Tema 2.

Europa alianţelor
şi sistemul congreselor
 Plan:
1. Sfânta Alianţă
2. Sistemul Congreselor şi Revoluţiile din 1820
2.1 Congresul de la Aix-la-Chapelle (1818)
2.2 Congresul de la Carlsbad (1819)
2.3 Congresul de la Troppau (1820)
2.4 Congresul de la Laybach (ianuarie-mai 1821)
2.5 Congresul de la Verona
 1. Sfânta Alianţă
Sfânta Alianţă este un pact
semnat, la 26 septembrie 1815,
între suveranii Rusiei, Austriei şi
Prusiei, la iniţiativa ţarului
Alexandru I.
Sfânta Alianță este o alianță
conservatoare din Rusia, Prusia și
Austria, creată cu scopul de a
menține ordinea internațională
stabilită la Congresul de la Viena.
Ulterior, toți monarhii Europei
continentale s-au alăturat Alianței,
cu excepția Angliei, a Papei și a
sultanului turc.
 Obiectivele Sfintei Alianțe:
Evitarea noilor războaie în Europa
Evitarea noilor revoluții în Europa
Menținerea granițelor statelor stabilite de
Congresul de la Viena în 1815
Conservarea regimurilor monarhice, recunoașterea
necondiționată a monarhiilor absolute, ca guvernare
morală și legitimă.
Textul „Sfintei Alianţe” a
decis că relaţiile între suverani
trebuie clădite „pe adevărul
sublim pe care ne-a învăţat
salvatorul nostru”.
Se invocau precepte ca
justiţie, caritate creştină şi
pace. Se pune accent pe
uniunea fraternă a suveranilor,
care trebuiau să fie ca „taţi de
familie pentru supuşii şi
pentru armata lor”. Totuşi,
guvernele trebuiau, de acum
înainte, să conducă ca membri
ai aceleaşi naţiuni creştine”.
Sfânta Alianţă a fost luată în
serios doar de către ţar. Austria
şi Prusia au semnat o concesie
cu Rusia, însă ele îşi vedeau mai
departe de interesele lor.
Potrivit unor autori, Sfânta
Alianţă „era o simplă declaraţie
de intenţii, care nu crea nici o
obligaţie internaţională”.
Castlereagh a considerat-o „ca
un exemplu de misticism şi de
lipsă de sentiment” şi
Metternich a numit-o „un fleac
foarte sonor”. Robert CASTLEREAGH,
ministrul de externe al Marii
Britanii
 2. Sistemul Congreselor şi Revoluţiile din
1820
Baza creării „sistemului de Congrese” a fost semnarea
acordului Alianţei celor patru puteri –Anglia, Austria, Prusia şi
Rusia.
Aceasta alianţă a răspuns ideii lui Castlereagh = necesitatea
de a stabili un sistem permanent de consultări şi de salvgardare a
intereselor generale în Europa.
Castlereagh era convins că unica manieră de a menţine
„concertul european” era reunirea unor conferinţe periodice
între marile puteri. Alianţa celor patru puteri s-a creat în cadrul
celui de-al doilea Tratat semnat la Paris, la 20 noiembrie
1815, şi păstrează, ca pe una din misiunile sale vegherea
îndeplinirii tratatelor impuse Franţei.
Alianţa celor patru puteri marchează începutul a ceea
ce se cheamă „Europa congreselor” sau „concertul
european” şi care consolidează conducerea marilor
puteri în materie de relaţii internaţionale în Europa.
Unii autori compară acest act cu crearea Ligii Naţiunilor
după Primul Război Mondial sau a ONU, după cel de-al
Doilea Război Mondial.
Sistemul congreselor care se proiecta în 1815 corespunde,
după cum spune Hobsbawn, Consiliului de Securitate al
Naţiunilor Unite.

era vorba de un
procedeu colectiv de
rezolvare a
problemelor
internaţionale şi de a
garanta aplicarea
acordurilor în locul
negocierilor bilaterale,
- acest sistem este un
prim embrion al unei
organizaţii
internaţionale
Sistemul Congreselor prevăzut de cei patru suverani a
început să funcţioneze în 1818.
Klemens von Metternich va fi figura importantă pentru
a impulsiona conferinţele şi a le da sens practic.
 Congresul de la Aix-la-Chapelle
(20 septembrie - 20 noiembrie 1818)
S-a decis evacuarea trupelor aliate din Franţa;
Franţa a fost admisă în sistemul congreselor ca unul dintre cei Mari;
Alianţa celor 4 puteri s-a transformat în Alianţa celor 5: Austria, Prusia,
Rusia, Marea Britanie şi Franţa;
Nouă alianţă îşi va asuma direcţiile subiectelor politice europene şi
salvgardarea sistemului.
La Aquisgran se produce prima fisură în acest sistem.
Țarul, Alexandru I a propus crearea unei mari alianţe care caută
prevenirea oricărei agresiuni exterioare contra membrilor.
Această acţiune i se părea lui Castlereagh mai mult „supranaţională” decât
intervenţionistă. Marea Britanie a fost sprijinită de Austria şi Prusia.
Metternich a convertit această alianţă defensivă în mecanism de
represiune a oricărei mişcări care se opunea ordinii celor cinci mari puteri.
 Congresul de la Carlsbad
(august 1819)
În acest Congres începe să se manifeste funcţia de represiune
a sistemului.
 Congresul de la Carlsbad
(august 1819)
Cele cinci Mari Puteri au stabilit termenii în care vor
reprima mişcările liberale, care au început a se organiza
în Germania: - o activitate redusă a reformelor moderate
în cadrul cercurilor universitare.
Congresul a concluzionat că este necesar a se statornici
mecanismele de cenzură pentru cărţi şi presă în toată
Confederaţia germană şi în întărirea vigilenţei
universitare.
Obiectivul era clar – de a împiedica răspîndirea ideilor
liberale.
 Congresul de la Carlsbad
(august 1819)
 În 1820 a început o agitaţie revoluţionară care se extinde
pe aproape 30 de ani cu momente culminante în 1820, 1830
şi 1848. Mişcările liberale din 1820 se orientau spre ţările
mediteraneene.
 Datorită persistenţei acestor mişcări liberale, Marile Puteri
au convertit „concertul european” într-un sistem
represiv foarte dur - fapt care a determinat decadenţa sa.
 Prima mişcare revoluţionară are loc în Spania, la 1 ianuarie
1820, odată cu răzvrătirea comandantului Rafael Riego
contra absolutismului lui Ferdinand al VII-lea.
 Aceste revoluţii au provocat frica şi preocuparea puterilor
şi au fost cauza diviziunii celor 5 puteri.
 Congresul de la Carlsbad
(august 1819)
În Italia s-au produs mişcări revoluţionare între 1820 şi
1822. Crearea societăţilor secrete („masoneria”) ca şi cea a
„carbonarilor” a facilitat sprijinul izbucnirii revoluţionare.
În aprilie 1821, cu impulsul „Societăţilor de prieteni” şi a
unor figuri ale pan-elenismului - ca Ipsilanti, începe războiul
de independenţă în Grecia, care se va prelungi până la 1830.
Această revoluţie are particularitatea de avea ca duşman
Imperiul Otoman, faţă de care poziţiile membrilor Alianţei
variau foarte mult.
Independenţa greacă era pasionantă pentru europeni şi devine
una din temele favorite ale romanticismului.
 Congresul de la Troppau
(octombrie 1820)
La acest Congres s-a concretizat pentru prima dată principiul
intervenţiei.
Metternich propune un „Protocol preliminar” în care se
proiecta dreptul de intervenţie armată în acele state care
decădeau în regimuri liberale.
Aceste state sfârşeau prin integrarea „în sânul Alianţei”.
Protocolul a fost semnat de Austria, Rusia şi Prusia.
Existau totuşi mari diferenţe între poziţiile Austriei şi Rusiei
Franţa nu va semna din cauza divergenţelor cu Rusia şi Marea
Britanie.
Marea Britanie se îndepărta din ce în ce mai mult de politica
urmată de puterile continentale. Însuşi Castlereagh se pronunța
într-un memorandum contra politicilor „orientale şi autocratice” ale
Alianţei.
 Congresul de la Laybach
(ianuarie-mai 1821)
Laybach se proiecta ca o continuare a Congresului de la
Troppau, prin separarea Marii Britanii de politica de
intervenţie.
În februarie 1821, trupele austriece înfrâng revoluţia
liberală napolitană.
În continuare se produce intervenţia în Piemont, ca
urmare a petiţiei succesorului lui Victor Emanuel I, Carol
Felix. Aceasta revoluţie l-a preocupat mai ales pe
Metternich pentru componenta sa naţionalistă
antiaustriacă.
 Congresul de la Laybach
(ianuarie-mai 1821)
Controlul Austriei asupra Italiei se consolida.
Metternich era satisfăcut când lua în considerare aplicarea
autentică a teoriei Congresului.
Marea Britanie nu ascundea divergențele sale cu poziţiile
Alianţei.
Războiul de independenţă grec vine să evidențieze
divergenţele între membrii alianţei.
Rusia sprijinea lupta grecilor pe măsură ce grecii atacau
poziţiile turceşti din Balcani.
În acest timp Metternich considera periculoasă orice
mişcare liberală în zonă.
Se convoca un nou Congres pentru anul următor – 1822.
 Congresul de la Verona
(octombrie-noiembrie 1822)
Spania a devenit tema principală a Congresului.
Franţa este decisă să intervină contra guvernului liberal
spaniol.
În afara Marii Britanii care se opune în mod radical,
celelalte puteri sunt favorabile intervenţiei în Spania.
Articolele secrete ale Actului final al Congresului de la
Verona, au aprobat intervenţia armată a Franţei în numele
Alianţei în Spania.
Armata franceză a intervenit în Spania la 7 aprilie 1823 şi a
obţinut restabilirea lui Ferdinand al VII-lea ca monarh absolut.
 Congresul de la Verona
(octombrie-noiembrie 1822)
Marea Britanie s-a manifestat ostilă contra politicii
intervenţioniste a Alianţei şi, în mod indirect, a favorizat
definirea unei politici externe americane.
Britanicii au prezentat Statelor Unite strategia bazată pe
opoziţie contra intervenţiei europene în America.
Această ofertă s-a finalizat în Declaraţia Monroe de la 2
octombrie 1823. Statele Unite au adoptat o postură
individualizată şi punea problema că oricare intervenţie a
puterilor europene în America era considerată „ca
periculoasă pentru pacea şi securitatea Americii”.
La rândul său SUA se abţine de la intervenţie în afacerile
europene.
 Congresul de la Verona
(octombrie-noiembrie 1822)
Politica britanică de recunoaştere a teritoriilor
independente hispano-americane şi condiţia de a
îmbrăţişa o concepţie nouă liberală va influenţa în
mod decisiv năruirea sistemului Congreselor creat
la Viena.
Verona este ultimul mare congres al „Sistemului lui
Metternich”.
Intervenţia în Spania a fost considerată ultimul său succes.
Următoarele Congrese ce s-au ţinut la San Petersburg, în
1824 şi 1825 s-au terminat fără nici un acord.
 Congresul de la Verona
(octombrie-noiembrie 1822)
Începând cu 1826 iese în evidenţă faptul că puterile pun
înainte interesele lor particulare şi nu pe cele generale ale
Europei.
„Sistemul lui Metternich” se descompune şi deşi toate
mişcările revoluţionare ale deceniului 1820 vor fi reprimate,
această construcţie politică responsabilă cu Restauraţia nu va
rezista mult timp după 1830.
Mişcările revoluţionare liberale din 1820 nu au avut
continuitate după 1830 pentru că s-au stins fără amânare.
 Subiecte de autoevaluare:
1. Indicaţi principiile care trebuiau respectate în cadrul
Sfintei Alianţe.
…………………………………………………………
…………………………………………………………
…………………………….…………………………
2.2. Menţionaţi instrumentele diplomatice prin care va
funcţiona Alianţa celor.
…………………………………………………………
…………………………………………………………
2.1. un sistem de conferinţe periodice ale reprezentanţilor
celor cinci Mari Puteri
2.2. principiul legitimităţii, respectiv principiul
intervenţiei, apărarea statu quo-ului teritorial stabilit prin
Actul final de la Viena şi a ordinii politico-sociale
restaurate.