Relatiile internationale in secolul al 19lea si sistemul de aliante al marilor puteri

Odata cu prabusirea Imperiului napoleonian, se impunea reconstructia Europei.In anul 1814

s-a intrunit Congresul de la Viena la care au participat reprezentanti ai tuturor natiunilor
Europei, Cu exceptia Imperiului Otoman. La 9 iunie 1815 a fost adoptat Actul final care punea
bazele noii ordini europene, in care idea mentinerii echilibrului de putere a triumfat.

Tema principala a Congresului de la Viena, care a durat din noiembrie 1814

pana in iunie 1815, a fost restabilirea echilibrului european sub semnul
drepturilor dinastice si impiedicarea unor posibile noi revolutii prin
organizarea unor detasamente militare speciale. Desi toti reprezentantii
statelor care s au intalnit la Viena ( Klemens von Metternich din partea
Austriei, C.M de Talleyrand din partea Frantei) au facut eforturi pentru
organizarea Europei asa cum fusese inainte de Revolutia Franceza,
interesele statelor iesite victorioase erau contrare.
Marea Britanie a incercat sa si intareasca mai ales dominatia pe mare prin
dobandirea de posturi de observatie strategice pe drumul spre India. Rusia
a dorit sa si consolideze pozitia de mare putere europeana si autoritatea
asupra Poloniei,Germania a fost organizata in Confederatia Germana,cu 39
de formatiuni statale. Prusia a dobandit nordul Germaniei, Pomerania
saxona si suedeza: Austriei i-a revenit Regatul Lombardo Venetian si
astfel Istria si Dalmatia. Italia a vazut reintoarcerea Bourbonilor si
extinderea Regatului de Savoia prin adaugarea Sardiniei si a Genovei.
Dupa caderea lui Napoleon, statele invingatoare (Anglia, Rusia, Austria si
Prusia) au convocat la Viena un congres in care sa se stabileasca noua
configuratie politica pe continent :
● Franta a fost readusa la granitele din 1792, iar pe tronul sau au revenit
Bourbonii;
● Anglia isi asigura suprematia navala si coloniala prin recunoasterea
cuceririlor pe mari si oceane;
● Rusia ocupa teritoriile Marelui Ducat al Varsoviei, unde organiza un Regat
al Poloniei, ce il avea in frunte pe tar;
● Austria anexeaza o parte a nordului Italiei si isi exercita suprematia
asupra intregii Peninsule Italiene;
● Prusia isi marea posesiunile cu bogatele regiuni de la Rin;
● Germania formeaza acum din cca 30-40 de state o Confederatie;
● Olanda era unita cu Belgia intr-un Regat al Tarilor de Jos.
Sfanta alianta
Sfânta Alianță a luat naștere imediat după Congresul de la Viena, care s-a desfășurat între
octombrie 1814 și iunie 1815. Sfânta Alianță apare ca o replică la proiectul napoleonian,
pretinzând a recunoaște cele trei mari biserici europene: catolică, ortodoxă și protestantă,
personificate de împăratul Austriei, Francisc I, de țarul Rusiei, Alexandru I și de regele Prusiei,
Frederic Wilhelm al III-lea.
În mod formal, Sfânta Alianță ar fi trebuit să asigure implicarea valorilor și dragostei creștine
și a păcii în viața politică europeană, dar, în practică, principalul obiectiv al Sfintei Alianțe a
fost păstrarea conservatorismului și a hotarelor, adică înăbușirea oricăror tentative de revoluție
sau eliberare a popoarelor prin intervenții militare. Cei trei împărați ale țărilor implicate au
folosit acest tratat pentru a împiedica răspândirea ideilor revoluționare, în special celor ale
Revoluției franceze. Alianța era îndreptată împotriva democrației și secularismului. Cu
excepția Regatului Unit, Imperiului Otoman și a Sfântului Scaun, toate națiunile europene s-
au alăturat Sfintei Alianțe. Se poate spune că Sfânta Alianță a fost, cel puțin din punctul de
vedere al celor de azi, prima organizație internațională pentru apărarea securității și păcii din
Europa, deși era legată de modele politice retrograde.
Sfânta Alianță a încercat să se amestece și în politica Americii Latine, dar acțiunile sale au fost
stopate de opoziția Regatului Unit și de poziția politică a președintelui american James Monroe.
Totuși, popoarele nu s-au lăsat bătute, de aceea a avut loc lupta popoarelor pentru drepturi și
pentru eliberare națională care a luat forme ca:

• apariția unor mișcări conspirative, societăți secrete (carbonarii italieni, societatea

grecească Eteria etc.);
• redactarea de memorii prin care erau enunțate dorințele popoarelor;
• declanșarea de revolte și revoluții împotriva regimurilor conservatoare sau a stăpânirii
străine.
Conferintele sfintei aliante
Prima reuniune a „Concertului european” s-a desfășurat la Aix-la-Chapelle în 1818. Cu acest
prilej s-a decis retragerea trupelor străine de pe teritoriul Franței și admiterea acesteia în
„concert”. Țarul Alexandru I nu a ratat ocazia de a readuce în discuție posibilitatea înființării
unei alianțe generale, deschisă tuturor statelor, alianță ce ar fi urmat să garanteze atât
menținerea frontierelor cât și a regimurilor existente. Cel care s-a opus propunerii țarului a fost
Lordul Castlereagh.
Alte congrese, care au luat în discuție necesitatea intervenției în Spania și Neapole, unde
suveranii acestor state fuseseră nevoiți să accepte liberalizarea regimurilor, au avut loc la
Troppau (în noiembrie 1820), Laibach (ianuarie 1821) și Verona (1822). Marile Puteri
europene continentale hotărăsc intervenția trupelor austriece în Italia și a celor franceze în
Spania. Intr-o formă modificată, „Concertul european” avea să supraviețuiască pe întreg
parcursul secolului al XIX-lea. Însă, după 1823, întâlnirile sale nu se vor mai desfășura la cel
mai înalt nivel, ci prin intermediul ambasadorilor Marilor Puteri.
Declinul
Sfârșitul Sfintei Alianțe a fost cauzat de diferențele care au apărut între componentele sale. În
primul rând, nu au reușit să impiedice mișcarea de independență greacă în 1821, deoarece a
fost susținută de Franța și Marea Britanie.
La rândul său, Rusia nu a acceptat nici ea să se poziționeze împotriva grecilor. După moartea
țarului Alexandru I în 1825, moștenitorul său a preferat să dezvolte o strategie de slăbire a
Imperiului Otoman, care presupunea sprijinirea independenților din Grecia. Această
discrepanță a făcut ca Sfânta Alianță să fie, de facto, eliminată.

Tratatul de pace de la Paris

Tratatul de pace de la Paris (1856) Marea neagra devine neutra (nicio

putere nu avea voie sa aiba flota militara si fortificatii in bazinul acestei
mari); navigatia pe Dunare devine libera. Tratatul continea hotarari
favorabile Moldovei si Tarii Romanesti, care deschideau drumul spre unirea
celor 2 principate. Rusia pierdea gurile Dunarii si restituia Moldovei sudul
Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolograd). Tarile Romane trec sub granita
colectiva a Marilor Puteri. Anularea protectoratului rusesc.
Aliante politico-militare
In 1982 a luat nastere Tripla Alianta , una dintre cele mai faimoase
din istorie si a fost incheiata de Germania,Austro-Ungaria si Italia
Alianța a fost încheiată la inițiativa cancelarului Otto von Bismarck
(“cancelarul de fier” al Germaniei), fiind, inițial, una de ordin defensiv, adică
doar în cazul în care Franța ar fi atacat pe unul din membrii acesteia, ceilalți
ar fi fost nevoiți să intervină și să declare război Franței. La baza acestei
alianțe stă tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-Ungaria în
1879, careia i s-a adaugat Italia, care era in concurenta cu Franta pentru
ocuparea de colonii in nordul Africii, care sporea puterea în zonă a celor
două state. Austro-Ungaria câștiga un aliat puternic în lupta de rezistență
dusă împotriva expansionismului rusesc, iar Germania devenea și mai
puternică în cadrul eventualelor conflicte cu Franța, refăcută după
încheierea războiului din 1870-1871.
Bismarck se temea, în primul rând, de o posibilă alianță dintre Austro-
Ungaria, pe care o învinsese în 1866, și Rusia. Prin urmare, el a căutat o
soluție pentru a și-i apropia pe cei doi posibili inamici. Rezultatul a fost
crearea, în 1873, a Ligii celor Trei Împărați. Alianța n-a fost una de durată,
căci Rusia se retrage în 1878. Germania rămâne, deci, în alianță doar cu
Austro-Ungaria, alianță ce va rămâne în vigoare până la începutul Primului
Război Mondial. Celor două imperii li se alătură, în 1881, Italia, iar noua
alianță va purta numele de Puterile Centrale.
Un tratat mai puțin cunoscut este cel încheiat între Germania și Rusia în
1887, cunoscut sub numele de Tratatul de Reasigurare. Negociat de
Bismarck, acest tratat era menit să păstreze în viață alianța cu Rusia după
retragerea acesteia din Liga celor Trei Împărați. Tratatul stipula că cele
două state vor rămâne neutre dacă oricare dintre ele se va afla în război cu
o a treia putere, cu mențiunea că, dacă această a treia putere era Franța,
Rusia nu era obligată să acorde asistență Germaniei, și, dacă era vorba de
Austro-Ungaria, Germania nu avea să ajute Rusia. Ceea ce Bismarck a
urmărit prin acest tratat era evitarea unui război pe două fronturi, marea
teamă a Germaniei.
Bismarck a manevrat abil pentru a nu permite apropierea Rusiei de Franta.
Dupa moartea lui , urmasii sai la conducerea politicii externe a Germaniei
nu au dat dovada de aceeasi abilitate; drept urmare Franta a iesit din
izolarea diplomatica, incheind o alianta cu Rusia (1892). In fata cresterii
formidabile a puterii Germaniei, rivalitatile coloniale franco-engleze sunt in
cele din urma depasite.
Franta si Anglia au incheiat in 1904 Antanta Cordiala, acord completat de
intelegerea anglo-rusa in 1907. Astfel, Tripla Alianta era contracarata de
Antanta .
Antanta (sau Tripla Înțelegere) a fost un bloc politico-militar creat cu
puțin timp înainte de Primul Război Mondial și format din Franța, Imperiul
Britanic și Imperiul Rus.
Antanta a fost formată în trei etape succesive. Prima etapă a fost cea a
semnării unor acorduri franco-ruse (1891-1893), care prevedeau ajutor
militar reciproc, în cazul în care vreuna dintre cele două țări ar fi fost atacată
de către Tripla Alianță. Etapa a doua s-a consumat în anul 1904, când s-a
semnat acordul anglo-francez numit Antanta cordială, iar etapa a treia a
constat în acordul anglo-rus, din anul 1907, prin care cele două țări și-au
delimitat sferele de influență în Asia, făcând posibile viitoare colaborări
politico-militare în Europa.

Romania intre Tripla Alianta si Tripla Intelegere

In 1877-1878 in urma participarii la razboiul ruso-romano-turc, Romania
era recunoscuta ca stat independent la Congresul de la Berlin (1878). Una
dintre clauzele pacii semnate la Berlin : cedarea de catre Romania Rusiei a
3 judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolograd, Ismail), in schimb Romania
a primit Dobrogea. Cum Rusia nu mai prezenta incredere, Romania s-a
apropiat de Tripla Alianta, la care a aderat in 1833.
Concluzii :
Europa secolului al XIX-lea a cunoscut aplicarea principiului echilibrului in
relatiile internationale si Cadrul nou creat a propulsat Europa la apogeul
prestigiului ei.