Congresul de Pace de la Viena

Dupa infrangerea si exilarea in Insula Sf. Elena a lui Napoleon I Bonaparte, are loc intre
1814–1815 un congres de Pace desfasurat la Viena. Actul final este semnat de state precum:
Anglia, Franta, Rusia, Prusia, Austria, Suedia si Portugalia. Acest congres a urmarit revenirea la
legitimismul monarhic, adica in linii mari reinstaurarea monarhiilor absolutiste. S-au luat o serie
de hotarari: Franta a revenit la granitele din anul 1792. Se infiinta Confederatia germanica din
care state mai puternice erau Prusia si Austria. Se constituia Regatul Tarilor de Jos din
provinciile Unite (Olanda) si teritoriul belgian. Italia era impartita in mai multe state precum
Piemontul, Regatul celor 2 Sicilii, Statul Papal, Toscana si Parma. Polonia era impartita intre
Rusia, Austria si Prusia. In 1815, este incheiata Sf. Alianta intre Imparatul Austriei, Tarul Rusiei
si Regele Prusiei. Aceasta organizatie urmarea mentinerea hotararilor de la Viena, insa miscarile
nationale au dus la inlaturarea acestor hotarari.
Congresul de la Viena a instituit o noua ordine in care Europa era sub controlul unui
ansamblu de patru puteri: Austria, Prusia, Rusia si Anglia. Pentru a pastra vechile regimuri
dinastice, neluand in seama dorintele si aspiratiile natiunilor care doreau sa-si creeze state
proprii, nationale, monarhii Prusiei, Austriei si Rusiei creau, in 1815, Sfanta Alianta, un pact de
asistenta mutuala intre monarhii absoluti europeni indreptata impotriva framantarilor
revolutionare, si care, pana in 1823, a permis impiedicarea tuturor miscarilor liberale sau
nationale europene. Tratatul „Sfintei Aliante“a fost semnat la 26 septembrie 1815, la originea lui
aflandu-se tarul Alexandru I al Rusiei, care i-a reunit si pe imparatul Francisc I al Austriei si
pe regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Insemnatatea acestui tratat este deosebita,
deoarece marcheaza incercarea Marilor Puteri europene de a inceta conflictele majore.
Marile puteri victorioase isi aroga dreptul de a interveni pentru mentinerea pseudo-echilibrului
european realizat la Viena si sa puna sub observatie Franta, acea „pestera de unde sufla vantul ce
raspandeste moartea asupra corpului social“. Congresul de la Viena a deschis o noua era in
istoria „Continentului“ prin care s-a pus capat ultimei incercari a Frantei de a-si impune
hegemonia asupra Europei.
Din punct de vedere al securitatii europene, Congresul de la Viena, din 1814-1815,
reprezinta o noutate absoluta, constituindu-se intr-o prima incercare a unui organism politic de
securitate. Fara a incheia un tratat formal, prin institutia Congresului, marile puteri europene au
ajuns la un consens, in sensul de a-si respecta reciproc interesele, fiecare in interiorul propriilor
granite si in zonele adiacente de interes, adica a sferelor de influenta in acceptiunea moderna a
sintagmei.