Antanta

(1893-1904-1907)
 Definiție.

Antantă - Nume pe care îl

purtau alianțele militare
dintre o serie de state , făcute
cu scopuri anexioniste.
 1893-1907 se constituie
ANTANTA(Tripla Înțelegere)

ANGLIA FRANȚA RUSIA

 Antanta a fost un bloc creat cu
puţin timp înainte de primul
război mondial şi format din
Franţa, Imperiul Britanic şi
Imperiul Rus.
Blocul a fost victorios în Primul
Război Mondial, cu excepţia Rusiei
care a ieşit din război în 1917.
Tripla Înţelegere/Antanta a fost
formată în trei etape succesive.
 Etapele de formare a Antantei.
Prima etapă a fost cea a semnării unor acorduri franco-ruse
(1891-1893), care prevedeau ajutor militar reciproc, în cazul
în care vreuna dintre cele două ţări ar fi fost atacată de către
Tripla Alianţă.
Etapa a doua s-a consumat în anul 1904, când s-a semnat
acordul anglo-francez numit Antanta Cordială.
Etapa a treia a constat în acordul anglo-rus, din anul 1907,
prin care cele două ţări şi-au delimitat sferele de influenţă în
Asia, făcând posibile viitoare colaborări politico-militare în
Europa.
 Principala inițiatoare a blocului
politico-militar.
Principala iniţiatoare a blocului
politico-militar al Triplei Înţelegeri
(Antanta) a fost Franţa. Principalele
coordonate ale politicii externe
franceze au fost problema colonială
şi cea antigermană revanşardă. În
politica alianţelor, Franţa a trebuit
să ţină cont de noile realităţi ale
vieţii politice internaţionale.
 1891-1893
Ascuţirea contradicţiilor ruso-
germane în Balcani a dus la
apropierea franco-rusă materializată
prin înţelegerea semnată între cele
două ţări în 1891, urmată de
convenţia militară bilaterală din
1893, prin care semnatarele se
obligau să se ajute reciproc în cazul
unei agresiuni din partea a unei
terţe puteri.
 În politica colonială, expansiunea franceză își
continuă direcţiile anterioare în Asia şi Africa:
Indochina, Senegal, Congo și Madagascar
devenind noi posesiuni coloniale. Însă în 1898,
când francezii încearcă să cucerească Sudanul,
aceștia se lovesc de interesele Angliei din zonă.
După incidentul de la Fachoda, cele două puteri ajung
în pragul războiului, dar considerentele politico-
diplomatice ale Franței, legate de propria-i strategie, o
fac să cedeze. Mai importantă pentru Franţa era
întoarcerea Angliei împotriva Germaniei. La rândul ei,
Anglia se simțea ameninţată de concurenţa germană.
Interesele Angliei se apropie treptat de Franţa şi în
1904 cele două puteri semnează o înţelegere
bilaterală, cunoscută sub numele de Antanta cordială,
împotriva Germaniei.
 Efectul „crizelor marocane”
Campania de cucerire a Marocului, iniţiată
de Franţa în primul deceniu al secolului XX,
a tensionat raporturile internaţionale, însă
cele două „crize marocane” (1905 și 1911),
încheiate prin compromis, au pus Anglia şi
Rusia în faţa unei neaşteptate reconcilieri.
În 1907, după terminarea conflictului ruso-
japonez, Antantei cordiale i s-a alăturat şi
Rusia printr-un acord anglo-rus și se
difinitizează blocul politico-militar al Triplei
Înţelegeri.
 Războaiele Balcanice.
Războaiele balcanice (1912-1013)
au fost ultima etapă înaintea
decşlaşării marii conflagraţii.
Fiecare bloc politico-militar a
căutat să fie partizan acelor state
care i-ar fi putut susţine mai mult
într-un eventual conflict
generalizat.
 Anul 1913 a fost anul marilor mobilizări. Încă din 1912
Austro-Ungaria a ridicat contingetul armatei la 160.000 de
militari iar Reichstagul a aprobat majorarea efectivelor
armatei la 790.000 de militari.
Astfel, în parlamentul francez, în
iulie 1913, au fost aprobate măriri
substanţiale ale efectivelor militare
şi creşterea duratei serviciului
militar. La finele aceluiaşi an, Rusia
şi-a ridicat şi ea efectivele la 1.8
milioane de soldaţi, cu o rezervă de
3 milioane chemaţi în mobilizare.
 Antanta Cordială.
Antanta Cordială reprezintă o serie de
acorduri semnate, la 8 aprilie 1904,
între Regatul Unit și Republica
Franceză. Dincolo de problemele
imediate ridicate de expansiunea
colonială tratate de acest acord,
semnarea Antantei Cordiale a marcat
sfârșitul unui mileniu de conflicte
intermitente între cele două țări și
statele predecesoare ale lor, și
începutul unei coexistențe pașnice
care continuă și în prezent.
 Antanta Cordială, împreună cu alianța anglo-rusă și cu
alianța ruso-franceză, a alcătuit sistemul de alianțe denumit
Tripla Înțelegere între Regatul Unit, Franța și Rusia, alianță ce
a constituit tabăra învingătoare în Primul Război Mondial.
Termenul francez Entente-Cordiale (tradus de regulă ca
„acord cordial”) a fost folosit, în 1844, pentru interesele
comune ale Regatului Unit și ale Franței.
Astăzi, el este utilizat, în
principal, pentru a doua
Antantă cordială, și anume
acordul scris, parțial secret,
semnat la Londra, între cele
două puteri, la 8 aprilie
1904.
 Antanta era compusă din trei
documente:
1- Declarația privind Egiptul și
Marocul.
2- Al doilea document trata
Newfoundland și părți din Africa
de Vest și Centrală.
3- Declarația finală privea Siamul
(Tailanda), Madagascar și Noile
Hebride (Vanuatu).
 „ Faptul fundamental, desigur, este
acela că Antanta nu este o alianță. În ce
privește situațiile de mare urgență, se
poate observa că ea nu are nicio
substanță. Căci Antanta nu este nimic
mai mult decât un cadru mental, o
vedere comună a celor două țări asupra
politicilor generale, dar care poate fi
sau poate deveni atât de vagă încât să-
și piardă tot conținutul. ”
Eyre Crowe (1864-1925)
 Aniversarea centenară a
Antantei cordiale în 2004 a
fost marcată de mai multe
evenimente oficiale și
neoficiale, inclusiv de o vizită
de stat în Franța, în aprilie, a
reginei Elisabeta a II-a și a
ducelui de Edinburgh, precum
și o vizită a președintelui
Chirac la Londra, în
noiembrie.