Mileniul III care a început, deși a adus schimbări profunde și mari realizări în toate domeniile

vieții sociale, nu a scutit civilizația umană de eternele probleme, ce l-au însoțit pe homo sapiens
pe parcursul unei lungi perioade istorice – aceste probleme sunt exploatarea omului de către om,
războaiele, sărăcia, bolile, foametea, criminalitatea. Din contra, la hotarul secolelor XX și XXI,
s-a statornicit un mod neuniform și nedrept de folosire a resurselor naturale, umane și a
capitalului, cee ace a condus la o nemaivăzută pînă atunci inegalitate social și interregională și
drept consecință, au urmat deformări esențiale în procesul istoric, s-au agravat și s-au amplificat
o serie de probleme globale ale contemporanietății, care depășesc frontierele statelor.

Esența problemelor globale și cauzele apariției lor

Termenul probleme globale a intrat în vocabularul international în a doua jumătate a anilor 60.
Problemele globale sau mondiale(general-umane) sunt rezultatul contradicțiilor dezvoltării
sociale și au rădăcini adînci. Unele dintre ele, de exemplu, problema războiului și a păcii, au fost
actuale în toate timpurile, pe cînd altele – de exemplu, cele ecologice, apar mai tîrziu în legătură
cu influența intense a societății asupra mediului natural.

Conform diferitelor calcule, astăzi sunt evidențiate circa treizeci de probleme globale de
diferite tipuri. De aceea se poate vorbi nu doar despre un singur semn sau criteriu al globalității,
ci de un sistem de criterii, cel puțin de cîțiva factori integratori, care reunesc probleme atît de
diverse sub denumirea de globale. Sunt globale problemele care:

1. Ating interesele tuturor țărilor și popoarelor, viitorul întregii omeniri.

2. Capătă un caracter mondial, cuprinzînd noi și noi regiuni ale Pământului.
3. Creează un pericol (evident sau latent) pentru dezvoltarea mondială.
4. Pentru rezolvarea lor este necesară colaborarea internațională la scara cea mai largă.

Termenul global are trei sensuri: 1) character universal, reprezentativ pentru tot globul pămîntesc
în ansamblu și pentru toate statele și popoarele; 2) important, de proporții; 3) general,
atotcuprinzător.

Sistemul de criterii ale globalității dovedește că globalitatea reprezintă o unitate e spațiu

geographic imens, de importanță general-umană, de actualitate istorică mondială, de o
gravitate și un pericol general-planetar, cu character universal de ordin socio-natural și bio-
social.1 În felul acesta, problemele globale reprezintă o împletire de contradicții la nivel general-
planetar, general-mondial și general-uman, cu character social-economic, ideologico-politic,
cultural, bio-social și socio-natural, prezente în lumea contemporană.

1
G. Rusnac și V. Sacovici, Globalistica, USM 2007, p.27
 Ar fi incorrect să se considere că omenirea s-a ciocnit cu fenomenul problemelor globale doar
în a doua jumătate a secolului XX. În anumite perioade ale istoriei omenirii, pentru populația
Pămîntului reprezentau un mare pericol epiemiile de boli infecțioase, năvălirile, războaiele. Sunt
eterne problemele ce vizează relațiile dintre om și meiu ambient, cucerirea naturii și supunerea
forțelor ei stihiinice, problema instaurării unei păci durabile între popoare, cea a garanțiilor pe
care le oferă progresul social-economic, politic și cultural.

Cauzele apariției problemelor globale trebuie căutate în procesul istoric de dezvoltare a

omenirii. Istoria umanității reprezintă o dezvoltare conjugate a două tipuri de relații care
determină toată activitatea și viața oamenilor. Primul tip constă în relațiile dintre om și mediu
care-l înconjoară; cel de-al doilea reprezintă relațiile dintre oameni în societate, adică relațiile
sociale.

Anume în cadrul sistemului om-natură are loc procesul de producție. Dezvoltînd producția,
adică valorificînd natura, tinzînd să o domine, omul încalcă treptat și din ce în ce mai mult
dezvoltarea firească a componentelor ei. Ca urmare a dezvoltării omului însuşi, societatea a
căpătat posibilitatea să-şi obtină principalele mijloace de existentă din contul activităților de
transformare a naturi de productie materială. Aceste actiuni au devenit principala sursă de
asigurare a vietii oamenilor. Nivelul de dezvoltare a fortelor de productie determină caracterul
relatiilor de productie, iar ultimele, la rândul lor, influentează tipul de relatii dintre societate şi
mediul natural ambiant.

Legătura reciprocă a relațiilor dintre om şi natură, dintre societate şi natură, precum şi relațiile
în cadrul societății au fost totdeauna baza dezvoltării la toate etapele istoriei omenirii. Trecerea
omenirii la modul de producție industrial a condus la o complexitate considerabilă a forțelor de
producție, care, pe măsura dezvoltări lor, capătau o formă antagonistă tot mai pronunțată.

Este de menționat că în acest sens noi punem pe prim-plan deja nu relațiile omului cu natura, ci
relațiile sociale. Acest lucru se explică prin faptul că odată cu încheierea antroposociogenezei,
istoria omenirii este determinată, în primul rând, de legile sociale, de esența relațiilor sociale,
deşi legătura reciprocă dintre procesele naturale şi cele sociale, condiționarea reciprocă a istoriei
naturii şi istoriei umane îşi păstrează importanța în viata omenirii. Or, caracterul acestei
conditionări reciproce se schimbă în mod esential. Armonia dintre om şi natură a fost încălcată
din momentul când s-a afirmat prima formațiune antagonistă.

Odată cu trecerea timpului, se dezvoltau şi se aprofundau conflictele, care se transformau în

antagonisme. Activitatea antropogenică a perturbat stările specifice naturii, ceea ce a provocat
situatii acute de criză. Cauzele concrete ale fenomenelor de criză pot fi foarte diferite, însă în
toate cazurile ele aveau la origine doi factori: dezvoltarea productiei şi baza socială pe care
aceasta evolua. În felul acesta, avansând de pe o treaptă de dezvoltare pe alta, omenirea, pe de o
parte, se mişca înainte sub actiunea necesitătilor crescânde ale fortelor de productie, iar pe de altă
parte, stimula astfel progresul de mai departe al acestora. Iar progresul însemna că omul, treptat,
işi însuşea tot mai bine arta de a lupta cu fortele naturii, îşi supunea natura, făcând acele
schimbări, care îi erau necesare pentru viată.

Clasificarea problemelor globale contemporane

Problemele globale nu numai că sunt legate unele cu altele, dar au şi surse comune de aparitie şi
dezvoltare. De aceea este important ca ele să fie clasificate şi sistematizate într-un anumit fel, să
fie întelese cauzele din care apar şi condițiile în care ele ar putea fi soluționate de către societate.
Varietatea căilor de dezvoltare şi a formelor pe care le capătă constituie cauza faptului că până
acum ştiinta nu a elaborat un mod de abordare unică în clasificarea problemelor globale ale
contemporaneității.

Prima grupă de probleme globale îşi are rădăcinile în relatile dintre comunitătile sociale de
bază ale omenirii contemporane, adică în sistemul ,,societate - societate". Cea de-a doua grupă se
constituie în baza relațiilor ,.om - natură", iar cea de-a treia - pe relațiile om - societate".2

Prima grupă de probleme globale este legată de restructurarea relatiilor internaționale conform
necesitătilor progresului de mai departe al omenirii. Acestea pot fi separate sub denumirea de
"probleme globale general-mondiale" sau probleme “intersociale". Aceasta grupă include patru
tipuri de probleme globale.

1. Problema prevenirii unui război mondial, care amenintă cu moartea întreaga civilizatie şi
existenta vietii pe planetă. Ea se constituie dintr-un spectru de probleme colaterale:
retinerea cursei înarmărilor; interzicerea sistemelor noi de armamente; dezarmarea,
crearea unor zone lipsite de arme atomice, stabilirea măsurilor de încredere s.a.m.d.
2. Problema constituirii unei noi ordini economice internationale pe principiile colaborării
pe bază de egalitate şi avantaj reciproc, cu scopul de a înlatura rămânerea în urmă a
tărilor slab dezvoltate. Toate acestea, la rândul lor, sunt legate de problema cu privire la
modalitătile de depăşire a dependentei tehnologice a tărilor in curs de dezvoltare de tările
dezvoltate din Occident, precum şi de problema restructurării relatiilor economice
internationale etc.

2
G. Rusnac și V. Sacovici, Globalistica, USM 2007, p.32
 3. Problema luptei pentru formele progresive de integrare economică şi internationalizare,
pentru aprofundarea diviziunii internaționale a muncii şi egalarea nivelurilor de
dezvoltare social-economică a tărilor de pe întreg globul pământesc. Dintre aspectele
particulare care o compun poate fi scoasă în evidentă problema lichidării disproportiilor
existente în comertul mondial şi a unor restrictii inechitabile în cadrul schimburilor
economice internaționale.
4. Problema dirijării dezvoltării Revoluției tehnico-ştiintifice prin direcționarea ei umanitară
la nivel global.

A doua grupă o constituie problemele legate de optimizarea, armonizarea şi umanizarea

atitudinii societătii fată de natură, pentru păstrarea şi dezvoltarea potentialului de resurse ale
umanității. Acestea pot fi considerate ca ,,probleme globale general-planetare", ce se divizează în
8 tipuri.

1. Problema prevenirii calamitătilor de origine antropogenică sau combinată (eroziunea

solului, extinderea pustiurilor ş.a.m.d.).
2. . Problema utilizării rationale economice a resurselor naturale de materie primă.
3. Problema demografică.
4. Problema alimentară.
5. Problema exploatării economice optime a teritoriilor nelocuite.
6. Problema prevenirii crizei energetice.
7. Problema ocrotirii mediului ambiant natural şi crearea unor mecanisme de autogenerare.
8. Valorificarea bogățiilor Oceanului mondial, cucerirea cosmosului și folosirea lui în
scopuri pașnice.

A treia grupă de probleme globale reflectă procesele de umanizare a relațiilor dintre societate şi
persoană, problemele libertătii şi dezvoltării multilaterale a acesteia, garanțiile pe care le are
pentru un viitor mai bun. Aceste aspecte pot fi denumite ,,probleme globale cu caracter general-
uman".

1. Problema lichidării tendințelor antiumane de folosire a ştiintei şi tehnicii. Înlăturarea

obstacolelor din calea dezvoltării multilaterale şi planificate a progresului tehnico-
ştiintific în interesul omului.
2. problema eradicării bolilor epidemice, a bolilor legate de civilizatie.
3. Problema depăşirii tendințelor negative ale urbanizării.
4. Problema lichidării analfabetismului şi dezvoltării învătământului, adică problema
sporirii dinamice a potențialului intelectual al activitătii umane.
 5. Problema garanției drepturilor omului, în primul rînd, a dreptului la viață, la existență
într-un mediu sănătos.

Analiza problemelor globale ale contemporaneității conduce la următoarele concluzii:

1. Problemele globale cu care se confruntă omenirea în epoca contemporană sunt provocate,

în marea lor majoritate, de caracterul tehnogen al dezvoltării civilizatiei. Catastrofele
ecologice, crizele de proportii în domeniul politici, securitătii internationale, populatiei,
relatiilor sociale şi umane demonstrează că treapta progresului, atinsă în formele
traditionale tehnogene, practic şi-a epuizat posibilitătile.
2. Nivelul de dezvoltare atins de civilizația mondială necesită un nivel mai înalt de
conducere şi dirijare decât în trecut. Trebuie pus în mişcare la maximum potentialul
întregului mecanism de dirijare socială, inclusiv al statelor aparte, precum şi potentialul
organizatiilor internationale şi al dreptului international, care să-şi exercite functile în
strânsă colaborare. Acestea sunt considerate ca cele mai puternice instrumente de
reglementare a relatiilor internationale, de retinere a politicii de agresiune şi dictat.
3. Viata omenirii este diversificată, are o multitudine de variante şi dezvoltarea are loc nu pe
calea simplificării, a unificării, ci pe cea a unei complexităti tot mai mari, prin
amplificarea diversitătii. Dezvoltarea potențialului uman, autorealizarea capacitătilor lui
creatoare determină, în ultimă instanță, dezvoltarea mondială.
4. Veriga centrală în strategia de rezolvare a problemelor globale o constituie dezvoltarea
unei colaborări internaționale cât mai atotcuprinzătoare, reunirea celor mai diverse
eforturi ale întregii omeniri.

Probleme ecologice globale ale mediului

Efectele modificatoare ale omului în mediu au devenit mai pronunțate în a doua jumătate a sec.
al XX-lea, din cauza dezvoltării intensive a agriculturii și industriei, sporirii transporturilor și
extinderii comerțului. Degradarea mediului natural a determinat impactul acestuia asupra
sănătății omului. În ultimele trei secole, fondul forestier mondial s-a redus la jumătate și chiar
mai mult. Cu regret, acest proces continuă și în prezent din cauza mai multor factori. Hazardurile
naturale (erupții vulcanice, cutremure, alunecări de teren, avalanșe de zăpadă etc.) au un impact
negativ asupra fondului forestier.

Actualmente, s-a mărit numărul de îmbolnăviri ale cailor respiratorii, inclusiv, numărul
îmbolnăvirilor de cancer pulmonar este foarte înalt. Poluarea atmosferei cu plumb, aluminiu
provoacă afecțiuni ale sistemului nervos.
În prezent, problemele enumerate sunt studiate în cadrul unor programe interdisciplinare
internaționale: Programul International Geosfera-Biosfera; Programul Internațional Dimensiunea
Umană a Modificărilor Globale ale Mediului; Inițiativa Strategică pentru Reducerea Dezastrelor;
Programul Climatic Mondial. În cadrul acestor proiecte, activează specialiști din diferite țări,
care încearcă să găsească soluții la problemele ce țin de modificarea mediului planetar3.
La 9 mai 1992, la New York a fost aprobată Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu
privire la schimbarea climei. Părţile participante la această convenţie sunt conştiente că
schimbările climei planetei şi efectele lor nefaste provoacă o îngrijorare pentru întreaga omenire,
recunosc că activitatea omenească a făcut să crească sensibil concentraţiile de gaze cu efect de
seră (GES) natural, ceea ce va genera o încălzire suplimentară a climei, pe care riscă să o suporte
ecosistemele naturale şi omenirea.

Problema mediului înconjurător este una din cele mai importante probleme ale începutului de
secol XXI. Dezvoltarea economica a secolului al XXlea a adus, pe lîngă consecințele pozitive și
consecinte negative. Problemele mediului rezultate din activitatea economica se rezumă la
poluare. Poluarea reprezintă degradarea aerului, apei sau pamântului rezultată din eliberarea de
gaze și substanțe chimice. Consecința imediată a acestor fenomene o reprezinta degradarea
mediului si afectarea mediului natural (plante, animale, organisme umane).

Poluarea aerului este realizata de principalii poluanți (monoxid de carbon, oxizi de azot,

dioxid de sulf, acid sulfuric sau acid nitric). Cel mai adesea, acest tip de poluare se întalnește în
orase și în jurul acestora.

Pe termen lung, efectul principal al acestui tip de poluare îl reprezintă distrugerea

stratului de ozon, fenomen responsabil de încălzirea globala. În vederea contracararii efectelor
acesteia in 1987 se incheie Protocolul de la Montreal care stabilește ăă țarile dezvoltate să nu mai
utilizeze poluanții care distrug stratul de ozon  până în 2010, iar țările în curs de dezvoltare –
pînă în 2020.

Poluarea apei se refera în principal la contaminarea apei. Problema este mai complexa, în
sensul că astazi se implementeaza conceptul de management al utilizarii apei, în contextul în care
în țările dezvoltate cca 1 miliard de oameni au probleme în obținerea apei potabile.

Poluarea mediului natural genereaza o relatie conflictuală între principiul protejarii

naturii și nevoia de dezvoltare (în special din partea marilor corporații). Asa cum se știe,

3
M. Gheluța și A. Crivoi, Problemele ecologice globale ale mediului, Universitatea de Studii Politice și Economice
Europene Constantin Stere, Revista științifică de eucație, spiritualitate și cultură ecologică, 2015, Nr.15
principala cauză a poluarii mediului natural o reprezintă ploaia acidă rezultată din dezvoltarea
industrială excesiva.

Principala responsabilitate pentru poluarea mediului le revine țărilor dezvoltate industrial. În

1990 SUA aruncau în atmosferă 21% de gaze poluante, țările UE – 15%, Rusia – 11%, țările în
curs de dezvoltare – 36 %.

S-a accentuat foarte mult legătura dintre poluarea mediului și starea unui șir de resurse naturale.
Astfel, creșterea volumului de poluanți în atmosferă conduce la mărirea acidității solului și a
bazinelor cu apă dulce. Deversarea deșeurilor lichide în sistemele acvatice are drept consecință
scăderea resurselor de apă dulce curată, conduce la epuizarea biologică a rîurilor, lacurilor,
mărilor. Din cauza nivelului înalt de poluare a sistemelor acvatice naturale, pentru consum se
cheltuie circa 40% din resursele de apă curgătoare.4

Păstrarea unei societăți viabile este posibilă doar prin intermediul unei economii echilibrate, prin
folosirea rațională a resurselor naturale, printr-o politică demografică judicioasă. În lume tot mai
des se fac auziți termenii dezvoltare ecologică, etica dezvoltării, dezvoltarea umană. Aceasta
demonstrează că are loc o cotitură a societății spre problematica umanistă, că sporește interesul
față de lumea spirituală a omului. Dezvoltarea omului trebuie să devină globală, să conducă la
schimbarea orientării spirituale a omului. Omul trebuie să gîndească și să acționeze nu numai în
spirit local, ci și global.

Terorismul – amenințare globală la adresa securității mondiale

În actualul context internațional, majoritatea statelor lumii manifestă preocupare pentru

redefinirea strategiei lor de securitate în condițiile în care amenințările cărora trebuie să le facă
față își au rădăcini în locuri dintre cele mai surprinzătoare, iar terorismul este din ce în ce mai
prezent, mai specific și mai ancorat în capabilități materiale.

Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru atingerea unor obiective

politice. El se bazează pe acte de violență spectaculară acționate asupra unor populații
neimplicate în mod direct în conflict dar cu potențial de presiune asupra conducerii, câteodată
conducerea face acte de terorism asupra populației(stat , organizații, categorii sociale sau,
împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de teroriști - producerea unui efect
psihologic generalizat de panică și intimidare, augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu
scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin mijloace democratice sau convenționale.

4
ОЧИСТКА И СНИЖЕНИЕ ВЫБРОСОВ ЗАГРЯЗНЯЮЩИХ ВЕЩЕСТВ В АТМОСФЕРУ
Источник: https://www.saveplanet.su/tehnocat_24.html © SavePlanet.su Сохраним Планету
Înțelegerea corectă a cauzelor terorismului este esențială pentru adoptarea unor strategii de
combatere a acestui fenomen cât și pentru reducerea numărului de victime și a efectelor negative
sociale, politice sau economice. Motivele specifice ale terorismului pot fi foarte diverse, dar cele
mai comune sunt:

1. Obținere de bani și avantaje. Unul dintre scenariile cele mai temute în țările vestice -
prelucrat de industria hollywoodică - este obținerea de arme neconvenționale (chimice,
biologice, nucleare) de către un grup nestatal, stat instabil sau care are interesul să la
comercializeze. Scenariul clasic este următorul: Entitatea dispune de 2 bombe nucleare.
Guvernul (SUA) primește o amenințare cu distrugere a unui oraș dacă o sumă mare de
bani nu este transferată entității. Americanii nu iau în serios prima amenințare. Entitatea
își publică amenințarea și o listă de ținte și detonează prima bombă nucleară. Guvernul
american plătește suma și încearcă să dea de urma teroriștilor. Cu o parte din banii primiți
entitatea cumpără alte bombe și amenință detonarea lor dacă se încearcă capturarea lor. Ei
pot să-și îmbrace gigantica lor operație de estorcare în religie, anti-globalizare, anti-Vest
sau orice altă idee de circulație, pentru a dezorienta opinia publică.

2. Dorința de a răspândi un mesaj. Actul de violență este comis numai pentru a atrage
atenția unei stări de fapt, a transmite un mesaj sau pentru a aduce niște idei în dezbaterea
publică. Teroriștii sunt mai preocupați de cantitatea și calitatea "timpului de antenă" decât
de provocarea unui număr mare de victime. Cele mai cunoscute cazuri sunt:

a. Theodore Kaczynski - Unabomber, suferind de schizofrenie, a comis un număr de 23 de

atentate pe parcursul a 18 ani, numai pentru a obține publicarea propriilor "manifeste" (ce
conțineau un program delirant neoludist împotriva tehnologiei moderne).
b. „Weather Underground”, grup terorist hippie, care între 1969 și 1975 a acționat în SUA
pentru a protesta împotriva războiului din Vietnam și a campaniei dusă de poliție
și FBIîmpotriva mișcărilor pentru drepturile civile.

3. Terorismul „justițiar”. Terorismul justițiar a fost numit astfel deoarece are ca țintă și
pretext răzbunarea și pedepsirea unor acțiuni considerate de teroriști nedrepte. Terorismul
justițiar este destul de rar, fiind de obicei responsabil pentru asasinate politice. Exemple:

1. Asasinarea lui Armand Călinescu de către legionari ca „pedeapsă pentru rolul jucat de

acesta în asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.
2. Asasinarea primului ministru indian, Indira Gandhi, de către un soldat sikh (aparținând
unui grup terorist religios-etnic sikh) din garda personală de pază, pentru
 responsabilitatea sa în masacrul sikhilor comis de armata indiană la asaltul Templului de
Aur din Punjab.
3. Asasinarea primului ministru israelian, Ițhak Rabin de către Igal Amir, secondat de
fratele său (o grupare teroristă formată din două persoane), extremiști de dreapta, pentru
semnarea Acordului de la Oslo, considerat de ei ca un act de trădare națională.
4. Atentatul împotriva clădirii FBI din Oklahoma, comis de un grup terorist izolat ca
pedeapsă pentru operațiunea FBI împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

5. Fanatismul religios. Fanatismul religios poate constitui un substrat fertil, o bază de

susținere a unor grupări, sau organizații teroriste, deși adesea, ei folosesc manipulativ
acest fanatism pentru propriile interese. Motivul real al terorismului Al-Qaida rămâne
ocult, dar propaganda acestui grup se folosește abil de fanatismul islamic pentru a
justifica politica de teroare și pentru a amplifica efectele actului terorist. Alte exemple de
folosire a fanatismului religios în scopuri teroriste:

a. Atentatul cu serină comis de secta apocaliptică Aum Shinrikyo în metroul din Tokyo în

1995 soldat cu 12 morți și câteva mii de spitalizați. Anchetatorii poliției japoneze au
considerat că scopul atacului nu a fost pentru a grăbi un final apocaliptic al lumii, ci
pentru a distrage atenția poliției de la o anchetă criminală asupra liderului sectei.
b. Atentatele comise de teroriști izolați sau de către grupuri izolate, împotriva unor medici și
clinici unde se practicau avorturi în SUA.
c. Asasinarea de către extremiști islamici a traducătorului japonez (în 1993) și rănirea gravă
a editorului norvegian (în 1995) al cărții „Versetele Satanice”, cartea scriitorului britanic
anatemizat Salman Rushdie, considerată o blasfemie criminală la adresa
Profetului Mahomed.
După ce a atins maximul în 2014, decesele din cauza terorismului au scăzut pentru al treilea an
consecutiv. Numărul total de decese a scăzut cu 27% între 2016 și 2017, cele mai mari scăderi
fiind înregistrate în Irak și Siria. Anul trecut, 94 de țări s-au îmbunătățit, față de 46, care s-au
deteriorat.5
Terorismul a devenit una dintre amenințările cele mai grave, atât la adresa stabilității și ordinii
politice interne a statelor, cât și la adresa păcii și ordinii internaționale. Tendința actuală a
terorismului internațional este în mod neîndoielnic determinată de evoluția la scară mondială,
fapt atestat tot mai elocvent, atât de sporirea lui din punct de vedere geografic cât și de frecvența
și gravitatea actelor teroriste în multe din statele lumii. 6 Dimensionarea pe care o are în prezent
5
Global Terrorism Index 2018, (http://globalterrorismindex.org/)
6
A. Stanila, Terrorism – a global issue, Proceedings of Scientific Conference "New Challenges related to EU`s
Internal Security" (5th ed.), held by Doctoral Schools from Alexandru Ioan Cuza Police Academy, Bucharest,
pericolul terorismului, în primul rând componenta fanatică a islamismului, reprezintă urmarea
unor schimbări spectaculoase în lume, situația existentă impunând cu acuitate conceperea
permanentă de mijloace de contracarare precum și perfecționarea și consolidarea acestora.
Evoluția terorismului este ingrijorătoare, ciberterorismul cunoscând deja o evoluţie extrem de
rapidă. El vizează nu doar reţele Internet, ci şi iniţierea unor lovituri fără precedent, de
neutralizare a elementelor decizionale ale unei organizaţii-ţintă, transfrontaliere şi transnaţionale.
Este vorba de atacarea bazelor de date ale sistemelor de conducere, ale sistemelor de securitate
nucleară, biologică şi financiară ale structurilor pe care o organizaţie teroristă le consideră
optime pentru rezolvarea intereselor sale, dispuse oriunde pe globul terestru. În momentul de față
actele teroriste sunt de cele mai multe ori rezultatul unor planuri scrupulos organizate și
premeditat pregătite ale căror consecințe sunt spectaculoase, dar totodată extrem de grave, fapt
ce atestă că organizațiile teroriste au realizat un progres deosebit în sfera gândirii conceptual
pragmatice și a realizării practice a acestora. Întrucât terorismul este un pericol de necontestat
care cuprinde toate laturile vieții sociale, este imperios necesar ca forțele abilitate din toate
structurile unui stat democratic să își concentreze atenția și efortul pentru a diminua, stopa și
lichida acest flagel. Pericolul social pe care îl reprezintă acesta subminează însăși ființa statului
și a instituțiilor sale democratice, motiv pentru care numai prin acțiuni comune, unitare, bine
organizate și coordonate poate fi stăvilit acest flagel a cărei existență destabilizează state și
națiuni.

Concluzii

Romania, 2016 (https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2790425)

Tendința multor țări dezvoltate de a-şi consolida puterea şi forta, de a obtine un profit tot mai
mare a adus omenirea într-un impas, in pragul unor catastrofe - termonucleare, sociale şi
economice. Cu cât mai rapid şi mai profund va întelege societatea necesitatea reorientării
scopurilor, cu atât mai eficient vor fi depăşite pericolele catastrofelor care amenință omenirea.

Lumea contemporană este extrem de complicată, contradictorie şi instabilă. În ultimă instanță, ea

s-a ciocnit cu problema supraviețuirii omului. În aceste conditii, problema umanizării, a
întelegerii lumii de pe pozitii umaniste şi a fortei creatoare bazate pe principi umaniste se
situează pe primul plan, capătă noi trăsături şi noi dimensiuni şi în multe privinte necesită o nouă
întelegere şi tratare. Ideea umanistă, în diferite epoci, era fundamentată diferit - de la idealurile
sociale utopice până la tabloul ştiintific al lumii. Umanismul înseamnă, înainte de toate, omenie
şi face apel la calitătile umane ale personalitătii. În perioada contemporană, această idee include
afirmarea, în comunitatea mondială, a principiilor ce reflectă echitatea socială, economia muncii,
integrarea şi multipolaritatea lumii. În conditile actuale, umanizarea relatiilor internaționale
trebuie să ia locul ideologiei de tip tehnocrat şi monetarist.

Toate tipurile de societate, indiferent de formațiunea social-politică şi de spatiul cultural din care
fac parte, se află acuma în fața problemelor globale ale contemporaneității. Nici capitalismul,
nici socialismul, nici ,societațile intermediare", nici Occidentul ,.civilizať", nici spațiul cultural
tradiționalist al Orientului în formele lor concrete nu pot face față de sine stătător fenomenelor de
criză. Este în interesul progresului oricărui socium din civilizatia contemporană să ajungă la un
dialog constructiv, al cărui rezultat trebuie să se manifeste în drepturile și libertatile fiecărei
persoane.

Problemele globale ale lumii contemporane nu pot fi rezolvate decît printr-o abordare
interdisciplinară centrată pe valorile umane.

Este necesară schimbarea radicală a mentalității omului contemporan, realizată în baza

redimensionării conținutului valorilor, normelor, principiilor morale. Din necesitatea
supraviețuirii omului, societatea trebuie să valorifice potențialul principiului umanismului
moderat, care, fiind plasat la baza comportamentului uman, ar crea condiții favorabile
coexistenței omului, societății și biosferei; ar contribui la reproducerea stabilității proceselor
naturale; ar asigura o dezvoltare durabilă a civilizației.

Bibliografie
1. G. Rusnac și V. Sacovici, Globalistica, USM 2007
2. M. Gheluța și A. Crivoi, Problemele ecologice globale ale mediului, Universitatea
de Studii Politice și Economice Europene Constantin Stere, Revista științifică de
educație, spiritualitate și cultură ecologică, 2015, Nr.15

3. ОЧИСТКА И СНИЖЕНИЕ ВЫБРОСОВ ЗАГРЯЗНЯЮЩИХ ВЕЩЕСТВ В

АТМОСФЕРУ Источник: https://www.saveplanet.su/tehnocat_24.html ©
SavePlanet.su Сохраним Планету
4. Global Terrorism Index 2018, (http://globalterrorismindex.org/)
5. A. Stanila, Terrorism – a global issue, Proceedings of Scientific Conference "New
Challenges related to EU`s Internal Security" (5th ed.), held by Doctoral Schools
from Alexandru Ioan Cuza Police Academy, Bucharest, Romania, 2016
(https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2790425)

6. Глобальные проблемы современности

(http://humanitar.ru/page/10_ch1_18) .