boc și de către omologul său israelian, Beniamin Netaniahu. Cu ocazia acestei ședințe co-
mune a fost semnată declarația comună a celor doua cabinete privind un lucru esențial între cele
două state, și anume prioritățile cooperării bilaterale pe termen scurt si mediu. Totodată în cadrul

42
acestei reuniuni interguvernamentale a guvernelor celor două state au fost semnate patru docu-
mente de colaborare româno-israeliană.

Privind cooperarea pe linie parlamentară, la 23 iunie 1993 a fost constituit primul Grup
parlamentar de prietenie România-Israel. Un grup similar a fost constituit și la nivelul Knesset-
ului.
În urma alegerilor parlamentare din România din decembrie 2016, a fost creat Grupul de priete-
nie România-Israel (26 aprilie 2017), condus de deputatul Silviu Vexler (vicepreședinte).
Din punctul de vedere al cooperării economice, de la 1 ianuarie 2007, în relațiile econom-
ice bilaterale se aplică prevederile Acordului de Asociere Euro-Mediteranean, care guvernează
relațiile economice ale Uniunii Europene cu Statul Israel. Din momentul aderării la Uniunea Eu-
ropeană, acordul bilateral de comerț liber, încheiat în anul 2001, și-a încetat valabilitatea[1],
România transferând către Uniunea Europeană toate competențele în materie de reglementare a
aspectelor referitoare la comerț, în cadrul politicii comunitare în acest domeniu. În cadrul acor-
dului multilateral Euro-mediteranean, schimburile comerciale cu produse industriale sunt com-
plet liberalizate, iar în cadrul comerțului cu produse agricole, sunt în vigoare o serie de conce-
siuni reciproce.
La 7 mai 2007, între România și Statul Israel s-a semnat noul Acord de cooperare eco-
nomică și tehnică, care înlocuia vechile acorduri de cooperare economică, schimburi comerciale
și de plăți (acordul a intrat în vigoare la 27 februarie 2008). În baza Acordului, s-a înființat
Comisia mixtă care, anual sau de câte ori este necesar, se poate întruni pentru examinarea stadiu-
lui relațiilor economice, promovarea cooperării, informarea reciprocă și a comunităților de afac-
eri privind mediul economic și oportunitățile existente. Se urmărește organizarea primei sesiuni.
România și Israel derulează, periodic, ședințe comune de guvern. Până în prezent, au avut loc
două astfel de ședințe, ambele în Statul Israel (23 noiembrie 2011 și 24 iunie 2014). Cea de-a
treia ședință comună de guvern este preconizată a avea loc la București, în toamna anului 2018.
Comunitatea israelienilor originari din România se situează pe locul trei ca număr și im-
portanță, după comunitatea rusească și marocană, dintr-o populație totală a Statului Israel de
8,908,900 de locuitori (septembrie 2018). Conform ultimului recensământ, în Israel ar trăi aprox-
imativ 220.000 de originari din România, cărora li se adaugă și israelienii care au dobândit și re-
dobândit cetățenia română în ultimii ani, estimați la aproximativ 200.000 persoane (numărul in-
ițial al celor care au emigrat din România în Israel a fost de 450.000 de persoane; la acest număr

43
fac referire toți politicienii israelieni când estimează comunitatea originarilor din România în Is-
rael).
Conform estimărilor mediului asociativ românesc din Israel, comunitatea israelienilor
originari din România ar ajunge la aproximativ 700.000 de persoane, inclusiv generațiile a doua
și a treia, urmași ai imigranților din valurile largi de emigrație din România către Israel (anii
1880, perioadele 1948-1951, 1969-1973 și 1983), majoritatea posesori și/sau solicitanți de
cetățenie și documente de identitate românești.
În Israel sunt înregistrate peste 53 de asociații, organizații și fundații israeliene-românești
locale și regionale, organizații ale originarilor din diverse orașe sau regiuni din România, a căror
activitate este centrată în special pe comemorarea Holocaustului, dar și asupra proiectelor cultur-
ale și educaționale și de păstrare a limbii și culturii române.
Dintre acestea, amintim Asociația Imigranților Originari din România (HOR), cu filiale
în toate centrele urbane importante unde există comunități reprezentative de israelieni originari
din România, Asociația Culturală Mondială a Evreilor Originari din România (ACMEOR),
având preocupări în ceea ce privește păstrarea patrimoniului cultural al evreimii române, atât în
Israel cât și în România, Asociația de Prietenie România-Israel, Liga de Prietenie România-Is-
rael, Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Română (ASILR), Organizația Unitară a Originar-
ilor din România - (AMIR), Cercul Cultural Haifa și Cercul Cultural Agnon din Kiriat Haim.

44
 3.3. Poziția României în criza Ierusalimului

În luma mai a anului 2018, imediat după ce Guvernul României a anunțat intenția de a
muta sediul ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, președintele României, Klaus Io-
hannis, a anunțat în cadrul Reuniunii Anuale a Diplomației Române că pozitia țării noastre în
privința statului Ierusalim rămâne neschimbată. „Toate liniile mari de acţiune, menţionate şi în
anii trecuţi, rămân valabile, dacă vorbim de exemplu despre Balcanii de Vest, Caucazul de sud
sau despre Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, unde poziţiile noastre privind procesul de pace
rămân neschimbate, inclusiv în ce priveşte statutul Ierusalimului ” a declarat Klaus Iohannis în
cadrul discursului său ținut cu prilejul primirii sefilor de misiuni și a consulilor generali prezenți
pe teritoriul României, cu ocazia Reuniunii Anuale a Diplomației Române.
„Ministerul Afacerilor Externe și-a făcut cunoscută poziția în legătură cu declarația
președintelui Donald Trump privind mutarea ambasadei SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusal-
im.
România subliniază necesitatea rezolvării juste și de durată a conflictului israeliano-palestinian,
prin implementarea „soluției celor două state”, Israel și Palestina, care să co-existe în pace și se-
curitate, ca unică variantă viabilă și capabilă să garanteze îndeplinirea aspirațiilor părților.”36
Statutul orașului Ierusalim reprezintă o temă centrală în cadrul Procesului de Pace din
Orientul Mijlociu și va trebui să fie stabilit în urma încheierii unui acord direct între israelieni și
palestinieni (poziție susținută atât de UE și ONU, cât și de administrația americană).
Poziția României față de statutul orașului Ierusalim rămâne conformă cu cea stabilită de dreptul
internațional, prin rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU în materie, și, respectiv, cu poziția
UE faţă de acest subiect.
România împărtășește dorința președintelui Donald Trump de a pune capăt acestui con-
flict și își exprimă speranța că reiterarea, de către actualul lider de la Casa Albă, a angajamentu-
lui SUA față de soluția celor două state, va deschide calea către relansarea negocierilor de pace”,
se arată în comunicatul MAE. Preşedintele Klaus Iohannis le-a transmis diplomaţilor români că
poziţiile României privind procesul de pace rămân neschimbate, inclusiv în ceea ce priveşte
statutul Ierusalimului.

36 RFI România, Poziția României în criza Ierusalimului: alături de ONU și Uniunea Europeană, https://www.rfi.ro/
politica-99855-pozitia-romaniei-criza-ierusalimului-alaturi-de-onu-si-uniunea-europeana, accesat în 15.04.2020.
45
 În Decembrie 2016, Consiliul de Securitate ONU a adoptat o rezoluţie prin care se cere
suspendarea activităţilor israeliene de colonizare în Cisiordania și Ierusalimul de Est.
Şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a reiterat miercuri, "poziţia fermă" a UE potrivit
căreia "statutul final al Ierusalimului ca viitoare capitală a Israelului şi a unui stat palestinin tre-
buie rezolvat prin negocieri care să răspundă aspiraţiilor ambelor părţi", după cum relatează AFP

46
 Concluzii

In privința intenției limbajului utilizat în transmiterea mesajelor, este de remarcat maniera

tranșantă a modalităților de acțiune ale Uniunii Europene față de cele ale Statelor Unite ale
Amecii.
După destrămarea sistemului comunist, ordinea globala a fost una clară, iar relevanța
globală a marilor puteri s-a estompat, lasând loc primei și singurei superputeri globale, SUA.
Politicile, obiectivele, strategiile și valorile comune pe care Uniunea Europeană le promovează și
la care România a aderat întru totul au reprezentat, încă de la aderare, puntea prin care țara noas-
tra a reușit să-și facă loc pe scena marilor actori globali, atat din punct de vedere al securității,
cât și din punct de vedere economic.
Ioan Mircea Paşcu, fost ministru al Apărării, a afirmat faptul că, „foarte curând, aparte-
nenţa la NATO şi Uniunea Europeană nu va mai fi suficientă, fiind necesare şi „aranjamente re-
gionale".
„Pentru o ţară ca România, Bulgaria, Polonia şi alte ţări, cred că a venit timpul să recunoaştem că
apartenenţa la NATO şi Uniunea Europeană nu mai este suficientă sau nu va mai fi suficientă
foarte curând. Prin urmare, trebuie să continuăm să investim în NATO şi Uniunea Europeană cu
resursele şi abilităţile noastre, dar în acelaşi timp trebuie să venim cu aranjamente regionale. O
situaţie de reper a existat deasemenea în anii '30, când statele mai sus mentionate erau membre
ale Ligii Naţiunilor, dar suplimentam cu alianţe regionale", a declarat Paşcu, în cadrul Bucharest
Security Conference.
Din cauza subordonării țărilor din Europa de Est față de Uniunea Sovietică, instituțiilor
lor militare li s-au refuzat prerogativele naționale de apărare și au fost retrogradate într-un rol
secundar într-o cvasi-alianță dominată de sovietici. În același timp, eforturile de a insufla armatei
un sistem internațional de valori au avut succes foarte slab, care a crescut destul de greu în de-
cursul anilor. O astfel de dezvoltare a fost caracteristică impulsului românesc spre independență.
În timpul comunismului, partidul a ajuns să se bazeze pe militari pentru protecția împotriva
amenințărilor externe, precum și pentru sprijinirea politicilor sale de independență și mobilizare
economică și a căutat să realizeze o acomodare prin cultivarea naționalismului și acordarea unei
autonomii instituționale considerabile.

47
 Apartenenta Romaniei la UE și NATO, oferă finalitate efortului venit din partea NATO
privind sistemul de apărare a rachetelor din Europa, sistem complet operațional și integrat ca
parte a apărării împotriva rachetelor balistice a NATO la Summit-ul NATO de la Varșovia din
iulie 2016. În octombrie 2014, Marina SUA a înființat oficial Facilitatea de sprijin naval De-
veselu, prima nouă bază a Marinei din 1987, unde a fost construit situl de apărare a rachetelor
Aegis Ashore. Baza adăpostește peste o sută de marinari și antreprenori marini americani, pe
bază de rotație persistentă.
România a avut și va avea în continuare foarte multe de câștigat de pe urma apartenenței
sale la NATO si la Uniunea Europeană. Acestea au adus țării noastre un mare adaos, insoțit de
noi tratate, noi acorduri și noi relații pe scena internațională, cu ajutorul cărora țara noastră a
putut depași traumele comunismului și să se claseze pe un loc important în cadrul celor două
grupări internaționale.
„Deși studiile noastre de caz sunt în mod necesar condensate și au neglijat cu siguranță
multe aspecte relevante, unele rezultate devin vizibile. „Reforma Educației în România se află
într-un stadiu foarte timpuriu, comparativ cu o țară precum Marea Britanie, al cărei raport la re-
uniunea de la Bergen a Miniștrilor Educației (2005) a susținut cu o justificare, că reformele de la
Bologna s-au întâmplat în mare parte deja în Regatul Unit. Circumstanțele reformei includ ob-
stacole care par să afecteze dezvoltarea și rezultatul acesteia: o lipsă acută de resurse, un sistem
ierarhic și nedemocratic de relații sociale și structuri de putere și o atmosferă de apatie, tracțiune
de picior și rezistență la reformă, în special în rândul unui personal academic demoralizat și plătit
prost.”37
În concluzie, putem consolida argumentul conform căruia România a adus o deosebită
plusvaloare, atât pentru Uniunea Europenă, cât și pentru NATO. Prin urmare, România pune ac-
centul pe menținerea și dezvoltarea relatiilor bilaterale cu NATO, dar și cu Uniunea Europeană,
relațiile cu ambele structuri suprastatale fiind extrem de importante pentru țara noastră. Aparte-
nența la cele doua grupuri a însemnat pentru România atât formarea de noi tratate, crestere eco-
nomică, cât și promovarea democrației.
România înca nu a ajuns la standardul statelor vestice, nu se număra printre statele mem-
bre Schengen, nu a trecut la moneda euro, dar performanțele economice și pozitia geo-strategică
extrem de bună fac din țara noastră un pion de nelipsit, atât pentru UE, cât și pentru NATO. Val-

37 Critical Discourse Studies - Wodak, R. and Fairclough N., p36-37

48
oarea țării noastre, reușitele sale de-a lungul timpului, cât și plus-valoarea pe care a adus-o
amânduror grupuri, este incontestabilă.
Făcând o analiză asupra implicării și participării României la proiectele comune de
apărare şi securitate colectivă promovate de cei doi actori mondiali, fară a neglija dimensiunea
internațională, putem observa foarte clar importanța securității (apărării) și a complementarității
dintre Uniunea Europeană si NATO. Tratatele pe care le-a încheiat NATO cu țarile din Balcanii
de Est și ultimele valuri de aderare la UE se concretizează intr-o singură noțiune, anume securi-
tatea regională. Cea mai benefică garanţie de securitate este reprezentată de convergenţa, com-
plementaritatea, cooperarea şi colaborarea tuturor factorilor de decizie pentru controlul relaţiilor
bilaterale.
Caracteristicile definitorii ale unui adevarat membru NATO, fiind îndeplinite cu strictețe
de statul român, evidențiază și conturează perfect aportul României constant și conștient la secu-
ritatea colectivă.
În încheiere, analizând toate cele de mai sus și gândind într-un mod conchis, afirmația conform
căreia România aduce plus-valoare atat Uniunii Eiropene, cât și pentru NATO este cât se poate
de adevărată. Prin acestă afirmație se consacrează statutul țării noastre și totodată importanța sa
ca membru în cadrul celor două structuri suprastatale. Evoluția României, incă de la inceputul
aderării, a fost una constantă și importantă, iar faptul că înca nu am ajuns la statutul țărilor ves-
tice nu reprezintă un eșec pentru țara noastră, ci mai degraba o oportunitate uriașă de dezvoltare.

49
 Bibliografie

Ambasada României in SUA, Relații bilaterale-scurt istoric, https://washington.mae.ro/node/

221, accesat în 20.02.2020.

Balaban, C., “Gheorghe, “Strategia Securităţii Naţionale este elaborată definitiv?”, Editura
Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2007.

Calea Europeană, NATO, https://www.caleaeuropeana.ro/a-fost-publicat-cel-mai-amplu-sondaj-

din-istoria-nato-romanii-in-top-3-cei-mai-euro-atlantici-cetateni-78-spun-ca-apartenenta-la-nato-
protejeaza-romania-de-un-atac-inamic/, accesat în 14.05.2020

CBS NEWS, War Casualties Pass 9/11 Death Toll, https://www.cbsnews.com/news/war-casual-

ties-pass-9-11-death-toll/ - accesat în 25.11.2019.

Chiciudean, I., “Imaginea de ţară şi securitatea naţională”, Editura Înalte Studii Militare, Bu-
cureşti, 2007.

Critical Discourse Studies - Wodak, R. and Fairclough N., p36-37

Duduială, Popescu, Annals of the „Constantin Brâncuşi”, University of Târgu Jiu, Economy Se-
ries, Issue 1/2009.

Guvernul Romaniei, Declarație Comună privind implementarea Parteneriatului Strategic pentru

Secolul XXI între România și Statele Unite ale Americii, http://gov.ro/ro/media/comunicate/de-
claratie-comuna-privind-implementarea-parteneriatului-strategic-pentru-secolul-xxi-intre-roma-
nia-i-statele-unite-ale-americii, accesat în 23.11.2019.

Opportunities and Challenges of EU Accession: Industrial Relations in Romania, Trif Aurora,

Dublin City University, IRELAND, https://journals.sagepub.com/doi/abs/
10.1177/0959680108097496, accesat în 20.04.2020.

Opportunities and Challenges of EU Accession: Industrial Relations in Romania, Trif Aurora,

Dublin City University, IRELAND p.472-476

Oprea, G., Onisor, C., Timofte, R., “România – integrare şi securitate”, Editura Balcanii şi Eu-
ropa, Bucureşti, 2005.

RFI România, Pagina de istorie: Cum a devenit România membră a NATO, https://www.rfi.ro/
politica-102234-pagina-de-istorie-devenit-romania-membra-nato, accesat în 05.05.2020.

50
RFI România, Poziția României în criza Ierusalimului: alături de ONU și Uniunea Europeană,
https://www.rfi.ro/politica-99855-pozitia-romaniei-criza-ierusalimului-alaturi-de-onu-si-uniunea-
europeana, accesat în 15.04.2020.
Site-ul oficial al MAE, Declarația Comună privind implementarea Parteneriatului Strategic
pentru Secolul XXI între România și Statele Unite ale Americii, https://www.mae.ro/node/38549,
accesat în 23.11.2019.

Site-ul oficial al MAE, Într-o lume profund globalizată și puternic interconectată, performanța
politicii externe se reflectă în mod direct asupra întregii societăți, https://www.presidency.ro/ro/
angajamente/politica-externa, accesat în 07.11.2019.

Site-ul oficial al MAE, Parteneriat strategic România-SUA, https://www.mae.ro/node/4944,

accesat în 03.10.2019.

Site-ul oficial al MAE, Politica externă și de Securitate comună (PESC), https://www.mae.ro/

node/46864, accesat în 20.05.2020.

Site-ul oficial al MAE, Politica Externă și de Securitate Comună (PESC), https://www.mae.ro/

node/46864, accesat în 01.06.2020.

Site-ul ificial al MAE, Relații bilaterale-scurt istoric, https://www.mae.ro/n, accesat în

05.11.2019.

Site-ul oficial al MAE, Statul Israel, https://www.mae.ro/node/1831, accesat în 09.03.2020.

www.sputnik.md, România, între SUA și Iran, se află ”în prima linie a frontului irakian, https://
ro.sputnik.md/analytics/20200105/28775855/Romania-ntre-SUA-i-Iran-se-afl-n-prima-linie-a-
frontului-irakian.html, accesat în 03.06.2020.

Site-ul oficial al MAE, România, privire de ansambru, politica externă, aspecte actuale, https://
nato.mae.ro/romania/141, accesat în 05.05.2020.

Site-u oficial al MAE, Statele Unite ale Americii, https://www.mae.ro/bilateral-relations/

2086#null, accesat în 01.11.2019.

Site-ul oficial al Parlamentului European, Bilanțul Președinției României la Consiliul UE, în

plenul Parlamentului European, https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/
20190711IPR56826/bilantul-presedintiei-romaniei-la-consiliul-ue-in-plenul-parlamentului-eu-
ropean, accesat în 10.06.2020.

51
Site-ul președinției române, www.presidency.ro, Alocuțiunea Președintelui României, domnul
Klaus Iohannis, susținută în cadrul conferinței anuale Transatlantice organizate de AmCham
EU., https://www.presidency.ro/ro/media/politica-externa/alocutiunea-presedintelui-romaniei-
domnul-klaus-iohannis-sustinuta-in-cadrul-conferintei-anuale-transatlantice-organizate-de-am-
cham-eu, accesat în 21.10.2019.

Site-ul oficial al Uniunii Europene, UE pe scurt, https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-

in-brief_ro, accesat în 15.05.2020.

Site-ul oficial al Uniunii Europene, Politica externă, https://www.europarl.europa.eu/factsheets/

ro/sheet/158/politica-externa-obiective-instrumente-si-realizari, accesat în 10.05.2020.

Site-ul oficial al Uniunii Europene, PESC: dezvoltare prin tratate, accesat în 15.05.2020.

Termenul regim de lohn desemnează un tip de activitate economică. Este folosit ca sinonim pen-
tru regim de perfecționare activă.

Site-ul oficial al Uniunii Europene, Raportul referitor la strategia UE față de Iran în urma
incheierii acordului nuclear, https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/
A-8-2016-0286_RO.html, accesat în 03.06.2020.

US Department of State, U.S. Relations With Romania, https://www.state.gov/u-s-relations-with-

romania/, accesat în 05.05.2020.

U.S. Department of State, U.S Relations with Romania - bilateral relations fact sheet, august
2009, https://www.state.gov/u-s-relations-with-romania/, accesat în 02.05.2020.

Toboșaru, Nicolae, Diplomati americani în Romania, 1989-2016. Analize și reflecții politice și

strategice, Editura Presa Universitară Clujeana, 2017.

52