Statele moderne.

Revolutie si emancipare nationala

Statele învingătoare asupra Franţei napoleoniene au organizat Congresul de pace de

la Viena (1814-1815), dominat de Austria, Rusia şi Prusia care doreau restauraţia vechilor
regimuri absolutiste.

In urma hotararilor Congresului, Franţa a fost redusă la graniţele din 1792, s-a
creat Confederaţia Germană, Austria a ocupat teritorii din Peninsula Italică, Rusia şi Prusia
au anexat teritorii.
In 1815, Austria, Prusia şi Rusia au creat Sfânta Alianţă. Scopul acesteia era
intervenţia şi sprijinul reciproc în înfrângerea acţiunilor revoluţionare sau de eliberare ale
popoarelor;
Sfânta Alianţă nu a reuşit însă să oprească declanşarea unor acţiuni revoluţionare în
Europa. Astfel: grecii şi-au obţinut independenţa faţă de Imperiul Otoman, revoluţiile
europene ale anului 1848 au cuprins mare parte din statele europene; în America Latină,
fostele colonii spaniole şi portugheze şi-au obţinut independenţa.
In a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-au format state noi în Europa:
1. România – prin unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti în 1859, prin dubla alegere a
lui Alexandru Ioan Cuza;
2. Italia – s-a format în jurul Regatului Piemontului şi Sardiniei, în procesul de unificare
remarcandu-se regele Victor Emanuel al II-lea, Camillo Cavour şi Giuseppe
Garibaldi;
3. Germania –s-a unificat în jurul Prusiei, un rol însemnat fiind jucat de cancelarul
prusac Otto von Bismarck.