Globalizare culturală este unirea diferitelor obiceiuri aparținând diferitelor comunități.

Termenul se referă la
modificările experimentate de diferite moduri de viață ale diferitelor popoare.Datorită globalizării culturale,
obiceiurile, tradițiile și expresiile artistice din diferite părți ale lumii s-au adaptat la schimbările care decurg
din aceasta. Baza acestui fenomen este asociată cu mass-media, prin care culturile și obiceiurile din diferite
țări fuzionează. În această direcție, datorită globalizării și masivității mijloacelor de comunicare, diferite
societăți devin interconectate, fie prin generarea de legături și dând naștere unei unități între ele, fie prin
evidențierea diversității lor.

Rolul statului Cultura contribuie la creșterea favorabilă incluziunii și la crearea de locuri de muncă, iar
comerțul mondial cu produse creative a continuat să crească în ultimii ani, în pofida incertitudinii
economice. Dialogul intercultural poate clădi și promova înțelegerea în cadrul unei societăți și între societăți
diferite. El contribuie la demonstrarea valorii diversității culturale și a drepturilor omului. Patrimoniul
cultural reprezintă o expresie importantă a diversității culturale, care merită să fie protejată. UE poate juca
un rol important în protejarea patrimoniului cultural din întreaga lume prin activități de formare, dezvoltare
de competențe și transfer de cunoștințe oferite țărilor partenere.

Implicarea tuturor părților interesate în noua strategie este esențială pentru succesul acesteia, fiecare
dintre aceste părți având un rol activ. Părțile interesate sunt

* guvernele din țările partenere

* organizațiile culturale și societatea civilă locale

* Comisia Europeană

* Serviciul European de Acțiune Externă

* Parlamentul European

* alte instituții ale UE

* statele membre ale UE și institutele lor culturale 

Pe baza acestui cadru, diverși actori au solicitat dezvoltarea unei abordări strategice a culturii în relațiile
externe ale UE. UE promovează cooperarea culturală și dialogul politic cu țările din afara UE prin intermediul
grupurilor regionale, al organizațiilor internaționale și prin relații specifice cu fiecare țară în parte.

Problema globală-sunt mai multe probleme care acoperă întreaga lume, întreaga umanitate, reprezintă o
amenințare pentru prezentul și viitorul ei și necesită eforturi comune, acțiuni comune ale tuturor statelor și
popoarelor pentru soluționarea lor.

Cauzele

I)Problema de mediu.

2)problema demografică.

3)Problema păcii și a dezarmării,

4)Problema alimentara.

5)Problema energiei și materiilor prime

6)Problema sănătății umane

7)Problema folosirii oceanelor,

8)Problema explorării spațiului.

Clasificarea problemelor

1)probleme de natură cea mai „universală”;

2) probleme de natură naturală și economică;

3) probleme sociale;

4) probleme caracter mixt.

Soluționarea problemelor

La intersecţia secolelor XX-XXI comunitatea umană s-a aflat în faţa multor provocări noi. Crimele,
organizaţiile transnaţionale, terorismul internaţional, circuitul drogurilor nelegitim prezintă o primejdie
deosebită pentru cetăţenii diferitor state şi regiuni din lume.

Particularităţile generale a tuturor acestor probleme se reduc la următoarele: au obţinut un caracter

planetar general-uman întrucît ele includ interesele tuturor statelor şi popoarelor, iar în perspectivă -
viitorul întregii comunităţi umane; ameninţă omenirea cu un regres serios în dezvoltarea continuă a forţelor
de producţie, în condiţiile a înseşi vitalităţii; sunt necesare soluţionarea urgentă a deciziilor şi acţiunilor,
excluderea şi transformarea urmărilor periculoase şi ameninţărilor asupra vieţii şi securităţii cetăţenilor;
necesită eforturi colective şi acţiuni din partea tuturor statelor, întregii comunităţi mondiale.

Problemele globale sunt legate reciproc şi dispun de izvoare comune în apariţia şi dezvoltarea lor. Aceasta
permite de a le clasifica şi sistematiza, de a evidenţia cauzele apariţiei şi condiţiile care contribuie la
soluţionarea lor de către societate.

Reeşind din caracterul socionatural a tuturor problemelor globale pot fi structurate în corespundere cu trei
tipuri principale ale relaţiilor şi de a cerceta perspectivele progresului social din punct de vedere a
problemelor globale

Primul tip al relaţiilor - dintre comunităţile principale sociale ce influienţează asupra formării unei clase
deosebite a problemelor globale mondiale a contemporaneităţii:

1. a) preîntîmpinarea unui război termo-nuclear, ce ameninţă existenţa civilizaţiei pe planetă, excluderea

goanei înarmărilor şi nerăspîndirea armei nucleare, interzicerea producererii şi folosirii noilor sisteme a
armei de nimicire în masă, dezarmarea;

2. b) stabilirea unei noi ordine economice internaţionale bazată pe principiile egale şi colaborării reciproc
avantajoase;

3. c) dezvoltarea formelor progresive a integraţiei politice şi economice cu scopul egalării nivelului social-
economic de dezvoltare a ţărilor şi popoarelor lumii; lichidarea disproporţiilor existente şi limitarea în
comerţul mondial;
4. d) administrarea dezvoltării tehnico-ştiinţifice şi ocolirea tendinţelor antiumane în folosirea ştiinţei şi
tehnicii.

A II grupă de subiecte se referă la problemele globale, legate de ideile optimizării, armoniei şi relaţiilor
umanizaţiei societăţii cu natura (ecologică, demografică, energetică, alimentară etc.).

Esenţa problemei ecologice se referă la aprofundarea contradicţiilor dintre activitatea de producţie a

omenirii şi stabilitatea mediului ambiant. Presiunea crescîndă a factorilor antoprogeni asupra biosferei
poate contribui la dezbinarea deplină a ciclelor reproductive a resurselor biologice, autopurificării apelor,
solului, atmosferei. Aceasta poate da naştere unui "colaps" mondial - înrăutăţirea bruscă a situaţiei
ecologice, ce atrage după sine nimicirea populaţiei planetei. La etapa actuală conform datelor ONU,
aproape 1 mlrd. 200 mln. oameni simt lipsa apei potabile. Biologii au fixat că înrezultatul activităţii omului
pe planetă dispar 150 tipuri de plante şi animale. Aceste fenomene au fost clasificate de savantul rus
L.N.Samoilov cu denumirea "probleme globale planetare" ori "problemele resurselor globale.

De rînd cu problemele ecologice şi energetice, se agravează problemele demografice. Conform datelor

Institutului Internaţional a cercetărilor sistemelor naturale, numărul populaţiei planetei în 45 de ani s-a
dublat. Mai accelerat a crescut populaţia în Africa, America şi Asia. Cu ritmuri insuficiente va creşte
populaţia Japoniei, Europei, Australiei şi Noii Zelande. La etapa actuală creşte disproporţia din contul a două
tendiţe: în ţările dezvoltate creşte numărul grupelor vârstei avansate din contul limitării natalităţii şi
creşterii nivelului mediu de viaţă; în ţările în curs de dezvoltare creşte numărul grupelor de tineret din
contul păstrării nivelului înalt a natalitaţii şi limitării decesului copiilor.

Problemele demografice influienţează asupra progresului social din unele state, inclusiv şi cele dezvoltate.
Aşa de exemplu, în ţările Uniunii Europene sistema de asigurare socială s-a constituit în principiu în anii 50-
60 a secolului XX, cînd cetăţenii primeau ajutor cu mult mai puţin, decît la etapa actuală. În noile condiţii
facilităţile legitime stabilite cîteva decenii în urmă constituie o povară pentru bugetele naţionale şi ameninţă
dezvoltarea social-economică. Multe state a Uniunii Europene în comparaţie cu SUA şi Japonia dispun de un
număr mai mic de pensii după vîrstă şi o pensie mai mare.

Conform unor date oficiale, în UE numai pentru plata de pensii după vîrstă se cheltuiesc 19% şi constituie
10% din VIP. Către anul 2030 în Germania, Franţa şi Italia indicii numiţi vor spori pană la 18-23%.

Astfel, la începutul secolului XXI ca probleme globale contemporane principale din considirentele
interacţiunii omului cu natura pot fi următoarele:

* problema folosirii raţionale a economiei, a resurselor de materie primă;

* problema preîntâmpinării crizei energetice din cauza deficitului dimensional a resurselor energetico-
petroliere;

* problema ocrotirii mediului ambiant şi mecanizmului de reproducţie a lui;

* problema de dirijare a dinamicii demografice şi dezvoltării bazei tehnico-materiale;

* problema preîntîmpinării calamităţilor dezastruase.

Al III-lea tip de probleme globale îl constituie problemele general umane, socioculturale, umanitare care
sunt legate de procesele democratizării a multiplelor relaţii sociale şi personale, problemele lichidării
analfabetizmului, sărăciei şi alte forme a inegalităţii sociale, problemele învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii,
planificării şi reglementării nivelului şi calităţii vieţii. În contextul problemelor globale socioculturale şi
umanitare pot fi evidenţiate următoarele:
* asigurarea oamenilor cu mijloace elementare de existenţă prin intermediul formelor democratice
progresive de apărare socială;

* reglementarea creşterii nivelului şi calităţii vieţii, organizarea odihnei cu adevărat valoroase, organizarea
unei vieţi cu un conţinut pozitiv înalt;

* lichidarea analfabetizmului şi dezvoltarea invăţămîntului în corespundere cu inflaţia aderată a

cunoştinţelor legată de revoluţia informaţională a computatorului;

* controlul obştesc asupra organelor de putere şi administrării mijloacelor masmedia şi culturii, interzicerea
steriotipizării antiumane, atentatul asupra libertăţilor individuale şi spirituale;

* realizarea garanţiilor drepturilor şi libertăţilor omului, care sunt legate cu problemele biosociale;
asigurarea maternităţii şi copilăriei, problema luptei cu bolile în masă, a alcoolismului, drogurilor etc.

În ultimele decenii ONU a obţinut unele succese în domeniul drepturilor omului. Însă concurenţa economică
şi interesele naţionale conflictuale pană nu demult au redus politica externă general europeană cu privire la
problemele drepturilor omului la declaraţii de alarmă şi nu la acţiuni. Aşa, amestecul militar a SUA şi ţărilor
europene ia evenimentele din Kosovo (1999) sub motivul realizării drepturilor populaţiei albaneze a
provocat o Catastrofă umanitară şi a contribuit la escaladarea acţiunilor militare în Macedonia (martie-iunie
2001).

Atitudinea contemporană faţa de cultura politică şi de drept a statelor şi popoarelor presupune

democratizarea maximală a mijloacelor de informare îm masă şi a comunicaţiilor şi folosirea în activitatea
lor a colaborării şi indulgenţei faţă de eterodocşi, pluralităţii în viaţa socială şi în concepţiile de explicaţie a
ei. "o problemă importantă e problema banilor în politică. Banii destramă institutele democratice, în
deosebi cînd foarte puternic acţionează la alegeri.

În 2001 Mikle Blumberg a cheltuit o sumă record - 74 mln. dolari pentru a deveni primar a oraşului New
York. Rivalul său a cheltuit 17 mln.dolari. 4 grupe private menţin 85% din toate ziarele zilnice din ţară, cărora
le revin 2/3 din tirajul naţional. În SUA majoritatea mijloacelor de comunicare în masă se află sub controlul a
6 companii.

Ameninţarea reală asupra securităţii omului şi civilizaţiei mondiale în secolul XXI e legată în mare măsură nu
numai de comportarea agresivă a unor state şi grupe de state, ci şi de comportarea milioanelor de oameni.
Această ameninţare poate să obţină o mulţime de forme.

În primul rînd, creşterea necontrolată a populaţiei. Extinderea ritmului creşterii populaţiei în condiţiile lipsei
posibilităţilor dezvoltării contribuie la suprapopularea planetei. Această creştere a populaţiei pe fonul
sărăciei globale, migraţia internaţională şi poluarea mediului ambiant constituie un act fără precedent în
istorie. Pentru ca pe planetă să apară 1 mlrd. de locuitori, era necesar în trecut de 1 mln. de ani. Astăzi
pentru a dispune de aşa populaţie e suficient 10 ani. Astfel această problemă necesită o atenţie deosebită.

În al II-lea rînd, inegalitatea posibilităţilor economice. Pe parcursul ultimilor 5 decenii PNB mondial a sporit
de 8 ori, iar venitul pe cap de locuitor numai de 3 ori. Dar şi aseastă sporire nu se repartizează egal nici la
nivelul statelor, nici în maştab internaţional, şi această inegalitate creşte. 1/5 a comunităţii umane,
constituită din ţări industrial dezvoltate dispun de 4/5 din venitul mondial, dispunînd şi de alte posibilităţi
sociale, culturale etc.

Inegalitatea e prezentă şi în alte domenii - în comerţ, investiţii capitale, acumulări şi credite comerciale. "Cu
toate că au fost propuse un şir de iniţiative în ultimul timp, se subliniază în Programul dezvoltării ONU, ţările
bogate ca şi în trecut promovează o politică comercială discriminaţională în atitudinea faţă de mărfurile,
produse în ţările sărace, îndeosebi faţă de producţia agricolă şi textilă".

În al III-lea rînd, presiunea migraţiei constituie o influenţă asupra creşterii populaţiei şi aprofundării sărăciei
în statele în curs de dezvoltare. În ultimele 3 decenii aproape 40 mln. de oameni din ţările în curs de
dezvoltare s-au strămutat în ţările bogate, şi în fiecare an aderă la ei încă aproximativ 1 mln. Numărul
migranţilor internaţionali ilegali constituie 50-40 mln. oameni.

Un număr considerabil îl constituie şi refugiaţii. La etapa actuală ei constituie 40 mln. Această tensionare va
spori conform unor date a cercetătorilor. Creşterea populaţiei, limitarea posibilităţilor de angajare în cîmpul
muncii, pieţele internaţionale închise, influenţa negativă asupra mediului ambiant, deasemenea conflictele
armate va impune ca multe milioane de oameni să părăsească ţările lor. Insă concomitent cu aceasta ţările
bogate închid hotarele, fiindcă ele însuşi sunt supuse în faţa unui şomaj înalt şi alte probleme sociale şi
naţionale. Toate acestea fără îndoială provoacă o încordare socială în lume.

Concomitent s-a format o concepţie dublă faţă de migraţie; pe de o parte, există o interzicere oficială, care
nu-i acoperită cu o sistemă de măsuri efective, iar pe de altă parte oferta deosebită în construcţii a
muncitorilor, la recoltarea fructelor ori a dădacilor întotdeuna îşi găseşte metoda de pătrundere în acea ori
altă ţară dezvoltată din Occident.

În al IV-lea rând, acţiunea asupra mediului ambiant în majoritatea formelor ei are loc la nivel local, însă
unele efecte ale ele pot să se transfere. Aerul poluat fară obstacole poate traversa hotarele de stat,
aruncarea bioxidului de sulf din unele ţări sub formă de ploi cu acid cad în alte ţări. Aproape 60% din
pădurile Europei suferă din cauza depunerilor de acid. Chimicatele crează un efect global, distrugînd stratul
de ozon. Urmări globale constituie şi gazele aruncate în atmosferă, ceia ce contribuie la apariţia efectului de
seră.Urmările încălzirii climatului pot fi deduse din pagubele în economia multor ţări. Revărsările
catastrofale din anul 2002 în Austria, Germania, Cehia, Rusia (Caucazul de Nord), în 2004 - în Franţa,
Romînia şi alte ţări servesc exemplu ce confirmă procesul schimbărilor climaterice.

În al V-lea rînd, comerţul cu drogurile prezintă una din cele mai dezastruoase ameninţări pentru omenire. În
ultimii 25 de ani industria drogurilor a crescut de la întreprinderile de mici pînă la un bisnes internaţional
organizat.

La etapa actuală suma de la rotaţia drogurilor depăşeşte volumul comerţului cu petrol şi cedează numai
volumului comerţului cu armele. Volumul circulaţiei nelegitime cu droguri în 1995 era apreciat  la 400 mlrd.
dolari, ceia ce constituie aproape 8% din volumul comerţului mondial".

În al VI-lea rănd un fenomen social-politic complicat la baza căruia se află un spectru larg de contradicţii
sociale şi religioase constituie terorismul. Factorii principali, care au influienţat asupra apariţiei şi evoluţiei
terorismului într un şir de ţări sunt:

* slăbirea bazelor statale şi a institutelor puterii, spălarea structurii politice a societăţii, incapacitatea
aparatului de stat de a controla efectiv resursele proprii economice şi financiare;

* deformarea profilului social a populaţiei în rezultatul crizei economice, diferenţierii excesive a cetăţenilor
după nivelul veniturilor, a şomajului, lipsei a multor straturi de populaţie a locului său în structura socială a
societăţii;

* lupta pentru interese economice;

* degradarea bazei morale a societăţii, influienţa destructivă a mijloacelor de informare în masă, ce
propoagă nihilizmul, cultul violenţei, metodele antilegitime în soluţionarea diferitor probleme;

* pătrunderea pe teritoriile altor state a reprezentanţilor organizaţiilor teroriste de peste hotare şi a

sectelor totalitare.

În al VII-lea rînd, sistema financiară mondială conţine în  sine multiple elemente instabile, inclusiv şi în
economia liderului - SUA. Instabilitatea se reproduce, mai întîi, din cauza dezvoltării neliniare a unor state şi
regiumi, la fel şi a disproporţiei structurale.

Lumea contemporană e extrem de complicată, contradictorie, instabilă. Ea se loveşte cu problema

supraveţuirii omenirii. În aceste condiţii problema umanizmului se transferă pe primul loc.Una din cauzele
apariţiei problemelor globale constă în necorespunderea dimensiunilor şi ritmului de dezvoltare a
economiei mondiale posibilităţilor şi resurselor naturale. Primii care au indicat la legăturile dintre
dezvoltarea economică şi biosfera pămîntului au fost savanţii americani Denis şi Donella Medouz.

În monografia colectivă "Limitele creşterii" apărută sub egida Clubului de la Roma în 1968 s-a făcut concluzia
pe baza unui material bogat, că finalitatea dimensiunilor pămîntului presupune şi limitarea expansiunii
umane.

În a II-a jumătate a secolului XX omenirea a folosit fără precedent realizările în domeniul ştiinţei, tehnicii,
tehnologiei pentru dezvoltarea producţiei mărfurilor şi deservirii. Datorită realizărilor tehnico-ştiintifice
brusc a sporit productivitatea muncii, a crescut statutul social a cetăţenilor, nivelul bunei stări materiale în
multe ţări din lume. Însă progresul accelerat tehnico-ştiinţific a constituit nu numai urmări pozitive, ci şi
negative.

Au devenit destul de cunoscute realizările în domeniul energeticii nucleare. Însă n-a fost apreciate primejdia
serioasă, legată de folosirea reactorului atomic, prelucrarea, transportarea şi conţinutul rezervelor
combustibilului nuclear.

Noi realizări în domeniul electronic şi sistemului de comunicaţie, în crearea tehnicii cosmice, în

biotehnologie şi genetică s-au obţinut la începutul secolului XXI. Însă toate aceste realizări conţin în sine un
şir de riscuri, care necesită aprecierea şi prognozarea lor. Sunt necesare noi metode de control asupra
schimbărilor climei, mijloace sigure pentru securitatea sănătăţii oamenilor, dezvoltarea ramurilor de
restabilire a mediului natural.

A treia cauză a apariţiei problemelor globale constă în creşterea populaţiei în lume, ce depăşeşte
posibilităţile satisfacerii necesităţilor în resurse, în condiţiile cînd pe o parte considerabilă a planetei se
păstrează sărăcia.