Congresul de la Viena (1815)

După căderea lui Napoleon, statele învingătoare (Austria, Rusia, Anglia și Prusia) au convocat la
Viena (1815) un Congres care trebuia să stabilească o nouă înfățișare politică a Europei după restrângerea
influenței franceze. Principiul pe baza căruia au fost luate hotărârile a fost acela al echilibrului european.
Interesele Franței au fost susținute la acest Congres de către ministrul de externe, Talleryand
Prevederile tratatului încheiat la Viena în 1815:
1. Franța revenea la granițele ei din 1792;
2. Anglia își asigura supremația maritimă și colonială;
3. Rusia ocupă teritoriile Marelui Ducat al Varșoviei, unde organizează Regatul Poloniei,
condus tot de țar.
4. Austria anexează o parte a nordului Italiei și își exercită influența asupra restului peninsulei;
5. Prusia își mărea posesiunile cu bogatele regiuni de la Rin;
6. Germania, formată acum din aproximativ 40 de micro-state, alcătuia o Confederație;
7. Olanda era unită cu Belgia într-un Regat al Țărilor de Jos.
Din cauza acestei împărțiri care nu ținea cont de realitățile etnice din Europa, secolul al XIX-lea a fost
caracterizat de ascensiunea mișcărilor naționale care căutau eliberarea popoarelor de sub diferitele imperii și
organizarea unor state proprii.
În aceste condiții, menținerea echilibrului european era realizată prin intermediul Sfintei Alianțe: o
inițiativă a țarului Alexandru I și a monarhilor absoluți ai Europei (împăratul Austriei și regele Prusiei)
care se materializează într-o înțelegere îndreptată împotriva oricărei mișcări revoluționare a popoarelor.
Sfânta Alianță a funcționat până în 1830, când izbucnirea Revoluției din Franța a condus la slăbirea puterii
alianței.