PACEA DIN WESTFALIA (1648)

Razboiul a implicat att fortele militare ct si pe cele diplomatice ale statelor

angajate.
Un tratat de pace preliminar, incheiat la Hamburg, in 1641, este urmat de ani de
tratative care vor conduce la incheierea la 24 octombrie 1648 a tratatului de la
Munster, dintre Franta si mparatul Habsburg si a Tratatului de la Osnabruck din 6
august 1648 dintre Suedia si mparat.
Cele doua tratate avand aceleasi cauze sunt considerate unul si acelasi si au ramas
in istorie sub numele de Tratatul de pace din Westfalia. Cuprinznd trei categorii
de clauze ( teritoriale, politice sireligioase), pacea din Westfalia anunta intrarea
vietii internationale intr+o noua etapa, a echilibrului european, dominata de
principii care se vor mentine pna la aparitia Ligii Natiunilor. N. Ciachir afirma ca
tot la Westfalia a aparut si un nou principiu de drept, dreptul popoarelor, bazat pe
constiinta libera si egalitatea tuturor statelor europene de a-si constitui un statut
international de asigurare a drepturilor statale, pacea westfalica fiind numita de
aceea si cod al natiunilor. Importanta acestui tratat e data de un set de
caracteristici ale sistemului international si ale actorilor acestuia pe care a reusit sa
le impuna:
1. tratatul impune statul ca singur actor legal al sistemului international, actorii
infrastatali ( ordinele cavaleresti etc.) ca si cei substatali ( nobilii, orasele libere
etc.) nu mai puteau semna tratate.
2. atributul principal al statelor, suveranitatea, dreptul de a-si defini propriile
interese si a promova o politica externa proprie a fost elementul ce a modelat
sistemul international creat.
3. suveranitatea devenea prin trataul din Westfalia sursa a egalitatii statelor in
system.
4. balanta de putere este acceptata ca instrument al relatiilor internationale pentru
mentinerea pacii dar si impiedicarea impunerii hegemoniei uneia dintre marile
puteri
5. apare problema legitimitatii internationale in legatura cu suveranitatea teritoriala
6. un set de reguli voluntar acceptate de statele membre ale sistemului international
va sta la baza dreptului international ce va reglementa relatiile sistemului
7. diplomatia era recunoscuta ca instrument al relatiilor internationale pt rezolvarea
pasnica a conflictelor de interese Tratatul din Westphalia a format un grup de state
ce a dominat lumea pana la inceputul secolului al 19 lea : Austria, Rusia, Prusia,
Anglia, Franta si Provinciile Unite (zona care acum a deveni Olanda si Belgia). Cei
din vest, Anglia Franta si Provinciile Unite, au trecut printr-o perioada de renastere
economica capitalista in timp ce cei din est, Prusia si Rusia, au revenit la practici
feudale. In vest firmele private erau incurajate. Statele si-au imbunatatit
infrastructura pentru a facilita comertul si au aparut banci si firme de comert
prospere. In contrast partea estica nu prezenta nici o schimnbare din punct de
vedere economic. Totusi in ambele regiuni statele absolutiste dominau : cu
Ludovic al-XIV-lea, 1638-1715, la conducerea Frantei, Petru cel Mare 1672-1725
conducand in Rusia si Frederick al-II-lea 1712-1786 in Prusia. Pana la la sfarsitul
secolului al XVIII-lea politica europeana a fost caracterizata prin rivalitati multiple
si aliante schimbatoare. Aceste rivalitati se regaseau si in regiunile din afara
Europei unde statele se luptau pentru putere, mai ales Marea Britanie si Franta, in
Nordul Americii.