Congresul de la Viena. Sfânta Alianţă şi eşecul politicii sale
După înfrăngerea lui Napoleon reprezentanţii marilor puteri organizează Congresul de la Viena (1814-1815) Se iau hotărâri cu privire la menţinerea păcii şi echilibrului în Europa: =>principiul echilibrului european= nici o putere să nu mai aibă supremaţie => principiul legitimităţii= restaurarea monarhiilor tradiţionale => Actul final 9 iunie 1815 Prevederi: Franţa era redusă la graniţele din 1792, plăteşte despăgubiri, Bourbonii revin pe tron. Austria obţinea Galiţia, teritorii în nordul Italiei. Împăratul devine preşedintele Confederaţiei Germane. Prusia primeşte Saxonia, Renania, Poznania. Era creată Confederaţia Germană, formată din 34 de state şi 4 oraşe libere. Lua fiinţă Regatul Ţărilor de Jos, prin unirea provinciilor olandeze şi belgiene. Anglia îşi extindea posesiunile coloniale şi lua în stăpânire Malta şi Insulele Ionice confirmândui-se stăpânirea mărilor. Rusia primeşte Finlanda şi o mare parte a Poloniei. Se formează Sfânta Alianţă Pentru menţinerea statu-quo-ului (a graniţelor şi a ordinii conservatoire), puterile învingătoare au format, la Paris, Sfânta Alianţă (Wilhelm al II-lea al Prusiei, Francisc I de Habsburg al Austriei şi Alexandru I al Rusiei) . Ele urmăreau intervenţia şi sprijinul reciproc în înfrângerea acţiunilor revoluţionare sau de eliberare a popoarelor. În Sfânta Alianţă a fost primită şi Franţa (1818). Sfânta Alianţă a înfrânt unele revoluţii (ca în 1823, Spania). - Wilhelm al II-lea al Prusiei - Francisc I de Habsburg al Austriei împotriva ideilor liberale şi naţionale, a mişcărilor de eliberare - Alexandru I a Rusie Lupta popoarelor pentru drepturi şi pentru eliberare naţională a luat forme ca: - apariţia unor mişcări conspirative, societăţi secrete (carbonarii italieni, societatea grecească Eteria etc.); - redactarea de memorii, prin care enunţate dorinţele popoarelor; - declanşarea de revolte şi revoluţii împotriva regimurilor conservatoire sau a stăpânirii străine. Sfânta Alianţă a eşuat în politica sa: prin revoluţia din 1830, dinastia de Bourbon a fost îndepărtată de la tron în Franţa; prin revoluţie, Belgia s-a separate de Olanda, în 1830; în alte ţări, au fost introduce diferite reforme liberale. Imperiul Otoman se găsea într-o criză accentuată (“Problema sau Chestiunea orientală”), iar Imperiul Habsburgic şi Rusia urmăreau să-i preia teritoriile, devenind rivale. Alte puteri, ca Anglia, doreau menţinerea Imperiului Otoman, pentru a împiedica Rusia să îşi extindă dominaţia în strâmtori. Cauzele destrămării: - Rivalitate între Rusia şi Austria pentru pe. Balcanică - Popoarele luptă pentru eliberare-forţele Sf. Alianţe nu fac faţă În Franţa restauraţia a fost înlăturată şi s-a instaurat monarhia constituţională (1830). Belgia s-a desprins din Regatul Ţărilor de Jos în 1830 şi a format un stat naţional. Popoarele din America Latină s-au eliberat de sub stăpânirea spaniolă devenind republici. Grecii şi-au câştigat independenţa recunoscută de turci în 1829. Grecia a avut ajutorul Rusiei, Angliei şi Franţei în lupta împotriva Imperiului Otoman. Sfănta Alianţă se destramă Studiu de caz. Grecia (1821-1829) În contextul “Problemei orientale”, grecii au declanşat, în 1821, mişcarea de eliberare naţională de sub stăpânirea otomană, prin acţiunile societăţii secrete, Eteria. În război, grecii au fost ajutaţi de Anglia, Franţa şi Rusia. Otomanii s-au recunoscut înfrânţi prin Tratatul de pace de la Adrianopol (1829), independenţa Greciei fiind recunoscută pe plan internaţional (1830). TEMĂ – Căutați două tablouri care să ilustreze două momente istorice din prima jumătate a sec. XIX. Indicați evenimentul la care face referire și autorul tabloului.