UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘTIINȚE

POLITICE ADMINISTRATIVE
DEPARTAMENTUL DE RELAȚII INTERNAȚIONALE

DEMENTIEV DIANA

„RELAȚIILE DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ”

Referat

Lector:____________________

CEBOTARI S.,

dr.hab,conf.univ

A elaborat : grupa RI,301

CHIȘINĂU 2020
 CUPRINS :

INTRODUCERE………………………………………………………………..3-4

1.CADRUL POLITICO-JURIDIC AL RELAȚIILOR DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ……………………………………….5-9

2.DIMENSIUNEA ECONOMICĂ A RELAȚIILOR DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ…………………………………….10-22

3.COLABORAREA ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ…………………………………….23-27

4.DIMENSIUNEA SOCIO-CULTURALĂ A RELAȚIILOR DINTRE

UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ………………………28-41

5.CONCLUZII………………………………………………………………42-43

6.BIBLIOGRAFIE..........................................................................................44-46
 INTRODUCERE :
Actualitatea și importanța temei: Federația Rusă mereu a prezentat un caz aparte ca actor
al relațiilor internaționale și ca subiect al Dreptului Internațional. Pe tot parcursul istoriei, Rusia
s-a manifestat prin politica sa atât internă cât și externă, bazată pe interese fixe, strategii
statornice și înverșunare pentru atingerea scopurilor propuse. Astăzi, Rusia este o putere
mondială cu a cărui liderism nu se poate compara nici o altă putere mondială. De asemenea,
Rusia este membră și a organizațiilor internaționale. Dar cu Uniunea Europeană mereu a avut
relații mai deosebite. Uniunea Europeană este o organizație internațională de tip regional din
care fac parte statele care întrețin relații bilaterale cu Federația Rusă și pe care le leagă diferit
parcurs istoric. Din cauza politicilor externe de care se menține Rusia, state precum Franța,
Italia, până la 31.01.2020 și Marea Britanie, încercau să influențeze extinderea intereselor
geostrastegice uneori necruțătoare, prin impunerea sancțiunilor ce au și destabilizat relațiile
dintre Rusia și Uniunea europeană. Unicul aliat din cercul european râmăne a fi Germania care
set numită ca fiind avocatul Rusiei în cadrul UE având strânse relații cu Rusia anume în
domeniul energetic. Este actual de a studia relațiile dintre UE și Rusia anume în cadrul
ascensiunii procesului de globalizare și ascensiune a unei noi puteri în Asia- China.

Scopul lucrării este în a determina relațiile dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă.

Obiectivele lucrării sunt în a analiza cadrul politico-juridic de stabilire a relațiilor dintre cele
două entități cu evidențierea specificului de cooperare în domeniul comercial-economic, de
punctare a priorităților de colaborare în domeniul securității, setarea tangențelor și pe plan socio-
cultural cu formularea unor concluzii veridice privind acest vast spectru de colaborare, dar și
specificului relaționar prezent dintre Rusia și UE.

Metodele de cercetare: au asigurat cercetrarea profundă și detaliată a subiectului abordat,

dintre care s-au evidențiat :

-metoda sintetică pentru a formula opinii generale ce reies din cadrul altor cercetări;

-metoda generalizării utilă pentru a formula opinii proprii după analiza informațiilor cu privire la
relațiile dintre UE și Rusia din surse precum documentele de bază ale statului, communicate de
presă, articole științifice;

-metoda descrierii utilizată pentru a expune aspectele cu privire la dimensiunea relațiilor ruso-
europene deduse din cercetarea informațiilor referitoare la domeniul dat.
 Cuvinte-cheie: diplomație, relații internaționale, politica externă, economie, securitate,
terorism, acorduri, cultură, sancționare, embargo, energetică, regim de vize.
 1.CADRUL POLITICO-JURIDIC AL RELAȚIILOR DINTRE UNIUNEA
EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ
Baza juridică a relaţiilor Uniunea Europeană – Federaţia Rusă care reglementează relaţiile
actuale, este un Acord de parteneriat şi cooperare (APC) care a intrat în vigoare în 1997 1, iniţial
pentru o perioadă de 10 ani şi care a fost reînnoit automat. Negocierile pentru un nou acord au
început în iulie 2008, însă finalizarea acestora ar putea necesita o perioadă îndelungată. Federaţia
Rusă este un partener cheie pentru Uniunea Europeană. Edificarea unui parteneriat strategic cu
Rusia prezintă o importanţă vitală pentru Uniunea Europeană din diverse motive: în primul rând,
Rusia este cel mai mare vecin al Uniunii cu o importanţă în continuă creştere datorită, de
asemenea, extinderii UE în 2004 şi în 2007. Strategia de securitate a UE din 2003 subliniază
rolul fundamental jucat de Rusia din punct de vedere geopolitic şi al securităţii atât la nivel
global, cât şi regional. Rusia este un actor-cheie în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite,
precum şi în vecinătatea europeană comună. Securitatea energetică este de asemenea un element
definitoriu pentru relaţiile dintre UE şi Rusia, având în vedere că Rusia este un furnizor major de
energie pentru Uniunea Europeană şi se preconizează că exporturile acesteia vor continua să
crească în următorii ani. Relaţiile comerciale şi de investiţii cu Rusia reprezintă de asemenea un
domeniu dinamic de dezvoltare. Rusia reprezintă o piaţă vastă pentru bunurile şi serviciile
provenind din Uniunea Europeană, care cunoaşte o expansiune considerabilă şi o putere de
cumpărare sporită, făcând din această ţară cel de al treilea partener comercial al Uniunii
Europene. Pe de altă parte, piaţa Uniunii Europene este cea mai importantă destinaţie pentru
exporturile din Rusia. Întreprinderile din UE sunt principalii investitori în Rusia. Valorile şi
principiile fundamentale ale democraţiei, drepturilor omului, legislaţiei şi economiei de piaţă
stau la baza relaţiei bilaterale dintre Uniunea Europeană şi Rusia şi a temeiului juridic al acesteia
– Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC). Astfel, UE şi Rusia poartă un dialog aprofundat cu
privire la problemele politice la nivel mondial, inclusiv soluţionarea unor conflicte precum cele
din Orientul Mijlociu, Afganistan şi Balcanii de Vest şi prevenirea proliferării armelor de
distrugere în masă şi a tehnologiilor relevante, precum în cazul Iranului şi al Coreei de Nord. În
ultimul timp s-au înregistrat divergenţe serioase privind aspectele legate de politica externă,
precum Kosovo şi aşa-numitele conflicte îngheţate din republicile fostei Uniuni Sovietice.
Conflictul armat dintre Georgia şi Rusia privind Osetia de Sud a avut efecte semnificative asupra
relaţiilor dintre UE şi Rusia. APC stabileşte principalele obiective comune, cadrul instituţional
pentru contractele bilaterale şi solicită activităţi şi dialog într-o serie de domenii. Acordul de
Parteneriat şi Cooperare se bazează pe următoarele principii şi obiective: promovarea păcii şi
securităţii internaţionale, susţinerea normelor democratice, precum şi a libertăţilor politice şi
1
http://www.russianmission.eu/ru/kratkii-obzor-otnoshenii (vizitat 21.02.2020,)
economice. Acesta se bazează pe ideea unui parteneriat reciproc, care vizează consolidarea
legăturilor politice, comerciale, economice şi culturale. Prevederile APC acoperă o serie amplă
de domenii politice, inclusiv dialogul politic, comerţul cu bunuri şi servicii, afacerile şi
investiţiile, cooperarea financiară şi legislativă, ştiinţa şi tehnologia, educaţia şi formarea
profesională, energia, cooperarea în domeniul tehnologiei nucleare şi spaţiale, mediul,
transporturile şi cultura. În completarea APC, în iunie 1999 Consiliul European a adoptat o
Strategie comună – prima aplicare a acestui instrument în temeiul politicii externe şi de
securitate comune instituite prin articolul 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Strategia a
acordat prioritate pentru patru zone de acţiune: – consolidarea democraţiei, a statului de drept şi
a instituţiilor publice din Rusia; – integrarea Rusiei într-un spaţiu economic şi social european
comun; – cooperarea în vederea consolidării stabilităţii şi securităţii în Europa şi în afara
acesteia; – provocări comune pe continentul european. APC a stabilit un cadru instituţional
pentru consultări regulate între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă. Acesta include sammituri
ale şefilor de stat şi de guvern, care au loc de două ori pe an şi definesc orientarea strategică a
relaţiilor. La nivel ministerial, în Consiliul de Parteneriat Permanent (CPP) au loc reuniuni ori de
câte ori este necesar pentru a se discuta probleme specifice 2. Reuniunile au loc, de asemenea, la
nivelul înalţilor oficiali şi la nivel de experţi. Dialogul politic are loc în reuniunile regulate ale
miniştrilor de externe, reuniunile înalţilor funcţionari ai Uniunii cu omologii lor ruşi, reuniunile
lunare ale ambasadorului Rusiei la UE cu Troica Comitetului Politic şi de Securitate şi la nivel
de experţi într-o vastă serie de chestiuni internaţionale punctuale. Din 2005 au loc discuţii
regulate privind aspectele legate de drepturile omului. Deputaţii Parlamentului European şi
membrii Parlamentului rus (Duma de Stat şi Consiliul Federaţiei) se reunesc regulat în cadrul
Comisiei pentru cooperare parlamentară UE-Rusia şi schimbă opinii privind problematica de
actualitate. Din 1991, asistenţa tehnică acordată de CE a reprezentat unul dintre cele mai
importante programe de susţinere a procesului de tranziţie din Rusia. Mai recent, sprijinul CE s-a
redirecţionat către un număr restrâns de zone, pentru a susţine reformele instituţionale în Rusia şi
pentru a obţine un impact sistemic în domenii socioeconomice-cheie legate de procesul de
punere în aplicare a APC. Finanţarea TACIS anterioară este acum înlocuită treptat cu fonduri
acordate prin intermediul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat (IEVP), chiar
dacă relaţiile cu Rusia nu ţin de cadrul politicii europene de vecinătate. Fondurile IEVP vizează
punerea în aplicare a celor patru spaţii comune (a se vedea în continuare). Sprijinul a fost
completat de alte instrumente ale CE, precum Iniţiativa Europeană pentru Democraţie şi
Drepturile Omului, ajutorul umanitar în Cecenia şi cooperarea în domeniile ştiinţei şi

2
ЛАНЦОВА С.А. Мировая политика и междунородные отношения. Москва: Питер Пресс, 2009, c.335.
tehnologiei. S-a urmărit, de asemenea, îmbunătăţirea coordonării la toate nivelurile cu statele
membre ale Uniunii Europene, instituţiile financiare.3
Dimensiunea Nordică şi Cooperarea cu Regiunea Mării Baltice. Dimensiunea Nordică (ND)
acoperă un spaţiu geografic vast din zonele arctice şi subarctice europene şi până la ţărmurile
sudice ale Mării Baltice, inclusiv ţările din vecinătate, şi din Rusia de Nord-Vest în est, spre
Islanda şi Groenlanda în vest. În domeniul de aplicare al acesteia, Dimensiunea Nordică se
concentrează tot mai mult asupra Rusiei de Nord-Vest, formând cel mai mare teritoriu acoperit
de această politică. Marea Baltică, regiunea Kaliningrad cu posibilităţile sale de dezvoltare
(având în vedere situaţia geografică specială a acesteia), precum şi vastele regiuni arctice şi
subarctice, inclusiv regiunea Barents, sunt zone prioritare pentru politica Dimensiunii Nordice.
Partenerii Dimensiunii Nordice sunt Uniunea Europeană, Islanda şi Federaţia Rusă; alte părţi, în
special organizaţiile regionale, sunt doar participanţi.
Cooperarea la Marea Neagră. Odată cu aderarea a două state de pe litoralul Mării Negre,
Bulgaria şi Europeană a propus completarea politicilor existente la nivel regional, precum
politica europeană de vecinătate (PEV), procesul de preaderare cu Turcia şi Parteneriatul
strategic cu Rusia, cu o iniţiativă de cooperare a Mării Negre. Cooperarea poate avea loc în
cadrul mecanismelor regionale existente (precum Comisia pentru protejarea Mării Negre, care
vizează protecţia mediului), în timp ce cooperarea cu Comunitatea Economică a Mării Negre
(BSEC) va fi de asemenea consolidată.4 Astfel, Comisia Europeană a propus completarea
politicilor existente la nivel regional, precum politica europeană de vecinătate (PEV), procesul
de preaderare cu Turcia şi Parteneriatul strategic cu Rusia, cu o iniţiativă de cooperare a Mării
Negre. Cooperarea poate avea loc în cadrul mecanismelor regionale existente (precum Comisia
pentru protejarea Mării Negre, care vizează protecţia mediului), în timp ce cooperarea cu
Comunitatea Economică a Mării Negre (BSEC) va fi de asemenea consolidată. În cadrul
summitului de la Sankt Petersburg din mai 2003 unde UE şi Rusia au aprobat consolidarea
cooperării prin crearea pe termen lung a patru spaţii comune în cadrul APC axate pe valorile şi
interesele lor comune.5
În 2014, summitul UE-Rusia a fost anulat și statele membre ale UE au decis să nu desfășoare
obișnuitele summituri bilaterale. Discuțiile bilaterale cu Rusia în materie de vize, precum și
discuțiile privind noul acord dintre UE și Rusia au fost suspendate. În locul summitului G8 de la
Soci, în perioada 4-5 iunie 2014 a avut loc la Bruxelles o reuniune G7. De atunci, reuniunile au
continuat în cadrul procesului G7. Țările UE au sprijinit, de asemenea, suspendarea negocierilor

3
ИВАНОВ И. Новая российская дипломатия. Десять лет российской дипломатии. Москва: ОЛМА-ПРЕС,
2001.
4
ЛАНЦОВА С.А. Мировая политика и междунородные отношения. Москва: Питер Пресс, 2009, c.335.
5
https://russiaeu.ru/userfiles/file/partnership_and_cooperation_agreement_1997_russian.pdf (vizitat 21.02.2020)
privind aderarea Rusiei la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și la
Agenția Internațională a Energiei (AIE).6 Consiliul a adoptat măsuri restrictive impuse ca
răspuns la anexarea ilegală de către Federația Rusă a Crimeei și a Sevastopolului. Măsurile se
aplică persoanelor și societăților din UE. Acestea sunt limitate la teritoriul Crimeei și al
Sevastopolului. Aceste măsuri includ: o interdicție de import privind bunurile originare din
Crimeea și Sevastopol. Restricții cu privire la comerțul și investițiile legate de anumite sectoare
economice și proiecte de infrastructură, o interdicție de a furniza servicii turistice în Crimeea și
Sevastopol o interdicție de export vizând anumite bunuri și tehnologii, la 20 iunie 2019,
Consiliul a prelungit aceste măsuri până la 23 iunie 2020. În martie 2014, Consiliul a decis să
înghețe activele unor persoane fizice responsabile pentru deturnarea de fonduri ale statului
ucrainean. Aceste măsuri au fost prelungite ultima dată în martie 2019 până la 6 martie 2020.7 În
iulie și septembrie 2014, UE a impus sancțiuni economice vizând schimburile cu Rusia
în anumite sectoare economice. În martie 2015, liderii UE au decis să alinieze regimul
sancțiunilor existente la punerea în aplicare deplină a acordurilor de la Minsk, care era prevăzută
pentru sfârșitul lunii decembrie 2015. Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, Consiliul a
prelungit sancțiunile economice până la 31 iulie 2016. Începând cu 1 iulie 2016, sancțiunile
economice au fost prelungite, în mod succesiv, pentru perioade de 6 luni. De fiecare dată,
prelungirea a fost stabilită în urma unei evaluări a punerii în aplicare a acordurilor de la Minsk.
Sancțiunile economice sunt în prezent prelungite până la 31 ianuarie 2020. La 12 decembrie
2019, liderii UE au convenit în unanimitate să prelungească cu încă șase luni sancțiunile
economice împotriva Rusiei, până la 31 iulie 2020.Aceste măsuri restrictive: limitează accesul
anumitor bănci și societăți ruse la piețele de capital primare și secundare din UE;
impun interdicții la export și la import în ceea ce privește comerțul cu arme; stabilesc
o interdicție la export pentru produsele cu dublă utilizare destinate unor scopuri militare sau unor
utilizatori finali din domeniul militar din Rusia; restricționează accesul Rusiei la anumite
tehnologii și servicii sensibile care pot fi utilizate pentru producția și explorarea petrolieră.

Relațiile Rusia-UE traversează momente dificile 8. Prin acțiunile sale în ajunul și în timpul
crizei ucrainene, Uniunea Europeană a pus sub semnul întrebării reputația sa de partener de
încredere al țării noastre. O lovitură serioasă a relațiilor a fost provocată de deciziile de sancțiuni
unilaterale ale Uniunii Europene, luate în detrimentul intereselor economice reciproce, în numele

6
Disponibil la: https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/ukraine-crisis/. (Consultat / accesat la: 20
februarie 2020).
7
Disponibil la: https://www.riskadvisory.com/sanctions/russia-sanctions-list/. (Consultat / accesat la: 21 februarie
2020.)
8
https://www.mid.ru/ru/rossia-es.-sankcii-i-kontrsankcii (vizitat 23.02.2020)
promovării unor scheme geopolitice dubioase. În continuare, acuzațiile nefondate conform
cărora Rusia presupune un fel de „amenințare hibridă” pentru Uniunea Europeană continuă să se
desfășoare. A fost organizat un curs de creare a noilor mecanisme de sancțiuni cu avertismente
clare anti-ruse. Cu toate acestea, chiar și în aceste condiții, Rusia are ca scop cooperarea continuă
cu UE. Uniunea Europeană rămâne principalul partener comercial al Rusiei (aproximativ 43%
din comerțul exterior al Rusiei în 2018 a fost reprezentat de țările UE). Rusia, la rândul său, este
al patrulea cel mai mare partener comercial al UE. Acordul de parteneriat și cooperare (PCA),
încheiat de Rusia cu Comunitățile Europene și statele membre în 1994, rămâne baza legală
pentru relațiile dintre Rusia și UE (a intrat în vigoare la 1 decembrie 1997). Acesta prevede
dezvoltarea relațiilor în domeniile politic, comercial, economic, financiar, juridic, umanitar și
definește, de asemenea, principalele obiective și mecanisme de cooperare. Acordul a fost
încheiat pe o perioadă de 10 ani, urmat de o prelungire automată anuală, cu condiția ca niciuna
dintre părți să nu-și declare denunțarea. Formal, „foile de parcurs” continuă să funcționeze la
formarea a patru spații comune Rusia-UE: economice; libertate, securitate și justiție; securitate
externă; știință și educație, inclusiv aspecte culturale. Foile de parcurs au fost aprobate în cadrul
Summit-ului Rusia-UE din 10 mai 2005 la Moscova. În același timp, în practică, partea UE evită
organizarea de întâlniri în formate destinate implementării foilor de parcurs. Această poziție a
UE predetermină stagnarea lucrărilor de creare a unui spațiu umanitar economic și umanitar pan-
european, a cărui promovare ar satisface în mod obiectiv aspirațiile tuturor popoarelor Europei.
Culpa UE a „înghețat” în mare parte activitatea formatelor de dialog politice și sectoriale Rusia-
UE prevăzute de PCA și de alte acorduri bilaterale, inclusiv la cel mai înalt nivel. Ultimul, al 32-
lea Summit Rusia-UE a avut loc la 28 ianuarie 2014 la Bruxelles. În ultimii ani, au avut loc mai
multe întâlniri informale între președintele Rusiei V.V. Putin și președintele Comisiei Europene
J.-K. Juncker. Recent, Uniunea Europeană a încercat să intensifice dialogul politic cu Rusia.
Ședințele ministrului afacerilor externe ale Federației Ruse, Sergey Lavrov, cu Înaltul
Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate F. Mogherini sunt periodice.
Consultațiile de experți au loc pe o gamă largă de subiecte de interes reciproc, precum lupta
împotriva terorismului și traficului de droguri. În plus, cooperarea științifică, tehnică,
transfrontalieră, precum și interacțiunea în cadrul dimensiunii nordice au fost eliminate din
restricții. În același timp, aceste măsuri sunt încă înjumătățite și nu ne permit încă să vorbim
despre dorința conștientă a UE de normalizare rapidă a relațiilor.
În ciuda dezacordurilor existente, Federația Rusă rămâne concentrată pe dezvoltarea unui
parteneriat strâns și cuprinzător cu Uniunea Europeană pe baza principiilor egalității,
beneficiului reciproc și respectului intereselor reciproce. Rusia este deschisă pentru lucrări
comune, ceea ce ar face posibilă dezvăluirea completă a potențialului colosal al cooperării
respective în spațiul de la Atlantic la Oceanul Pacific.

2.DIMENSIUNEA ECONOMICĂ A RELAȚIILOR DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ
Relațiile UE-Rusia sunt tensionate începând din 2014, ca urmare a anexării ilegale a Crimeii de
către Rusia, a susținerii rebelilor din estul Ucrainei, a politicilor din vecinătate a campaniilor de
dezinformare și a evoluțiilor interne negative. Tensiunile s-au accentuat și după intervenția
Rusiei în Siria. Din 2014, UE a reînnoit periodic sancțiunile împotriva Rusiei. Cu toate acestea,
UE și Rusia rămân strâns interdependente, iar UE practică o abordare a „dialogului selectiv”. 9 În
2017, economia Rusiei și-a revenit din recesiunea și turbulențele din 2014-2016 din sectorul
bancar, profitând de creșterea veniturilor din exporturile de petrol și materii prime. În 2018,
creșterea economică a fost modestă, iar în 2019 și 2020 se pare că încetinește. Climatul de
investiții al țării rămâne nesigur, iar performanțele sale economice depind în continuare de prețul
petrolului și al gazului. Sistemul economic se concentrează în doar câteva sectoare, lipsesc
investițiile cu efecte transformatoare, iar firmele mari apropiate de stat domină piața. În pofida
politicilor de sancționare, UE rămâne primul partener comercial al Rusiei, iar Rusia este al
patrulea pentru UE. Relațiile comerciale și economice sunt însă perturbate de numeroși factori,
cum ar fi embargoul Rusiei asupra unor produse agricole din UE, diferendele din cadrul OMC și
serioasele limitări impuse companiilor din UE pentru a participa la licitațiile publice din Rusia.10

În prezent, problemele relațiilor bilaterale dintre Rusia și UE, ca partener economic

principal, sunt în mare măsură complicate de măsurile comerciale și politice adoptate, numite
sancțiuni. FMI a estimat pierderile totale ale economiei ruse la 9%. Analiștii de la Citybank,
folosind un model de autoregresiune vectorială pentru analiză, sugerează că aproximativ 90% din
11
scăderea observată a PIB se datorează scăderii prețului petrolului. Experții care au analizat
impactul sancțiunilor pe piețele financiare rusești au concluzionat, de asemenea, că prețul
petrolului este un factor determinant în schimbarea situației pe piețele financiare ruse. Bagajul de
revendicare comercială și economică, care a primit un impuls politic, a lansat un proces de
confruntare la Autoritatea de soluționare a litigiilor din cadrul OMC. Regula nerostită pentru așa-
numita „lună de miere” cu OMC în primii ani de aderare în raport cu Rusia nu a funcționat.
9
Damen M.,Relațiile FR-UE,2019, https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/177/russia, (accesat
16.02.20)
10
Камиль Ц., Взаимозависимости стран «Восточного партнерства» с ЕС и Россией: анализ трех стран,EU
STRAT,2018,p.74, http://eu-strat.eu/wp-content/uploads/2019/03/EU-STRAT-
%D0%A0%D0%B0%D0%B1%D0%BE%D1%87%D0%B8%D0%B9-%D0%B4%D0%BE%D0%BA%D0%BB
%D0%B0%D0%B4-%E2%84%9610.pdf (accesat 16.02.20)
11
EU position in world trade” („Poziția UE în comerțul mondial”), Comisia
Europeană,2019, http://ec.europa.eu/trade/policy/eu-position-in-world-trade/ (accesat 16.02.20)
Prima dispută a fost inițiată de UE în primul an de aderare a Rusiei la OMC. Acum pe site-ul
OMC dintre Rusia și paritatea Uniunii Europene: 4 cereri din fiecare parte. 12Explicația experților
este simplă: prezența unui număr mare de probleme bilaterale nerezolvate, care, de altfel, au un
fond politic serios; principiul reciprocității, aplicat în diplomația comercială clasică și care
prevede o mutare obligatorie a returnării; stagnarea organizației însăși. Obiectul următorului
litigiu preconizat (aprilie 2014) au fost măsurile contestate de Federația Rusă referitoare la
directivele celui de-al treilea pachet energetic, care vizau, conform intenției UE, să stabilească
reguli pentru crearea și funcționarea unui singur, piața gazelor naturale. În 2018, TG a decis
ilegalitatea restricțiilor cantitative la gazul rusesc furnizat prin conducta OPAL. Vorbim despre
restricții la 50% din utilizarea capacității conductelor; cerința de a vinde o anumită cantitate de
gaz pe piața deschisă; norme de certificare discriminatorii pentru operatorii lituani, maghiari și
croați ai sistemelor de transport de gaze controlate de străini; preferințe discriminatorii furnizate
proiectelor de infrastructură și definirea acestora drept „proiecte de interes comun” dacă sunt
orientate către furnizarea de gaze de orice altă origine, cu excepția gazului de origine rusă.
Nu mai puțin rezonantă în relațiile bilaterale dintre Federația Rusă și UE a fost disputa
privind interdicția rusă de a importa porci vii și carne de porc din toate țările UE, după cazurile
înregistrate de pestă porcină africană (ASF) în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. Germania
(29%) și Italia (23%) au devenit prima măsură de apărare rusă disputată în OMC, extinzându-și
efectul asupra tuturor țărilor participante la EAEU. Totuși, TG a dezvăluit încălcări din partea
Rusiei, respingând majoritatea afirmațiilor UE. În 2018, Rusia a notificat OMC cu privire la
punerea în aplicare completă a recomandărilor cu caracter nominal, ca atare Pe parcursul
13
anchetei, perioada de acțiune de 5 ani a măsurii atacată de UE a expirat. Ideea de a discuta
problemele de cooperare în domeniul investițiilor, care a fost dezvoltată pe platforma OMC,
găsește, de asemenea, sprijin pozitiv din partea ambelor delegații, care contribuie activ la
discuțiile privind elaborarea de noi reguli pentru simplificarea procedurilor de investiții.
Negocierile privind implicarea întreprinderilor micro, mici și mijlocii (MSME) în
comerțul internațional, care a dobândit un nou impuls, au unit UE și Federația Rusă într-un grup
în cadrul dialogului „Prietenii MSME” lansat în primăvara lui 2017. O unitate similară de opinii
este demonstrată și de negocierile privind serviciile, în care În ajunul celei de-a 11-a Conferințe
ministeriale, delegațiile au fost de acord cu un singur text de negociere privind disciplinele
reglementării interne în servicii. Cu toate acestea, pe fondul situației geopolitice dificile din
lume, soarta OMC în sine este cea mai controversată și urgentă din toate domeniile de negociere.

12
International trade in services” („Comerțul internațional cu servicii”), Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/International_trade_in_services#Main_services_traded (accesat 16.02.20)
13
DG Trade Statistical Guide June 2018” („Ghidul statistic al DG Comerț - iunie 2018”), Comisia
Europeană, http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/may/tradoc_151348.pdf (accesat 16.02.20)
14
La sfârșitul anului 2018, UE a introdus o „concepție”,conținând propuneri de reformă specifice
privind luarea deciziilor, soluționarea litigiilor (recomandări pentru organismul de apel) și
transparență. Printre altele, vorbim despre crearea unor reguli mai stricte pentru întreprinderile
comerciale de stat care „denaturează piața subvențiilor”, înlăturarea barierelor în calea
investițiilor în comerțul cu servicii și dezvoltarea unor standarde care împiedică transferul forțat
al tehnologiilor.
Rusia și Uniunea Europeană se străduiesc să asigure stabilitatea piețelor de energie și a
importurilor și exporturilor fiabile. Ambele părți ar dori să crească eficiența energetică și o
scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră din producția de energie și utilizarea acesteia în
economiile lor. Din perspectivă continentală, 47,1% din importurile totale ale Rusiei în valoare
în 2018 au fost achiziționate din țările europene. Din cadrul țărilor membre ale UE, Federația
Rusă importă următoarele mărfuri și produse: benzină și alți combustibili; ulei, platină sub
diferite forme; fier; elemente chimice radioactive și izotopi; creveți și alte crustacee;
îngrășăminte cu azot; aluminiu; diamante brute și diverse îngrășăminte minerale sau chimice. 15
Sunt patru state membre UE ale căror importuri din Rusia au depăşit pragul de zece miliarde de
euro: Germania ( 29 miliarde de euro), Olanda (24 miliarde de euro), Polonia (13 miliarde de
euro) şi Italia (12 miliarde de euro). Împreună, ele au cumulat puţin peste jumătate din
importurile totale ale UE din Rusia. Germania este ţara cu cele mai mari exporturi către Rusia,
cu livrări de circa 25 de miliarde de euro sau aproximativ 30% din exporturile comunitare. Dacă
facem corelaţia cu importurile, se vede complementaritatea dintre cele două economii, germană
şi rusă, prima fiind dependentă de energia venită de la est dar şi de piaţa de circa 150 de milioane
de consumatori.16
Țările membre ale UE cu care Rusia a tranzacționat cel mai mult (observăm că Germania
și Belgia au în continuare cele mai mari volume): Germania: +32,4 mii tone (+ 2,7%) Franța:
+16,7 mii tone (+ 14,7%); Belgia: +19,6 mii tone (+ 11,7%); Republica Cehă: +17,2 mii tone (+
9,3%); Polonia: +16,1 mii tone (+ 2,2%); și cele cu care a tranzacționat cel mai puțin: Olanda:
-109,3 mii tone (-46,9%); Spania: -80,1 mii tone (-77,3%); Belgia: -14,2 mii tone (-14,2%);
Marea Britanie: -3,7 mii tone (-53,4%). Italia: -3,1 mii tone (-2,2%). Volum total de 5269 mii
tone de mărfuri care au fost livrate țărilor UE într-un singur semestru al anului – cu 318,5 mii
tone mai mult (+ 6,4%) față de aceeași perioadă a anului trecut (2018)17.

14
Chang F.K. , Effectiveness of Economic Sanctions on Russia’s Economy, Geopolitics: FPRI, 2017
https://www.fpri.org/2017/06/effectiveness-economic-sanctions-russias-economy (accesat 16.02.20)
15
Russia https://www.ustradenumbers.com/country/russia/ (accesat 16.02.2020)
16
Pana M., Relațiile comerciale dintre UE șu Rusia: Dependența statelor membre de materiile prime și piața rusă
https://cursdeguvernare.ro/relatiile-comerciale-dintre-ue-si-rusia-dependenta-statelor-membre-de-materiile-prime-si-
piata-rusa.html (accesat 16.02.2020)
17
UE - Federația Rusă https://trans.info/ro/in-ciuda-embargo-ului-transporturile-dintre-rusia-si-ue-sunt-in-continua-
crestere-107956 (accesat 16.02.2020)
 Sancțiunile economice vizează schimburile cu Rusia în anumite sectoare economice.
Acestea limitează accesul anumitor bănci și societăți ruse la piețele de capital primare și
secundare din UE și impun interdicții asupra exportului și importului de arme și a exportului de
bunuri cu dublă utilizare, pentru utilizări militare sau utilizatori finali militari în Rusia.
Sancțiunile restricționează, de asemenea, accesul Rusiei la anumite tehnologii și servicii
sensibile, care pot fi utilizate pentru producția și explorarea petrolieră. Se aplică restricții
specifice privind relațiile economice cu Crimeea și Sevastopol, inclusiv interzicerea importului
de mărfuri de pe peninsulă18, interzicerea exportului anumitor bunuri și tehnologii, restricții
asupra investițiilor și interdicția de a furniza servicii turistice.
UE rămâne în continuare un partener comercial principal pentru Rusia: de exemplu, în
2018, comerțul dintre UE și Rusia a ajuns la 253,6 miliarde de euro, ceea ce reprezintă
aproximativ 42,8% din comerțul rus. La rândul său, este de remarcat faptul că Rusia este al
patrulea partener comercial cel mai important și cheie al UE - ponderea Rusiei în comerțul total
al UE este de 6,4%. Rusia este, de asemenea, al 4-lea cel mai mare importator de mărfuri din UE
(85,3 miliarde de euro în 2018), fiind întrecută de Statele Unite, China și Elveția. În același timp,
este cel de-al treilea furnizor cheie de bunuri către UE (168,3 miliarde de euro în 2018).
Importurile de mărfuri din Rusia în UE au crescut cu 16,7% între 2017 și 2018. Creșterea sa
datorat creșterii importurilor de produse energetice în UE, a căror pondere este de aproximativ
70% din totalul importurilor de mărfuri din Rusia către UE. În prima jumătate a anului 2019,
comerțul dintre UE și Rusia a rămas la același nivel ca în prima jumătate a anului 2018. Același
lucru se poate spune despre exporturile UE în Rusia. 19 În ianuarie-februarie 2019, ponderea
metalelor și produselor din acestea în valoarea totală a exporturilor a fost de 10,0%. În structura
mărfurilor la exporturile către țările non-CSI, ponderea acestor mărfuri a fost de 9,7%, la țările
CSI - 12,4%. Față de ianuarie-februarie 2018, valoarea exporturilor de mărfuri a scăzut cu 3,4%,
în timp ce volumul fizic a crescut cu 3,7%. 20 Ponderea exporturilor de produse chimice în
ianuarie-februarie 2019 a fost de 5,6%. În structura mărfurilor la exporturile către țările non-CSI,
ponderea acestor mărfuri a fost de 4,8%, la țările CSI - 11,8%. Față de ianuarie-februarie anul
trecut, valoarea exporturilor acestor produse a scăzut cu 1,4%, în timp ce volumul fizic a crescut
- cu 12,9%.21 Exportul „fără combustibil” din Rusia în Europa constă în principal dintr-o gamă
largă de servicii: în domeniul consultanței, turismului, tehnologiei informatice, construcției,
educației, transportului și multe altele. Oamenii de afaceri ruși au simțit deja schimbările din

18
Ibidem.
19
The European Union and the Russian Federation https://eeas.europa.eu/delegations/russia/35939/node/35939_en
(accesat 15/02/2020)
20
Внешняя торговля России за январь-февраль 2019 года – данные ФТС России http://www.np-
srv.ru/news/vneshnyaya-torgovlya-rossii-za-yanvar-fevral-2019-goda-dannye-fts-rossii.html (accesat 17.02.20)
21
Ibidem
economia țării lor în ultimii ani, din cauza introducerii de sancțiuni occidentale pentru o serie de
bunuri. Multe domenii de activitate antreprenorială au fost afectate de procesele din politica
externă a statelor, ba chiar și rușii individuali nu au putut să nu fie afectați de schimbările
climatice în relațiile economice din țară. Constrângerile economice au afectat semnificativ
nivelul de trai. Analizând statistica, nu putem vorbi despre consecințele grave ale impunerii de
sancțiuni. Rețineți că, în general, există o scădere a exporturilor către piața europeană. Și acest
lucru este de înțeles. Sancțiunile nu au afectat livrările din Rusia către țările europene, iar
întreprinderile direct afectate de restricții pot fi luate în calcul. De exemplu, Rosneft a pierdut o
afacere viitoare pentru a vinde petrol și produse petroliere în Europa cu partenerul său italian
Saras. Gazprom a fost frustrat de planurile de a încheia acorduri economice străine din cauza
refuzului de a coopera cu o serie de companii europene. Cu toate acestea, este imposibil de negat
complet influența indirectă a sancțiunilor occidentale asupra statului exporturilor din Rusia în
Europa. Finanțarea bancară a scăzut din cauza dificultăților în atragerea de capital străin. Unele
programe de credit de export au dispărut. Scăderea cifrei de afaceri financiare dintre bănci nu
poate decât să afecteze economia în ansamblu. Prin urmare, efectul negativ al sancțiunilor este
evident pentru reprezentanții afacerilor rusești. Oficial, economia mondială promovează
principiul libertății și deschiderii comerțului internațional. Aceasta implică negarea tuturor
discriminărilor în cooperarea economică străină. Dar, în realitate, țările europene nu sunt foarte
interesate să permită reprezentanților de afaceri din țările în curs de dezvoltare, inclusiv Rusia, să
intre pe piețele lor. Această politică de neoprotecționism este exprimată mai ales prin utilizarea
metodei barierei. Manifestările acțiunii barierelor netarifare pot fi luate în considerare:

 Norme și standarde tehnice;

 Sistemul de cota și alte restricții cantitative;
 Taxele antidumping.
Astfel, în momentul dezvoltării economice, un obstacol serios pentru exporturile din
Rusia în Europa este nepotrivirea mărfurilor cu standarde tehnice de calitate. Cel mai mare
număr de cerințe sunt stabilite pentru alimente și utilaje. Mulți antreprenori care au decis să își
transfere afacerile la nivel european și-au dat deja seama că introducerea unui sistem de
management al calității la întreprindere este o procedură foarte complicată și costisitoare.
Certificarea are ca rezultat deseori necesitatea reconstruirii producției, reconfigurarea proceselor
de afaceri și achiziționarea de echipamente noi. Certificarea implică, de asemenea, o schimbare a
mecanismelor de comunicare cu furnizorii și pune controlul calității produselor la un nivel cu
totul nou.
 Din 1997, principalul document care definește prioritățile pentru dezvoltarea relațiilor politice
și economice între UE și Rusia a fost Acordul de parteneriat și cooperare (APC). Unul dintre
obiectivele principale ale prezentului acord a fost dezvoltarea comerțului și a investițiilor între
UE și Rusia, precum și dezvoltarea relațiilor economice. S-a presupus că APC își va găsi
dezvoltarea într-un nou acord între UE și Rusia, care vizează dezvoltarea globală a relațiilor
bilaterale. Noul acord urma să se bazeze pe regulile OMC și ar trebui să includă reguli
previzibile, stabile și echilibrate, care vizează dezvoltarea relațiilor comerciale și de investiții.
Negocierile privind un nou acord au început în 2008 22, dar s-au încheiat în 2010, din cauza lipsei
de progrese în sectoarele comerțului și investițiilor. Odată cu suspendarea negocierilor privind un
nou acord, părți din Uniunea Forțelor Dreptului au încetat să mai fie aplicate din cauza anexării
ilegale a Crimeei de către Rusia și destabilizării situației din Ucraina în 2014. Impactul pozitiv al
intrării Rusiei în OMC în 2012, din păcate, a fost compensat de consecințele noilor cerințe
rusești pentru localizarea producției, a politicilor de substituire a importurilor, precum și de
deteriorarea situației economice din Rusia, inclusiv agravarea situației politice. În această
privință, volumul comerțului bilateral dintre UE și Rusia a scăzut de 7 ani, începând cu 2012,
drept urmare, Rusia a trecut de la locul 3 la locul 4 printre principalii parteneri comerciali ai
UE.Cooperarea pentru investiții care se dezvoltă pe baza acordurilor încheiate are o semnificație
diferită pentru Rusia și Uniunea Europeană. În 2008-2011 Dinamica volumului investițiilor
acumulate de țările UE în economia rusă a fost pozitivă. La sfârșitul anului 2011, valoarea lor se
ridica la 252 miliarde USD. În totalul capitalului străin acumulat în economia internă, investitorii
din Uniunea Europeană dețin peste 75% . Mai mult, Federația Rusă nu se numără printre
partenerii cheie de investiții pentru țările din această regiune. O analiză a datelor de la UNCTAD
și Rosstat sugerează că 2,7% din totalul investițiilor directe acumulate de UE în străinătate sunt
concentrate în economia rusă. Potrivit Ministerului Dezvoltării Economice din Rusia, volumul
investițiilor ruse acumulate în țările Europei unite a crescut în perioada 2008-2011. De 1,9 ori și
s-a ridicat la 64,7 miliarde de dolari la sfârșitul perioadei analizate, ceea ce corespunde 60,1%
din capitalul acumulat de Rusia în străinătate. În același timp, în 2011, ponderea investițiilor
directe ruse acumulate în totalul investițiilor străine directe acumulate în țările UE nu a depășit
0,7%. O comparație a sumelor investițiilor acumulate reciproc între Rusia și Uniunea Europeană
indică un echilibru pozitiv al cooperării investiționale pentru Rusia cu țările din această regiune.
Ponderea ridicată a investițiilor deținute de investitorii UE în economia rusă, precum și ponderea
semnificativă a investițiilor străine ruse concentrate în țările Europei unite, confirmă rolul cheie
al UE în cooperarea internațională pentru investiții din Rusia. Cea mai mare pondere (55,2%) din
totalul capitalului acumulat de țările UE în economia rusă la sfârșitul anului 2011 a fost

22
Influența expansiunii investițiilor ruse asupra imaginii Rusiei în Europa 2010. - 96 p. (accesat 17.02.20)
contabilizată de alte investiții realizate în regim rambursabil. Investițiile directe s-au ridicat la
42,1%. Mai mult, în ultimii ani, structura speciilor de investiții de la UE la Rusia s-a modificat
ușor. Distribuția indicată a investițiilor străine atestă rolul crescând al celei mai instabile părți din
acestea, deoarece categoria „celelalte” este formată din comerț și alte împrumuturi de la bănci
străine, organizații private și guverne. Între timp, doar investițiile străine directe sunt, de fapt, o
investiție și pot îmbunătăți tehnologiile de producție și crește competitivitatea produselor. Prin
urmare, eficacitatea capitalului străin atras de țară poate fi evidențiată de o pondere semnificativă
a investițiilor străine directe. Structura speciilor de capital rusesc acumulată în țările Europei
unite arată diferit. Investițiile directe reprezintă 73,7% din totalul capitalului rus acumulat în
Uniunea Europeană, care este mai mare comparativ cu fiecare an precedent din 2008-2011 23.
Ponderea investițiilor în portofoliu a crescut de mai mult de 2 ori și a însumat 3,7% în 2011. O
astfel de structură a investițiilor ruse în țările UE indică rolul în creștere al celei mai stabile părți,
întrucât numai investițiile străine directe pot consolida ferm în sistemul de producție și de
comercializare din țara de investiții. În plus, investițiile directe pot oferi acces la tehnologii
moderne și metode de management. Desigur, un rol semnificativ în investițiile în astfel de țări îl
joacă condițiile de muncă confortabile, o mare încredere în siguranța proprietății lor. În același
timp, este evident că investițiile în aceste țări permit legalizarea veniturilor din umbră, precum și
minimizarea impozitării pe motive legale. Investițiile directe în economia Ciprului și a Olandei
sunt de asemenea utilizate de întreprinderile ruse pentru a găzdui centre care dețin active în
Rusia și de multe ori joacă un rol de tranzit pentru investiții directe [8], lucru confirmat în mare
măsură de structura geografică a investițiilor acumulate din UE în economia rusă. La sfârșitul
anului 2011, teritoriile în larg sau în strânsă legătură reprezentau aproape 68% din totalul
investițiilor UE acumulate în economia rusă. În același timp, trei țări - Cipru, Olanda și
Luxemburg - sunt lideri în acest indicator. Dețin aproape 63% din capitalul acumulat de țările
UE în Federația Rusă (29,9%, 18,8% și, respectiv, 14,1%). Cipru și Olanda reprezintă
aproximativ 72% din investițiile directe acumulate în Rusia de țările UE, cu cota Ciprului în
2007-2011. a crescut de la 40,1% la 50,6%, iar Olanda a scăzut constant și a fost de 21,5% la
sfârșitul anului 2011. În afară de aceste țări, Germania este, de asemenea, printre cei trei lideri în
ceea ce privește investițiile directe acumulate din UE în economia rusă, a cărei pondere s-a
dublat în ultimii 5 ani și s-a ridicat la 10,3% la sfârșitul anului 2011. Cu toate acestea, având în
vedere originea rusă a capitalului importat din Cipru și Olanda, investițiile directe din Germania
sunt străine, prin urmare, această țară este cel mai mare furnizor al acestora din țările UE către
Rusia. Ponderea Europei unite în structura geografică a importatorilor de capital rusesc a crescut
de asemenea, reprezentând 47,4% în 2011.În același timp, volumul fluxurilor anuale de capital
23
Kuznetsov A.V., Investiții directe ruse în țările UE / A.V. Kuznetsov // Europa modernă. - 2007. - Nr.1. - S. 37-
50. (accesat 17.02.20)
din Rusia în țările UE a rămas nesemnificativ. Acest lucru este demonstrat de ponderea
investițiilor directe ruse în volumul total al acestor investiții în economia UE, care s-a ridicat la
3,4% în 2011, crescând cu doar 0,5% față de 2008.În perioada analizată, structura speciilor de
capital alocat din Rusia Uniunii Europene s-a schimbat. Investițiile directe au scăzut ușor. De
asemenea, a scăzut ponderea lor în volumul total de capital exportat din Rusia în această regiune,
care a fost de 19,9% în 2011. În ciuda fluctuațiilor semnificative din perioada 2008-2011,
ponderea celorlalte investiții reprezentate în principal de împrumuturile comerciale a rămas la
maximum (peste 65%). Proporția investițiilor din portofoliu a crescut de 16,2 ori și a ajuns la
14,6% la sfârșitul perioadei analizate. Cea mai mare pondere a investițiilor rusești este în
comerțul cu ridicata și reparația de autovehicule și bunuri de uz casnic, precum și în industria de
producție a economiei UE. Investitorii principali ruși din UE sunt cele mai mari multinaționale
de petrol și gaze din țară - LUKOIL și Gazprom, care investesc în principal în țările dintr-o
Europă unită pentru a-și menține vânzările. În special, LUKOIL dezvoltă o rețea de benzinării în
multe țări ale Uniunii Europene, iar principalele investiții ale Gazprom în această regiune sunt
direcționate către dezvoltarea infrastructurii de export - conducte de transport pe gaz și instalații
de depozitare subterane. Companiile metalurgice ruse fac investiții semnificative în țările UE.
Printre acestea se numără Mechel OAO, TMK OJSC, EVRAZ-Group și altele, care asigură nu
numai vânzări, dar și acces la active atractive din punct de vedere tehnologic. Pe lângă
multinaționalele rusești de petrol și gaze și metalurgie, investițiile în economia Uniunii Europene
sunt realizate de multinaționalele interne din industria chimică, sectorul financiar, companiile
individuale de inginerie și producătorii de echipamente de telecomunicații, precum și companiile
de servicii. Volumul investițiilor venite anual de la UE în economia rusă a scăzut ușor. Ca o
tendință negativă în 2008-2011. De remarcat este reducerea atât a volumului absolut al
investițiilor directe, cât și a ponderii acestora în volumul total al investițiilor venite anual din
țările UE în Federația Rusă. Cea mai mare pondere din valoarea totală a capitalului străin
importat în Rusia din UE a fost contabilizată de alte investiții realizate în mod rambursabil. În
2008-2011 investitorii direcți din țările UE erau interesați doar de un segment restrâns al
economiei ruse. Acest lucru este demonstrat de structura investițiilor directe venite de la Uniunea
Europeană la economia rusă în funcție de tipul de activitate. Aproximativ 75% 24 din volumul lor
total se referă la fabricație, minerit, precum și operațiuni imobiliare, închiriere și furnizarea de
servicii. Astfel, amploarea cooperării investiționale dintre Rusia și țările UE, realizată în mod
instituțional în curs de dezvoltare, are o tendință pozitivă. Mai mult, UE este un partener cheie al
Rusiei în procesul de investiții la import și export. Pentru țările Europei unite, rolul Rusiei ca
sursă de investiții străine și beneficiar al investițiilor străine este foarte nesemnificativ. Din punct
Scurt rezumat al relațiilor / Misiunea permanentă a Federației Ruse în Uniunea Europeană. - Electronul. date text -
24

Mod de acces: http://www.russianmission.eu/ru/kratkii-obzor-otnoshenii (accesat 17.02.20)

de vedere al stabilității, structura speciilor de investiții ruse acumulate în țările UE pare
favorabilă, deoarece majoritatea sunt reprezentate de investiții directe. În ceea ce privește
volumul total al investițiilor acumulate în Rusia din UE, există alte investiții, de natură mai puțin
stabilă. Cu toate acestea, atunci când comparăm direcțiile geografice ale investițiilor ruse
acumulate în țările UE și structura de țară a investițiilor străine din Federația Rusă din Uniunea
Europeană, nu se constată doar dorința investitorilor autohtoni de a câștiga un punct în structura
producției și a vânzărilor în țara gazdă, ci și utilizarea avantajelor oferite de offshore și teritoriile
apropiate acestora. Pe fondul unei creșteri de 1,5 ori a scării investițiilor rusești în UE, structura
lor anuală pe tipuri a rămas recent relativ stabilă și este reprezentată în principal de alte investiții.
Volumul investițiilor făcute de investitori din UE în economia rusă în aceeași perioadă a scăzut
ușor25. Dimensiunea absolută și ponderea investițiilor directe a scăzut, ceea ce este, desigur, o
tendință negativă. Structura sectorială a investițiilor europene în economia rusă demonstrează
dorința investitorilor de a sprijini comercializarea produselor lor, precum și de a oferi acces la
resursele naturale, ceea ce nu poate contribui la stabilirea producției într-o țară competitivă pe
piața mondială a produselor.

În aprilie 2015, la conferința „ Europa și Eurasia: Către un nou model de securitate a energiei
” organizată de Clubul de Discuție de la Valdai, ministrul Energiei, Alexander Novak și
directorul Gazpromului, Alexei Miller, au prezentat un nou concept al cooperării gazelor dintre
Rusia și țările europene26. Printre principalele schimbări ale relației se numără necesitatea luării
în considerare a factorului asiatic, care va influența din ce în ce mai mult prețurile pentru
consumatorii europeni, precum și respingerea politicii de intrare reciprocă în active între Rusia și
Europa. Poziția ireconciliabilă a Comisiei Europene cu privire la construcția fluxului de sud
poate costa scump economiile din UE. Apariția proiectului Turkish Stream îi determină să
investească într-o nouă infrastructură pentru importul de gaz rusesc, o alternativă la coridorul de
tranzit ucrainean. Decizia privind fluxul turcec și rezilierea acordului de tranzit cu gazul cu
Ucraina din 2020 a fost anunțată de Rusia fără consultarea prealabilă cu Comisia Europeană și,
evident, i-a luat prin surprindere pe oficialii europeni. Organizația este obișnuită să stabilească
noi reguli de joc care să creeze bariere pentru gazul rusesc în Europa: cel de-al treilea pachet
energetic, modelul de piață țintă și, în sfârșit, conceptul Uniunii Europene pentru energie, din
dorința de a interveni în contractele comerciale cu gaz. A treia rundă de negocieri privind gazele
dintre Rusia, UE și Ucraina din 19 septembrie la Bruxelles a fost vizibil diferită de reuniunile
anterioare. Dacă în ianuarie, liderii delegațiilor rusești și ucraineni s-au acuzat reciproc de
25
Cooperarea comercială, economică și de investiții între Rusia și UE / Ministerul Dezvoltării Economice a Rusiei. -
Electronul. date text - Mod de acces: http://www.economy.gov.ru/minec/main (accesat 17.02.20)
26
Выступление Алексея Миллера на конференции ,, Европа и Евразия: на пути к новой модели
энергобезопасности ”. https://www.gazprom.ru/press/news/miller-journal/2015/223594/ ( vizitat 22.02.2020 ).
„nebunie”, „suprarealism” și „absurd”, acum toate cele trei părți au declarat în unanimitate că
ședința este constructivă. Potrivit Ukrtransgaz, 19,4 miliarde de metri cubi au fost deja pompați
în depozitele de gaze subterane ucrainene - cu o lună înainte de începerea sezonului de încălzire.
Consumul anual din 2018 în Ucraina s-a ridicat la puțin peste 32 de miliarde de metri cubi de
gaz, iar producția proprie - 21 de miliarde de metri cubi. Gazprom, de asemenea, nu era inactiv.
Conducerea sa a anunțat că intenționează să pompeze 11,4 miliarde de metri cubi de gaz în
instalațiile de depozitare subterane din țările UE 27. Petrolul și gazele naturale sunt principalele
componente ale exporturilor rusești către UE. Cererea de gaze naturale în Europa a crescut până
în 2010, iar previziunile au prezis o cerere și mai mare de combustibili fosili în viitor. A fost o
perioadă de proiecte de infrastructură uriașe - de la noi conducte din Rusia la noi porturi pentru
gaz natural lichefiat (GNL). Dar presiunea asupra economiei prețurilor mari ale petrolului a dus
la creșterea rapidă a noilor tehnologii de economisire a energiei și a surselor regenerabile de
energie, iar din 2010, consumul de gaz a început să scadă. În 2014, acesta a scăzut la nivelul
anului 1995 și chiar o ușoară creștere (aproximativ 7%) în 2015, din cauza vremii reci nu a
modificat tendința. Cu toate acestea, scăderea consumului de gaz în Europa este încă mai mică
decât scăderea producției sale interne, prin urmare, importurile de gaz în UE rămân stabile.
Ponderea Rusiei în totalul importurilor de gaze din UE este de la 30% la 40%. Volumul ofertei
a crescut constant de mulți ani, în ciuda scăderii consumului - din 2005 până în prezent, a crescut
cu 17%28.
Astăzi, Rusia este singurul exportator de gaz în UE cu capacități suplimentare de transport
gratuit. Capacitatea totală a conductelor către Europa ajunge la 309 miliarde de metri cubi, în
timp ce volumul total al exporturilor către țările UE nu depășește 160 de miliarde de metri cubi.
Chiar și ținând cont de schimbările politice din 2014-2015, prăbușirea fluxului de sud și decizia
de lichidare a tranzitului de gaze prin Ucraina, capacitatea rămasă a conductei de 120 de miliarde
de metri cubi, împreună cu extinderea planificată a fluxului Nord, ar trebui să fie suficiente
pentru creșterea consumului rusesc de gaz29. Pe de altă parte, Europa poate înlocui efectiv
aprovizionarea cu gaze din Rusia cu o combinație de gaz algerian și alt gaz nord-african (având
în vedere capacitatea nefolosită în prezent de 40–45 miliarde de metri cubi), o creștere a
consumului norvegian de gaze (cu 20 de miliarde de metri cubi) și o pondere mai mare de GNL
prin terminalele Regas (potențial crește până la 128 de miliarde de metri cubi în funcție de
capacitățile actuale și planificate). Nu mai vorbim de potențialele conducte din Iran,
27
О чём договорились Россия, Украина и ЕС на газовых переговорах. https://www.dw.com/ru/%D0%BE-
%D1%87%D0%B5%D0%BC- -50505230 ( vizitat 22.02.2020 ).
28
Мовчан А. Экономические отношения России и ЕС. https://carnegie.ru/commentary/63664
( vizitat 22.02.2020 ).
29
Выгон Г., Ермаков В.. Белова М. Россия-ЕС: смена курса газовых отношениях.
https://www.forbes.ru/mneniya-column/konkurentsiya/289071-rossiya-es-smena-kursa-v-gazovykh-otnosheniyakh
( vizitat 22.02.2020 ).
Turkmenistan și țările din Golf. Cu toate acestea, prețurile gazelor lichefiate sunt încă
semnificativ mai mari decât cele transportate prin conductă. Iar Rusia, cu capacitățile sale de
rezervă și costurile fixe uriașe, promite să fie foarte flexibilă în ceea ce privește prețurile atunci
când vine vorba de adevărate negocieri dure. Acest lucru oferă motive pentru a crede că
aprovizionarea cu gaz rusesc către UE va continua pe termen lung 30. Singura schimbare posibilă
va viza rolul Germaniei în relațiile de gaze dintre Rusia și UE. Odată cu creșterea rolului Nord
Stream, Germania va deveni treptat nu numai cel mai mare importator de gaz rusesc, ci și cel mai
mare distribuitor în alte țări europene. Încă nu se știe cum va fi organizată distribuția și acest
lucru va necesita cu siguranță și mai multe investiții. Companiile și bugetele germane vor
beneficia doar de această schimbare și ne putem aștepta ca proiectul de extindere Nord Stream să
fie în continuare susținut de Germania.
Dialogul energetic Rusia-UE a fost creat prin decizia summitului de la Paris din 30
octombrie 2000, cu participarea președintelui Federației Ruse Vladimir Putin, președintele
Consiliului European J. Chirac, secretar general al Consiliului UE / Înalt reprezentant pentru
politica generală externă și de securitate UE H. Solana și președintele Comisiei Comunităților
Europene R. Prodi. Dialogul energetic UE-Rusia a fost primul dintre celelalte dialoguri
sectoriale în relațiile bilaterale și primul dialog strategic pentru UE privind energia cu un
partener extern. Dialogul energetic UE-Rusia a fost invitat să ia în considerare toate problemele
de interes comun, inclusiv dezvoltarea cooperării în domeniul conservării energiei și
raționalizarea infrastructurilor de producție și transport, oportunități pentru investiții europene,
precum și relațiile dintre țările producătoare și consumatoare. De mai multe decenii, Rusia a fost
partenerul natural al Europei în sectorul energetic, furnizând livrări de gaze naturale, petrol și
produse petroliere, cărbune, energie electrică, combustibil nuclear către țările din regiune. Pentru
a asigura aprovizionarea durabilă pe continent, a fost creată o infrastructură energetică
dezvoltată, au fost convenite reglementări tehnice și au fost elaborate mecanisme de desfășurare
a operațiunilor comerciale.31 Companiile de energie din Rusia și Europa au o experiență de mulți
ani în colaborare între ele, inclusiv în cadrul proiectelor comune. Companiile europene sunt
jucători cu drepturi depline pe piețele energetice din Rusia. Livrările de energie din Rusia către
UE după o scurtă recesiune, ultimii doi ani continuă să crească. De exemplu, PJSC Gazprom în
2015 a anunțat o creștere a exporturilor de gaze în Europa cu 8% față de anul precedent1, iar
pentru 11 luni din 2016 a depășit cifra anuală din 2015. Perioada până în 2014 a fost marcată de
dezvoltarea activă a relațiilor dintre UE și Rusia în sectorul energetic. În 2000, a fost lansat
formatul Dialogului energetic Rusia-UE. După două incidente cu încetarea aprovizionării cu
gaze în 2006 și 2009. În legătură cu litigiile privind gazele dintre Rusia și Ucraina, a fost creat un
30
Энергодиалог Россия – ЕС. https://minenergo.gov.ru/node/14646 ( vizitat 22.02.2020 ).
31
https://russiancouncil.ru/papers/Russia-EU-Energy-RIAC-DGAP-
„mecanism de avertizare timpurie”, care are ca scop prevenirea unor întreruperi suplimentare în
furnizarea de gaze, petrol sau electricitate și să asigure o comunicare promptă între părți în caz
de incidente și accidente. Doi ani mai târziu, în octombrie 2011, a avut loc prima ședință a
Consiliului consultativ UE-Rusia pentru gaz. În sfârșit, în martie 2013, Comisia Europeană (CE)
și guvernul rus au convenit asupra unei „Fise de parcurs pentru cooperarea energetică între Rusia
și UE până în 2050” . S-ar părea că succesul este evident și există o bază solidă pentru
dezvoltarea în continuare a cooperării reciproce avantajoase și, în plus, strategice.
In ciuda declarațiilor părților privind necesitatea reluării relațiilor în legătură cu interesul
reciproc în extinderea cooperării dintre Rusia și UE în sectorul energetic, contactele dintre
reprezentanții oficiali desfășurat numai la nivelul reuniunilor de lucru pentru a aborda
problemele operaționale. Introducerea restricțiilor de viză, sancțiunile și contra-sancțiunile
datorate situației din Crimeea și a conflictului armat din estul Ucrainei nu au făcut decât să
agraveze și să agraveze situația. Din mai multe motive, părțile nu mai discută despre crearea
piețelor energetice comune „de la Lisabona la Vladivostok”. Printre ele, se poate distinge
principalul lucru - nepregătirea fundamentală a părților pentru crearea de proiecte de integrare
pan-europeană cu participarea Rusiei. În sectorul energetic, acest lucru s-a manifestat în căutarea
Rusiei de oportunități de dezvoltare a exporturilor de energie către est, prin încheierea de
acorduri privind furnizarea de resurse energetice, de exemplu, către China.32
În UE depozitele din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și statele din regiunea Caspică sunt
considerate o alternativă la aprovizionarea cu energie, în principal gaz, din Rusia. Ambele părți
consideră că diversificarea geografică a comerțului energetic și a cooperării energetice este una
dintre modalitățile de creștere a securității lor energetice, dar, în realitate, aceasta duce la
creșterea riscurilor pentru ambele părți, restrângând spațiul pentru găsirea de oportunități de
cooperare între ele. Situația relațiilor dintre Rusia și UE în sectorul energetic este agravată în
continuare din cauza necesității de a ține cont de interesele „terților”, adică de țări care
influențează direct sau indirect procesul decizional în domeniul cooperării energetice între Rusia
și UE, precum Ucraina, țările baltice , Polonia, într-o oarecare măsură Statele Unite. Astfel,
interpretarea controversată și politizată a problemelor cooperării energetice și securității
energetice de către ambele părți duce la agravarea situației de conflict. Companiile rusești se
confruntă cu restricții în activitățile lor pe piețele energetice din Europa și își pun în programele
lor riscuri crescute în relațiile cu partenerii europeni. Acest lucru se manifestă în primul rând în
sectorul gazelor naturale. În ultimii ani, Comisia Europeană a urmat un curs spre crearea unei
piețe europene comune a energiei și îmbunătățirea securității energetice, considerând furnizarea
de gaze naturale și electricitate din Rusia drept principala amenințare. Drept urmare, relațiile
32
https://russiancouncil.ru/papers/Russia-EU-Energy-RIAC-DGAP-Report35ru.pdf?
fbclid=IwAR0ezQcchBASUpYylGDQ01-J2uCE-wbQUkLUH9-teW52wDcZJwo_Ikux2Qg
dintre Rusia și Europa în sectorul gazelor s-au schimbat până acum de la parteneriate strategice
la interacțiuni comerciale obișnuite, care sunt, de asemenea, încărcate de grave diferențe politice.
Cu toate acestea, este de remarcat faptul că afacerea cu gaze ruso-europene în 2015 a înregistrat
rezultate mai bune în comparație cu anii precedenți, când cota Rusiei a atins un maxim istoric de
30% din consumul total de gaz din regiune. În 2016, această tendință continuă. Există un decalaj
între stabilirea obiectivelor Comisiei Europene care vizează conținerea Rusiei cât mai mult în
sectorul energetic în ansamblu și în sectorul gazelor, în special, și practica economică reală a
consumatorilor europeni. Piața europeană a fost considerată întotdeauna de partea rusă ca o
prioritate în sectorul energetic. Rusia este interesată de cererea durabilă pentru resursele sale
energetice, asigurând economic eficacitatea companiilor energetice ruse, atragând investiții,
tehnologii avansate și experiență. La rândul său, Rusia încearcă să ofere garanții privind
stabilitatea și fiabilitatea aprovizionărilor, flexibilitatea prețurilor pentru resursele energetice
propuse și interacțiunea tehnologică cu sistemele energetice europene. Este evident că
restabilirea și dezvoltarea în continuare a dialogului energetic dintre Rusia și UE va impune
părților să caute compromisuri și un echilibru de interese. Aceasta nu este o sarcină ușoară, a
cărei soluție va necesita noi forme de interacțiune, unde sunt necesare idei proaspete, flexibilitate
și respingerea stereotipurilor.
În concluzie, necesitatea formalizării legale a relațiilor comerciale și economice bilaterale
dintre Rusia și UE este încă relevantă. Este greu de imaginat concentrarea partenerilor pe
formarea unei zone de liber schimb; mai degrabă, putem vorbi despre reglementarea cooperării
în probleme de reciprocitate. Evident, problemele politicii comerciale ar trebui abordate la
nivelul EAEU. O încercare de a forma un FTZ profund și cuprinzător între UE și Ucraina a dus
la unul dintre cele mai complexe conflicte geopolitice. Tensiunea acumulată în regiunea
europeană, sancțiunile, prăbușirea proiectului „Europa de la Lisabona la Vladivostok” au dus
părțile la concluzia că este necesar să se găsească noi modalități de restabilire a dialogului.
Situația actuală indică lipsa unor platforme de negociere eficiente pentru dezvoltarea cooperării
dintre UE și Rusia, UE și EAEU. Negocierile în noile condiții ar trebui să fie mai puțin
ambițioase, acestea trebuie să înceapă practic de la bun început. Experiența anterioară este
semnificativă în identificarea oportunităților potențiale, dar ar trebui luate în considerare realități
noi. În prezent, nici EAEU, nici UE nu sunt interesați de FTZ. Având în vedere apartenența la
OMC, reducerile tarifare suplimentare și liberalizarea comerțului cu servicii de interes pentru UE
nu sunt avantajoase pentru Rusia în primul rând și vor duce la asimetrii și mai mari în relațiile
comerciale. Cel mai eficient poate fi dialogul industrial și cooperarea științifică în domenii de
interes reciproc.
 3.COLABORAREA ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII DINTRE
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ

Necesitatea dezvoltării unei Strategii pentru politica anti-droguri de stat a Federației

Ruse se datorează impactului tendințelor negative, cum ar fi o scădere constantă a populației din
Rusia, deteriorării calității bazei de gene a națiunii, datorită extinderii distribuției ilegale de
stupefiante și substanțe psihotrope precum și activități de crimă transnațională, terorism crescut,
extremism, separatism și creșterea prestigiului a unui post.Aceste tendințe au un efect distructiv
asupra principalelor resurse ale economiei naționale - dezvoltarea intelectuală și sănătatea fizică
a populației țării. Cerințele securității naționale determină necesitatea formulării direcțiilor
fundamentale ale politicii antidrog ale țării în scopul asigurării securității și dezvoltării sale
stabile, care vizează organizarea activităților practice ale statului în domeniul traficului de
droguri și precursorii acestora, precum și combaterea traficului ilicit.Strategia de securitate
națională a Federației Ruse până în 2020, aprobată de președintele Federației Ruse la 12 mai
200933, a recunoscut activitățile grupurilor și organizațiilor criminale transnaționale legate de
traficul ilicit de droguri și precursorii acestora ca una dintre sursele amenințărilor la adresa
securității naționale. Puterea distructivă a traficului internațional de droguri este comparată cu
acțiunea armelor de distrugere în masă. Extinderea drogurilor este un aspect al amenințării
moderne pentru securitate - este strâns legată de terorism, crimă transfrontalieră, contrabandă și
trafic de persoane; provoacă daune ireparabile statelor întregi, eliminând populația cea mai
tânără și mai dinamică din viața normală. Producția și transportul de droguri rămân unul dintre
principalele domenii ale criminalității organizate în Uniunea Europeană34. Dependența de droguri
reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea publică, prin urmare, Rusia și UE depun
eforturi semnificative pentru a combate traficul ilicit de droguri și substanțe utilizate la fabricarea
lor. O importanță deosebită pentru ambele părți este lupta împotriva producției și distribuției de
noi substanțe psihoactive și medicamente de origine afgană. Cooperarea dintre Rusia și UE în
lupta împotriva traficului de droguri se realizează pe baza Memorandumului de Înțelegere
semnat între Mafra (Portugalia) în 2007 între Serviciul Federal de Control al Drogurilor din
Federația Rusă (FSKN al Rusiei) și Centrul European pentru Monitorizarea Dependenței de
Droguri și Droguri (ECMIS) precum și Acordul dintre Rusia și Uniunea Europeană privind
precursorii drogurilor, semnat în iunie 2013 la summitul Rusia-UE de la Ekaterinburg. În 2016,

33
Стратегия государственной антинаркотической политики РФ-
https://www.novreg.ru/region/social/AntiDrugs/;
34
Антинаркотическое сотрудничество | Russian Mission-https://russiaeu.ru/ru/antinarkoticheskoe-
sotrudnichestvo.
agențiile de control al drogurilor au fost reorganizate în Rusia, în urma cărora funcțiile
Serviciului Federal de Control al Drogurilor din Rusia au fost transferate Ministerului Afacerilor
Interne al Federației Ruse (Direcția Generală pentru Controlul Drogurilor). Ministerul Afacerilor
Interne al Rusiei și ECMTF și-au confirmat disponibilitatea de a continua cooperarea în cadrul
Memorandumului de înțelegere dintre Rusia și UE. În a doua jumătate a anului 2017, având în
vedere nepregătirea președinției estoniene de atunci a Consiliului UE de a organiza o reuniune
tradițională de experți, Serviciul European de Externe și Comisia Europeană au propus un format
suplimentar pentru consultările Rusia-UE pentru „verificarea ceasului” și pregătirea pentru o
revizuire cuprinzătoare a implementării Declarației politice a ONU privind Problema Mondială
droguri și plan de acțiune care va avea loc în 2019. Partea rusă a sprijinit inițiativa partenerilor
din UE. Prima întâlnire a avut loc la Viena, pe 6 decembrie 2017, „la marginea” celei de-a 60-a
sesiuni reluate a Comisiei ONU pentru stupefiante (SNA), a doua - pe 15 martie 2018, în cea de-
a 61-a sesiune a SNA.

Trafic de ființe umane – Experiența UE-Federația Rusă

În prezent, există fluxuri fără precedent de migranți ilegali care se îndreaptă către țările
UE. „În direcția migrației ilegale, se poate urmări o tendință caracteristică pentru acest fenomen:
imigranții ilegali se mută din țări din lumea a treia în state dezvoltate economic în care este
nevoie de forță de muncă ieftină 35.” Ca urmare a existenței acestei nevoi, pe de o parte, și a
legislației care restricționează numărul de migranți ai forței de muncă care intră în țările membre,
pe de altă parte, există o contradicție care contribuie la creșterea fluxului de imigranți ilegali și,
de regulă, transportul lor ilegal, ca urmare a acestora, de multe ori, devin victime ale traficului de
persoane. Astfel, putem concluziona că transportul victimelor traficului, precum și migrația
ilegală în general, se formează din nevoile și abilitățile pieței muncii. Rusia și fostele republici
ale URSS sunt în fruntea listei negre a comercianților de sclavi - furnizori de bunuri umane către
UE. În cadrul Zilei Europene împotriva Comerțului cu Sclavi, apar cifre inestetice: o cincime din
numărul total de victime provin din fosta URSS, același număr din America Latină. Topul listei
Balcanilor - o treime din numărul total de victime. Acestea sunt cifre dezamăgitoare din raportul
ONU. Traficul de persoane se caracterizează prin implicarea forțată a oamenilor în sistemul de
exploatare a forței de muncă. Peste 84% dintre victimele din UE sunt folosite pentru a furniza
servicii sexuale. Unul din șapte lucrători de sex din UE este înrobit. După comerțul cu droguri,
comerțul cu sclavi ocupă locul doi în UE - afacerea din exploatarea a 140 de mii de sclavi aduce
aproximativ două miliarde și jumătate de euro. Cifrele exacte ale oficialilor nu se angajează să
numească. UE nu are o bază de date comună, iar banii confiscați din arestarea grupurilor
35
Господынько Н.Е. Нелегальная миграция из стран Северной Африки в ЕС: количественные и
качественные характеристики // Проблемы современной экономики. 2010. № 4 (28). P. 169- 173
infracționale, de regulă, curg în străinătate. Până de curând, în țările Uniunii Europene nu exista
o separare clară între cele două concepte: migrația ilegală și traficul de persoane. În acest sens,
statele membre ale UE au avut probleme cu bazele de date despre victimele traficului de
persoane și traficanți, deoarece multe țări au inclus și cifre cu privire la migranții ilegali în aceste
baze de date. În acest sens, cifrele victimelor traficului de persoane sunt foarte arbitrare. Un
raport al Departamentului de Stat al SUA36 descrie mai mult decât doar situațiile din țări. Dar
descrie și modul în care țările se luptă cu această problemă și fiecare țară are propriul său nivel.
În urma analizei deduce cîteva lucruri:

• Țările vest-europene sunt de obicei destinația principală a traficanților, țările est-

europene fiin izvorul principal de marfă umană.

• Toate țările UE se confruntă cu problema de trafic de ființe umane.

• Majoritatea guvernelor nu depun eforturi suficiente pentru rezolvarea acestei

probleme.

Rusia este o țară sursă, de tranzit și destinație pentru bărbați, femei și copii supuși
muncii forțate și traficului sexual . Cifra de afaceri a forței de muncă este încă problema
predominantă în traficul de persoane în Rusia. Muncitorii din Europa, Asia Centrală și Asia de
Sud-Est, inclusiv Vietnamul și Korea de Nord, sunt supuși muncii forțate în Rusia. Au fost
semnalate cazuri de sclavie a forței de muncă în construcții, fabricație, agricultură, textile,
magazine alimentare, industrie maritimă și servicii pentru consumatori, precum și cerșetor,
sortarea deșeurilor și măturarea străzilor. Conform datelor oficiale și neoficiale, în Rusia există
între cinci și 12 milioane de lucrători străini, dintre care 1,5 milioane de migranți ilegali sunt
estimate de Serviciul Federal de Migrație. Dar trebuie să înțelegem că migranții ilegali nu sunt
victime ale traficului de persoane, acesta este un grup de risc potențial.

Federația Rusă-UE în combaterea terorismului

Relațiile UE-Rusia s-au încordat din 2014 din cauza anexării Crimeei de către Rusia, a
sprijinului pentru grupurile rebele din estul Ucrainei, a politicilor din vecinătatea UE, a
campaniilor de dezinformare și a evoluțiilor interne considerate ca negative. Tensiunile au
crescut și asupra intervenției ruse în Siria. Federația Rusă a fost afectată de terorism și atacuri
violente încă din anii '90, în anii conflictelor cecene și mai târziu din cauza afirmării
organizațiilor teroriste din zona Caucazului de Nord care a dorit să creeze o regiune separată.
Grup care și a organizat mai multe atacuri teroriste în întreaga Rusie. După ascensiunea Statului

36
Trafficking in Persons Report 2016. – Р. 65-411.
Islamic, Rusia a cunoscut amenințări teroriste și atacuri pe pământul său, iar în prezent
principalul risc este revenirea luptătorilor străini în patrie, care, după ce au luptat în Orientul
Mijlociu și Africa de Nord, au experiența de a se organiza război de gherilă pe pământul rusesc.
La etapa actuală, Federația Rusă și Uniunea Europeană condamnă ca infracțiuni orice acte de
terorism definite de articolul 2 din Convenția ONU pentru reprimarea finanțării terorismului
(1999). În niciun caz, aceste acte nu pot fi justificate, fie că se bazează pe considerații politice,
filozofice, ideologice, rasiale, etnice, religioase sau de orice altă natură. Ei declară că sunt ”uniți”
în combaterea terorismului bazat pe statul de drept și respectarea drepturilor omului și credem că
un răspuns eficient la această amenințare globală va fi obținut prin acțiuni coordonate ale
comunității internaționale sub auspiciile ONU, bazate pe Carta ONU, rezoluțiile Consiliului de
Securitate ale ONU, Strategia globală de combatere a terorismului ONU și principiile și normele
relevante ale dreptului internațional, în special dreptul internațional al drepturilor omului, dreptul
refugiaților și dreptul internațional umanitar. UE și Federația Rusă sunt angajate în intensificarea
cooperării în cadrul ONU, precum și în alte foruri multilaterale, cum ar fi G8 și Forumul global
de combatere a terorismului, OSCE și Consiliul Europei, precum și altele organizațiile
internaționale implicate activ în combaterea terorismului. În iulie 2014, în cadrul reuniunii dintre
ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov și Federica Mogherini, viitorul reprezentant al
Politicii UE pentru afaceri externe, părțile au confirmat, de asemenea, dorința de a dispune de
amenințările care provin din Orientul Apropiat și din Africa de Nord, atingând de asemenea
subiectul privind oamenii din regiune și cei din Europa și Rusia. Este cunoscut faptul că
declarațiile comune nu conduc întotdeauna la acțiuni concrete, ci doar trimit un semnal politic
pentru a începe consultările și negocierile privind o serie de acorduri substanțiale - despre
extrădare, asistență juridică reciprocă, înregistrare a pasagerilor sau finanțarea terorismului37.

Federația Rusă-UE în combaterea traficul de arme

Intensificarea relațiilor dintre UE și Rusia, împreună cu alte evenimente care au loc pe

scena internațională (extinderea NATO, criza iugoslavă și acțiuni militare unilaterale ale SUA),
au dus la sfârșitul anilor 90 la o schimbare a priorităților politicii externe ruse. Această
schimbare de accent este înregistrată în noul concept rus de politică externă din 2000. Acum, nu
SUA, ci Europa este a doua prioritate regională a Rusiei, în urma CSI. Relațiile Rusiei cu
Uniunea Europeană sunt desemnate drept „cheie”. Această „schimbare a termenilor” a
priorităților de politică externă a Federației Ruse poate fi văzută ca o recunoaștere a rolului și a
semnificației sporite a structurii de relații create de-a lungul UE-RF. În plus, în această perioadă,
UE se transformă în cel mai mare partener economic al Rusiei, dezvoltând în același timp un
37
Renard Th. Confidential partnerships? The EU, its strategic partners and international terrorism; European
Strategic Partnerships Observatory, Brussels, 2014
dialog politic care include probleme de securitate internațională 38. Avansul poate fi luat în
considerare deciziile summitului de la Paris Rusia-UE din 30 octombrie 2000, prin care a fost
adoptată Declarația comună privind întărirea dialogului și a cooperării în problemele politice și
de securitate în Europa. UE și Rusia au decis să stabilească, la nivel adecvat și într-un format
adecvat, consultări speciale pe probleme de traficul de arme, să extindă gama de consultări
periodice la nivel de experți privind dezarmarea, controlul armelor și neproliferării și să dezvolte
cooperarea în domeniul gestionării operaționale a crizelor.

În general, este de remarcat faptul că procesul de stabilire a relațiilor oficiale între UE și

URSS în perioada perestroika și mai târziu cu Rusia a durat mult. Baza cooperării în domeniul
securității și apărării a fost creată destul de rapid, ceea ce arată cât de cooperă este o astfel de
cooperare. Astăzi, după expirarea PCA, Rusia și Uniunea Europeană se confruntă cu necesitatea
dezvoltării unui nou acord pe temelia cooperării reciproce. Lucrările în această direcție ar trebui
să reflecte și să includă toată experiența acumulată în acest timp, completată de o viziune
formulată în comun asupra relațiilor dintre Rusia și UE și opiniile acestora asupra viitorului,
asigurând bunăstarea și securitatea continentului comun39.

Журкин В. Европейская оборона: от мифа к реальности // Современная Европа. — 2001. — № 3.

38

Цыкало В.В. Европейская политика в области безопасности и обороны: проблемы и перспективы. — М.:
39

Дип. Академия МИД РФ, 2005.

 4.DIMENSIUNEA SOCIO-CULTURALĂ A RELAȚIILOR DINTRE
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ
Relațiile dintre Rusia și Uniunea Europeană se dezvoltă nu numai în sfera politicii și a
economiei, ci și în sfera culturală. Componenta culturală ajută la identificarea asemănărilor și
diferențelor dintre societățile rusești și europene, afectează direct sau indirect natura generală a
relațiilor ruso-europene. Legăturile culturale dintre Rusia și Uniunea Europeană fac posibilă
apropierea pozițiilor părților cu privire la unele aspecte cheie ale cooperării bilaterale, aducerea unei
înțelegeri mai profunde și respect reciproc în relațiile ruso-europene, acceptarea reciprocă a ideilor,
valorilor și caracteristicilor culturale ale partenerului de dialog. În același timp, construirea dialogului
ruso-european sub aspect cultural și civilizațional se confruntă cu dificultăți atât în UE, cât și în Rusia
[Loginov, 2008, p. 274-275]. Identitatea europeană este în proces de formare și, odată cu extinderea
UE, perspectivele formării unei identități paneuropene supranaționale devin din ce în ce mai vagi. Cu
alte cuvinte, din partea UE, dialogul cultural ruso-european este împiedicat de faptul că țările UE nu
recunosc întotdeauna existența unei culturi europene universale și păstrează primatul propriei culturi
naționale în „câmpul cultural” pan-european. În Rusia, nu există niciun consens public cu privire la
valorile și orientările de bază ale civilizației sociale, politice și culturale. Rusia nu se identifică pe
deplin nici cu Occidentul, nici cu Estul, indicând locul său exclusiv între culturile și civilizațiile
mondiale. Astfel, între Federația Rusă și UE există un anumit decalaj valoric care destabilizează
relațiile bilaterale în sfera culturală și, în consecință, afectează negativ caracterul general al dialogului
politic și economic ruso-european. Dintre toate spațiile bilaterale, este considerat cel mai puțin
controversat, cel mai util și practic pentru ambele părți. Acesta are ca scop consolidarea legăturilor
culturale, științifice și educaționale ruso-europene prin diferite programe de schimb. Astfel de
programe consolidează potențialul intelectual comun al părților, le permite să mențină contacte și să
îmbunătățească înțelegerea reciprocă între ruși și europeni. Cooperarea dintre Rusia și UE în
domeniul științei, educației și culturii, pe de o parte, este extrem de benefică pentru ambele părți.
Rusia, ca succesor al URSS, menține poziții avansate în multe domenii ale cercetării științifice,
precum știința rachetelor, energia nucleară, explorarea spațială și utilizarea. Literatura și muzica
clasică rusă, artele fine rusești fac parte nu numai din moștenirea culturală europeană. Europa, la
rândul său, este unul dintre liderii mondiali în domeniul inovațiilor tehnice și informatice și are, de
asemenea, un bogat potențial creativ, științific și educațional. Prin urmare, construcția celor mai
diverse forme de integrare și cooperare între Rusia și UE în domeniul științei, educației și culturii se
bazează pe o bază solidă de beneficiu și interes reciproc. Totuși, pe de altă parte, cooperarea culturală
este adesea împovărată de crizele politice oportuniste, ceea ce introduce un element de instabilitate în
parteneriatul dintre Federația Rusă și UE în acest domeniu. Relațiile dintre Rusia și UE în spațiul
comun al științei, educației și culturii sunt reglementate în cadrul „foii de parcurs” corespunzătoare,
care este structurată în trei părți . Prima parte a foii de parcurs este dedicată cooperării în domeniul
cercetare, știință și tehnologie. Provocările cu care se confruntă Rusia și UE în acest domeniu includ
construirea unei societăți bazate pe cunoaștere în Rusia și Europa, creșterea competitivității,
menținerea unor rate ridicate de dezvoltare economică, modernizarea economiilor naționale și
creșterea eficienței activităților de risc. O atenție deosebită în această secțiune este acordată
sprijinului organizațional al cooperării. Consiliul de parteneriat permanent este numit organul suprem
de coordonare și luare a deciziilor. La nivel de lucru, există un comitet mixt Rusia-UE format în baza
Acordului de cooperare în știință și tehnologie, semnat în 2000 și extins în 2003. În același timp,
prima parte subliniază importanța împărtășirii cercetării naționale, regionale și internaționale
existente programe precum programele-cadru ale UE, INTAS, MNTP, TACIS, Eureka și programe
de cercetare federale rusești. Se speră că un spațiu comun de cercetare științifică între Rusia și UE ar
putea fi format pe baza acestora. A doua parte a foii de parcurs abordează probleme legate de
construirea unui spațiu educațional comun. În domeniul învățământului superior, cooperarea dintre
Rusia și UE este aproape complet orientată spre procesul de la Bologna. Din acest motiv, agenda în
acest domeniu este determinată de cerințele de reformă din țările participante la procesul Bologna. În
ciuda faptului că programul Bologna este voluntar, acesta conduce treptat la transformarea sistemului
rus de învățământ superior. Majoritatea universităților au introdus deja studii de licență și masterat, în
unele au făcut tranziția la sistemul european de credit, au introdus un sistem de formare modulară, au
susținut diverse programe comune de mobilitate academică cu UE (de exemplu, programul Erasmus
Mundus) și au emis un apendice european la diploma, a introdus controlul de calitate al
învățământului superior (sistemul de evaluare a studenților și profesorilor). În același timp, Rusia nu
a fost încă în măsură să transfere la un singur nivel științific de doctor în filozofie. Instituțional,
punerea în aplicare a celei de-a doua părți constă în organizarea de întâlniri ministeriale periodice ale
țărilor participante și reuniuni ale grupului internațional Bologna. A treia parte a foii de parcurs
abordează cooperarea culturală. Unul dintre dezavantajele dialogului ruso-european în domeniul
culturii este refuzul părților de a recunoaște oportunitatea creării unor organe de conducere specifice,
ceea ce face dificilă crearea unui spațiu cultural comun. În 2006, Rusia a venit cu o propunere de a
crea un Consiliu permanent de parteneriat în domeniul culturii. Organele de conducere ale UE încă
analizează această propunere. Printre obiectivele cooperării culturale dintre Rusia și UE, enumerate
în a treia parte a foii de parcurs, se poate identifica aprofundarea cunoașterii culturii reciproce,
consolidarea identității europene și căutarea efectului sinergic al cooperării culturale bilaterale. În
general, foaia de parcurs pentru spațiul comun al științei, educației și culturii este un document destul
de vag și cel mai general, al cărui rol nu trebuie exagerat. Acest document nu are caracter obligatoriu
și nu leagă formal părțile. Cu toate acestea, nu trebuie subestimat, deoarece reflectă punctul de vedere
comun al Moscovei și Bruxelles-ului cu privire la care ar trebui să fie cooperarea ruso-europeană în
acest „spațiu comun”. În plus, „drumul naya map ”în spațiul comun al științei, educației și culturii
este compact, logic și ușor de perceput. Principalul obiectiv al implementării sale este formulat în
preambul și afirmă că Rusia și UE ar trebui să își folosească patrimoniul intelectual bogat și
cunoștințele acumulate pentru a promova creșterea economică și pentru a spori competitivitatea
economiilor lor, precum și pentru a consolida legăturile și schimburile . Faptul că principala sarcină a
dialogului ruso-european în domeniul științei, educației și culturii este îmbunătățirea indicatorilor
economici, atestă natura aplicată a acestui „spațiu comun”. Cu alte cuvinte, pentru elitele politice din
Rusia și UE, cultura și știința nu sunt decât un mijloc de realizare a altor sarcini politice și
economice. Pe lângă construirea unui spațiu comun în domeniul științei, educației și culturii cu
Uniunea Europeană ca organizație regională, Rusia stabilește activ legături culturale bilaterale cu
statele membre ale UE. Cu toate acestea, nu toate țările UE manifestă un egal interes în cooperarea cu
Rusia în acest domeniu. Deci, 28 de țări care participă la integrarea europeană pot fi împărțite în cinci
grupuri, în funcție de poziția pe care o iau în raport cu Rusia. Primul grup se numește caii troieni.
Cuprinde Grecia și Cipru. Datorită afinității lor economice, culturale și religioase, aceste țări mențin
legături strânse cu Rusia și au o atitudine pozitivă față de ruși. Al doilea grup se numește „Prieteni
pragmatici”. Acest grup este format din Austria, Belgia, Bulgaria, Ungaria, Luxemburg, Malta,
Portugalia, Slovacia, Slovenia și Finlanda. Țările din cel de-al doilea grup sunt loiale față de Rusia,
sunt strâns asociate din punct de vedere economic, dar își pot permite acțiuni care în Moscova nu
sunt întotdeauna evaluate ca prietenoase. Al treilea grup este Pragmatist preocupat. Printre aceștia, se
remarcă Regatul Unit, Danemarca, Irlanda, Letonia, Olanda, România, Suedia, Cehia și Estonia.
Aceste state beneficiază de cooperarea cu Rusia, dar nu le place dominația în relațiile bilaterale. Al
patrulea grup se numește Parteneri strategici. Acest grup include Germania, Spania, Italia și Franța.
Țările din al patrulea grup mențin relații cu Rusia pe baza propriilor obiective și beneficii strategice.
În cele din urmă, al cincilea grup a primit numele de „Luptători ai Războiului Rece”. Acest grup este
format din Lituania și Polonia. Aceste două țări nu salută cu adevărat construirea de parteneriate pe
termen lung cu Rusia, dar, datorită apropierii geografice cu statul rus, sunt obligate să coopereze cu
aceasta. Una dintre componentele diplomației culturale este cooperarea umanitară. Trebuie menționat
că în UE și Rusia conceptul de „cooperare umanitară” este interpretat diferit. Europenii înțeleg
cooperarea umanitară ca un set de măsuri care vizează combaterea încălcărilor drepturilor omului și a
violenței și oferind asistență în situații de urgență. În Rusia, cooperarea umanitară acoperă o gamă
mai largă de evenimente, inclusiv stabilirea legăturilor culturale, dialogul inter-civilizație și dialogul
între societățile civile, precum și menținerea legăturilor cu compatrioții din străinătate. În ciuda
diferențelor de interpretare, relațiile ruso-europene în sfera umanitară se dezvoltă destul de cu succes.
Rusia și UE consolidează cooperarea în lupta împotriva crimei organizate, traficului de droguri,
finanțării organizațiilor teroriste, migrației ilegale și criminalității informatice. Autoritățile ruse
pledează pentru crearea unui spațiu juridic paneuropean unic și a unui sistem unic de protecție a
drepturilor omului, bazat pe Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, semnată în 1950 la Roma. Cooperarea umanitară parțial ruso-europeană
se realizează în cadrul foii de parcurs pentru spațiul comun de libertate, securitate și justiție.
Fezabilitatea unui astfel de parteneriat se datorează faptului că Rusia și UE se confruntă cu provocări
comune (terorismul, criminalitatea internațională, migrația ilegală, traficul de persoane, afacerea cu
droguri), pentru un răspuns adecvat care necesită activitatea comună a societăților civile, ci și
agențiilor judiciare și de aplicare a legii. Cele mai tangibile realizări din spațiul comun de libertate,
securitate și justiție sunt intrarea în vigoare a regimului simplificat de vize (acord adoptat în 2011) și
Acordul de readmisie 2007. În același timp, ambele părți sunt convinse că dorința de a asigura
securitatea nu este ar trebui să creeze bariere pentru interacțiunea legitimă între societățile civile din
Rusia și UE. Pentru a încuraja dialogul direct dintre europenii obișnuiți și rușii obișnuiți, conducerea
politică a UE în negocierile privind crearea de „spații comune” în 2003 (summit-ul Rusia-UE de la
Sankt Petersburg) a propus crearea unui al cincilea „spațiu comun” - democrația și drepturile omului.
Autoritățile ruse au respins această propunere, ceea ce indică dorința Rusiei de a extinde și de a
aprofunda parteneriatul umanitar rus-european.

În ultimii 25 de ani, Rusia a fost și rămâne unul dintre cei mai mari hub-uri de migrație din
Eurasia, un magnet pentru migranții din țările vecine și, în același timp, o sursă de fluxuri de migrație
către țările occidentale. Acest fenomen este natural din motive geografice, istorice, etnoculturale, de
aceea Rusia a fost interesată de politicienii din diferite țări implicate în problemele migrației,
cercetătorii și jurnaliștii în principal ca țară de tranzit, acumulând și redistribuind fluxuri uriașe de
oameni din diferite țări. În acest sens, cetățenii țării noastre care s-au mutat în țările europene au
primit mult mai puțin atenție datorită numărului lor redus (în raport cu reprezentanții tuturor
celorlalte naționalități care călătoresc prin țara noastră) și „invizibilității 40” diasporelor lor în țările
gazdă.În ciuda stereotipului răspândit al țărilor UE din ultimii ani nu au fost o prioritate pentru
migranții din Rusia, în plus, ponderea lor în principalele zone de migrație a scăzut, oferind un avantaj
tot mai mare țărilor CSI. Un salt puternic al numărului de emigranți în 2012 este izbitor - o serie de
mass-media au considerat posibil să numească acest fenomen un „nou val de emigrare”. Cu toate
acestea, cu un studiu mai detaliat al situației, se dovedește că acest salt este conectat doar cu noul
sistem de numărare a emigranților, introdus de Rosstat în 2012: printre cei care au emigrat, aceștia au
avut în vedere și cei care au rămas în Rusia legal pentru un anumit timp, apoi au plecat. țară. Există
motive pentru a crede că creșterea ponderii emigranților în țările CSI, cu o scădere corespunzătoare a
acțiunilor UE și SUA este legată de aceasta. Astfel, numărul și proporția rușilor care au emigrat

Биссон Л. (2014) Сотрудничество России и ЕС в сфере миграции//Мировая экономика и между-народные

40

отношения. №4. С. 72–80.

efectiv în aceste țări în ultimii doi ani au rămas în cadrul tendințelor generale. O altă caracteristică a
statisticilor emigranților este înregistrarea numai a celor care au notificat autoritățile de migrație cu
privire la înregistrare. Majoritatea celor plecați nu anunță acest lucru și este foarte dificil să evaluezi
amploarea reală a procesului. În cadrul UE, situația cu migranții ruși nu este uniformă .În numărul lor
total, Germania se remarcă brusc - numărul foștilor ruşi din această țară este de ordine mai mare
decât în alte țări ale UE cu o populație comparabilă - de exemplu, în Franța, de 20 de ori mai puțin.
Acest fenomen este asociat în primul rând cu motive istorice, precum și cu politica activă a
Germaniei de a întoarce compatrioții. Nu putem să nu remarcăm marile diaspora ale ruşilor din țările
Europei de Est: Bulgaria, Polonia, granița cu Finlanda, precum și țările baltice, care se remarcă brusc
în contextul general. Proporția ridicată a rușilor în rândul migranților din aceste țări este deosebit de
pronunțată și în Estonia. Un astfel de număr mare se datorează motivelor istorice binecunoscute,
precum și politicii de cetățenie discriminatorii a Estoniei în raport cu populația de limbă rusă care
locuiește în această țară. Astăzi, nu există un flux semnificativ de migranți din Rusia în țările
baltice1. În ceea ce privește reglementarea fluxurilor de migrație între Federaţia Rusă și Uniunea
Europeană, până de curând această zonă a fost unul dintre principalele piedici în dialogul politic al
părților (de la începutul conflictului din Ucraina, această problemă, ca multe altele, și-a pierdut
relevanța din cauza prăbușirii dialogul politic în sine).

Statutul migranților ruși în UE

În prezent, statutul migranților ruși în țările UE este determinat de documente care reglementează
drepturile migranților „din țări terțe” (acest termen este utilizat în UE pentru toate țările care nu sunt
membre ale Uniunii). Principala este Directiva 2011/98 / UE, care definește regulile generale pentru
intrarea migranților din țări terțe pe teritoriul oricărui stat membru al UE. Migranții sunt împărțiți în
mai multe categorii, conform cărora statutul lor juridic, condițiile de muncă și circulația în UE sunt
determinate:

- rezident permanent într-un stat membru al UE (directiva 2003/109 / CE);

- Deținători de cărți albastre într-una din țările UE pentru angajare pentru muncă cu înaltă
calificare (directiva 2009/50 / CE);
- cercetători (directiva 2005/71 / CE);
- studenți (directiva 2004/114 / CE);
- „lucrători detașați” (lucrători detașați), adică cei al căror angajator și-a anunțat angajarea într-
una din țările UE (Directiva 96/71 / CE);
- lucrători sezonieri (directiva 2014/36 / UE);
- lucrătorii care au ajuns în țara UE ca parte a unui transfer intern corporativ (directiva 2014/66 /
UE).41
Există încă câteva directive care determină drepturile membrilor familiilor de migranți (de
exemplu, 77/486 / CEE, cu privire la aranjamentele educaționale pentru copiii migranți). Un
anumit moment de cotitură în politica de migrație a UE a avut loc în 2011, când la nivel oficial a
fost recunoscut faptul că în majoritatea statelor membre există un deficit de specialiști cu înaltă
calificare în vârstă de muncă, iar această criză este de natură structurală. Ca una dintre măsurile
de atragere a acestor specialiști, a devenit elaborarea unor reguli mai simple pentru accesul
studenților și cercetătorilor în țările UE.Principalul conținut al întregii game de legislații UE
privind migrația este filtrarea migranților pe baza nivelului de educație și calificări și gradarea
corespunzătoare a condițiilor de confort pentru intrarea și șederea lor în UE.În plus, trebuie
menționat că în toate documentele încheiate între UE și țara terță în domeniul migrației, se poate
observa dorința unilaterală a UE de a influența politicile interne ale statului partener. Astfel, la
încheierea Acordului de parteneriat pentru mobilitate, Comisia Europeană insistă ca terța parte a
acordului să-și îmbunătățească condițiile socio-economice interne, să consolideze controlul
asupra migrației ilegale etc. [Pasyakina, 2011: 99–100].În cadrul relațiilor bilaterale Rusia-UE,
problema reglementării fluxurilor de migrație a fost întotdeauna printre principalele [Bisson,
2014]. În prezent, între părți există un acord privind readmisia 2007/341 / CE, care a intrat în
vigoare simultan cu introducerea unui regim de viză simplificat pentru anumite categorii de
cetățeni ruși. Acordul se aplică migranților care au intrat sau au reședință într-una din țările UE
în mod ilegal sau cu documente expirate care permit șederea lor în țară. Cu toate acestea, acordul
se adresează nu atât cetățenilor ruși, cât mi-granturilor de tranzit. Afilierea lor cu Rusia este
identificată de următorii indicatori:
- dacă deținutul are viză eliberată de Rusia;
- dacă are permis de ședere în Rusia;
- dacă a intrat în UE direct de pe teritoriul Rusiei.
Astfel, sistemul juridic al UE filtrează mai degrabă în mod rigid fluxurile de migrație din
Fedraţia Rusă : doar profesioniști de înaltă calificare, cercetători, studenți care studiază în
profesii relevante, precum și persoane care au primit deja oferte de muncă, pot intra în rezidență
pe termen lung din motive legale. Muncitorii necalificați care au intrat ilegal în țările UE au
șanse mari să fie deportați înapoi în Rusia. Printre oportunitățile pentru ruși de a depăși acest
cadru rigid, rușii folosesc cel mai adesea cel mai popular motiv oficial pentru migrație -
reconectarea familiilor. În spatele lui este adesea dorința de a găsi un loc de muncă care nu
necesită calificări înalte. Există toate motivele pentru a crede că sistemul juridic al UE pentru
Казанцев А.А. (2012) Циркулярная миграция российских учёных в Европу и США//Вестник МГИМО-
41

Университета. №6. С. 220–227.

filtrarea migranților descriși mai sus funcționează corect în raport cu FR . Conform sondajelor
neoficiale ale Levada Center, proporția de persoane cu studii superioare în rândul persoanelor
care părăsesc Rusia pentru reședința permanentă în Europa și SUA este de trei ori mai mare
decât media pentru Rusia. În același timp, țările CSI, care reprezintă aproximativ 70% din totalul
emigranților, sunt în principal oameni cu o calificare scăzută, iar principalii specialiști rusi,
foarte bine educați, sunt trimiși în țările UE, SUA și o serie de alte țări OCDE. Așadar, conform
unor date [Migrația MPC ..., 2013], procentul de persoane cu studii superioare în rândul
emigranților ruși din UE este de 70%. Este foarte alarmant faptul că majoritatea lucrătorilor
științifici care s-au mutat în UE au numit factorul „împingere”, adică principalul factor care îi
motivează să emigreze. asociate cu condiții adverse de muncă din Rusia. Mai mult, absența unei
scări catastrofale a plecării oamenilor de știință în străinătate se datorează și motivelor negative
pentru FR. Deci, cercetătorul rus A.A. În lucrarea sa privind migrația circulară, Kazantsev
expune motive precum „grad insuficient de internaționalizare și competitivitate a multor ramuri
ale științei rusești, lipsă de cunoaștere a limbilor străine, bariere psihologice, lipsă de publicații
străine” [Kazantsev, 2012: 222]. Distribuirea reprezentanților diferitelor profesii de către țările
UE are loc în conformitate cu cele mai avantajoase oportunități pe care le poate prezenta o țară.
Acest lucru, la rândul său, depinde de avantajele concurențiale și de caracteristicile economiilor
lor. De exemplu, în Germania, Marea Britanie și Italia, majoritatea posturilor vacante se află în
sfera comerțului cu ridicata și cu amănuntul, în timp ce în țările Europei Centrale și de Est este
cel mai ușor să găsești un loc de muncă în industria prelucrătoare. Rușii care pleacă în țările UE
își găsesc cel mai adesea muncă sau își încep propria afacere în aceste domenii. Este de remarcat
faptul că, în ciuda nivelului ridicat de educație în rândul migranților, majoritatea (65,9% conform
datelor OCDE) găsesc locuri de muncă care nu necesită calificări înalte. Un fenomen vizibil în
ultimii ani a fost emigrarea întregi companii, împreună cu angajații din jurisdicția rusă în țările
UE. Este o problemă de relocare fizică și de reducere a activității active în Rusia, și nu de
reînregistrarea obișnuită a sediului central cu funcționarea continuă de facto a companiei ca TNC
rus (un exemplu viu de acest fel este VimpelCom înregistrat la Amsterdam). În ultimii ani,
companii precum Game Insight (dezvoltare și producție de jocuri pe calculator) și Toonbox
(studio de animație)42 și-au mutat activitățile în țările UE. Primul s-a mutat la Vilnius, al doilea în
Cipru. Țările Europei de Est păreau a fi un loc mai atractiv pentru a face afaceri pentru unele
corporații internaționale care au un reprezentant în Rusia: în noiembrie 2014, Microsoft a anunțat
închiderea activităților sale în Rusia și transferul biroului său și a unei părți a angajaților săi la
Praga. În decembrie 2014, Google a anunțat retragerea serviciilor sale de inginerie din Rusia.
Conducerea Luxoft, un important dezvoltator de software care până de curând își avea sediul în

42
Пасякина Л.С. (2011) ЕС и трудовая миграция// Современная Европа. №3. С. 92–105
Rusia, a anunțat că intenționează să transfere majoritatea angajaților din birourile rusești și
ucrainene în Europa de Est în mai 2014, deși principalele sale activități sunt majore. Înscrierile
au fost mult timp în toată lumea. Printre motivele unei astfel de decizii, directorii companiei
menționează costul mai mic al personalului calificat decât în Rusia1. Cu toate acestea, această
împrejurare nu deranjează angajații cu înaltă calificare - factori precum condiții de viață mai
confortabile, stabilitate socio-politică și economică, posibilitatea de a circula fără obstacole între
cele mai dezvoltate țări ale lumii. Astfel, nucleul (dacă nu cantitativ, apoi calitativ) al „valului”
actual al emigrării din Rusia în UE este reprezentat de persoane cu studii superioare sau studii
universitare, cu vârste cuprinse între 25 și 40 de ani, angajați în servicii, industrie sau comerț,
precum și oameni de afaceri și angajați ai companiilor care produc produse cu valoare adăugată
ridicată. Cu toate acestea, această categorie de emigranți din Rusia nu este singura din UE
datorită marii variabilități a canalelor, perioadelor și motivelor pentru emigrarea compatrioților
noștri în această țară sau în acea țară. Cea mai tipică țară destinatară pentru migranții din Rusia
este, poate, Olanda, care poate fi folosită pentru a ilustra o serie de caracteristici și structură a
fluxului de cetățeni din Rusia către UE. Una dintre principalele caracteristici ale comunității mi-
granturilor rusești și post-sovietice din Olanda este predominanța semnificativă a femeilor (de la
începutul anului 2012, 18 mii de bărbați proveneau din Olanda și 31 de mii de femei trăiau în
Olanda). Un astfel de contrast este legat, printre alte motive de migrație, cu motivul predominant
- reunificarea familiei și între imigranții din toată Rusia, cu excepția regiunilor caucaziene.
Migranții din Cecenia și alte republici din această regiune declară căutarea azilului politic
principalul motiv pentru migrația lor, iar dezechilibrul de gen din structura lor nu poartă un
caracter atât de pronunțat. Aceeași circumstanță este caracteristică pentru majoritatea celorlalte
țări beneficiare ale UE ale migranților ruși. În acest sens, este interesant să luăm în considerare
structura motivelor pentru migrația cetățenilor ruși în comparație cu cetățenii altor state post-
sovietice43.
Regimul de vize
Analizând specificul relațiilor dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană, de remarcat
este faptul că acestea au la bază un acord de colaborare în domeniul respectiv, care a fost realizat
în anul 2006. În conformitate cu textul și articolele respectivului document, sunt reglementate
condițiile de călătorie a cetățenilor ruși în țările UE și respectiv a cetățenilor uniunii pe teritoriul
Federației Ruse.
Acordul de colaborare dintre Federația Rusă și Comunitatea Europeană privind facilitarea
emiterii vizelor cetățenilor Federației Ruse și a Uniunii Europene, a fost semnat la 25 mai 2006,
în orașul Sochi. Părțile, Federația Rusă și Uniunea Europeană, care doresc să faciliteze
43
Исследование миграционных настроений IT-специалистов в России//Кадровое агентство LuxoftPersonnel.
13.10.2014. URL:http://www.luxoft-personnel.ru/download/IT-migration_from_Russia.pdf.
contactele dintre oameni, care reprezintă o condiție importantă pentru dezvoltarea durabilă a
legăturilor economice, umanitare, culturale, științifice și de altă natură, prin simplificarea, pe
bază de reciprocitate, a emiterii de vize către cetățenii Federației Ruse și ai Uniunii Europene, în
baza Declarației  comune din cadrul Summit-ului organizat la Sankt Petersburg, pe data de 31
mai 2003. Astfel, în cadrul acestuia se prevede că Federația Rusă și Uniunea Europeană au
convenit să studieze condițiile de călătorie fără viză pe termen lung, care confirmă intenția de a
stabili un regim fără viză pentru călătorii reciproce între Federația Rusă și Uniunea Europeană,
ținând cont de Acordul de parteneriat și cooperare, de stabilire a unui parteneriat între Federația
Rusă, pe de o parte, și statele membre ale UE, pe de altă parte, din 24 iunie 1994, cu referire la
Declarația comună privind extinderea UE și relațiile Rusia-UE din 27 aprilie 2004, confirmând
intenția Federației Ruse și a Uniunii Europene de simplificare a regimului de eliberare a vizelor
către cetățenii Federației Ruse și a Uniunii Europene reciproc și să înceapă negocieri în vederea
încheierii unui acord, recunoscând că o astfel de simplificare nu ar trebui să conducă la migrație
ilegală și, de asemenea, acordând o atenție specială problemelor de securitate și readmisie. 44 În
baza prezentului acord, de o importanță majoră este Secțiunea 4, care specifică care sunt
documente care confirmă scopul călătoriei. Astfel, subpunctul întâi, prevede că în legătură cu
următoarele categorii de cetățeni ai Federației Ruse și ale Uniunii Europene, prezența
următoarelor documente este suficientă pentru a confirma scopul călătoriei pe teritoriul celeilalte
părți45:
a) pentru membrii delegațiilor oficiale care, pe baza unei invitații oficiale adresate
Federației Ruse, unui stat membru sau Uniunii Europene, participă la întâlniri oficiale,
consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate pe teritoriul
unuia dintre statele membre sau a Federației Ruse de către organizații interguvernamentale -
scrisoare emisă de autoritatea competentă a Federației Ruse sau a unui stat membru sau a
organului de conducere al Uniunii Europene (instituție europeană), în confirmarea faptului că
solicitantul este un membru al delegației care se deplasează pe teritoriul celeilalte părți pentru a
participa la aceste evenimente, completat de o copie a invitației oficiale;
b) pentru antreprenori și reprezentanți ai organizațiilor de antreprenori - o cerere scrisă de
la entitatea juridică gazdă, companie, organizație, întreprindere, instituție, autoritățile locale și de
stat ale Federației Ruse sau ale statelor membre, organizând expoziții comerciale și industriale,

44
Соглашение между Российской Федерацией и Европейским сообщест- вом об упрощении выдачи виз
гражданам Российской Федерации и Европей- ского союза от 25 мая 2006 г.
https://ruvisa.online/ru/pravo/dogovora-evrosouz/soglashenie-ob-uproshhenii-vydachi-viz?
fbclid=IwAR1Bbv0pqg5IAQoiOtRbgca9psGYbQWWzhloep9sNfSiece5vJDStRAC2ks. (23.02.2020)
45
О правовом положении иностранных граждан в Российской Федерации. федеральный закон от 25 июля
2002 г. No115-ФЗ.
conferințe și simpozioane, deținute pe teritoriul Federației Ruse sau al unuia dintre statele
membre;
c) pentru șoferii angajați în transport internațional de pasageri și de marfă între teritoriile
Federației Ruse și statele membre pe vehiculele înmatriculate în Federația Rusă sau în unul
dintre statele membre - o cerere scrisă din partea asociațiilor naționale (uniunilor) de
transportatori ai Federației Ruse sau asociațiilor naționale ale transportatorilor de state - membrii
care asigură transportul rutier internațional, indicând scopul, durata și frecvența călătoriei;
d) pentru membrii echipajelor de tren, locomotivelor și ale trenurilor internaționale care
se deplasează pe teritoriile Federației Ruse și ale statelor membre - o cerere scrisă de la
organizația de transport feroviar a Federației Ruse sau organizația feroviară (compania) din
statele membre care indică scopul, durata și frecvența deplasării ;
e) pentru jurnaliști - un certificat sau alt document emis de o organizație profesională și
care confirmă că persoana în cauză este jurnalist profesionist, precum și un document emis de
angajatorul său care confirmă că scopul călătoriei este de a efectua lucrări jurnalistice;
f) pentru persoanele care participă la activități științifice, culturale sau creative, inclusiv
universități și alte programe de schimb - o cerere scrisă a organizației gazdă de a participa la
astfel de activități;
g) pentru elevi, studenți, studenți absolvenți și profesori însoțitori care urmează să
studieze sau să beneficieze de stagii, inclusiv ca parte a programelor de schimb sau a altor
activități educaționale conexe - o cerere scrisă sau un certificat de admitere al universității gazdă,
academiei, institutului, colegiului sau școli sau actul de identitate al elevilor sau certificatul de
admitere la cursurile care vor participa;
h) pentru participanții la evenimente sportive internaționale și persoane care îi însoțesc în
calitate profesională, o cerere scrisă a organizației gazdă - autoritățile competente, federațiile
sportive naționale ale Federației Ruse sau ale statelor membre și comitetul olimpic național al
Federației Ruse sau comitetele olimpice naționale ale statelor membre;
i) pentru participanții la programe oficiale de schimb între orașele înfrățite - o invitație
scrisă din partea șefilor administrațiilor (primarilor) din aceste orașe;
j) pentru rudele apropiate - soții, copiii (inclusiv copiii adoptivi), părinții (inclusiv tutorii
și mandatarii), bunicii, nepoții care decid să viziteze cetățeni ai Federației Ruse sau ai Uniunii
Europene cu domiciliul legal pe teritoriul unui stat membru sau a Federației Ruse - invitații
scrise pentru acești cetățeni;
k) pentru persoanele care participă la locurile de înmormântare militară și civilă - un
document oficial care confirmă prezența locului de înmormântare și păstrarea mormântului,
precum și relația solicitantului sau altă relație cu persoana înmormântată.
 Reieșind din subpunctul 3, ai aceleiași secțiuni, pentru categoriile de cetățeni menționate
în alineatul întâi din prezentul articol, vizele de toate tipurile se eliberează în conformitate cu
procedura simplificată, fără a prezenta nicio obligație de a furniza o altă confirmare, invitație sau
justificare a scopului călătoriei prevăzut de legislația părților.
Secțiunea 5, a prezentului acord, reglementează statutul vizelor de intrare multiple,
astfel încât sunt prevăzute următoarele46:
1. Misiunile diplomatice și posturile consulare ale Federației Ruse și ale statelor membre
solicită vize multiple valabile până la 5 ani pentru următoarele categorii de cetățeni:
a) membrii guvernelor și parlamentelor naționale și regionale, instanțelor constituționale
și supreme, dacă, în conformitate cu prezentul acord, nu sunt scutiți de necesitatea obținerii
vizelor pe durata funcției lor oficiale. Mai mult, valabilitatea vizelor va fi limitată de mandat
dacă este mai mică de 5 ani;
b) soții și copiii (inclusiv copiii adoptivi) care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care
sunt dependenți ai cetățenilor Federației Ruse sau ai Uniunii Europene, cu domiciliul legal pe
teritoriul unui stat membru sau al Federației Ruse. În acest caz, valabilitatea vizelor va fi limitată
de durata permisului de ședere.
2. Misiunile diplomatice și posturile consulare ale Federației Ruse și ale statelor membre
solicită vize multiple valabile până la 1 an pentru următoarele categorii de cetățeni care au
motive să solicite o viză multiplă, cu condiția ca acestor cetățeni să le fi fost eliberat cel puțin o
dată în anul precedent Viza pe care au folosit-o în conformitate cu legea privind intrarea pe
teritoriul statului vizitat și a rămâne pe teritoriul respectiv:
a) membrii delegațiilor oficiale care, pe baza unei invitații oficiale adresate Federației
Ruse, unui stat membru sau Uniunii Europene, participă la întâlniri oficiale, consultări, negocieri
sau programe de schimb, precum și la evenimente desfășurate pe teritoriul unuia dintre statele
membre sau Organizațiile interguvernamentale din Federația Rusă;
b) antreprenori și reprezentanți ai organizațiilor antreprenorilor care călătoresc în mod
regulat în Federația Rusă sau în statele membre;
c) șoferii angajați în transportul internațional de pasageri și marfă între teritoriile
Federației Ruse și statele membre pe vehicule înmatriculate în Federația Rusă sau în statele
membre;
d) membrii echipajelor de tren și locomotivelor din trenurile internaționale care se
deplasează între teritoriile Federației Ruse și statele membre;

46
О порядке выезда из Российской Федерации и въезда в Российскую Фе- дерацию. федеральный закон от
15 августа 1996 г. No 114-ФЗ.
 e) persoane care participă la activități științifice, culturale sau creative, inclusiv
universități și alte programe de schimb, efectuând în mod regulat excursii în Federația Rusă sau
în statele membre;
f) participanți la evenimente sportive internaționale și persoane care îi însoțesc în calitate
profesională;
g) jurnaliști;
h) participanți la programe oficiale de schimb între orașele gemene.
3. Misiunile diplomatice și posturile consulare ale Federației Ruse și ale statelor membre
solicită vize de intrare multiplă valabile 2 - 5 ani pentru categoriile de cetățeni menționate la
alineatul (2) al acestui articol, cu condiția ca acești cetățeni să fi utilizat o viză anuală de intrare
multiplă în perioada anterioară de 2 ani în conformitate cu legislația privind intrarea pe teritoriul
statului vizitat și șederea în el și că au fost păstrate motivele pentru a solicita viza de intrare
multiplă.
De menționat este faptul că perioada totală de ședere a cetățenilor menționată în cadrul
alineatelor unu și trei,  din prezentul articol pe teritoriul Federației Ruse sau al statelor membre
nu poate depăși 90 de zile pentru fiecare perioadă de 180 de zile.47
Secțiunea 9 prevede condițiile ce reglementează extinderea vizelor în circumstanțe
excepționale.
Astfel, cetățenii Federației Ruse și ai Uniunii Europene care nu sunt în măsură să
părăsească teritoriul statelor membre sau al Federației Ruse la data specificată în viză, perioada
de valabilitate a vizei în conformitate cu legile statului gazdă este prelungită gratuit pentru
perioada necesară pentru a se întoarce în țara de reședință.48
Secțiunea 10 include procedurile de înregistrare.
Părțile sunt de acord să ia, cât mai curând posibil, măsuri de simplificare a procedurilor
de înregistrare menite să asigure un tratament egal în ceea ce privește cetățenii Federației Ruse și
Uniunea Europeană în chestiuni referitoare la procedurile de înregistrare în timpul șederii lor pe
teritoriile statelor membre și ale Federației Ruse.
Secțiunea 11 prevede un set de condiții cu privire la pașapoarte diplomatice:
1. Cetățenii Federației Ruse și statele membre care sunt deținători de pașapoarte
diplomatice valide au dreptul să intre pe teritoriul statelor membre și al Federației Ruse, precum
și să le părăsească și să le urmeze prin tranzit fără vize.

47
О миграционном учете иностранных граждан и лиц без гражданства в Российской Федерации.
федеральный закон от 18 июля 2006 г. No109-ФЗ.
48
Об утверждении перечня «Цели поездок», используемого уполномо- ченными государственными
органами Российской Федерации при оформлении приглашений и виз иностранным гражданам и лицам
без гражданства: совместный приказ Министерства иностранных дел РФ, Ми- нистерства внутренних дел РФ
и Федеральной службы безопасности РФ от 27 декабря 2003 г. No19723А/1048/922.
 2. Cetățenii menționați la alineatul 1 din prezentul articol au dreptul să stea pe teritoriul
statelor membre sau al Federației Ruse pentru cel mult 90 de zile în fiecare perioadă de 180 de
zile.
Secțiunea 12 implică aspecte cu privire la teritoriul vizat:
Fără a aduce trimitere normelor și regulilor naționale referitoare la securitatea națională a
Federației Ruse și a statelor membre, în conformitate cu normele Uniunii Europene privind
vizele cu efect teritorial limitat, cetățenii Federației Ruse și ai Uniunii Europene au dreptul să se
deplaseze pe teritoriile statelor membre și ale Federației Ruse în condiții egale cu cetățenii
Uniunii Europene și Federației Ruse. Rezumând ideile expuse, odată cu intrarea în vigoare a
acordului respectiv, dispozițiile acestuia prevalează asupra dispozițiilor oricărui acord bilateral
sau multilateral dintre Federația Rusă și statele membre.
Concluzionând informația prezentată, de remarcat este faptul că acest acord rămâne a fi
funcțional și în pofida evenimentelor care au avut loc în anul 2014, cu toate că anexarea Crimeei
a adus un set de acțiuni din partea UE, manifestate prin sancțiuni, embargouri etc.
UE și Rusia au o istorie bogată de cooperare în problemele bilaterale și internaționale,
inclusiv schimbările climatice, traficul de droguri și traficul de persoane, crima organizată, lupta
împotriva terorismului, neproliferarea armelor nucleare, procesul de pace din Orientul Mijlociu
și protecția drepturilor omului etc. În plus, UE dezvoltă o rețea de contacte informale de lucru
care vor oferi o înțelegere mai profundă a priorităților și politicilor Rusiei cu privire la
problemele internaționale, avertizarea timpurie a problemelor potențiale și facilitarea coordonării
planificării politicilor. De asemnea, Uniunea Europeană și Federația Rusă au o istorie puternică
de cooperare în știință și tehnologie, bazată pe interese comune și beneficii reciproce. Respectiv,
există multiple evenimente create între Federația Rusă și UE. Unele dintre cele mai importante
sunt:

 Seminarul „Cooperarea UE-Rusia pentru politica regională: planuri de dezvoltare

integrate în fostele orașe cu o singură industrie („ mono-orașe ”), Bruxelles, 12
octombrie 2011
 Seminar privind dimensiunea internațională a politicii regionale, Bruxelles, 2007
 Seminar privind „Strategiile de dezvoltare regională și guvernanță”, Moscova, 3-4
iunie 2008
 Seminar privind „Guvernarea pe mai multe niveluri și consolidarea capacității
instituționale”, Moscova, 19 mai 2009
 Seminarul „Provocările cu care se confruntă orașele mono-sectoriale”, Bruxelles,
5 octombrie 2010
  Gestionarea abandonului industriei auto și închiderilor: o perspectivă din
Birmingham - David Bailey, Caroline Chapain
 Orașele din sectorul mono din Rusia: poziția actuală, tendințele de dezvoltare și
politica de stat - Alla Makhrova, Vladimir Șuvalov, Dmitry Zemlyansky
 Acțiuni de revitalizare în orașul Terrassa - Joan Chicón49

De asemenea, există trei mari proiecte realizate în comun de UE și Federația Rusă

desfășurate în perioada 2012-2018. În acest sens, putem menționa: (1) ERA.Net RUS Plus
(2013-2018) Inițiativa proiectului vizează consolidarea coordonării programelor de cercetare
între statele membre ale UE / țările asociate și Rusia. Proiectul va implementa apeluri comune
pentru proiecte excelente de cercetare transnațională în domeniile NMP, Sănătate, Mediu, SSH și
Inovare. (2) Advanced BILAT RUS (2012-2015). Îmbunătățirea parteneriatului bilateral S&T cu
Federația Rusă (proiectul BILAT-RUS-Advanced) urmărește să faciliteze cooperarea știință -
tehnologie și inovare între Rusia și UE. Portalul web oferă informații despre peisajul rusesc S&T
și oportunități de finanțare din partea UE și Rusia pentru implementarea activităților științifice
comune. (3) EURUCAS(2012-2015). Proiectul EURUCAS sprijină internaționalizarea Centrului
comun norvegian-rus Nansen Internațional de mediu și teledetecție din Sankt Petersburg cu
parteneri suplimentari din Germania, Suedia, Franța, Austria, Finlanda și Marea Britanie.

49
https://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/cooperation/international/russian-federation/?
fbclid=IwAR3F0Seb939wPRcQTVC6WeOb6wpB8hjJKq1IedBeyVI8FddbK-Oo-jA7qBA
 5.CONCLUZII
Generalizînd toate cele expuse anterior, observăm că după încetarea Războiului Rece,
lumea bipolară așa cum fusese cunoscută în acea perioadă a luat sfârșit, devenind, o lume uni-
multipolară, iar odată cu trecerea în secolulul XXI a devenit cu adevărat multipolară. Astfel,
existența mai multor centre de putere la nivel mondial a devenit o realitate.

Așadar o lume multipolară presupune mai mulți actori internaționali cu interese și

ambiții proprii, cu metode și modele de implementare a politicilor externe diferite și originale,
fapt care a condus către o competiție în modificarea sferelor de influență tradiționale. Astfel, în
Europa, odată cu căderea Cortinei de Fier acest lucru a dat startul unor noi reașezări geopolitice
sub egida marilor actori, între care se numără: Uniunea Europeană (UE) și Federația Rusă.

Uniunea Europeană prin valorile sale democratice, precum și prin felul său de a acționa în
vederea apărării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, promovării și consolidării
democrației și economiei de piață a atras de partea sa fostele membre ale Pactului de la Varșovia,
măcinate de inegalitățile sociale și de numeroasele restricții și nedreptăți din perioada
comunismului. După 27 de ani de la căderea Cortinei de Fier, UE numără 28 de membri, inclusiv
trei foste republici sovietice. În aceste circumstanțe, al doilea mare actor european, Federația
Rusă, obișnuit cu statutul de mare putere mondială a trebuit să-și reconsidere poziția, ajungând
să fie considerat doar o putere regională. Bulversată de o puternică criză economică și de
tulburări sociale, instrumentate de o clasă politică coruptă, Rusia a fost incapabilă să își păstreze
renumele de odinioară, iar sferele sale de influență s-au redus din ce în ce mai mult.

Odată cu soluționarea problemelor interne, Rusia a început să își reconsidere politica externă, cu
precădere în perioada de guvernare a președintelui și prim-ministrului Vladimir Putin. Drept
urmare, poziția geostrategică a acestui stat și avantajele sale geoeconomice au fost transformate
în instrumente cheie de politică externă, iar atuurile statului de important furnizor de petrol și
gaze naturale pentru țările din Europa Centrală și de Est au contribuit la renașterea Federației
Ruse pe scena relațiilor internaționale. Evenimentele definitorii din vecinătatea comună a
Uniunii Europene și a Federației Ruse care s-au produs în ultimii ani, respectiv războiul ruso-
georgian din 2008, înființarea Parteneriatului Estic în anul 2009, anexarea ilegală a Crimeei în
anul 2014, declanșarea conflictului din estul Ucrainei și lansarea Uniunii Economice Eurasiatice
au reprezentat momentele critice care au transpus relațiile dintre Uniunea Europeană și Federația
Rusă în contextul vecinătății comune pe o tablă de șah geopolitică.

Un aspect deosebit de important în ecuația relațiilor de interdependență se referă la nivelul de

interconectare al actorilor. În cazul în care ambele părți sunt dependente în egală măsură,
înseamnă că relația celor două state este caracterizată de o interdependență simetrică . Într-o
astfel de situație, dacă relația acestora se deteriorează părțile vor fi mai determinate să ajungă la
un consens, deoarece în caz contrar ambele vor avea de suferit la fel de mult. Atunci când unul
dintre actori este considerabil mai dependent decât celălalt, relația dintre state este caracterizată
de asimetrie, iar în cazul unei deteriorări a relației, actorul dependent va fi considerabil afectat în
comparație cu celălalt . Cu toate acestea, dependența și interdependența pură între state se
întâlnește foarte rar, motiv pentru care este puțin probabil să identifici două state care sunt
dependente una de cealaltă în mod egal sau când una dintre ele este total dependentă de cealaltă .
Dependența comercială a unei țări de un partener poate infuența politica internă sau chiar poate
schimba interesele naționale în favoarea statului de care depinde, după cum a exploatat Rusia
avantajele sale comerciale în relația cu Ucraina în încercarea de a schimba percepția țării, de a
influența politica internă a Ucrainei în favoarea Rusiei . Drept urmare, Moscova a profitat de
dependența energetică a Kievului și s-a folosit de această interdependență asimetrică pentru a
forța Ucraina în anumite chestiuni de politică internă . Un alt indicator important în analizarea
relațiilor dintre state se referă la valențele care pot transforma interdependența asimetrică din
sectorul economic într-un instrument politic, astfel încât costurile consecințelor să depășească
costurile pentru conformitate, pentru o relație de cooperare. În acest sens, câteva condiții trebuie
îndeplinite. Majoritatea investițiilor din cadrul unui stat trebuie să fie controlate de un alt stat,
după cum Gazprom urmărește să investească în sectorul gazelor naturale din Europa
achiziționând companii europene, în timp ce legea rusească interzice companiilor europene să
facă același lucru în Rusia. În plus, statul dependent de anumite resurse cheie trebuie să fie
incapabil de a identifica alte surse de diversificare, iar cel mai semnificativ efect politic dorit
trebuie să fie cel generat de întreruperea relațiilor economice, vulnerabilitate care acționează
eficient în influențarea deciziilor decidenților din statele dependente, instrument la care a apelat
Rusia în 2006 și 2009 pentru a pune presiune pe Ucraina, consecințe care au fost resimțite
inclusiv de cetățenii europeni.

Prin urmare menționăm că relațiile dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă, construite
de-a lungul timpului au devenit mai eficiente, și în diferite domenii se manifestă pe măsura
necesității de implicare. Iar colaborarea dintre aceste două puteri permite elucidarea pozițiilor
lor pe arena internațională.
 6.BIBLIOGRAFIE
1.European Strategic Partnerships Observatory, Brussels, 2014.
2.EU position in world trade” („Poziția UE în comerțul mondial”), Comisia
Europeană,2019, http://ec.europa.eu/trade/policy/eu-position-in-world-trade/ (accesat 16.02.20)
3.International trade in services” („Comerțul internațional cu servicii”),
Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/International_trade_in_servi
ces#Main_services_traded (accesat 16.02.20)
4.DG Trade Statistical Guide June 2018” („Ghidul statistic al DG Comerț - iunie 2018”),
Comisia Europeană, http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/may/tradoc_151348.pdf (accesat
16.02.20)
5.Chang F.K. , Effectiveness of Economic Sanctions on Russia’s Economy, Geopolitics: FPRI,
2017 https://www.fpri.org/2017/06/effectiveness-economic-sanctions-russias-economy (accesat
16.02.20)
6.The European Union and the Russian Federation
https://eeas.europa.eu/delegations/russia/35939/node/35939_en (accesat 15/02/2020)
7.Renard Th. Confidential partnerships? The EU, its strategic partners and international
terrorism; Kuznetsov A.V., Investiții directe ruse în țările UE / A.V. Kuznetsov // Europa
modernă. - 2007. - Nr.1. - S. 37-50. (accesat 17.02.20)
8.Cooperarea comercială, economică și de investiții între Rusia și UE / Ministerul Dezvoltării
Economice a Rusiei. - Electronul. date text - Mod de acces:
http://www.economy.gov.ru/minec/main (accesat 17.02.20)

9.Damen M.,Relațiile FR-UE,2019,

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/177/russia, (accesat 16.02.20)
10.UE - Federația Rusă https://trans.info/ro/in-ciuda-embargo-ului-transporturile-dintre-rusia-si-
ue-sunt-in-continua-crestere-107956 (accesat 16.02.2020)
Fişe tehnice UE - 2020. Rusia http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_5.6.3.pdf (accesat
16.02.2020)
11.Pana M., Relațiile comerciale dintre UE șu Rusia: Dependența statelor membre de materiile
prime și piața rusă https://cursdeguvernare.ro/relatiile-comerciale-dintre-ue-si-rusia-dependenta-
statelor-membre-de-materiile-prime-si-piata-rusa.html (accesat 16.02.2020)
12.Scurt rezumat al relațiilor / Misiunea permanentă a Federației Ruse în Uniunea Europeană. -
Electronul. date text - Mod de acces: http://www.russianmission.eu/ru/kratkii-obzor-otnoshenii
(accesat 17.02.20)
13.Антинаркотическое сотрудничество | Russian Mission
https://russiaeu.ru/ru/antinarkoticheskoe-sotrudnichestvo

14.Биссон Л. (2014) Сотрудничество России и ЕС в сфере миграции//Мировая экономика и

между-народные отношения. №4. С. 72–80.

15.Внешняя торговля России за январь-февраль 2019 года – данные ФТС России

http://www.np-srv.ru/news/vneshnyaya-torgovlya-rossii-za-yanvar-fevral-2019-goda-dannye-fts-
rossii.html (accesat 17.02.20)
16.Выгон Г., Ермаков В.. Белова М. Россия-ЕС: смена курса газовых отношениях.
https://www.forbes.ru/mneniya-column/konkurentsiya/289071-rossiya-es-smena-kursa-v-
gazovykh-otnosheniyakh ( vizitat 22.02.2020 ).
17.ИВАНОВ И. Новая российская дипломатия. Десять лет российской дипломатии.
Москва: ОЛМА-ПРЕС, 2001.
18.ЛАНЦОВА С.А. Мировая политика и междунородные отношения. Москва: Питер
Пресс, 2009, c.335.
19.Журкин В. Европейская оборона: от мифа к реальности // Современная Европа.
— 2001. — № 3.
20.Цыкало В.В. Европейская политика в области безопасности и обороны: проблемы и
перспективы. — М.: Дип. Академия МИД РФ, 2005.
21.Господынько Н.Е. Нелегальная миграция из стран Северной Африки в ЕС:
количественные и качественные характеристики // Проблемы современной экономики.
2010. № 4 (28). P. 169- 173
22.Стратегия государственной антинаркотической политики РФ-
https://www.novreg.ru/region/social/AntiDrugs/;
23.Мовчан А. Экономические отношения России и ЕС.
https://carnegie.ru/commentary/63664
( vizitat 22.02.2020 ).
24.Энергодиалог Россия – ЕС. https://minenergo.gov.ru/node/14646 ( vizitat 22.02.2020 ).
25.Выступление Алексея Миллера на конференции ,, Европа и Евразия: на пути к новой
модели энергобезопасности ”. https://www.gazprom.ru/press/news/miller-
journal/2015/223594/ ( vizitat 22.02.2020 ).
26.О чём договорились Россия, Украина и ЕС на газовых переговорах.
https://www.dw.com/ru/%D0%BE- %D0%B5%D1%80%D0%B5%D0%B3%D0%BE
%D0%B2%D0%BE%D1%80%D0%B0%D1%85/a-50505230 ( vizitat 22.02.2020 ).
27.Камиль Ц., Взаимозависимости стран «Восточного партнерства» с ЕС и Россией:
анализ трех стран,EU STRAT,2018,p.74, http://eu-strat.eu/wp-content/uploads/2019/03/EU-
STRAT-%D0%A0%D0%B0%D0%B1%D0%BE%D1%87%D0%B8%D0%B9-
%D0%B4%D0%BE%D0%BA%D0%BB%D0%B0%D0%B4-%E2%84%9610.pdf (accesat
16.02.20)
28.Казанцев А.А. (2012) Циркулярная миграция российских учёных в Европу и
США//Вестник МГИМО-Университета. №6. С. 220–227.
29.Пасякина Л.С. (2011) ЕС и трудовая миграция// Современная Европа. №3. С. 92–105
30.О порядке выезда из Российской Федерации и въезда в Российскую Фе- дерацию.
федеральный закон от 15 августа 1996 г. No 114-ФЗ.
31.Соглашение между Российской Федерацией и Европейским сообщест- вом об
упрощении выдачи виз гражданам Российской Федерации и Европей- ского союза от 25
мая 2006 г. https://www.mid.ru/ru/rossia-es.-sankcii-i-kontrsankcii (vizitat 23.02.20)
32.https://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/cooperation/international/russian-federation/?
fbclid=IwAR3F0Seb939wPRcQTVC6WeOb6wpB8hjJKq1IedBeyVI8FddbK-Oo-jA7qBA
33.https://russiaeu.ru/userfiles/file/partnership_and_cooperation_agreement_1997_russian.pdf
(vizitat 21.02.2020)
34.https://ruvisa.online/ru/pravo/dogovora-evrosouz/soglashenie-ob-uproshhenii-vydachi-viz?
fbclid=IwAR1Bbv0pqg5IAQoiOtRbgca9psGYbQWWzhloep9sNfSiece5vJDStRAC2ks.
(23.02.2020)
35. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/ukraine-crisis/. (accesat la: 20
februarie 2020)
36.https://www.sanctionsmap.eu/#/main/details/26/?search=%7B%22value
%22:%22%22,%22searchType%22:%7B%7D%7D. (accesat la: 21 februarie 2020.)
37.https://www.riskadvisory.com/sanctions/russia-sanctions-list/. (accesat la: 21 februarie 2020.)
38.https://russiancouncil.ru/papers/Russia-EU-Energy-RIAC-DGAP-Report35ru.pdf?
fbclid=IwAR0ezQcchBASUpYylGDQ01-J2uCE-wbQUkLUH9-teW52wDcZJwo_Ikux2Qg
Nume/Prenume La ce paragraf a lucrat
Baeș Corina Paragraf 1 despre acordurile de cooperare dintre UE-Rusia
Bogdea Sorin Paragraf 1 despre embargouri
Bivol Xenia Paragraf 2 despre energetică
Boclinca Alexandru Paragraf 3 terorism
Budurin Cătălina Paragraf 4 despre regimul de vize
Cornea Mihaela Paragraf 4 despre migrație
Cozonac Vanesa Paragraf 2 despre investiții
Cotoman Daniela Concluzii
Coroliuc Nicolina Paragraf 2 despre energetică
Dementiev Diana Introducerea, unirea referatului
Ermurachi Cristian Bibliografia aranjarea
Ganja Sabina-Carina Paragraful 4 – evenimente culturale
Gonța Camelia Formarea ppt-ului
Ionaș Cristian Paragraf 3 despre trafic de droguri
Mîndru Anatol Paragraf 3 despre traficul de ființe
Panaguțî Marin Paragraf 1 despre cooperarea la Marea Neagră
Pascari Tudor Paragraf 2 despre cooperarea în regiunea Mării Baltice
Plevan Dorin Prezentarea ppt
Plop Tatiana Paragraf 2 despre exporturi
Portărescu Ana Paragraf 4 acorduri ce vizează relațiile culturale
Proțiuc Natalia Paragraf 1 despre sancțiuni
Sandul Liubovi Paragraf 2 – importul
Sîli Maxim Paragraf 3 –traficul de arme
Scripnic Ana Paragraful 4 – evenimente culturale
Solomon Irina Prezentarea ppt
Timuș Sanda Prezentarea ppt
Tîrbu Valentina Formarea ppt-ului
Zlatovcena Maria Paragraf 2 - gazoducte