Congresul de la Viena.

Sfânta Alianţă şi eşecul politicii sale

După înfrângerea lui Napoleon, reprezentanţii marilor puteri au organizat Congresul

de la Viena (1814-1815), cu scopul de a reorganiza Europa.
Se iau hotărâri cu privire la menţinerea păcii şi echilibrului în Europa:
=>principiul echilibrului european= nicio putere să nu mai aibă supremaţie;
=> principiul legitimităţii=restaurarea dinastiilor legitime și a puterii absolute a acestora;
=> menținerea status-quo-ului=a situației existente;
=> anularea efectelor Revoluției Franceze.
Rolul principal în luarea deciziilor la Congres l-au avut Austria, Rusia, Prusia, Anglia
și Franța. Actul final a fost adoptat la 9 iunie 1815.
Prevederi:
-Franţa era redusă la graniţele din 1792, plăteşte despăgubiri, Bourbonii revin pe tron;
- Austria obţine teritorii în nordul Italiei, Dalmația și o parte din Polonia (Galiția). Împăratul
austriac devine preşedintele Confederaţiei Germane.
- Prusia anexează Saxonia, Renania și Westfalia;
- A fost desființată Confederația Rinului (formată din 360 de state), fiind creată Confederaţia
Germană, formată din 34 de state şi 4 oraşe libere. Era condusă de o Dietă federativă
prezidată de Austria.
- Lua fiinţă Regatul Ţărilor de Jos, prin unirea provinciilor olandeze şi belgiene;
- Anglia îşi extindea posesiunile coloniale (Guyana, Ceylon, Trinidad, Tobago, Colonia
Capului et.) şi lua în stăpânire în Europa: Malta, Gibraltar şi Insulele Ionice;
- Rusia a primit Finlanda, o mare parte a Poloniei și recunoașterea stăpânirii în Basarabia;
- Elveția a primit statutul de neutralitate veșnică și i s-a recunoscut independența;
- Statul Papal a fost restituit papei;
- Suedia a primit Norvegia.

S-a format Sfânta Alianţă (26 septembrie 1815, la Paris), de către împărații Rusiei,
Austriei și regele Prusiei. Ulterior au aderat Anglia și Franța.
Obiective: menținerea status-quo-ului; combaterea ideilor și mișcărilor revoluționare.
Mod de acțiune: monarhii Europei se ajutau reciproc pentru a înfrânge mișcările
popoarelor pentru libertate și eliberare națională (sistemul Metternich). Au intervenit militar
împotriva revoluțiilor din Italia, Spania (1823), teritoriile germane, Țara Românească (1821)
etc. În anumite cazuri au înregistrat eșecuri: independența Greciei și a Belgiei (1830),
independența coloniilor sud-americane, alungarea regelui Carol al X-lea Bourbon de pe tronul
Franței și instaurarea unei monarhii mai liberale, prin Ludovic Filip de Orleans (1830) etc.
Sistemul concertului european al marilor puteri a funcționat până în anul revoluționar
1848 („primăvara popoarelor”). Principala cauză a destrămării Sfintei Alianțe a fost lupta
popoarelor pentru independență. În 1848, principiul național a triumfat asupra legitimității
monarhice.