1

IDEEA EUROPEANA –subiect examen sem I 2010-2011.pt Master rel.politice

(Pt. Disciplina ISTORIA DIPLOMAȚIEI MODERNE, Prof. Univ. Dr. ADRIAN POP)
Sursa: http://uniuneaeuropeana.ilive.ro/istoriageneral.html

Unitatea europeană este un concept obsesiv utilizat în prezent în mass-media, mediul

universitar, politic românesc şi european în general. Ideea de unitate europeană nu este
însă ceva nou, o creaţie a noii gândiri europene, ci are rădăcini adânci la nivelul istoriei
continentului.
La începuturi ea a fost abordată din perspectiva găsirii unei soluţii pentru evitarea
conflictelor dintre statele batrânului continent şi prin consecinţă pentru o viaţă mai bună a
populaţiei. Platon a fost primul gânditor care a sustinut ideea păcii prin organizarea de
confederatii. În acea vreme, confederatia cetatilor grecesti dispunea de institutii religioase
si politice comune, forumul de solutionare a diferendelor dintre cetati constituindu-l
Consiliul amfictionilor. În epoca romana, datorita prevalentei pornirilor razboinice, de
cucerire, a fost parasita ideea de arbitraj, romanii neconcepând ideea solutionarii în alt
mod decât prin razboi a diferendelor dintre ei si popoarele considerate „barbare”. „Pax
romana” — aspiratia Romei — avea în vedere unificarea întregii Europe, dar sub dominatia
romana. Aparitia unor fisuri din ce în ce mai accentuate duce la înlocuirea acestei unificari
la nivel politic cu cea la nivel spiritual – unitatea lumii crestine – bazata pe ideea
universalismului crestin. Numerosi apologeti ai crestinismului au subliniat unitatea crestina
divina si pamânteana. Totusi, marea schisma din 1054 va determina si ruperea acestei
unitati, va accentua rivalitatile politice, Biserica crestina neputând, cu unele exceptii, sa
devina o adevarata putere temporara, desi prin forta sa spirituala îsi revendica aspiratii
teocratice. Realizata pentru o scurta perioada sub Imperiul carolingian, unitatea politica a
unei mari parti a Europei se va destrama odata cu Pacea de la Verdun din 843 - care a
avut ca rezultat împartirea Imperiului Franc.
În plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a pacii. Pierre Dubois a scris “De
recuperatione Terra Sanctae” în care cerea o reforma a Bisericii, un învatamânt laic si
propunea organizarea unei federatii europene cu un organism central, un conciliu format
din oameni întelepti, priceputi, credinciosi si bogati pentru a fi feriti de corupere. În 1464,
George Podebrady, regele Boemiei, elaboreaza un proiect de uniune a statelor europene,
în scopul stavilirii pericolului otoman si îl propune contemporanului sau Ludovic al XI-lea.
În 1589, Albericus Gentilis propune si el un proiect de organizare a statelor pe baze
juridice, iar în 1652 Hugo Grotius preconizeaza o asociatie internationala a principiilor
crestini. Marele poet italian Dante Aligheri, în „De monarchia”, lucrare din anul 1303,
preconiza o solutie de tip federalist a Europei, o pace universala prin subordonarea
monarhilor europeni unui conducator suprem, unei unice si legitime autoritati. Sully, fostul
ministru al lui Henric al IV-lea, îi atribuie monarhului pe care l-a slujit idei care îi apartin.
Sub titlul „Marele Proiect al lui Henric al IV-lea”, el îsi dezvolta conceptia sa despre o
Europa remodelata în cincisprezece state, sub umbrela unui consiliu comun, „Consiliul
foarte crestin”. Emeric Cruce, contemporan cu Ludovic al XIII-lea, publica, în 1623,
„Nouveau Cynée”, lucrare în care preconizeaza organizarea pacii internationale prin
arbitraj, o adunare permanenta ar avea în acest scop sediul la Venetia si ar permite
deopotriva mentinerea pacii si dezvoltarea schimburilor economice.
William Penn, legislatorul viitoarei Pennsylvania propune în al sau „Eseu pentru pacea
actuala si viitoare a Europei”, o schema cu o înfatisare în chip particular moderna,
reprezentantii europeni ar fi reuniti într-o Dieta; deciziile ar fi luate cu o majoritate de trei
patrimi – incontestabila atingere a suveranitatilor – si, mai ales, ele ar putea fi efectiv
sanctionate, Dieta fiind dotata cu o forta armata.
La începutul secolului al XVIII-lea, Abatele de Saint-Pierre îsi leaga numele de faimosul
„Proiectul pentru a face pacea permanenta în Europa” (1713), în care schiteaza imaginea
unui Senat european care ar avea competente legislative si judiciare. În al sau „Plan al
unei paci universale si eterne”, redactat în 1789, dar publicat abia în 1839, Jeremy
 2

Bentham introduce o idee noua, care va fi confirmata adesea în epoca contemporana, cea
a presiunii opiniei publice internationale. Bentham sugereaza, de fapt, crearea unei Diete
care s-ar limita sa ofere „avize” si sa emita „opinii” în probleme de interes comun…
presupunându-se ca opinia publica internationala ar fi suficienta pentru a înscrie aceste
„avize” în realitate.
Voltaire concepea unitatea continentului ca fiind realizabila de catre Frederic al II-lea,
regele Prusiei. J. J. Rousseau vedea o „republica europeana” numai daca monarhii îsi vor
abandona natura lor „lacoma si belicoasa” iar popoarele se vor emancipa si ca urmare vor
deveni mai întelepte. Unul din pionerii dreptului international, Emmerich Vattel scria ca
Europa constituie un sistem politic, un corp format printr-o multitudine de relatii si interese
si ca toate acestea fac din statele continentului „un fel de republica ale carei membre, cu
toate ca sunt independente, sunt unite” prin intermediul interesului comun „pentru a
mentine ordinea si libertatea”. Contele de Saint-Simon a expus în „Despre reorganizarea
societatii europene sau despre necesitatea si mijloacele de a reuni popoarele Europei într-
un singur corp politic, pastrând fiecaruia independenta sa nationala” utilitatea pe care ar
avea-o instituirea unui „parlament european”.
Perioada de convulsii care a urmat Revolutiei franceze a dus la aparitia mai multor
proiecte de integrare europeana, unele ramase la stadiu ideatic, altele ajungând la niste
realizari efemere. În legatura cu cele din urma se poate cita situatia Imperiului
napolonean. Astfel, în momentul sau maxim, Napoleon I era împarat al Frantei, în granitele
fostei Galii romane având alipite si Olanda, Belgia, Piemont, Provinciile Ilirice, parti din
regatul Prusiei, rege al Italiei, protector al Confederatiei Elvetiene si al Confederatiei
Rhinului, al Marelui Ducat al Varsoviei, pe tronul Regatului Spaniol se afla unul din fratii
sai, aceeasi situatie fiind si în cazul Westfaliei, iar în Reagatul Neapolelui se afla pe tron
unul din maresalii sai, caz asemanator si cu Regatul Suediei. Iata cum vedea Napoleon
situatia Europei daca nu ar fi intervenit dezastrul din campania din Rusia: „Pacea de la
Moscova desavârsea si încheia expeditiile mele razboinice. Pentru marea cauza era
sfârsitul hazardului si începutul securitatii. Un orizont nou, lucrari noi, urmau sa se
desfasoare, pentru bunastarea si prosperitatea tuturor. Sistemul european era întemeiat;
trebuia doar sa fie organizat. Satisfacut în privinta acestor mari probleme, linistit din toate
partile, as fi avut si eu un congres si o sfânta alianta. Sunt idei care mi-au fost furate. În
aceasta reuniune a tuturor suveranilor, am fi tratat în familie despre interesele noastre si
am fi avut o alta greutate în fata popoarelor.”. El ar fi pus în aplicare si urmatoarele la
nivelul întregului continent european: un cod european, o curte de casatie europeana care
sa îndrepte greselile pentru toti, aceeasi moneda sub înfatisari diferite, aceleasi greutati,
aceleasi legi. Spunea el: „În acest fel, în curând Europa ar fi format cu adevarat un singur
popor si fiecare, oriunde ar fi calatorit, s-ar fi gasit tot timpul în patria comuna ”.

Secolul XIX este, prin excelenta, secolul unor propuneri federaliste. La Congresului
pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo rosteste celebrele cuvinte: „Va veni ziua când
armele vor cadea din mâini si bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul si cu dreptul de
vot universal al popoarelor ... va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin
muzee, si lumea se va mira ca au fost vreodata cu putinta. Si va veni ziua când vom vedea
doua grupari uriase: Statele Unite ale Europei si Statele Unite ale Americii dându-si mâna
prieteneasca peste ocean ...”. În 1878, juristul elvetian Johann Kaspar Bluntshchli
avanseaza ideea unei confederatii a statelor europene, condusa de un consiliu federal
cuprinzând delegati ai tuturor statelor europene si un Senat, însumând delegatii
parlamentare din partea tuturor statelor membre ale confederatiei. Alt „Proiect pentru
pace eterna” este cel al lui Immanuel Kant din 1875, a carui influenta asupra presedintelui
Woodrow Wilson va fi considerabila. Preconizând stabilirea unei „Societati a Natiunilor” pe
baza unui „Stat de Drept” international, Kant schiteaza o veritabila teorie pacifista si
internationalista. El încearca, pentru prima data, studierea stiintifica a cauzelor razboiului,
propunând cerinta conformitatii constitutionale a statelor membre, el leaga pentru prima
oara democratia si internationalismul.
 3

Imediat dupa primul razboi mondial problema organizarii Europei în calitate de continent,
de regiune a lumii, începe sa fie limpede perceputa. În acest context apar doua conceptii
privind constructia Europei: o simpla cooperare care sa menajeze suveranitatile statale
existente sau o depasire a suveranitatilor printr-un proces de unificare, de „integrare” a
Europei. Contele Coudenhove-Kalergi, publica la Viena, în 1922, manifestul „Paneuropa” în
care arata: „Problema Europei se reduce la doua cuvinte: unificare sau prabusire” . În
1926, el reuneste la Viena congresul constitutiv al Uniunii Paneuropene, la care iau parte
2000 de persoane. Initiativa cea mai spectaculoasa a epocii a fost cea luata de Aristide
Briand în cadrul Societati Natiunilor, când, la 7 septembrie 1929, a propus Adunarii
generale a Societatii Natiunilor sa creeze, între statele europene, o legatura federala, dar
fara sa se aduca atingere suveranitatii acestor state, propunere în urma careia Aristide
Briand a primit sarcina sa prezinte un memorandum asupra „organizarii unui regim de
uniune federala europeana”. Raspunsurile guvernelor la acest document prezentat la 1
mai 1930 au fost prudente, iar in unele cazuri chiar negative. Spre sfârsitul celui de-al
doilea razboi mondial, în Europa ocupata, numeroase miscari de rezistenta s-au pronuntat
în favoarea unei viitoare unitati europene. Odata recâstigata pacea, Winston Churchill
revine asupra aceleiasi teme cu prilejul unei conferinte la Universitatea din Zürich, pe 19
septembrie 1946, unde propunea constituirea unor State Unite ale Europei, spunând
printre altele: „Noi trebuie sa cream ceva de genul Statelor Unite ale Europei. Primul pas
este formarea unui Consiliu al Europei. Daca la început nu toate statele Europei vor sa
intre în Uniune, trebuie ca noi sa lucram pentru a alatura si uni acele state care o doresc si
o vor.” În 1948, sub egida Comitetului pentru Coordonarea Internationalã a Miscãrilor
privind Unificãrii Europei se reuneste, la Haga (Olanda), Congresul European. Este prezidat
de Winston Churchill si participã 800 de delegati. Participantii recomandã crearea unei
Adunãri Europene Deliberative si a unui Consiliu Special European, care sã aibã în atributii
pregãtirea integrãrii economice a tãrilor europene. Delegatii cer si adoptarea Cartei
Drepturilor Omului si a unei Curti de Justitie care sã asigure aplicarea Cãrtii.

***

Ideea europeana si Consiliul Europei

Conceptul geografic de Europa cuprinde, în mod conventional spatiul de la Atlantic la M.
Urali. Conceptul istoric de Europa include spatiul istoric al evolutiei societatii umane ce a
creat actuala civilizatie europeana si e legat de Conceptul cultural de Europa, care
defineste o cultura europeana a unitatii în diversitate, având ca fundamente comune
mostenirea istorica a culturii grecesti, a civilizatiei romane, a spiritualitatii crestine, a
parlamentarismului modern, a stiintei si tehnicii moderne, dupa cum arata si filosoful
Andrei Marga. În sfârsit, conceptul institutional al Europei cuprinde binecunoscutele
structuri europene: UNIUNEA EUROPEANĂ(UE). Este a&# 22222s1819w 351;adar usor de
 4

observat ca România apartine Europei geografice, istorice si culturale - si nimeni nu

contesta acest lucru. Nu apartine însa Uniunii Europene si civilizatiei capitaliste
occidentale.
Ideea europeana nu este o inventie a epocii noastre.Dezbaterea intelectuala asupra ideii
de Europa are o istorie de 28 de secole, de la Hesiod pâna în zilele noastre. Aceasta
dezbatere a relevat multitudinea de sensuri atribuite conceptului de Europa: Europa
geografica, Europa ca civilizatie, Europa unitatii politice sub diferite forme 1[1]. Constructia
unei Europe unite s-a încercat fie în jurul ideii crestine, sub forma de „Respublica
Christiana”, fie prin forta armelor sub forma imperiilor lui Carol cel Mare, Napoleon si
Hitler, fie sub forma unitatii în diversitate prin recunoasterea de catre statele suverane a
unui „drept public european”, al tratatelor, care sa asigure echilibrul european, fie ca
Europa unita prin consimtamântul reciproc.
Europa unita prin consimtamântul reciproc a fost gândita de-a lungul secolelor, în diferite
variante, de personalitati ilustre, precursorii UE: Dante, regele Podiebrand al Boemiei,
Henric IV, abatele de Saint-Pierre, Napoleon I si Napoleon III, Giuseppe Mazzini, Victor
Hugo, Paul Valery, Kossuth Ortega y Gasset, R. Coudenhove-Kalergi, Aristide Briand, si
creatorii integrarii europene Jean Monnet si Robert Schuman, Charles de Gaulle, Jacques
Delors, Altiero Spinelli, Helmuth Kohl. O anumita conceptie de Europa unita prin
consimtamântul reciproc devine azi o realitate vie prin integrarea europeana postbelica,
ce raspunde unor necesitati concrete ale lumii contemporane2[2].
O transpunere în realitate a unei alte conceptii de Europa unita prin consimtamântul
reciproc s-a încercat însa mai întâi în perioada interbelica, prin Proiectul Briand de Uniune
Europeana. Personalitate politica de anvergura, premierul francez Aristide Briand a
acceptat presedintia de onoare a miscarii paneuropene conduse de contele austriac
Richard Coudenhove-Kalergi si a ridicat ideea paneuropeana la rang de politica de stat.
Proiectul Briand de Uniune Europeana reprezinta momentul în care, pentru prima data în
istorie, ideea de Europa unita prin consimtamântul reciproc a fost promovata, din sfera
utopiilor intelectuale, în sfera politicii guvernamentale si a relatiilor internationale. Pentru
prima data în istorie, guvernul unei mai mari puteri a promovat aceasta idee în mod oficial
pe scena internationala, cerând tuturor statelor europene sa se pronunte solemn asupra
sa si sa construiasca împreuna o Uniune Europeana. Prin aceasta, Proiectul Briand a
declansat cea mai ampla dezbatere de pâna atunci a ideii de Europa unita în toate tarile
Europei, la nivelul guvernelor si parlamentelor, al partidelor politice si presei, al elitelor
politice si intelectuale, al societatii în ansamblul ei3[3]. Invitata sa devina membru fondator
al Uniunii Europene în anul 1930, România si-a asumat solemn aceasta optiune si a
actionat efectiv pentru realizarea sa4[4].
Planul Briand a fost lansat mai întâi la Adunarea Societatii Natiunilor din septembrie 1929.
La 17 mai 1930, Franta a remis oficial celorlalte 26 de state europene membre ale Ligii
Natiunilor, „Memorandumul guvernului francez asupra organizarii unui regim de uniune
federala europeana“ (redactat în fapt de catre Alexis Léger la 1 mai 1930), care dezvolta
ideile Proiectului Briand. Conceptele de „Uniune Europeana“, „Comunitate Europeana“,
„Piata Comuna“, libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalurilor,
„uniune politica“, „uniune economica“, problema prioritatii politicului sau economicului -
toate au fost lansate de Proiectul Briand în 1930 si au fost preluate în limbajul comunitar
postbelic, acoperind astazi realitati institutionale. Briand concepea „Uniunea Federala
Europeana“ ca o organizatie de cooperare politica si economica paneuropeana.

4
 5

Consideram ca institutiile Uniunii Federale Europene aveau caracter interguvernamental

(nu supranational), erau specifice pentru o uniune de state sau o confederatie de state (nu
pentru o federatie sau un stat federal) si copiau întocmai institutiile Ligii Natiunilor. Cele
trei institutii ale Uniunii Federale Europene erau: „Conferinta europeana“ (analoaga
Adunarii Generale a Ligii Natiunilor), „Comitetul european“ (analog Consiliului Ligii
Natiunilor) si Secretariatul (analog Secretariatului Ligii Natiunilor). Capitala Uniunii
Federale Europene si sediul tuturor institutiilor sale trebuia sa fie la Geneva, ca si sediul
Ligii Natiunilor. Subliniem ca Briand proiecta o Uniune Europeana de tip confederativ, cu
caracter interguvernamental, nu supranational.
Guvernul României s-a pronuntat oficial pentru o Uniune Europeana prioritar economica
bazata pe suveranitatea, egalitatea si integritatea statelor nationale. Mai mult, guvernul
Maniu a promovat o strategie proprie de integrare paneuropeana, dinspre Europa central-
sud-estica spre cea occidentala. Comparativ, integrarea europeana postbelica va începe în
Europa occidentala. Însa în 1930, România a actionat pentru o întelegere regionala
central-sud-est-europeana care sa se extinda la nivel paneuropean. Acesta a fost scopul
conferintelor de la Bucuresti, Sinaia si Varsovia, din vara anului 1930, care au structurat
Blocul Statelor Agrare. Reprezentantul autorizat al acestui Bloc a fost ministrul Virgil
Madgearu, care a fost mandatat de cele opt state ale regiunii sa le sustina interesele în
procesul de proiectare si edificare a Uniunii Europene. Madgearu si-a îndeplinit acest
mandat în cadrul dezbaterilor Ligii Natiunilor din septembrie 1930.
Tot atunci, Titulescu a fost ales presedinte al Adunarii Societatii Natiunilor, care a dezbatut
Planul Briand de Uniune Europeana. Alegerea sa tocmai în acest moment nu a fost
întâmplatoare, deoarece Titulescu era cunoscut ca un militant activ pentru ideea de
Uniune Europeana. El a a pledat în favoarea Planului Briand la Universitatea Cambridge,
unde a spus ca nu de revizuirea frontierelor are nevoie omenirea, ci de spiritualizarea
frontierelor existente. Remarcam ca spiritualizarea frontierelor este azi o realitate în
Spatiul Schengen.
Ministrul de externe G.G. Mironescu a contribuit decisiv la formularea unei politici
favorabile a Micii Întelegeri fata de proiectul paneuropenist francez. Mironescu a condus
diplomatia româneasca în sustinerea activa a Planului Briand si în promovarea strategiei
graduale de constructie paneuropeana. El a exprimat aceasta pozitie a tarii si în fata
Adunarii Ligii Natiunilor, în sesiunile din septembrie 1929 si septembrie 1930. El este
autorul raspunsului pozitiv al României la Memorandumul Briand.
Pentru contributia activa a României la opera de întemeiere a Uniunii Europene s-au
pronuntat în 1929-1931 atât cei doi prim-ministri, Maniu si Mironescu, cât si toti ministrii
guvernului PNŢ, dintre care îi mentionam pe Mihalache, Madgearu, Gafencu, Manoilescu,
Condeescu, Halippa, Costachescu, Popovici.
Programul paneuropenist al guvernului a fost inclus de doua ori în mesajul tronului, fiind
aprobat de ambele camere ale Parlamentului (dominat de PNŢ). În noiembrie 1930, în
mesajul tronului catre Corpurile Legiuitoare, regele Carol II, avându-l alaturi pe printul
mostenitor Mihai, a exprimat optiunea României pentru Uniunea Europeana. Raspunzând
la mesajul tronului, Parlamentul tarii a votat doua motiuni de sustinere pentru crearea
neîntârziata a Uniunii Europene.
În anii 1930-1932, România a fost membru activ al Comisiei de Studiu pentru Uniunea
Europeana, în cadrul careia a sustinut energic tentativa de constructie economica
europeana. Titulescu a propus solutii economice concrete în interesul tarilor agrare din
Europa Centrala si de Sud-Est, pentru depasirea crizei de supraproductie. Comisia a
adoptat aceste solutii si a reusit încheierea unei conventii privind instituirea Societatii
Internationale de Credit Agricol Ipotecar. Rezolutiile Comisiei nu s-au aplicat din lipsa de
vointa politica a marilor puteri.
La nivelul elitei politice si intelectuale a României interbelice s-a realizat un consens de
principiu privind aderarea la ideea de Uniune Europeana. În favoarea unei integrari
paneuropene prioritar politice s-a exprimat principalul partid de opozitie, PNL, prin vocile
lui I.G. Duca, C. Argetoianu, Mircea Djuvara, Vespasian Pella. Partidul Social-Democrat si-a
 6

asumat programatic ideea de Uniune Europeana în 1927. În 1930, presedintele PSD C.-
Titel Petrescu a reiterat nazuinta social-democratilor români si europeni de fondare a UE.
Aceasta nazuinta devenise obiectiv programatic al Internationalei Socialiste înca din 1926.
Partidul Maghiar din România, reprezentat de Ugron István si Jakabffy Elemér dorea o
Uniune Europeana în care sa se garanteze drepturile minoritatilor. În Parlamentul
României, ideea paneuropeana a fost promovata pentru prima data în iulie 1926, de
senatorul averescan de Târgu-Mures, Octavian Taslauanu. Nicolae Iorga era presedintele
Uniunii Paneuropene Românesti.
Din rândurile clerului ortodox, Nichifor Crainic si Ioan Lupas s-au pronuntat pentru Europa
unita crestina, în favoarea careia au adus argumente biblice.
Un catalizator al dezbaterii temei a fost Institutul Social Român, influenta institutie
culturala apropiata cercurilor guvernamentale si monarhiei. Institutul s-a angajat într-un
program menit sa aduca o contributie româneasca la proiectarea si realizarea Uniunii
Europene si a organizat importante conferinte pe aceasta tema, antrenând reprezentanti
de seama ai elitelor politice si culturale. Remarcam rolul presedintelui Institutului,
academicianul Dimitrie Gusti, care a demonstrat câ formarea Europei unite este o
necesitate sociologica obiectiva.
Atitudini proeuropene s-au exprimat în toata presa româneasca: în ziarele centrale
„Universul”, „Adevarul”, „Curentul”, „Cuvântul”, „Dreptatea”, „Argus”, „Viitorul”, „Neamul
Românesc”, „Socialismul”, „Îndreptarea”, în publicatiile clujene „Patria” si „Ţara Noastra”,
în prestigioasele reviste culturale „Convorbiri literare”, „Viata româneasca”, „Gândirea”,
dar si în manualele de istorie interbelice. Manualele erau elaborate de istorici prestigiosi,
iar profesorii interbelici puteau sa le vorbeasca elevilor despre Planul Briand.
Presa era capabila si sa influenteze opinia publica româneasca în crearea unui sentiment
proeuropean de masa, în masura în care aproape toate ziarele sustineau Planul Briand.
Consideram ca influentele gazete „Adevarul”, , „Cuvântul”, „Argus”, „Dreptatea”, „Patria”
devenisera adevarate tribune ale ideii de Uniune Europeana, în favoarea careia faceau o
propaganda ferventa. Toate marile ziare independente scriau aproape zilnic în 1930
despre Uniunea Europeana familiarizându-si cititorii cu demersurile întreprinse pentru
organizarea acesteia. Ziarul „Universul” abunda în informatii, dar exprima câteva atitudini
rezervate, din perspectiva suveranitatii nationale.. Sustinând politica lui Carol II, ziarul
„Cuvântul” al lui Nae Ionescu, a pledat cu insistenta pentru Planul Briand în 1930. Dar în
1932, Nae Ionescu se va pronunta categoric împotriva oricarei idei de UE, afirmând ca
„Europa nu exista”.
Esecul Planului Briand, Al Doilea Razboi Mondial, si instaurarea regimului totalitar comunist
au deturnat radical preocuparile oamenilor si au sters Planul Briand din memoria colectiva.
Dar cercetarea surselor releva o ampla receptare a ideii Uniunii Europene în societatea
româneasca interbelica si un covârsitor curent de opinie în favoarea sa. Aceasta tema am
dezvoltat-o în teza mea de doctorat, demonstrând ca românii au o traditie istorica
proeuropeana5[5].
Asadar, „fortele profunde” ale României (partidele, presa, opinia publica) au sustinut
politica proeuropeana a guvernului tarii. România si românii si-au asumat ideea de Uniune
Europeana în 1930. Evident, ei nu au fost nici primii, nici singurii adepti a ideii, deci nu
este vorba de protocronism. Românii îsi au locul lor în istoria ideii de Europa Unita si în
galeria precursorilor integrarii europene.
Planul Briand a esuat, fiind prea înaintat pentru acea vreme, iar omenirea a cunoscut
atrocitatile celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
În conditiile Razboiului Rece, Winston Churchill în 1946 a tinut celebrul sau discurs de la
Zurich în care chema la crearea Statelor Unite ale Europei (în completarea discursului de
la Fulton în care a lansat razboiul rece si conceptul de Cortina de Fier). Concomitent s-au

5***
 7

dezvoltat o serie de miscari proeuropene dupa o tipologie ideologica: crestin-democrata

(incluzându-i pe parintii Europei Robert Schuman, Konrad Adenauer, Jean Monnet, Alcide
de Gasperi, P.H. Spaak), social-democrata, conservatoare (Churchill), liberala. Au participat
si români emigrati precum G. Cioranescu, Gr. Gafencu. Militantii pro-europeni s-au întrunit
în Congresul de la Haga(1948). Un an mai târziu (1949) s-a creat Consiliul Europei.
Consiliul Europei este un organism interguvernamental, nu supranational, având mai
degraba o forta morala, fiind departe de a fi un bloc politico-militar ca NATO sau
economico-politic ca UE. Consiliul Europei se ocupa cu promovarea drepturilor omului si a
democratiei în Europa. Sub egida sa s-au încheiat conventii importante - Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, Conventia privind Drepturile Minoritatilor, s-a adoptat
faimoasa Recomandare 1201, s-au garantat drepturile homosexualilor. Fireste ca la
Consiliul Europei a putut adera si România în 1993, respectând drepturile omului si valorile
democratiei. Dar aceasta este departe de a fi totul: Consiliul Europei nu înseamna înca
integrare europeana, desi împartasirea valorilor sale este absolut indispensabila integrarii
europene propriu-zise. Consiliul Europei are sediul la Strasbourg si are ca institutii Consiliul
de Ministri, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, Secretariatul, Curtea Europeana
a Drepturilor Omului de pe lânga Consiliul Europei, Comisia Europeana a Drepturilor
Omului etc. România are deputati în Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei la
Strasbourg. Curtea Europeana a Drepturilor Omului de pe lânga Consiliul Europei judeca
procese privind casele nationalizate din România.

Ideea unității europene- Prof.univ. dr. Augustin Fuerea:

Analizată din perspectiva apariȚiei, în timp, a ideii de unitate în spaȚiul european,

este imposibil să nu observăm faptul că aceasta este plasată în mod diferit de către juristi,
economisti, filosofi, sociologi, psihologi si, nu în ultimul rând, de către istorici, istorici care
nici ei nu sunt unanimi cu privire la originile unei astfel de idei, respectiv a unui astfel de
demers.
Fiind vorba despre dimensiunea istorică a Uniunii Europene, nu-i putem ignora chiar pe
istoricii care vorbesc despre ideea de unitate la nivel european încă din Antichitate, ori
identifică unele evenimente care au avut loc în acest spaȚiu cu începuturile unei astfel de
unităȚi sau o deplasează către prima jumătate a secolului XX1.
 8

Uniunea Europeană este forma actuală a construcȚiei comunitare, care a început în

anul 1952”. Istoria demonstrează că a fost nevoie să treacă un secol pentru ca discursul2,
premonitoriu si profetic, rostit de Victor Hugo în anul 1849, să se transforme din utopie în
realitate.
Dacă ar trebui să facem trimitere la legitimarea preocupărilor românilor si ale
României în materia
apariȚiei si evoluȚiei ideii de unitate europeană nu am putea face abstracȚie de prezenȚa
marelui diplomat român Nicolae Titulescu într-un astfel de context, personalitate care, în
calitatea sa de presedinte al SocietăȚii NaȚiunilor, a contribuit major la consolidarea tezei
„unificării europene”, dar si la îndepărtarea pericolului unui nou conflict mondial.
Astăzi, pare greu de crezut, chiar uluitor, faptul că, în urmă cu mai bine de 70 de
ani3, din România
pornea un apel esperanto pentru realizarea Statelor Unite ale Europei, apel care,
asa cum arată autorii lucrării „OrganizaȚii europene si euroatlantice”4, „prin
clarviziunea lui depăseste frontierele imaginaȚiei”.

1
În acest sens, Stelian Scăunas, „Aspecte istorice ale civilizaȚiei europene ca premise ale ideii de unitate
europeană”, în Analele UniversităȚii Româno-Germane din Sibiu, nr. 3/2004: „SpaȚiul european, leagăn al
uneia
din marile civilizaȚii ale lumii, s-a confruntat cu ideea de unitate chiar din perioada antichităȚii, când Roma,
prin
campaniile sale militare, se pare că urmărea un asemenea deziderat”. În continuare arată că „Europa,
prinȚesa
mitologică, frumoasa fiică a regelui Agenor (Regele Tirului, în antica Fenicie) a fost si ea obiect de dispută
cauzată de frumuseȚe. Chiar Zeus, îndrăgostit de ea, a răpit-o si a dus-o în Creta (aici, Europa a născut pe
Minos,
Radamante si Sarpedon), iar chipul ei pictat a înfrumuseȚat multe din palatele AntichităȚii. Crestinii sunt cei
care,
mai târziu, au delimitat mai precis continentul european, dându-i acest nume princiar (Cartea Genezei, cf. Sf.
Ieronim si Sf. Ambrosie, sec. IV – fiii lui Noe primesc în stăpânire câte un teritoriu: Sem, fiul cel mare, primeste
Asia, al doilea fiu – Ham, primeste Africa, iar Iafet, al treilea fiu, primeste Europa)”.

2
„Va veni o zi în care toate naȚiunile continentului, fără a-si pierde calitatea lor de entităȚi distincte si
glorioasalor individualitate, vor face tot posibilul să se grupeze într-o unitate superioară, constituind
fraternitatea europeană.
Va veni o zi în care vor fi alte câmpuri de bătaie - cele ale pieȚelor deschise ideilor. Va veni o zi în care
bombele vor fi înlocuite cu voturi”.

De ce? Pentru că fiecare dintre cele 10 puncte ale apelului, în zilele noastre, a dobândit
ori, în cel mai rău caz, tinde să dobândească un veritabil caracter real:
„Europeni!
1. Cu toată opoziȚia si contra tuturor, aveȚi încredere în Uniunea Europeană5.
 9

2. Cu ocazia alegerilor naȚionale, nu votaȚi decât pentru un partid care militează în

favoarea
creării unei zone economice unificate6.
3. DifuzaȚi pe lângă parlamentele naȚionale europene ideea instituirii unui
Parlament
comun7.
4. CereȚi constituirea unei armate europene comune8 si introducerea unei monede
unice9.
5. CereȚi un statut autonom pentru state, regiuni si orase în cadrul Statelor Unite ale
Europei10.
6. Să se studieze într-un spirit european11.
7. RespectaȚi celelalte naȚionalităȚi12.
8. LuptaȚi pentru a elibera economia de povara birocraȚiei.
9. LuptaȚi pentru legi si instituȚii care permit dezvoltarea socială13.
10. Cine se bate pentru Uniunea Europeană favorizează pacea mondială14”.

În acelasi spirit poate fi invocat si romanul „Omul de mâine”, adus, în discuȚie, în mod
inspirat, de către aceiasi distinsi autori în paginile aceleasi lucrări, roman apărut la Editura
Cugetarea, în anul 1942 sub condeiul editorului si scriitorului Petre Georgescu-Delafras15.

În această lucrarea, autorul vorbeste despre “organizarea Europei într-un mare stat
federal cu o
singură conducere politică si economică, păstrându-si mai departe specificul lor etnic”, vor
folosi pentru comunicare o „singură limbă internaȚională” si o „singură monedă
europeană”.
Din păcate, aceste mesaje nu au avut ecoul asteptat în Europa, astfel încât, încă o
dată, continentul a fost devastat de un război nimicitor, având consecinȚe nefaste pentru
statele europene. După cum cu toȚii stim, la sfârsitul celui de-al doilea război mondial
economia Europei era distrusă aproape în întregime. Pe fondul unei păci fragile, politicienii
vremii încearcă să preîntâmpine reizbucnirea războiului.
Astfel, în anul 1945, la numai câteva săptămâni de la capitularea Germaniei naziste
si înainte de lansarea
bombei de la Hiroshima, reprezentanȚii a cincizeci de state au semnat, la San Francisco,
„Carta NaȚiunilor Unite”. Un an mai târziu (1946), la 19 septembrie, Winston Churchill, în,
deja, celebrul discurs Ținut în aula UniversităȚii din Zurich, vorbea despre necesitatea
existenȚei unor asa numite „State Unite ale Europei”.
În martie 1947, Belgia, Franta, Luxembourg, Olanda si Marea Britanie semnează, la
Bruxelles, Tratatul Uniunii Occidentale.

Primăvara anului 1947 a fost marcată de Planul american Marshall, creat în scopul
reconstruirii economiei europene, prin acordarea de ajutor tuturor Țărilor din regiune.
Blocada Berlinului de către URSS survenită în primăvara anului 1949, a făcut să
crească si mai mult tensiunea în Europa; drept urmare, la 4 aprilie 1949, principalele Țări
ale Europei de Vest împreună cu Statele Unite ale Americii au pus bazele securităȚii lor
colective prin semnarea, la Washington, a Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). În anul
1949, sase Țări din estul Europei (Uniunea Sovietică, Bulgaria, Polonia, România,
Cehoslovacia si fosta Germanie Democrata) au semnat acorduri de ajutor economic
reciproc (COMECON). Iugoslavia, din cauza faptului că a părăsit blocul stalinist, nu a
devenit membră COMECON.
La 5 mai 1949 se semnează, la Londra, Statutul Consiliului Europei, iar la 5 ani după
instalarea păcii pe continentul nostru, reconcilierea între fostii inamici era, încă, foarte
 10

departe. În contextul mai sus amintit, Germania a devenit un subiect de rivalitate între Est
si Vest. Statele Unite doreau o accelerare a relansării continentului, dar se auzeau voci
care cereau reînarmarea Germaniei pentru a face fata pericolului sovietic.

DificultăȚilor politice li s-au adăugat si cele economice: blocaje economice, cererea se

diminua, preturile scădeau si producătorii erau pe cale de a constitui un Cartel pentru a
limita concurenȚa pe piaȚă. Astfel, noua problemă, crucială, cu care se confrunta Europa a
fost aceea de a evita greselile trecutului si de a pune bazele unei păci durabile între
naȚiunile care se aflaseră multă vreme în conflict. SoluȚia, se aprecia în mod just, era ca
raporturile dintre FranȚa si Germania să cunoască un nou început, început caracterizat
prin realizarea unei strânse legături între acestea.

Constituirea ComunităȚilor Europene

Ceea ce în prezent pare, probabil, a fi fost un lucru evident pentru rezolvarea

situaȚiei,problema se complica si mai mult, în condiȚiile Războiului Rece. Astfel, în dificilul
moment al
primăverii anului 1950 lui Robert Schuman, pe atunci ministru al afacerilor externe din
FranȚa,
îi este încredinȚată, de către omologii săi din Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, o
misiune foarte importantă, si anume aceea de realizare a unui plan care să ducă la
reintegrarea
Germaniei Federale în concertul european.

Pentru a-si îndeplini sarcina, Robert Schuman recurge la geniul inventiv al unui om
necunoscut încă marelui public, dar cu o experienȚă excepȚională, acumulată în urma unei
îndelungate cariere internaȚionale - Jean Monnet16.

Ideea lui Jean Monnet - plasarea producȚiei franco-germane de cărbune si oȚel sub
responsabilitatea unei autorităȚi supreme comune, independente, în cadrul unei
organizaȚii
deschise participării si altor state europene - este acceptată fără rezerve de Robert
Schuman,
astfel că, la 9 mai 195017, proiectul este făcut public sub numele de „DeclaraȚia” sau
„Planul
Schuman”. Planul abordează, într-o manieră nouă, problema construcȚiei europene si
impune
principiul supranaȚionalismului.

Metoda propusă de către Jean Monnet, si anume integrarea

comunitară, acorda prioritate integrării sectoriale si celei economice, în detrimentul celei
globale si, respectiv, politice. A fost, deci, abandonată schema tradiȚională a cooperării
economice între state, propunându-se o formulă nouă, numită „integrare”, în care statele
transferă unele competenȚe proprii în domenii bine delimitate către o nouă entitate
supranaȚională, creată prin voinȚa suverană a statelor. Robert Schuman si-a însusit
propunerea
lui Jean Monnet si a transferat-o în zona responsabilităȚii politice. Cancelarul Konrad
Adenauer
a primit cu mult entuziasm propunerea si a aprobat-o fără rezerve.
 11

Pentru ca iniȚiativa franceză, devenită între timp o iniȚiativă franco-germană, să-si

păstreze
toate sansele de a se transforma în realitate, trebuia să se acȚioneze repede. FranȚa
convoacă, la
20 iunie 1950, la Paris, o conferinȚă interguvernamentală a cărei presedinȚie era asigurată
de
către Jean Monnet. łările Benelux-ului si Italia au răspuns apelului si s-au întrunit la masa
negocierilor. Cu această ocazie, Jean Monnet preciza spiritul care trebuia să însoȚească
discuȚiile: “Noi suntem aici pentru a realiza o operă comună, nu pentru a negocia
avantaje, ci
pentru a căuta avantajele noastre în avantajul comun”18.

La 18 aprilie 1951, Tratatul de instituire a ComunităȚii Europene a Cărbunelui si

OȚelului a
fost semnat si încheiat pentru o durată de 50 de ani19. El a fost ratificat de cele 6 state
semnatare
(FranȚa, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg). La 10 august 1952 a intrat în
vigoare
tratatul si, la aceeasi dată, Înalta Autoritate, prezidată de Jean Monnet, s-a instalat la
Luxemburg,
începându-si activitatea.

Relansarea europeană, pusă în discuȚie prin ConferinȚa europeană de la Messina

(1-2 iunie
1955), a condus la depăsirea crizei. O negociere a fost angajată pe baza Raportului Spaak,
din 21
aprilie 1956. Raportul avea drept temă principală crearea a 2 uniuni: pe de o parte, o
uniune
economică generală si, pe de altă parte, o uniune în domeniul utilizării pasnice a energiei
atomice.
Negocierile au început prin înfiinȚarea a două noi ComunităȚi. Tratatele instituind
Comunitatea Economică Europeană20 (ce viza realizarea unei pieȚe comune generalizate)
si
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice21 (ce urmărea o solidaritate sectorială), au
fost semnate la 25 martie 1957, intrate în vigoare în anul 1958, pentru o perioadă
nedeterminată.
Astfel, pe fondul căutărilor generate de necesitatea găsirii unor noi soluȚii pentru
dezvoltarea economică au apărut cele 3 ComunităȚi Europene: Comunitatea Europeană a
Cărbunelui si OȚelului, în 1951/1952, iar Comunitatea Economică Europeană si
Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice, în 1957/1958.
Pentru ca cele trei organizaȚii nou apărute să poată funcȚiona, Tratatele institutive au
 12

prevăzut pentru fiecare un sistem instituȚional, sistem care, nu se suprapune schemei

clasice
mostenite de la Montesquieu. În acest sens, alături de puterea legislativă, cea executivă si
de
puterea judecătorească, ComunităȚile dispun si de o instituȚie cu atribuȚii de control
politic.
Astfel, originalitatea sistemului instituȚional realizat de Jean Monnet constă în
recunoasterea,
într-un act constitutiv, a unei a patra puteri: cea de control politic. Asa cum am precizat,
pentru
a exista si pentru a funcȚiona, ComunităȚile au dobândit un sistem instituȚional propriu,
după
cum urmează:
1. Comunitatea Europeană a Cărbunelui si OȚelului dispune de: un Consiliu Special de
Ministri (instituȚia decizională), o Înaltă Autoritate (executivul), Adunarea Comună
(instituȚia
cu atribuȚii de control politic) si de o Curte de JustiȚie (instituȚia jurisdicȚională);
2. Comunitatea Economică Europeană a fost dotată cu următoarele instituȚii: Consiliul
(legislativul), Comisia (executivul), Adunarea (controlul politic) si Curtea de JustiȚie
(instituȚia
jurisdicȚională);
3. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, la rându-i, avea următorul sistem
instituȚional (identic cu cel al CEE): Consiliul (legislativul), Comisia (executivul), Adunarea
(controlul politic) si Curtea de JustiȚie (instituȚia jurisdicȚională).
Ulterior, instituȚiile similare ale celor trei ComunităȚi au fuzionat.

2. ApariȚia Uniunii Europene

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht22, Europa unită, gândită
de către
Jean Monnet – o Europă a cooperării pasnice între statele europene – devine o Europă care
trebuie să respecte libertatea si identitatea tuturor popoarelor ce o compun. Astfel, numai
prin
unirea popoarelor sale, Europa îsi va putea controla destinul si dezvolta un rol pozitiv în
lume.
UE este în slujba cetăȚenilor săi; păstrându-si propriile valori, tradiȚii si propria limbă,
cetăȚenii
europeni ar trebui să se simtă în largul lor în ceea ce putem numi „casa europeană”.
Până nu demult23, ComunităȚile Europene erau singurele organizaȚii internaȚionale de
integrare economică. Spre deosebire de organizaȚiile de cooperare economică, unde
statele
membre colaborează între ele pentru ca economiile lor să prospere, organizaȚiile de
integrare
economică presupun punerea în comun a economiilor statelor membre pentru ca statele
însele, cetăȚenii lor să prospere.
Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene24 este cel care a pus bazele Uniunii
Europene. Astfel, la art. A se prevede faptul că „Prin prezentul Tratat, Înaltele PărȚi
Contractante
instituie între ele o Uniune Europeană, denumită în continuare Uniune”. Tot textul
Tratatului
 13

este cel care oferă si o definiȚie a ceea ce înseamnă Uniunea Europeană, si anume:
„Uniunea are
la bază ComunităȚile Europene, precum si politicile si formele de cooperare prevăzute în
prezentul Tratat”, adică politica externă si de securitate comună (PESC) si cooperarea în
domeniul justiȚiei si afacerilor interne (JAI)25.
Viitorul Uniunii Europene stă sub semnul Tratatului de la Lisabona, Tratat care este de
natură să aducă modificări esenȚiale.

BIBLIOGRAFIE
[1] Isaac, Guy, „Droit communautaire général”, PUF, Paris, 1999.
[2] Monnet, Jean, Mémoires, Ed. Fayard, Paris, 1976.
[3] Popescu, Andrei, Jinga, Ion, „OrganizaȚii europene si euroatlantice”, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 2001.
[4] Rodrigues, Stéphane, „L’avenir de l’Union européenne en questio(s)”, în Cahiers de
Droit européen, nr. 3-4, 2001.
[5] Scăunas, Stelian, „Aspecte istorice ale civilizaȚiei europene ca premise ale ideii de
unitate europeană”, în Analele UniversităȚii Româno-Germane din Sibiu, nr. 3/2004.
[6] „Les pères de l’Europe”, Actes du Colloque International, 2000, Bruxelles, Ed. Bruylant.

ISTORIA IDEII EUROPENE (I). DE LA ORIGINI LA SFÂRSITUL

SEC. AL XVIII-LEA

Ideea europeană – origini intelectuale

RelaȚiile strânse, pasnice sau conflictive, dintre statele europene, au condus la

apariȚia unor idei, planuri si programe privind apropierea statelor, unirea lor în alianȚe
temporare sau permanente si chiar
constituirea unor blocuri europene (rareori extinse si în afara Europei), de tip confederativ
sau federativ. Ansamblul acestor planuri si programme care au la bază ideea necesităȚii
unirii statelor europene poartă
denumirea generică – IDEEA EUROPEANĂ.
Rădăcinile îndepărtate ale ideii europene pot fi căutate în renasterea conceptului de
imperiu în evul mediu occidental (începând cu domnia lui Carol cel Mare), precum si în
crestinarea întregii Europe în primele secole ale mileniului al II-lea. În evul mediu,
 14

termenul care evidenȚia unitatea profundă a Europei (apusene) crestine era cel de
respublica christiana, asupra căreia îsi disputau supremaȚia papii si împăraȚii.
În comparaȚie cu termenii generici christianitas (crestinătate) si respublica christiana,
termenul Europa era relativ puȚin folosit în evul mediu. El nu dispare, totusi, fiind prezent
în împrejurări semnificative.
Astfel, cronicarul Isidor Pacensis, care trăia în Spania arabă la începutul secolului al VIII-
lea, descrie bătălia de la Tours pe care arabii au purtat-o împotriva armatelor lui Carol
Martel, ca pe o confruntare dintre musulmani si „armata europenilor”.
Semnificativ este mai ales faptul că termenul Europa apare de mai multe ori în
legătură cu imperiul lui Carol cel Mare, care reusise să-si întindă hotarele din Catalonia
până la Dunărea Mijlocie, în Panonia. Carol era
glorificat în termeni retorici ca „Europae veneranda apex” (venerabila coroană a Europei),
sau ca „rex, pater Europae” (rege, tatăl Europei).
Despre întinsul său imperiu se afirma că include „tota occidentalis Europae” (toată
Europa occidentală).
Începutul ideii europene se află câteva secole mai târziu, într-o perioadă de mari
transformări, reprezentată prin centralizarea primelor state în Europa apuseană, declinul
autorităȚii papale si formarea unei concepȚii
noi despre suveranitate.

Primii reprezentanȚi (sec. XIII- XVI)

Pierre Dubois
Primul reprezentant al ideii europene pe cale de constituire si un mare
precursor al gândirii europene în alte domenii a fost francezul Pierre
Dubois (c.1250-1320). El a urmat studii juridice la Universitatea din
Paris, unde i-a ascultat pe Toma d’Aquino si pe Siger de Brabant. În
lucrările sale a prezentat planuri foarte avansate pentru vremea în care a
trăit, dominate de ideea reformării bisericii catolice si diminuării rolului
papei în comparaȚie cu suveranitatea laică exprimată de rege. Gândirea
lui are însă multe contradicȚii si ambiguităȚi, ca si cea a contemporanului
său Dante, oscilând între concepȚii „moderne” si reminiscenȚe medievale.
Astfel, Dubois propunea reformarea Bisericii si a mănăstirilor, era împotriva celibatului
clerului, susȚinea educaȚia fetelor, cărora urmau să li se predea toate cunostinȚele,
inclusiv medicina, argumenta cât de utilă este cunoasterea limbilor vorbite în contrast
cu cele clasice, care dominau atunci viaȚa culturală. Pe plan politic, Dubois era
partizanul statului centralizat francez si al regelui său Filip al IV-lea, pe care l-a sfătuit
să devină împărat, într-un moment favorabil, în 1308.

Cea mai importantă lucrare a lui Pierre Dubois este De recuperatione

Terre Sancte (Despre recuperarea Pământului Sfânt -1306). Scopul
declarat al lucrării era organizarea unei noi cruciade pentru recucerirea
Pământurilor Sfinte de la musulmani dar dorinȚa reală a autorului era de
a-i deschide calea lui Filip al IV-lea către o dominaȚie europeană. Atât
scopul declarat, cât si cel real, se ascundeau însă în spatele unui Plan
ambiȚios de asigurare a păcii între statele crestine.
Însă, „pentru ca pacea să domnească nu este suficient să i se laude
calităȚile si nici măcar să existe angajamente de a o păstra”, scria
Dubois. „Războiul trebuie împiedicat prin instituȚii potrivite. Trebuie
organizat arbitrajul internaȚional”. Pentru a împiedica războaiele între
statele crestine, Dubois propune deci formarea unui tribunal
internaȚional, alcătuit din experȚi, de preferinȚă laici, care să judece si să
decidă asupra conflictului, pe baza documentelor si martorilor. Papei i se
rezerva dreptul de a modifica hotărârile tribunalului. Aceste hotărâri erau obligatorii si
nerespectarea lor era urmată de grave sancȚiuni.
 15

Planul lui Pierre Dubois nu a avut urmări practice, dar are o mare
importanȚă pentru deschiderea unei linii de gândire care face legătura
între menȚinerea păcii si apropierea dintre statele europene.
Remarcabil este si faptul că Pierre Dubois a fost primul (după informaȚiile
existente în prezent) care a conceput un astfel de plan, cu importante
(dar nu exclusive) elemente laice. În ce măsură si-a depăsit Dubois
epoca se poate constata si din faptul că abia peste mai mult de 150 ani
au fost reluate idei similare cu ale sale, dar în noi condiȚii si cu scopuri
mai ambiȚioase.

Gheorghe de Podiebrad
În centru acestui nou capitol din istoria ideii europene s-a aflat regele
Boemiei, Gheorghe de Podiebrad, care a trăit între 1420 si 1471 si a
domnit din 1458 până la moarte. Cu puȚin timp înainte de urcarea sa pe
tron, în 1453, Mahomed al II-lea cucerea Constantinopolul si puterea
otomană întărită ameninȚa Europa centrală.
La fel ca Pierre Dubois, Gheorghe de Podiebrad avea calităȚi care-l
ridicau deasupra epocii in care a trăit. Mic nobil, el avea calităȚi politice si
militare care l-au înălȚat pe scara socială. Regent la 31 de ani, ales rege
al Boemiei de Dietă la 38 de ani, printr-un vot unanim, într-o epocă în
care talentul personal conta mult mai puȚin decât nobleȚea familiei,
Gheorghe de Podiebrad reusea prin propriile forȚe, „un organizator cu
idei moderne care ne duce cu gândul, într-o oarecare măsură, la
Napoleon” (Bernard Voyenne). Regele Boemiei provenea din grupul
husiȚilor moderaȚi si, prin aceasta apartenenȚa, el era adept al cauzei
„naȚionale” cehe împotriva germanizării si adept al reformării Bisericii.
Gheorghe de Podiebrad a avut drept consilier un misterios aventurier
francez, Antoine Marin(sau Marini), refugiat la curtea sa, care i-a propus
un plan îndrăzneȚ, pentru „emanciparea popoarelor si regilor prin
organizarea unei noi Europe”. Planul adoptat de regele Podiebrad era
numit Congregatio Concordiae („asocierea armoniei”) si prevedea
realizarea unei alianȚe defensive a crestinătăȚii împotriva turcilor.
Asocierea avea la bază, ca si în proiectul lui Pierre Dubois, organizarea
păcii între statele membre. Era o confederaȚie bazată pe sprijinul
reciproc. Dacă între state apărea un conflict, arbitrajul era obligatoriu,
iar dacă hotărârea nu era respectată urmau sancȚiuni militare din partea
celorlalȚi membri. Proiectul prevedea deci un organ de arbitraj, care în
proiectul studiat avea un caracter permanent. Fiecare stat avea drept de
vot. Sediul alianȚei urma să se schimbe din 5 în 5 ani:mai întâi era stabilit
la Basel, apoi în FranȚa si după aceea în Italia.
Regele Boemiei a obȚinut sprijinul Poloniei si Ungariei. În vara anului 1464, Podiebrad
si-a trimis solul, pe Albrecht Kostka în FranȚa unde domnea puternicul si abilul Ludovic
al XI-lea. La 18 iulie 1464 a fost semnată la Dieppe numai o conferinȚă amicală. Era un
esec,care a pus capăt planului ambiȚios al lui Gheorghe de Podiebrad. În 1466 regele
Boemiei a fost excomunicat de noul papă Paul al II-lea, pentru că nu a acceptat
revenirea tării sale sub autoritate catolică, abandonând privilegiile obȚinute anterior de
husiȚi. Cauzele esecului planului său european sunt însa în interesele divergente ale
statelor vizate si in faptul că regele ceh îsi aroga o iniȚiativă, de unitate crestină,
rezervată până atunci papalităȚii. Nu întâmplător in 1470 papa Paul al II-lea, dusmanu lui
Podiebrad a trimis soli la Ludovic al XI-lea cu propunerea fondării unei „Confrerii a
păcii universale”.
Planul original al lui Gheorghe de Podiebrad nu s-a păstrat, insă
cronicarul Phillippe de Comines a reȚinut ideile cuprinse în el. ImportanȚa
lui este însă foarte mare. Planul era nu numai mai complex decât cel al
 16

lui Pierre Dubois, dar, pentru prima dată se încerca si punerea lui în
aplicare, realizare practică. De aceea Congregatio Concordiae, proiectul
regelui Gheorghe de Podiebrad rămâne ca moment de referinȚă în istoria
ideii europene.
Ideea europeană a avut si altă formă de manifestare în afara de planuri
sau proiecte de apropiere între statele continentului. Este vorba de
formarea unei „constiinȚe” europene pornind de la reapariȚia si folosirea
în diferite contexte, a denumirii continentului nostru. Termenul „Europa”
si „european” sunt tot mai des folosiȚi începând din secolul al XVI-lea.

Gânditorii secolului al XVI-lea

Secolul al XVI-lea este un prim secol al modernităȚii în care se întăresc

statele centralizate, se încheie Renasterea, apare Reforma religioasă,
continuă descoperirile geografice si se constituie primele imperii
coloniale: Europa este în centrul dezvoltării si stiinȚifice si europenii
străbat oceanele lumii ajungând pe toate continentele. În acest context
istoric, conceptele medievale „christianitas” si „republica christiana” sunt
înlocuite de EUROPA, chiar dacă expresia „republica christiana” se va
mai folosi încă în tratatul de pace de la Utrecht din 1714. Însă, chiar in
1578 schimbarea amintită intrase in constiinȚa publică pentru că în
Thesaurus geographicus al lui Abraham Ortelius la cuvântul CRESTINI
se preciza: vidi Europeos (vezi europeni), ceea ce însemna că „în zilele
noastre crestinii se numesc pe ei însisi europeni”.
După analiza lui Peter Burke, termenul EUROPA (care îl înlocuia pe cel
de CRESTINĂTATE în contextul laicizării vieȚii) a îndeplinit atunci trei
funcȚii: 1. era folosit pentru a le da europenilor un sentiment al existenȚei
comune în faȚa ameninȚării din afara în special din partea turcilor; 2.
călătorii europeni au fost convinsi din ceea ce au văzut în alte locuri de
superioritatea civilizaȚiei europene în raport cu situaȚia de pe alte
continente; 3. multiplele aspecte divergente de pe continent vor conduce
repede la ideea că unitatea si securitatea sunt necesare pe continent.
ÎntrebuinȚarea tot mai frecventă a cuvântului EUROPA, în diferite
contexte, începând din secolul al XVI-lea este amplu documentată.
Astfel, florentinul Pier Francesco Giambullari publică Historia
dell’Europa (1566) si spaniolul Alfonso Ulloa, Historia de Europa
(1570). Însă deosebit de importantă este lucrarea umanistului spaniol
Juan Luis Vives (1492-1540) De Europae disidiis et bello turcico
dialogus (Dialog despre disputele din Europa si războiul cu turcii,1526),
care nu numai că foloseste cuvântul Europa în titlul operei sale, dar
oferă si expresie puternică a convingerii superiorităȚii europene.
„Avem...foarte curajoasa si prea puternica Europă, în care, prin
înȚelegere (per concordiam) am fi nu numai egali cu turcii, dar superiorii Asiei, lucru
dovedit atât prin geniul cât si prin spiritul popoarelor si prin
cronicile faptelor săvârsite”, scrie Juan Luis Vives. Însă, pentru a face
faȚă primejdiei turcesti este necesară încetarea conflictelor si unirea
Țărilor crestine.
În 1530, Erasmus din Rotterdam emitea într-o scrisoare „prosperitatea
Europei”. Sebastian Munster scria si el în Cosmographia universalis că,
desi Europa este cel mai mic dintre continente este cel mai avansat.
Aceluiasi autor din secolul al XVI-lea îi datorăm celebra reprezentare
grafică a Europei sub forma unei regine, care reuneste regiunile
continentului ca părȚi ale corpului: Hispania-capul, Galia si Germaniapieptul,
Italia si Dania-braȚele… Si aceasta nu a fost singura
 17

reprezentare antropomorfă a Europei în acel secol.

Nici în secolul al XVI-lea nu au lipsit proiectele de apropiere a statelor
europene, chiar dacă ideea europeană a avut si alte forme de
manifestare. Spre exemplu, Guillaume de Cienna si Jean Sylvagius
propuneau in 1513 convocarea la Cambrai a unui congres la care să
participe împăratul Maximilian, regele FranȚei Francis I, regele Angliei
Henric al VII-lea si suveranul łarilor de Jos, Carol - viitorul Carol Quintul.
Cei patru mari suverani si-ar fi promis reciproc pacea si ar fi impus-o în Europa. Evident
congresul nu a avut loc…

Planul ducelui de Sully -1635

Un alt proiect celebru de unire a statelor europene într-o adevărată
confederaȚie este cel cunoscut sub numele de „marele plan al lui Henric
al IV-lea”. Autorul planului a fost în realitate Maximilien de Béthune, duce
de Sully, fost ministru al lui Henric, îndepărtat din funcȚie de urmasul
său, Ludovic al XIII-lea. Sully a lucrat la acest plan din 1620 până în
1635 si i l-a atribuit marelui rege Henric al IV-lea pentru a-i da mai multă
autoritate. În aceste condiȚii se poate observa că Sully a fost
contemporan cu Emeric Crucé si este posibil ca el să fi fost influenȚat de
lucrarea apărută în 1623.
Însă planul lui Sully, hughenot de religie era pe de o parte mai puȚin
avansat decât al lui Crucé, pe de altă parte mai complex si ambiȚios în
conȚinut. Limitările sunt în primul rând de natură religioasă. Planul lui
Sully respinge asocierea altor state în afară de cele crestine; chiar si în
această privinȚă nu sunt acceptate decât cele catolice, luterane si
calviniste. Dacă marele duce al Moscoviei refuză să-si schimbe religia va
fi alungat din Europa. Cu atât mai mult va fi gonit din Europa sultanul
turcilor, deposedat de toate posesiunile de pe continent. De aici rezultă a
doua limitare: planul lui Sully are în vedere numai Europa.
În schimb proiectul de confederaȚie al lui Sully era deosebit de complex
si de ambiȚios, în conȚinut. Europa organizată politic după ideile sale
urma să cuprindă: cinci monarhii elective (Sfantul Imperiu Romano-
German, statele papale, Polonia, Ungaria si Boemia), sase monarhii
ereditare (FranȚa, Spania, Anglia, Danemarca, Suedia si Lombardia) si
patru republici suverane (VeneȚia, Italia, ElveȚia si Belgia). Prin
suprafaȚă si bogăȚie statele urmau să fie aproximativ egale. Prin urmare,
planul expunea în detaliu teritoriile pe care le cuprindea fiecare stat. În
consecinȚă erau prevăzute si reorganizări teritoriale: Spania era redusă
la provinciile din peninsula iberică; FranȚa, Anglia, Damenarca si Suedia
îsi păstrau frontierele, dar erau create regatul Lombardiei, republica
italiană, o republică a Belgiei si o republică elveȚiană extinsă în Franche-
Comté, Alsacia si Tyrol. Reorganizarea teritorială a Europei era o mare
noutate a planului conceput de ducele de Sully.
În viziunea lui Sully cele cincisprezece state urmau să formeze o
„Republică prea crestină” iar în fruntea acesteia el aseza un „Consiliu
prea crestin” alcătuit din patruzeci de membri (patru pentru statele mari
si doi pentru cele mici). Consiliul va fi reînoit din trei în trei ani si va avea
sediul pe rând, câte un an, în orasele Metz, Luxemburg, Nancy, Köln,
Mainz, Trier, Frankfurt, Würzburg, Heidelberg, Speyer, Worms,
Strasbourg, Basel si Besançon.
Pe lângă acest consiliu central, planul mai prevedea înfiinȚarea altor
sase consilii provinciale cu puteri limitate la o anumită regiune a Europei.
Astfel, consiliul de la Danzig avea atribuȚii asupra statelor din nord est,
consiliul de la Nürenberg era competent în Germania, cel de la Viena
 18

avea puteri în Europa de est, consiliul de la Bologna avea autoritate

asupra Italiei, cel de la Konstanz avea atribuȚii în ElveȚia si Lombardia,
iar al saselea consiliu cu sediul într-un oras ce urma să fie stabilit în
vestul Europei (probabil în FranȚa) primea competenȚa pentru FranȚa Spania, Anglia si
Belgia. Aceste consilii aveau competenȚa de a rezolva
toate diferendele dintre suverani si popor, sau dintre state.
Deciziile consiliului central erau obligatorii pentru toate statele. Mai mult
decât atât, hotărârile consiliului limitau suveranitatea statelor. În plus,
consiliul central putea să perceapă impozite si organiza o puternică
armată a confederaȚiei europene. Aceasta armată comună urma să aibă
270.000 de infanteristi, 50.000 de călăreȚi, 200 de tunuri si 120 de nave
si galere. Ea trebuia folosită împotriva turcilor pentru cucerirea unei părȚi
din Asia si a Africii de nord. În plan economic, Sully considera că
republica europeană trebuie să se bazeze pe libertatea comerȚului si
propunea chiar suprimarea barierelor vamale.
În ciuda limitelor sale religioase, planul ducelui de Sully este interesant
prin cunostinȚele dovedite de autor în domeniul politicii internaȚionale si
prin originalitatea unor idei. Iată un ultim exemplu al originalităȚii, dar si
dovada intuiȚiei de care dă dovadă Sully. Pornind de la fapte istorice si
de la realităȚi din vremea sa, el consideră că în centrul confederaȚiei
europene pe care o gândea este formarea unui puternic stat german,
aliat firesc al FranȚei. Motiv pentru a-i îndemna pe germani să se
unească…
În perioada când ducele de Sully concepea si completa complexul său
plan pentru o „Republică prea crestină” Europa era însă dezbinată de
interese divergente si pustiită, în chiar centrul ei - Germania – de cel mai
crâncen război de până atunci. Între 1618 si 1648 se desfăsoară
războiul de 30 de ani la care au participat aproape toate statele
continentului din Spania până în Transilvania si din Suedia până în Italia.
Războiul de 30 de ani a reprezentat victoria principiului statului suveran
(reprezentat de FranȚa) în lupta cu ultimele încercări de asigurare a
hegemoniei Habsburgilor în spiritul universalismului catolic de sorginte
medievală. Politica internaȚională de organizare a alianȚelor de state
împotriva acelui stat care prin puterea si ambiȚiile sale care prin puterea
si ambiȚiile sale urmărea să le domine pe celelalte se numeste echilibrul
european. Politica echilibrului a fost aplicată (si teoretizată) mai întâi în
Italia si a primit dimensiuni continentale în războiul de 30 de ani. Pacea
de la Westfalia (1648) reprezintă triumful politicii echilibrului european iar
artizanul acestei politici în interesul FranȚei a fost cardinalul Richelieu
urmat, cu succes, de Mazarin, până la victoria din 1648. Politica
echilibrului european, afirmată în secolele al XVI-lea – al XVII-lea a fost
o modalitate practică, efectivă, de formare a unei anumite constiinȚe
europene, prin dovada necesităȚii alianȚelor, colaborărilor, acȚiunilor
politico-militare comune, convergente.

Proiectul lui Comenius – 1645

Revenim acum la proiectele privind asigura păcii si apropierea dintre

state, pornind de la acest scop. Al treilea procent important din secolul al
XVII-lea îi aparȚine lui Jan Amos Komenski (latinizat Amos Comenius).
Născut în 1592 în Moravia el a murit în 1670 la Amsterdam si este
cunoscut drept marele precursor al pedagogiei moderne. Însă cunostinȚele sale vaste de
filozofie, teologie si pedagogie urmau să fie
cuprinse într-o vastă operă, rămasă neterminată, cu titlul Dezbatere
 19

universală asupra reformării problemelor umane. Pentru această lucrare,

Comenius a scris la Elbing, în 1645, o introducere cu titlul Visul universal
pe care a publicat-o abia în 1666.
Comenius era un adevărat european pentru că a călătorit si a lucrat nu
numai în Țara în care s-a născut, Cehia, ci si în Polonia, Suedia,
Germania, Ungaria, Anglia si Olanda. A scris si publicat 154 de cărȚi
dintre care cea mai cunoscută este Didactica magna.
În Visul universal, Comenius propune un fel de federaȚie universală cu
trei instituȚii cheie. Una culturală, alta religioasă si alta politică. Astfel,
unificarea cunoasterii printr-un sistem pedagogic pedagogic perfecȚionat
cădea în sarcina Consiliului Luminilor. Reconcilierea religioasă era
încredinȚată unui Consistoriu. În sfârsit, problemele politice erau de
competenȚa CurȚii de JustiȚie internaȚională. Însă desi universalismul
gândirii sale îl îndeamnă pe Comenius să cuprindă în proiectul său
lumea întreagă, el se referă cu adevărat numai la crestinătatea vremii
sale, deci la Europa. El o mărturiseste explicit: „căci scopul meu suprem
este să-l fac cunoscut pe Christos tuturor popoarelor”. De astfel, în
PrefaȚa către europeni el scrie, probabil primul, despre „patria noastră
europeană”. Ar fi greu să nu apreciem cât de mult se apropie Comenius
de entuziastii federalisti europeni din secolul al XX-lea când scrie:
„Această Lumină trebuie dusă la alte popoare în numele patriei noastre
europene si, de aceea, mai trebuie să fim consideraȚi ca niste călători
îmbarcaȚi pe aceeasi corabie.”

William Penn

În ultimul deceniu al secolului al XVII-lea a fost redactat un proiect

remarcabil de asigurare a păcii în Europa si de colaborare între statele
continentului pe această bază. Planul era remarcabil asa cum era si
autorul său: William Penn (1644-1718), fiul unui nobil bogat care
devenise amiral. A fost trimis să studieze în FranȚa si la întoarcerea în
Anglia a devenit quaker, motiv pentru care a fost de mai multe ori închis
în Turnul Londrei. Penn a primit de la regele Carol al II-lea în schimbul
unei datorii pe care o contractase de la tatăl său un vast teritoriu în
America de Nord, care va fi numit după familia sa Pennsylvania. În
consecinȚă, la 37 de ani, în 1681, William Penn devine guvernatorul
noului stat pe care îl înzestrează cu o constituȚie model pentru caracterul
ei tolerant, democratic si pacifist, care va fi sursă de admiraȚie pentru
constituȚia SUA o sută de ani mai târziu…
Acesta era omul care într-o perioada de răgaz, în 1693, a redactat si
publicat Eseu despre pacea prezentă si viitoare a Europei. În Europa era
o nouă perioadă de războaie. Ludovic al XIV-lea regele FranȚei încerca
să-si impună hegemonia, iar principiul „echilibrului european” folosit de
precursorul său împotriva Habsburgilor se întorcea acum împotriva
FranȚei: alianȚele se formau pentru a-i opri expansiunea.
Fapt remarcabil si bogat în consecinȚe, prin William Penn ideea europeană ajunge pe
continentul american. Proiectul lui Penn avea ca
sursă (recunoscută) de inspiraȚie „Marele Plan al lui Henric al IV-lea”,
deci concepȚia lui Sully, dar în unele puncte se aseamănă cu planul lui
Crucé. William Penn propune si el constituirea unei Diete europene
 20

pentru rezolvarea diferenȚelor si asigurarea păcii. El nu este de acord

însă cu fantezista reorganizare teritorială, prevăzută de Sully pentru a
forma state „relativ egale”, optând pentru menȚinerea statului quo-ului.
Drept consecinȚă, reprezentarea în Dietă ar fi diferită în funcȚie de
populaȚia si puterea economică a fiecărui stat. Astfel, Imperiul Germanic
ar avea 12 delegaȚi, FranȚa 10, Spania 10, Italia 6, Suedia 4, Polonia 4,
Provinciile Unite(Olanda) 4, Danemarca 3, Portugalia 3, VeneȚia 3, cele
treisprezece Cantoane( ElveȚia) 2, ducatele Holstein si Kurlanda unul.
Dacă Rusia si Imperiul Otoman ar participa, ceea ce pentru W. Penn era
convenabil si just s-ar ajunge la 90 de delegaȚi. Locul întrunirii Dietei în
prima sedinȚă ar fi undeva în centrul Europei, iar pentru următoarele
sesiuni ar stabili ea singură sediul.
Pentru a evita probleme dificile de protocol privind întietatea, autorul
propunea ca sala să fie rotundă si să aibă mai multe intrări pentru a
împiedica orice nemulȚumire. Penn s-a gândit chiar si la limba în care vor
avea loc dezbaterile. „Nu voi spune mare lucru în legătură cu limba care
va fi folosită în Dieta internaȚională, însă aceasta va fi cu siguranȚă latina
sau franceza. Prima ar fi foarte potrivită pentru juristi, însă a doua
practică pentru oamenii de calitate”.
O problemă esenȚială era în acest plan cea a votului. În această privinȚă,
Penn propunea ca „nimic să nu se decidă fără o majoritate de trei
sferturi dintre membrii, sau, cel puȚin de jumătate plus sapte”. Aspectul
acesta al „votului calificat sau convingător” era o noutate si corespundea
progresului spiritual democratic în teoria politică a vremii.
În partea finală, într-o manieră pragmatică William Penn prezintă si
combate „obiecȚiile ce pot fi prezentate împotriva acestui proiect”, dar si
„avantajele reale care ar rezulta din această propunere în vederea păcii”.
Avantajele ar fi, după părerea lui nu mai puȚin de opt: 1. oprirea pierderii
de vieȚi omenesti; 2. ridicarea prestigiului crestinilor; 3. „economia de
bani pentru prinȚi, ca si pentru popoare”; 4. „orasele cetăȚilor si Țările care
sunt jefuite în timpul războiului vor fi protejate.”; 5. usurarea si siguranȚa
călătoriilor si comerȚului; 6. încetarea ameninȚării otomane prin
includerea Imperiului în plan; 7. strângerea legăturilor dintre familiile
dominatoare europene si evitarea unui viitor conflict; 8. monarhii si
ceilalȚi conducători ai Europei ar fi putut să-si aleagă soȚiile din dragoste
si nu pentru avantaje politice, ceea ce ar fi condus la o viaȚă fericită
pentru ei!
După cum se vede, William Penn a folosit în susȚinerea planului său
toate argumentele pe care le-a găsit convingătoare. Cu toate acestea
era si el, reformatorul de succes, pregătit pentru o nereusită, motiv
pentru a scrie la începutul lucrării: „Am luat în discuȚie o problemă care
depăsea puterile mele, dar care merită cu adevărat să fie dezbătută,
având în vedere starea lamentabilă a Europei.”
În ultimii ani ai secolului al XVII-lea, în condiȚiile războaielor iniȚiate de FranȚa lui Ludovic
al XIV-lea, cuvântul „Europa” este mai des folosit, cu
sens politic si, uneori cu accente propagandiste. Iată câteva exemple: un
pamflet publicat în Anglia în 1677, la câȚiva ani după începerea
războiului, era intitulat: Europa – o sclavă dacă Anglia nu-i rupe lanȚurile.
Conducătorul Olandei (si viitorul rege al Marii Britanii) Wilhelm de
Orania se autocaracterizează drept „păstrătorul libertăȚii Europei”. Iar în
1680 omul politic englez Henry Sydney îi scria lui Wilhelm de Orania
asigurându-l că toată lumea se gândeste la el si îl consideră a fi singura
care poate salva Anglia si asigura „libertatea Europei”. AlianȚa împotriva
lui Ludovic al XIV-lea s-a realizat sub steagul „libertăȚilor Europei”. La
 21

întâlnirile diplomatice din această perioadă francezii vorbeau de

„Crestinătate” în timp ce englezii vorbeau în numele „Europei”.
Documentele păcii de la Ryswick (1697), publicate în Anglia
menȚionează în introducere că statele europene erau atunci într-un fericit
echilibru si că Anglia si aliaȚii ei au rupt lanȚurile prin care libertatea
Europei era înlănȚuită.
Nu trebuie să ne imaginăm că această diviziune terminologică între
„Crestinătate” si „Europa” a fost absolută în lupta propagandistă din
timpul războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Regele însusi folosea des
cuvântul „Europa”, „Interesele Europei”, „pacea Europei” sunt expresii
care revin foarte des în vocabularul său afirmă J. B. Duroselle. De aceea
putem accepta, cu rezerve pentru ultima parte, următoarea concluzie:
„Europa, care în secolul al XVI-lea era încă un sinonim oarecum
neobisnuit pentru „Crestinătate”, ajunge la sfârsitul secolului al XVII-lea
termenul preferat, cel puȚin în cercurile anglo-olandeze si protestante „
(Pinn den Boer). Aceeasi concluzie este mai clar formulată de Heikki
Mikkeli: „În jurul anului 1700 termenul Europa era folosit în mod curent,
în special în gândirea politică protestantă, si înlocuise aproape complet
mai vechiul Crestinătate.”
Cu această premisă, putem lua în discuȚie evoluȚia Ideii europene în
secolul al XVIII-lea, secolul „Luminilor si al revoluȚiei franceze din 1789,
secolul în care laicizarea face pasi hotărâtori si secolul în care apare un
nou cuvânt, folosit deseori pentru a defini realităȚile europene - cuvântul
civilizaȚie.

Ideea europeană în secolul al XVIII-lea

Dacă secolul anterior se încheiase prin publicarea unui plan de

organizare europeană scris de un quaker (William Penn), secolul XVIIIlea
se deschide tot prin prezentarea unui plan scris de un quaker. În
1710 John Bellers (1654-1725) scrie lucrarea Câteva motive pentru un
stat european pe care i-o dedică reginei Ana si o adresează tuturor
conducătorilor din Europa. Planul lui Bellers se bazează pe un tratat
care să stabilească un statu-quo si prin care toate statele să renunȚe la
pretenȚiile lor. Un parlament întrunit anual ar fi baza pentru unirea
statelor europene într-o confederaȚie. El ar adopta o legislaȚie comună
pentru toate statele europene. Originalitatea propunerii lui Bellers contă
însă în faptul că Europa urma să fie împărȚită în o sută de provincii sau
cantoane. Fiecare provincie ar avea dreptul la un reprezentant în Dieta
europeană, dar pentru fiecare 1000 de locuitori ar putea alege alȚi
reprezentanȚi: În plus fiecare provincie ar furniza confederaȚiei fie 1000
de soldaȚi, fie nave, fie bani. Totusi, împărȚirea în provincii n-ar afecta
existenȚa si configuraȚia statelor europene. Prin propunerea sa
deosebita Bellers a fost considerat un veritabil precursor al
„Europei regiunilor”. În sfârsit, Bellers acordă mare importanȚă religiei
ca factor de unificare a Europei. Propune o întrunire generală a
crestinilor pentru a pune capăt fragmentării Bisericii. Totusi, el nu se
arată intolerant pentru că susȚine că si rusii sunt crestini si, în plus, nici
măcar musulmanii nu pot fi redusi la supunere prin forȚă. O soluȚie ar fi,
în opinia lui, să se extindă alianȚa păcii încât să cuprindă si aceste religii.
Am prezentat până acum mai multe planuri de asigurare a păcii si de
constituire a unei confederaȚii europene (sau chiar universale). Pline de
idei generoase, dar si de naivitate, de remarcabilă intuiȚie, dar si de
 22

ancorare în rigorile istorice ale epocii lor. Trăsătura lor comună este
aceea că toate au fost destul de puȚin cunoscut la vremea lor si în
deceniile care au urmat. Ele au fost cercetate si apreciate mai mult de
savanȚii din ultimul secol.

Proiectul Abatelui de Saint Pierre

Însă la începutul secolului al XVIII-lea a fost elaborat un proiect care s-a bucurat de
celebritate chiar în acel secol, fiind analizat si comentat mult
mai serios decât cele anterioare.
Autorul acelui proiect a fost abatele Charles – Irénée Castel de Saint Pierre (1658-
1743). El s-a născut în nordul FranȚei, în Cotentin. A făcut carieră la Paris sub protecȚia
lui Fontenelle si participând la salonul marchizei de Lambert ajunge membru al
Academiei (1695). În calitate de secretar al abatelui de Polignac a participat la
congresul de pace de la Utrecht (1713). Exclus din Academie (1716) pentru că l-a
criticat pe Ludovic al XIV-lea, a creat un club al dezbaterilor libere, care i-a adus alte
probleme. Saint-Simion îl caracterizează simplu în memoriile sale: „Avea spirit, cultură
si himere. Se spune că ultimul lui cuvânt a fost speranȚă”.
Ocazia pentru publicarea proiectului la care se gândea de câȚiva ani l-a
găsit Saint-Pierre în congresul de pace care se pregătea la Utrecht. În
1712 a apărut la Köln, nesemnată lucrarea cu titlul Memoriu pentru a
face pacea vesnică în Europa. În anul următor se publică la Utrecht o
ediȚie estimată la 2 volume, cu titlul Proiect pentru a face pacea vesnică
în Europa, la care se adaugă un al treilea volum în 1717 cu titlul Proiect
pentru a face pacea vesnică între suveranii crestini. Lucrarea devenise
stufoasă si, în 1729 autorul publică la Rotterdam un Rezumat, pe care în
sfârsit îl semnează. Acesta din urmă îi era dedicat lui Ludovic al XV-lea.
Ca sursă de inspiraȚie, Saint-Pierre se raporta tot la „Marele Plan al lui
Henric al IV-lea”. În proiectul său, Saint-Pierre pornea de la două
premize: 1. că organizarea Europei din timpul său nu va face decât să
provoace războaie în permanenȚă; 2. că echilibrul de putere între Casa
de FranȚa si Casa de Austria nu va oferi suficiente garanȚii nici împotriva
războaielor externe, nici împotriva războaielor civile.
Pentru autorul planului rezolvarea ar fi foarte simplă si beneficiile păcii
vesnice si ale comerȚului între state ar fi usor de obȚinut… Ar fi de ajuns
ca principalele state suverane din Europa „să dorească să încheie un
tratat de uniune si să organizeze un Congres permanent…” Pentru a fi
mai convingător el are si câteva exemple: unirea „celor sapte
SuveranităȚi din Olanda sau a celor treisprezece SuveranităȚi din ElveȚia
sau a SuveranităȚilor din Germania”. Examinând situaȚia din Germania
Saint-Pierre, încrezător: „nu văd mai multe dificultăȚi în a forma Corpul
European, în zilele noastre, decât au existat înainte când s-a constituit
Corpul German, de a realiza în mare ceea ce este deja realizat în mic”.
Proiectul propriu zis pe care-l prezenta Saint-Pierre nu dovedea prea
multă originalitate: el cuprindea propunerea semnării unui tratat care să
instituie o Societate sau o Uniune permanentă între suverani. Statele
urmau să fie reprezentate permanent în Congresul sau Senatul
Uniunii, stabilit într-un oras liber. Saint-Pierre se limita la statele
crestine, la Europa. Însă statele din Asia si Africa puteau forma, la rândul
lor, alianȚe care să semneze tratate cu Societatea europeană. Congresul
nu se putea amesteca în guvernarea fiecărei Țări, dar lucra pentru
redactarea unor legi privind comerȚul care să asigure „egalitatea si
reciprocitatea pentru toate naȚiunile.
Suveranii se angajau să nu facă si să nu accepte nici o modificare
 23

teritorială si nu puteau să ia armele si să înceapă un război decât

împotriva celui care era declarat dusman al SocietăȚii europene. Orice
dispută dintre statele membre se va rezolva prin arbitraj, iar dacă acesta nu este acceptat,
prin decizia Congresului cu trei sferturi din voturi.
Diferendele privind comerȚul urmau să fie soluȚionate de „Camerele
pentru menȚinerea comerȚului” stabilite în diferite orase.
Pentru Societatea europeană Saint-Pierre a avut în vedere fie 18, fie 24
de state. A oscilat dacă să includă Rusia, dar în formula cu 24 de state a
acceptat-o! Fiecare stat trebuia să aibă cel puȚin 1.200.000 de locuitori
pentru a fi acceptat. Dacă nu avea această populaȚie se putea asocia cu
alte state mici. Fiecare stat avea dreptul la un singur delegat în Congres.
Însă contribuȚia financiară la bugetul SocietăȚii era proporȚională cu
veniturile statului. Societatea avea, la rândul ei, un ambasador în fiecare
stat membru si un reprezentant în fiecare provincie.
Dovedind multă rigoare, Saint-Pierre considera că cele mai importante
prevederi ale planului său „articolele fundamentale” nu puteau fi
modificate decât printr-un vot unanim. Celelalte „articole importante” sau
„articole utile” puteau fi modificate cu o majoritate de trei sferturi.
După cum se vede proiectul lui Saint-Pierre avea destule ambiguităȚi
însă limitările cele mai serioase erau cele referitoare la menȚinerea
absolută a statu quo-ului, veritabil imobilism, la reprezentarea egală a
statelor si la rolul exclusiv pe care-l acordă intereselor suveranilor si
prieteniei dintre ei.
Totusi, proiectul lui Saint-Pierre a fost mult discutat, aducându-i autorului
o indiscutabilă celebritate chiar dacă în evaluarea proiectului său
dominante sunt neîncrederea si ironia. De la filozofi contemporani
precum Leibnitz (preocupat si el de problema unităȚii europene în mai
multe lucrări) si Voltaire (caustic si critic desi a schiȚat el însusi un plan
de pace) până la luminatul rege al Prusiei, Frederic al II-lea, textele
abatelui Saint-Pierre au provocat dezbaterea asupra posibilităȚilor si
oportunităȚilor de realizare a unei cooperări europene fără precedent
Însă cel care a contribuit cel mai mult la celebritatea abatelui de Saint-
Pierre si a proiectului său de pace vesnică a fost Jean Jacques
Rousseau. De multe ori, în lucrările contemporane despre Ideea
europeană, „proiectul lui Saint-Pierre” este urmat de „critica lui
Rousseau”, respectiv referiri la o lucrare sintetică, bine sistematizată
(are numai 40 de pagini), în care Rousseau îsi exprimă ideile: Estrait du
project de paix perpétuelle de M. l’abbé de Saint-Pierre, publicată în
1761. La ea autorul va face o completare: Jugement sur la paix
perpétuelle, publicată în 1782, după moartea autorului.
Părerea lui Rousseau despre proiectul lui Saint-Pierre este împărȚită. Pe
de o parte îi critică naivitatea, simplitatea si idealismul. Pe de altă parte
însă, el admiră ideea în sine: „Dacă proiectul nu poate fi pus în practică,
acesta nu se datorează faptului că el ar fi himeric. În realitate, oamenii
sunt lipsiȚi de chibzuinȚă si este un fel de nebunie să fii înȚelept în
mijlocul nebunilor”. Rousseau consideră că abatele greseste când îsi
pune speranȚele în bunăvoinȚa prinȚilor. Acestia nu-si urmăresc decât
interesele personale, meschine iar suveranitatea este prin natura ei
avidă de putere. În consecinȚă, Rousseau se concentrează asupra
demonstraȚiei că este în interesul prinȚilor să accepte o nouă organizare si instaurarea
păcii.
Rezultatul este un plan care nu diferă prea mult de cel al predecesorului
său, numai că porneste de la alte premize si are alte concluzii. Concluzia
este că ar fi probabil nevoie de o revoluȚie pentru a se crea în Europa o
 24

federaȚie. Dar este de dorit o revoluȚie? se întreabă Rousseau.

Saint-Pierre a fost numit „primul mare propagandist pentru pace” pentru
că ideile sale au avut un răsunet atât de mare. Considerăm că
celebritatea lui Saint-Pierre se datorează atât operei sale cât, mai ales,
epocii sale, secolul al XVIII-lea. Era, cum s-a putut observa, secolul
prieteniei dintre filozofi si principi, secolul în care lectura devine o
obisnuinȚă, nu mai puȚin secolul lui Voltaire, Rousseau, Montesquieu…
Înainte de a examina Ideea europeană prin opera acestor mari filozofi am dori să
revenim, pentru concluzii la opera lui Charles Irénée Castel de Saint-Pierre. În lucrarea
sa apare, pentru prima dată, cu insistenȚa atributului „european, europeană”:
Societatea europeană, Universitatea europeană, Corp european, Tribunal european,
Congres european.Este dovada unei reale constiinȚe europene…
Si apoi, era oare abatele un idealist sau un naiv incurabil? La criticile aduse operei
sale, el a răspuns: „Sunt de acord, că probabil arbitrajul european să nu se formuleze
decât pas cu pas, cu grade de neperceput si în două sute de ani.” Peste două secole
era creată Societatea NaȚiunilor, instituȚie complexă de apărare a păcii, cooperare si
organizare a arbitrajului. Tot apărându-se, Saint-Pierre scria: „În prezent nu este vorba
decât de a începe liga, printr-un congres, la Haga sau în altă parte.” În 1948, federalistii
europeni au organizat la Haga marele congres european care a avut un rol important în
iniȚierea construcȚiei europene, locul fiind ales, probabil, în semn de respect pentru
marele precursor…Deci, ce a fost Saint-Pierre: un idealist naiv sau un vizionar?

Filozofia Iluministă

Revenim acum la problema ridicată mai sus: cum se exprimă Ideea

europeană în opera marilor filozofi din Secolul Luminilor. Am văzut că
unii dintre ei (Rousseau, Voltaire) si-au folosit imaginaȚia si pentru a
schiȚa planuri federaliste si pacifiste. Evident însă că nu aici era noutatea
si contribuȚia lor fundamentală într-o epocă de schimbare profundă a
viziunii despre om si societate. CulȚi, sceptici si cu dezvoltat spirit critic ei
au făcut observaȚii si constatări mai mult decât proiecte ambiȚioase. Iar
constatarea lor merge pe linii convergente: există o unitate europeană
profundă, iar Europa este continentul cel mai evoluat.

Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1685-1755)

A fost printre cei mai reprezentativi gânditori din Secolul Luminilor. Mare
teoretician al liberalismului el a susȚinut separarea puterilor în stat, rolul
legislaȚiei în evoluȚia socială si monarhia constituȚională . Cea mai
cunoscută lucrare a sa este Spiritul legilor (1748). El împărtăsea
totodată cosmopolitismul destul de răspândit în vremea sa „înainte de a
fi francez sunt o fiinȚă umană” spunea si refuza să dea unui prinȚ sfaturi
care ar ruina alte state! Călător pasionat, el avea deja o imagine
europeană când scria că „Germania există pentru a călători acolo, Italia
pentru a sta câtva timp acolo, Anglia pentru a gândi acolo, iar FranȚa
pentru a trăi acolo”.
Montesquieu este convins de superioritatea Europei. Aceasta se datorează întâi
condiȚiilor geografice, în special climei. Ca teoretician al determinismului geografic, face
în Spiritul legilor o comparaȚie între Europa - teritoriu al libertăȚii si Asia – supusă
servituȚii. Însă mai mult decât pe geografie el pune preȚ pe cultură, ca, de altfel, toȚi
marii gânditori ai secolului al XVIII-lea si face o legătură directă, cauzală, între cultură si
dezvoltare. Iar din analiză Europa este favorizată: „Si dacă vrem să aruncăm o privire
asupra situaȚiei actuale din lume, vom vedea că, pentru acest motiv (cultura ei), Europa
domină celelalte părȚi ale lumii si este în prosperitate, în timp ce restul lumii geme în
 25

sclavie si mizerie; tot asa cum Europa este mai luminată în mod proporȚional, în
măsura în care celelalte părȚi sunt acoperite de o noapte grea.”
Însă mai mult decât aceste judecăȚi evaluative, care dovedesc existenȚa
unei constiinȚe europene, sunt importante aprecierile filozofului cu privire
la unitatea Europei, pentru că ele se raportează chiar la esenȚa Ideii
europene.
Într-o lucrare intitulată Despre puterea statelor, Montesquieu scrie: „Un
prinȚ crede că va fi mai mare prin ruina unui stat vecin. Din contră.
Lucrurile stau altfel în Europa încât toate statele depind unele de altele.
FranȚa are nevoie de bogăȚia Poloniei si a Moscoviei, tot asa cum
Guyenne are nevoie de Bretagne si Bretagne de Anjou. Europa este un
stat compus din mai multe provincii”. Deci, el consideră că statele
europene sunt într-o situaȚie comparabilă cu cea a provinciilor FranȚei.

François-Marie Arouet, zis Voltaire (1694-1778)

A folosit raȚionalismul
pentru a combate intoleranȚa, prejudecăȚile, privilegiile si abuzurile. Spirit
critic, satiric, chiar caustic a tratat cu scepticism si ironie tot ce i s-a părut
depăsit sau utopic, lipsit de realism.
Pornind de la aceste premize, scria Voltaire „Trebuie să examinăm
starea în care suntem si nu starea în care nu putem fi.” Totusi, Voltaire
privea Europa cu mai mult optimism. Modul în care privea el problema
nu era prea diferit de cel al lui Montesquieu. În Discurs preliminar la
poemul lui Fontenoy, (1745), Voltaire scria: „Popoarele Europei au
principii de umanitate care nu se găsesc în alte părȚi ale lumii, ele sunt
mai legate între ele; au legi care le sunt comune, toate Casele
domnitoare sunt aliate; supusii lor călătoresc tot timpul si păstrează între
ei relaȚii reciproce. Europenii crestini sunt la fel cum erau grecii: poartă
războaie între ei, dar chiar în aceste conflicte păstrează atât de multă
decenȚă…încât adesea un francez, un englez sau un german care se
întâlnesc prima dată par să se fi născut în acelasi oras.” CâȚiva ani mai târziu, în 1752, în
Secolul lui Ludovic al XIV-lea, Voltaire
observă: ”Europa depăseste în toate privinȚele celelalte părȚi ale lumii…
se poate privi Europa crestină ca un fel de mare republică împărȚită în
mai multe state, unele monarhii, altele mixte, acestea aristocratice,
celelalte populare, însă toate semănând unele cu altele, toate având
acelasi fond religios, chiar dacă este divizat în mai multe secte, toate
având aceleasi principii de drept public si de politică, necunoscute în alte
părȚi ale lumii.”
În sfârsit, în lucrarea lui fundamentală, Eseu asupra moravurilor si
spiritului naȚiunilor, din 1769, grandioasă încercare de istorie universală
de la Carol cel Mare la Ludovic al XIII-lea, el vorbeste de „Europa
noastră”.

Jean – Jacques Rousseau (1712-1778)

Al treilea mare filozof al epocii a fost Jean – Jacques Rousseau (1712-
1778). Fiul unui modest ceasornicar elveŃian, fără să fi putut face studii
organizate într-o instituŃie de învăŃământ, ros de contradicŃii si de
pesimism, hăituit pentru ideile sale, plin de pasiune în a-si descrie
nefericirea, Rousseau a fost o excepŃie în Secolul Luminilor. Un
precursor al RevoluŃiei franceze pe care a influenŃat-o mai mult decât
oricare altul, dar si precursor al romantismului. Problemele pe care le
 26

analizează în opera sa sunt cele fundamentale; raportul dintre individ si

societate, relaŃia dintre cetăŃean si Putere, modul de educare al copiilor,
originile statului si altele la fel. Între preocupările sale nu a lipsit tema
unităŃii europene, fie ca observaŃie generală, fie subordonată cercetării
federalismului.
Despre federalism, în general, el si-a propus să scrie o lucrare distinctă,
considerându-se inventator al domeniului. Ar fi fost o continuare a cărŃii
sale Contractul social, pe care el o consideră prima parte dintr-un tratat
voluminos despre InstituŃiile Politice. Nu se stie ce s-a întâmplat cu
lucrarea planificată despre federalism, dacă a fost cumva scrisă sau nu.
Rousseau îsi exprimă însă observaŃiile despre unitatea profundă a
Europei în Extras din proiectul de pace vesnică al abatelui de Saint-
Pierre. Acolo, el constată că situaŃia din Europa este deplorabilă, dacă o
privim prin prisma conflictelor: nu se încheie un război local decât pentru
a începe unul general si nu se fac uniuni decât împotriva altora.
Rezolvarea este într-o confederaŃie: „Dacă există un mijloc de a
îndepărta aceste periculoase contradicŃii, el nu poate fi altul decât o
formă de guvernământ confederativ, care, unind popoarele prin legături
comparabile cu cele care-i unesc pe indivizi, să îi supună pe toŃi, în mod
egal, autorităŃii legii.” Pentru a fi convingător, Rousseau foloseste
exemple istorice, demonstrând că ideea confederaŃiilor se întâlneste
încă din antichitate (la greci, etrusci, latini si gali). Totusi cele mai mari
dovezi de „înŃelepciune” le găseste autorul în epoca sa prin Corpul
germanic, liga helvetică si Provinciile Unite olandeze. Apoi Rousseau nu
imaginează un nou proiect confederativ si pacifist ci, condus de realism,
Rousseau constată că în afară de confederaŃiile constituite „se pot
forma, în mod tacit, altele, mai puŃin evidente, dar nu mai puŃin reale”,
bazate pe unitatea de interese, prin asemănarea dintre obiceiuri si prin
alte circumstanŃe care stabilesc relaŃii strânse între popoare divizate.
Aceasta este situaŃia Europei, consideră filozoful „În acest mod toate
statele din Europa formează între ele un fel de sistem care le uneste
printr-o singură religie, prin acelasi drept internaŃional, prin obiceiuri, prin
cultură, prin comerŃ si printr-un fel de echilibru care este consecinŃa
necesară a tuturor acestor lucruri si care, fără ca cineva să se
gândească să-l păstreze, nu va fi, totusi, atât de usor de rupt cum crede
multă lume.”
În continuare, Rousseau scrie o adevărată „odă a Europei”, evidenŃiind atât calităŃile,
cât si unitatea continentului. „adăugaŃi la aceasta situaŃia deosebită a Europei, la fel de
populată peste tot, la fel de fertilă pretutindeni, mai bine unită în toate părŃile ei,
amestecul continuu de interese pe care legăturile de sânge si cele privind comerŃul,
artele, coloniile le-au stabilit între suverani,mulŃimea râurilor si varietatea cursului
lor,care fac toate comunicaŃiile mai usoare, pasiunea locuitorilor pentru miscare, astfel
încât ei călătoresc tot timpul si se mută de mai multe ori unii la alŃii; inventarea timarului
si gustul general pentru cultură, stabilind între ei o comunitate de studiu si de
cunoastere…. Cu aceste condiŃii înzestrată, Europa nu este numai „o colecŃie ideală de
popoare care n-au în comun decât un nume” cum se întâmplă în Asia sau în Africa.
Europa este mai mult „o societate reală, având religia ei, obiceiurile si tradiŃiile ei, chiar
legile ei, de care nici unul din popoarele care o compun nu se poate îndepărta fără să
provoace, imediat, tulburări.”
În 1771, un grup de patrioŃi polonezi l-au rugat pe Rousseau să
redacteze un plan de ConstituŃie pentru Ńara lor aflată în decadenŃă,
considerând că în organizarea ei de până atunci se află cauza declinului.
El a terminat lucrarea doi ani mai târziu si a publicat-o cu titlul
ConsideraŃii cu privire la guvernarea Poloniei si asupra reformei acesteia
 27

proiectate în 1772. În comparaŃie cu frazele atât de consistente si

frumoase despre unitatea Europei, lucrarea aceasta provoacă o ciudată
surpriză. Atât de comentate „contradicŃii” sau „inconsecvenŃe” ale lui
Rousseau apar si aici.
În aparenŃă, imaginea pe care o schiŃează despre unitatea profundă a
Europei este aceeasi. Rousseau scrie „Nu mai există astăzi francezi,
germani, spanioli nici chiar englezi, orice s-ar spune; nu mai sunt decât
europeni. ToŃi au aceeasi gusturi, aceleasi pasiuni, aceleasi
obiceiuri...[…] Un francez, un englez, un spaniol, un italian, un rus, sunt
toŃi, aproape, acelasi om.” Noutatea consta însă în modul de interpretare
a cestor fapte, a acestor realităŃi deoarece Rousseau pur si simplu
regreta această uniformitate, considerând că ea se datorează în bună
parte învăŃământului si recomanda o soluŃie simplă pentru salvarea
Poloniei: polonezii să fie pregătiŃi ca polonezi, să se ataseze Ńării lor!
„Vreau ca, învăŃând să citească ei să citească lucruri despre Ńara lor; ca
la zece ani să-i cunoască toate produsele; ca la doisprezece ani să-i stie
toate provinciile, toate drumurile, toate orasele; ca la cincisprezece ani
să-i stie toată istoria, iar la saisprezece ani toate legile…”
În acest sens se rezolvă „contradicŃia” lui Rousseau. După ce a fost
profetul atâtor lucruri si apărătorul atâtor cauze, acum era profet al
naŃionalismului, care se năstea încet la sfârsitul secolului al XVIII-lea si
căruia îi aparŃine, de drept, în Europa, secolul următor, naŃionalism care
va deveni o piedică majoră în calea integrării europene…
ExistenŃa acestei noi direcŃii de subliniere a superiorităŃii si unităŃii Europei era întărită
prin caracteristicile Secolului Luminilor, prin
cosmopolitismul său, prin rolul unificator al limbii franceze, prin
redescoperirea plăcerii de a călători. Însă nu au lipsit din acel secol nici
proiectele pentru organizarea păcii si strângerea legăturilor dintre state.

Alte proiecte privind pacea si cooperarea europeană:

În acel secol au fost concepute destule planuri de acest fel. Mai degrabă
a fost vorba de un progres de „internaŃionalizare” a procesului de
redactare a lor.
Un alt proiect îl are autor pe cardinalul italian Giulio Alberoni (1664-
1752). Aventurier plin de talent si imaginaŃie, Alberoni si-a început
cariera ca trimis al micului ducat de Parma la Madrid si a devenit episcop
de Malaga, cardinal si prim-ministru al primului rege spaniol din dinastia
Bourbon, Filip al V-lea. După ce a fost îndepărtat din funcŃia de la Madrid
(în 1719) s-a întors în Italia. Acolo a scris si publicat lucrarea Proiect al
Cardinalului Alberoni pentru a reduce Imperiul Turc la supunere faŃă de
principii crestini si pentru împărŃirea între ei a cuceririlor făcute de acela.
Autorul propunea colaborarea crestinilor catolici, protestanŃi si ortodocsii
în lupta împotriva turcilor, dar îl excludea pe papă, cu care era în conflict
personal. Mai prevedea formarea unui Congres european la Regensburg
(unde se afla din 1663 sediul permanent al Dietei Imperiului Romano-
German) care să joace rolul de arbitru permanent între statele europene.
CâŃiva ani mai târziu, în Germania, este publicată o lucrare cu titlul
Republica crestină generală în Europa, Mecklemburg, 1752, având ca
autor pe Dr. Eobald Toze. Analizând proiectele lui Sully si Saint-Pierre,
el le consideră irealizabile pentru că vin în contradicŃie cu principiul
suveranităŃii de stat. Totusi, vede rezolvarea problemei în educarea
„spiritului de dreptate, dragostei faŃă de aproape si stăpânirii de sine.”
 28

Merită să fie reŃinut si planul regelui polonez Stanislaw Leszczynski

(1704-1709 si 1733-1736), care a fost si duce al Lorenei (1736-1766).
Ideea sa era de a se crea o „uniune a republicilor europene” în frunte cu
regele FranŃei. Este cuprinsă într-un manuscris găsit la Nancy, care
datează din 1748.
Un alt plan de asigurare a păcii în Europa a realizat francezul Ange
Goudar într-o lucrare publicată la Rotterdam, în 1757, cu titlul Pacea în
Europa nu se poate instaura decât în urma unui lung armistiŃiu: de
cavalerul G. Noutatea adusă de el era că stabilea o legătură între
economie si război, afirmând că „bogăŃiile sunt nervii războiului”. Ca
soluŃie pentru asigurarea păcii el propunea un armistiŃiu de douăzeci de
ani, care să linistească pasiunile războinice ale suveranilor europeni.
În 1767 apare la Leipzig un volum intitulat ConstrucŃia noilor state, având
ca autor pe J.H.von Lilienfeld. Si el propunea convocarea unui Congres
al statelor crestine însă mergea mai departe cerând ca statele să
transfere suveranităŃii către acest si ca un Tribunal Suveran să impună
în state un cod de drept internaŃional si să stabilească forŃele armate
care să aplice sancŃiunile stabilite de Congres. Mai poate fi amintit si proiectul
vicontelui d’Argenson care propune
formarea unui Tribunal european în care FranŃa să deŃină rolul de
arbitru.

În sfârsit, Jeremy Bentham, unul dintre fondatorii utilitarismului, a scris

în perioada 1786 – 1789 o carte de drept internaŃional intitulată Principii
ale legii internaŃionale, care va fi publicată postum, în 1843. În partea a
patra a lucrării, prezintă si el un proiect de instaurare a păcii numit Un
plan pentru pacea universală si vesnică. Planul său se referea la
Europa, nu la întreaga lume, si în special la Marea Britanie si FranŃa,
statele cele mai importante în concepŃia autorului. Pentru instaurarea
păcii, Bentham propunea constituirea unor instituŃii europene: o Dietă
sau un Congres, în care fiecare stat va avea doi reprezentanŃi si o Curte
de JustiŃie. Congresul avea un rol deliberativ si de sancŃiune morală, iar
Curtea avea funcŃii de arbitraj. De altfel, autorul acorda un rol central în
planul său opiniei publice si în special presei. Nu era însă singurul
element de originalitate. Bentham mai propunea: renunŃarea la colonii,
reducerea înarmărilor si abandonarea diplomaŃiei secrete, idei care vor fi
readuse în dezbatere în secolul al XX-lea…
În afară de instaurarea păcii, care era principalul obiectiv al propunerii
sale, filozoful englez se dovedea federalist european convins când se
întreba: „De ce n-ar putea exista fraternitate europeană asa cum există
Dieta germană sau Liga helvetică?”
În anul când Bentham îsi termină lucrarea, 1789, izbucneste RevoluŃia în
FranŃa. Secolul se va încheia peste un deceniu, dar în Europa era deja o
altă epocă: de schimbare a structurilor sociale vechi de secole, de
înlocuire a suveranităŃii monarhului, de drept divin cu suveranitatea
populară, de impunere a principiilor libertăŃii,egalităŃii si fraternităŃii. Ideile
RevoluŃiei s-au răspândit (uneori duse de armatele franceze) de la
Lisabona la Moscova si de la Stockholm la Bucuresti.
Bibliografia
• Paun Nicolae; Paun Ciprian Adrian - Istoria Constructiei europene, EFES, Cluj-
Napoca, 2000
• Courty; Guillaume Devin - ConstrucŃa europeană, Editura C.N.I. "Coresi" SA, Bucuresti
• Dutu Alexandru - Ideea de Europa si evolutia constiintei europene, Editura ALL
SURSA : http://www.unibuc.ro/uploads_ro/48340/1298/U2.pdf
ANDREI PLEȘU, despre Europa :
 29

Europa a fost candva unita printr-un idiom, printr-o credinta, printr-o politica

S-ar putea ca toate aceste ipoteze sa contina o parte de adevar. In ce ma priveste, as

adauga doua explicatii, pornind de la ideea ca excesul retoric, verbalizarea incontinenta a
temei unificarii europene, sunt, într-un anumit sens, fenomene psihanalizabile.

Ele camufleaza, pe de o parte, o difuza insatisfactie cu privire la temeiul ultim al efortului

integrator, iar pe de alta, constiinta latenta a unui artificiu procedural care mineaza
întreaga operatiune. Le voi lua pe rand.
1. Un proiect de anvergura unificarii europene are nevoie de un liant pe masura. Sub ce
idee tutelara vrem unificarea?

Proiectul în sine e vechi. Europa a fost unita candva, fie prin folosinta unui idiom nivelator
(latina în Evul Mediu, franceza mai tarziu, engleza astazi), fie prin universalitatea credintei:
Respublica christiana, în variantele ei imperiale: Bizantul la rasarit, Sfantul Imperiu
Romano-German la apus. Ideea unei unificari de natura politica are, si ea, o istorie
venerabila, de la Henric al IV-lea la Winston Churchill, de la Saint-Simon si Napoleon
Bonaparte, la Aristide Briand si Coudenhove-Kalergi. Pana si la noi, în Romania, gandul
unei simfonii a puterilor europene s-a conturat înca de la începutul secolului XIX. Un
carturar al momentului (Eufrosin Poteca) visa, profetic, o Europa, care sa se întinda "de la
Portugalia pana la Siberia".
Fata de toate acestea, cu ce noutate venim? Primul raspuns ar fi ca am facut pasul de la
utopie, sau de la proiectul abstract, la realitate. Uniunea Europeana exista, spiritul
comunitar s-a institutionalizat.

Europa - numele unui admirabil proiect, spatiul catorva sumbre esecuri

Criteriul unificarii e, însa, deocamdata, unul predominant economic si financiar. Europa

unita e - sau tinde sa fie - o piata bine organizata. Se imagineaza o sumedenie de facilitati
comerciale, monetare, vamale, care sa faca viata întreprinzatorilor mai usoara si pe aceea
a europenilor mai geometrica. Incercarea nu e lipsita de interes si a dat deja rezultate
semnificative. Intrebarea care se pune e în ce masura aceasta reforma mai curand
administrativa e la înaltimea proiectului politic si spiritual numit "unificarea europeana".

Filosofi ca Jürgen Habermas, istorici ca Philippe Aries, politicieni ca Lionel Jospin si multi
altii declara exigente mai înalte: Europa nu poate fi redusa la întelepciunea negustorilor de
legume, si daca e sa fie o "piata comuna", atunci adevarata ei marfa ar trebui sa fie
cultura, respectiv o anumita clasa de valori.

Se face, în acest sens, încercarea de a înlocui vechea uniformitate religioasa a

continentului, cu un soi de "religie profana", aceea a drepturilor omului si a guvernarii
democratice.

Domeniul de valabilitate al acestei religii depaseste însa frontierele Europei si, ca atare, nu
poate constitui atributul ei specific. In plus, valorile de acest tip, adoptate de multa vreme
în Occident, nu s-au dovedit suficient de viguroase si de consistente pentru a actiona
persuasiv asupra aspirantilor la integrare veniti dinspre est.

Revolutia Franceza a încalcat în mod sangeros drepturile omului pe care tocmai le

proclamase, votul democratic l-a adus la putere pe Hitler, iar Europa valorilor seculare, de
dupa iluminism, Europa moderna, a economiei de piata si a democratiilor parlamentare a
produs doua razboaie mondiale si doua variante de totalitarism criminal, cu efectul
dramatic al propriei ei scindari, din care cu greu cauta sa-si revina.
 30

Uitam, uneori, ca Europa nu e numai numele unui admirabil proiect, al unui nobil spatiu de
emulatie, ci si acela al catorva sumbre esecuri, din care nu s-a învatat destul. Prin urmare,
pentru a reinventa unitatea europeana, trebuie sa avem ceva mai mult spirit critic si ceva
mai multa imaginatie.

Ma grabesc sa spun ca nici tarile candidate nu au, în aceasta privinta, un punct de vedere
mai nuantat. Strivite de urgenta sincronizarii, haituite de exigentele acquis-ului comunitar,
ele înteleg integrarea europeana tot ca pe o cursa cu caracter economic. Exista, e drept, si
mici ajustari legislative (care includ, de-a valma, drepturile minoritarilor, reclamele de
tigari, protectia animalelor s.a.), dar accentul cade pe speranta unui nivel de trai mai bun.

Pentru majoritatea populatiei est-europene, integrarea înseamna, sa nu ne facem iluzii,

capatuire si nimic mai mult. O mana de intelectuali, dublati de o cohorta de demagogi,
vorbesc, uneori, si despre cultura. Trebuie sa asumam o "identitate culturala" europeana,
despre care, însa, nu avem decat un concept destul de vag. Esticii tind sa faca din cultura
un atu rentabil, întrucat e mai greu de masurat. "Stam rau cu economia, dar daca vesticii
ar sti ce cultura avem, ar cere sa se integreze în Europa Rasariteana."

În realitate, în Est ca si în Vest, asistam la ceea ce Adam Michnik numea undeva o

vertiginoasa "Disneyland-izare" culturala. Europa penduleaza între americanizare brutala
si antiamericanism provincial. Unitatea culturala europeana e, asadar, mai curand un
concept de criza decat unul regulator.

Sa rezumam: vrem o Europa unita, dar nu putem depasi nivelul unor operatiuni de
infrastructura. Ne lipseste viziunea, marea idee restauratoare, marele simbol întemeietor.
Ceea ce riscam sa obtinem este o splendida cochilie vida, o Europa aratoasa, dar fara
interioritate.

Stiind asta, chiar si cei mai cinici tehnicieni ai unificarii nu pot fi scutiti de oarecari accese
de mauvaise conscience. Iar pentru a le uita, ei organizeaza mari adunari festive în care se
vorbeste, se vorbeste mult si triumfal, despre miracolul integrarii, despre "casa comuna" a
Europei, despre un vis pe cale de a se împlini.

Suntem gata sa participam cu încredere la aceasta manevra terapeutica. Dar sa nu

programam mari performante înainte de a fi cu adevarat vindecati.

Unificare, integrare, dez-estizare

2. Se vorbeste mult pe tema unificarii europene si dintr-un alt motiv. Termenii discursului
sunt, uneori, ambigui, iar scenariul propus suna, în etapele lui, artificial. Caracteristic e
faptul ca nu se face distinctia cuvenita între "integrare" si "unificare".

Cand Vaclav Klaus, fostul prim-ministru al Cehiei, a încercat sa o faca, conformismul

comunitar s-a simtit jignit. Or, e limpede ca integrarea fostelor tari comuniste în
mecanismul politico-economic al Vestului e o operatiune legitima si necesara, de vreme
ce, dupa al doilea razboi mondial, cele doua parti ale continentului au avut un grafic de
dezvoltare asimetric. Estul a ramas în urma si la margine, prin urmare Estul trebuie
recuperat, integrat, readus la ritmul "normalitatii". Dar în vreme ce "integrarea" pune
accentul pe substratul comun al "partilor" aflate în joc, "unificarea" subîntelege tocmai
ideea unei dramatice separari. Unifici ceea ce e despartit. In realitate însa, ceea ce e
gandit ca despartit nu se poate unifica decat trudnic si artificial. Integrarea vizeaza un
întreg. Unificarea presupune dualitate.
 31

Or, daca Europa are un sens, sensul acesta e tocmai integritatea ei organica, diversitatea
armonica a corpului ei geografic si spiritual. Corpul acesta, traumatizat de efectele
segregationiste ale razboiului ultim, are nevoie de un tratament recuperator. Inainte de a-
si reintegra toate membrele, el ramane un corp bolnav.

Unificarea prefera sa vorbeasca nu despre un întreg dezechilibrat care îsi cauta echilibrul,
ci despre o parte sanatoasa a întregului care face sacrificiul de a se uni cu o parte bolnava,
atat de bolnava încat nu mai are nimic în comun cu restul. "Europa" ajunge sa însemne,
astfel, o bucata de Europa. Un poet sarb, Adam Puslovici, a spus-o mai transant: "Europa
sta într-un picior!" si invita piciorul taiat la unificare.

Pe acest fundal, tarile candidate au sfarsit într-un grav complex de exterioritate. Ele merg
spre Europa, adica spre ceva care se afla în alta parte, undeva la distanta, în alta
dimensiune. E un fel de a spune ca pentru a ajunge în Europa, trebuie sa te decizi sa pleci
din Est. Unificarea e pur si simplu - expresia apartine sociologului roman Pavel Câmpeanu -
"dez-estizare", adica simplificare suprarealista a cardinalitatii: Estul, compromis, dispare.
Pe harta nu mai raman decat directiile norocoase, respectiv Vestul, Nordul si, cu oarecare
indulgenta, Sudul. În loc de unificare, se foloseste, uneori, si cuvantul "largire", înca si mai
echivoc.

Cum sa "largesti" o unitate istorica, teritoriala, culturala, cum sa largesti un organism viu
fara sa-l ucizi? Oricat de bine intentionata, ideea generoasa a "unificarii europene" sufera,
cum vedem, de pe urma unei reflexii insuficiente si a unor formulari superficiale si
nefericite.

Daca exista, Europa nu trebuie "unificata", ci doar egalizata respiratoriu, integrata în

parametrii firescului. Verbiajul de care aminteam la început cauta, însa, sa dea iluzia unei
terminologii legitime si a unei doctrine coerente, acoperind cu rumoarea sa nonsalanta o
problematica mai complicata si mai dureroasa.

Discursuri si premii

Ma opresc aici. Constat, satisfacut dar totodata stingherit, ca am reusit, de bine-de rau, sa
produc înca un discurs despre Europa. Pana la urma, gandindu-ma la onoarea si bucuria
care mi se fac, la marea figura fondatoare a luxemburghezului Joseph Bech, la prestigiul
mostenirii lui Alfred Toepfer, la bunavointa calda a celor de fata, oameni importanti si
prieteni adevarati, la prezenta solidara a lui Heinz Hertach, la inteligenta euforizanta a lui
Iso Camartin si la placerea - pe care mi-o îngaduie acest premiu - de a oferi o sansa de
desavarsire academica unei tinere cercetatoare pe care pariez cu toata încrederea,
gandindu-ma, asadar, la toate acestea, nu ma pot abtine sa declar ca, daca discursurile
despre Europa au înca multe fatete discutabile, premiile în general si premiile pentru
activitate proeuropeana în special sunt un lucru foarte bun... N-am nici o obiectie! Premiile
au, poate, dezavantajul de a închide evolutia premiantilor într-o trecatoare efigie. Dar ele
deschid, în acelasi timp, noi orizonturi de dezbatere si aduc, în melancolia cotidiana a
institutiilor, un scurt si fraged episod de fraternitate.
SURSA : http://www.revista22.ro/unitatea-europeana-trebuie-reinventata-90.html

Alte comentarii despre Ideea europeană :

Darie Cristea :

IDEEA EUROPEANĂ
EUROPA LUI CHARLEMAGNE SAU EUROPE LUI PRODI ?
 32

Probabil cel mai celebru personaj mediatic al ultimului deceniu, Europa a avut foarte mult
de
câştigat dintr-o cvasifantomatică existenţă. Ca şi concept, ea s-a (re-) constituit în anii 90,
exploatând
deschiderea spre Occident a fostelor state comuniste ale Estului. Ca realitate, ea nu a
existat niciodată şi
nici nu va exista, chiar dacă presupunem că Uniunea Europeană va fi un succes total şi va
marca, din
acest punct de vedere, propriul “sfârşit al istoriei”. Căci, în ciuda unei aparente şi voite
echivalenţe a
celor doi termeni, ei nu înseamnă deloc acelaşi lucru şi, în plus, fiecare în parte înseamnă
mult prea
mult pentru a fi înţeleşi la fel de toată lumea.
Febra europenismului nu este deloc o noutate. Ea a fost un fenomen de proporţii în secolul
al
XIX-lea, la fel în perioada interbelică, atunci când se căutau soluţii pentru redresarea
continentului după
şocul Marelui Război. Aceasta este însă şi perioada în care, pe fondul rivalităţilor dintre
puterile
continentului, europenismul este înţeles diferit, de exemplu, la Berlin sau Viena, faţă de
Paris şi Londra.
Legat de Europa apar mai multe concepte paralele. Cel mai celebru dintre acestea este
Mitteleuropa (la
rândul lui său concept destul de confuz) a cărui opoziţie cu paneuropenismul reflectă în
bună măsură o
parte din cauzele celor două războaie mondiale. Mai largi sau mai restrânse, toate
Europele care au
circulat atunci (şi care circulă şi acum) prin presă şi dezbaterile politice au încercat să
caute o formă
concretă de manifestare. Lucru reuşit în martie 1948, când, prin Tratatul de la Bruxelles,
BENELUX,
Franţa şi Marea Britanie înfiinţau Uniunea Occidentală, axată pe probleme de securitate 1.
Ulterior
(1954), aceasta se transformă în Uniunea Europei Occidentale, pentru a-şi pierde, treptat,
funcţionalitatea. Contribuţia acestor instituţii la ceea ce azi numim U.E. nu este, în raport
cu altele,
deosebit de semnificativă, dar ele au meritul de a aduce în prim plan eticheta de “uniune
europeană”.
Trecerea de la “uniunea occidentală” la “uniunea Europei Occidentale” este de asemenea
interesantă.
De fapt, după o scurtă perioadă de timiditate generată de eşecul dureros al Paneuropei,
dar şi de
izbucnirea violentă a Mitteleuropei, anii 50 readuc numele continentului pe tratatele şi
instituţiile
internaţionale. Doar că se acordă atenţie prioritar cooperării economice şi, mai mult
teoretic, securităţii
comune – apar, astfel, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, Comunitatea
Europeană a
Energiei Atomice, Comunitatea Europeană de Apărare etc. Sintagmele la modă sunt Casa
Comună a
Europei şi Europa europenilor, revenindu-se la mai vechiul monopol occidental asupra
conceptului de
Europa, de data aceasta, pentru delimitarea de SUA şi URSS. Paradoxal, la fel cum state
având, unul
 33

faţă de celălalt, o tradiţie deloc neglijabilă a conflictului (ca Franţa şi Germania)

reconstruiesc istoria
comună ca un şir de accidente nefericite, idei ca Mitteleuropa şi Europa ajung să se
sprijine una pe
cealaltă (de exemplu, atunci când, în anii 80, intelectualitatea din Ungaria, Polonia şi
Cehoslovacia şiau
imaginat o Europă Centrală care să îi opună URSS-ului 2 şi să îi apropie de standardele
occidentale).
Apariţia Uniunii Europene (după Tratatul de la Maastricht, noiembrie 1993) reafirmă
vocaţia
jumătăţii vestice (în sens larg) a continentului de a monopoliza ideea europeană. Partea
amuzantă a procesului constă nu atât în dorinţa est-europenilor de a se integra în UE
(chestiune ce are la bază
dorinţa lor de a adera la un anumit tip de aranjament instituţional şi economic perceput ca
reuşit), ci
aceea de a intra în Europa. Reînviată în anii 90, Europa apare cu raportul dintre latura
instituţională şi
conţinut schimbat. Dacă în secolul XIX şi în prima jumătate a secolului XX ea era o idee în
jurul căreia
o serie de personalităţi au creat tot felul de proiecte fanteziste, ea apare acum ca o reţea
de instituţii
pentru care se caută un conţinut spiritual. De data aceasta, ea derivă din UE, dar este
prezentată ca o
realitate fundamentată istoric: “lucrând împreună, europenii au găsit unitatea pierdută şi
niciodată
recâştigată după căderea marelui imperiu al lui Charlemagne” scrie Romano Prodi 3. Însăşi
cartea lui
Romano Prodi se numeşte Un’ idea dell’ Europa / Europe as I See It (titlul traducerii în
engleză),
făcând, deci referire la Europa, nu la Uniunea Europeană, deşi, atunci când tratează
problema
“industriei europene” sau a “şomajului în Europa” se referă, de fapt, strict la UE 4. Asta ca
să nu mai
vorbim de moneda unică europeană.
Nevoia Europei de a se revendica istoric o împinge să îşi caute rădăcinile, cum am văzut,
până la
Carol cel Mare sau chiar la Imperiul Roman. Până şi bancnotele euro sunt prinse în acest
proces de
reconstruire a istoriei, ele căutând să redea simboluri ale continentului, din antichitate
până astăzi. Cu
toate aceste eforturi, arhitecţii Uniunii nu pot să nu constate, cu amărăciune, cum
“construim drumul
înainte pentru instituţiile europene (…) dar nimeni nu ştie cum să recreeze sufletul
Europei. Acesta este,
într-adevăr, un semn de slăbiciune. Nu există o cultură dominantă (…) şi nu există filosofi,
gânditori
sau formatori de opinie ca referinţe de nivel continental” 5. O mărturisire remarcabilă,
până la urmă, a
lui Prodi: Goethe, Beethoven etc. pot aparţine Europei fără ca prin aceasta să fie ai…
Europei Uniunii
Europene. A exagera importanţa specificului european sau a-l trece pe Iulius Caesar pe
lista părinţilor
fondatori ai U.E. o va pune pe aceasta din urmă într-o poziţie ridicolă mai degrabă decât
să-i aducă
 34

respectabilitate şi legitimare istorică.

Este important să rămână foarte clar că Europa este un concept creat de modernitate,
ajuns la
apogeul utilizării sale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi reînviat, apoi, în perioada
interbelică
şi după 1990, dar de fiecare dată într-un context specific. Trebuie de asemenea avut în
vedere faptul că
Europa de azi nu are prea multe în comun cu cea de la 1848, pentru simplul motiv că
acum nu primează
ideea, sufletul, ci constructul, organizaţia: “există riscul ca valorile şi cultura europeană să
secondeze
pieţele financiare europene” 6.
Apoi, echivalenţa dintre Europa şi Uniunea Europeană, devenită azi un adevăr absolut,
este un
indicator sigur al faptului că utilizarea conceptului se înscrie în regula raportului putere-
cultură. Simpla
imposibilitate de a defini precis Europa face ca mărimea continentului să fie ajustată după
fluxurile
istoriei. Rusia, folosită azi ca limită a Europei, a avut momente, precum cel de după
învingerea lui
Napoleon, în care europenismul ei nu a fost negat de nimeni. Astăzi, tendinţa este
configurarea
continentului după posibilităţile şi intenţiile de extindere ale UE. Nimic altceva decât o
metodă de
asociere a stimulilor pentru a vinde ideea europeană în haina Uniunii.
O altă ipostază a Europei acestor ani este cea de obiect de studiu. Dacă autoreflexivitatea
Europei
a apărut, secolele imediat trecute, odată cu conştientizarea (sau inventarea?) unităţii sale
spirituale, în
presă, în literatură, filosofie, politică, etc., ultima perioadă impune ideea ca obiect de
studiu în şcoli şi
ca subiect pentru manuale şi reader-e gen Understanding the European Union 7. Este clar
că noua
utilizare a conceptului de Europa este deja o instituţie în sine.
De aici nu putem trage decât o singură concluzie: Europa apare azi ca justificare a Uniunii
Europene, ca un fond fără de care aceasta nu va rămâne decât o simplă serie de acorduri
regionale economice şi de securitate, fie ele oricât de eficiente (şi cam fiecare continent
are aşa ceva: America de
Nord-NAFTA, Africa de Vest-ECOWAS, America de Sud-Mercosur, Asia-ASEAN). Alături de
ea,
există şi o Europă discursivă, mai bine zis, programatică, predicată în discursul politic,
mass-media,
şcoală, tocmai pentru a susţine identitatea Europei cu Uniunea Europeană. Europenismul
apare deci, nu
numai ca idee şi stare de spirit, ci şi ca un discurs specific.
Făcând o paralelă, considerăm noi, binevenită, principala critică adusă conceptului de
naţiune
constă în negarea existenţei realităţii pe care o desemnează înainte de epoca modernă.
Punându-se
semnul egal între naţiune şi apariţia statului naţional, acest tip de comunitate devine un
detaliu al
istoriei, o formă de organizare ca multe altele. Paradoxal, pe măsură ce se încearcă, astfel,
deconstruirea
 35

naţiunii, suprastructura europeană se creează tocmai prin inventarea propriei consistenţe

istorice şi prin
negarea apartenenţei sale stricte la modernitate.
Sedusă şi abandonată, Europa spirituală nu poate fi luată în seamă la o analiză serioasă
asupra
conceptului prezent de Europa: “Europa înseamnă multe lucruri în zorii secolului XXI.
Înseamnă o
imensă piaţă unică şi un mediu de afaceri competitiv şi stimulativ (…), înseamnă un model
social
fundat pe drepturi individuale (…) înseamnă o mare putere ce poate juca un rol
semnificativ pe scena
mondială (…) Şi, în plus, în anii din urmă, Europa a însemnat, mai mult decât orice altceva,
provocarea
monedei unice.” 8 Optimist, Romano Prodi înşira toate aceste caracteristici, drept
compensaţie pentru
neputinţa de a găsi sufletul Europei.
Uniunea Europeană9 apare, deci, ca un caz particular de Europa, nici pe departe cel mai
reuşit din
punct de vedere spiritual. Momentul apariţiei sale este, însă, prielnic.

SURSA : http://geopolitica.ro/userfiles/file/Revista_arhiva_pdf/1/rev_10_001.pdf

***

RICHARD VON COUDENHOVE-KALERGI și conceptul de unitate europeană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio,

Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria) a fost un publicist, gînditor politic și militant
federalist european de origine austriacă.

A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia Heinrich Graf von

Coudenhove-Kalergi și al soției lui, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Mitsu Aoyama, 1874, d.
1941). Și-a petrecut copilăria în castelul familial din Poběžovice, Boemia, apoi a studiat
filosofie și istorie la prestigiosul colegiu vienez “Theresanium”, susținînd în 1916 teza de
doctor in filosofie la Universitatea din Viena.[1]

În 1915 s-a căsătorit cu actrița austriacă Ida Roland Klausner (care a murit în 1951). În
timpul celui de al Doilea Război Mondial a emigrat mai întâi în Elveția, iar apoi în SUA. În
 36

1952 s-a căsătorit cu elvețianca Alexandra Gräfin von Tiele, n. Bally, o fiică de medic din
Solothurn (care a murit în 1968). S-a căsătorit o a treia oară, în 1969, cu austriaca Melanie
Benatzky Hoffmann, văduva compozitorului Ralph Benatzky.

Una din surorile lui, Ida Friederike Görres, este cunoscută ca scriitoare, iar ziarista Barbara
Coudenhove-Kalergi îi este nepoată.

Coudenhove-Kalergi a fost o personalitate ieșită din comun, care din 1922 și pînă la
moartea sa în 1972 a luptat pentru ideea europeană, aflîndu-se în perioada interbelică în
mijlocul tututor inițiativelor privind crearea unei Europe unite. În 1923 Coudenhove-Kalergi
propune un prim proiect de confederalizare a Europei, proiect expus în volumul Pan-
Europa. Tot în 1923 el va crea și Uniunea Pan-Europeană - prima organizație
neguvernamentală „europeistă” de pe continent.

Pentru Coudenhove-Kalergi Europa este o fraternitate umană ce împărtășește viziuni

comune. Moștenitoare a unei bogate culturi și mari istorii, Europa, în viziunea sa, nu va
putea să supravețuiască vicisitudinilor vremii decît dacă va ști să îmbine armonios
particularitățile și interesele tuturor popoarelor de pe continent. El considera că rejectarea
oricăror prejudecati naționaliste, apărarea libertăților și consolidarea păcii sînt, alături de
reconcilierea dintre Franța și Germania, pietrele de temelie ale unității europene.

De fapt Coudenhove-Kalergi a fost mai curînd un "confederalist european" și nu un

veritabil federalist. Pan-Europa, spunea Coudenhove-Kalergi în discursul său la primul
congres al Uniunii Pan-Europene de la Viena în octombrie 1926, refuza categoric
hegemonia unui popor sau a unui stat european. Din punctual său de vedere, Europa unită
se va produce doar ca o asociație de state libere, pledînd de fapt pentru o confederație
paneuropeană. Numele acestei confederații europene în care, spunea el, nici un popor nu
și-ar sacrifica suveranitatea, ar fi Statele Unite ale Europei.

Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi a fost tradusa in majoritatea limbilor europene

(inclusiv în limba română), apelul său cunoscînd la acea vreme un success umbrit poate
doar de Apusul Occidentului lui Oswald Spengler. Cauzele crizei europene, propunerea
unor soluții concrete și în special prezentarea primului model concret de edificare a unității
europene sînt doar cîteva din elementele ce fac din Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi o
adevarată lucrare de “profeție politică”.

În perioada interbelică mesajul său a fost ascultat și însușit de numeroase personalități

politice și academice de pe continent, printre ei numărîndu-se Konrad Adenauer, Robert
Schuman, Alcide de Gasperi, Winston Churchill, Aristide Briand, Gustav Stresemann, Carlo
Sforza, Benedetto Croce, Denis de Rougemont, Salvador de Madariaga, Carl Burckhardt
ș.a. Toți ei au găsit în ideile paneuropeiste ale lui Coudenhove-Kalergi sursele
angajamentului lor european. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce a lansat în 1923 ideea
unei uniuni economice franco-germane bazată pe cărbunele renan și minereul de fier
lorenez. Această idee a ajuns să fie tradusă în viață un sfert de secol mai tîrziu, în 1950,
atunci cînd se crea prima comunitate europeană – cea a cărbunelui și oțelului. Tot
Coudenhove-Kalergi a fost cel ce l-a inspirat pe Aristide Birand să lanseze în 1929 primul
proiect federal european în fața Societății Natiunilor din Geneva, proiect care n-a reușit
doar din cauza degradării relațiilor dintre protagoniștii scenei politice europene. Tot el a
fost cel ce a propus (încă în 1929) Oda Bucuriei din Simfonia IX a lui Beethoven în calitate
de imn al Europei unite și tot el l-a inspirat pe Winston Churchill să lanseze apelul său la
unitate europeana la Zürich în septembrie 1946.

Proiectul geopolitic al lui Coudenhove-Kalergi este alternativa unui alt proiect geopolitic de
amploare, cel al “Mitteleuropei” (Europei Mediane), lansat în 1914 de germanul Friedrich
 37

Naumann. În proiectul său Coudenhove-Kalergi pornește de la necesitatea unei

reechilibrări a geopoliticii globale, confederația pan-europeană urmînd să fie o
contrapondere puterii crescînde a Uniunii Sovietice pe de o parte și a Statelor Unite ale
Americii și Marii Britanii pe de altă parte. Cu toatea acestea, Coudenhove-Kalergi rămîne
un prizonier al ideilor "mitteleuropene" ale lui Naumann și Kjellen, de moment ce modelul
său paneuropean exclude din proiect atît spațiul sovietic, cît și arhipelagul britanic. De
altfel, britanicii nici n-au manifestat un interes prea mare pentru acest proiect, în timp ce
în țările Europei Centrale, mai ales în Germania, Austria și Cehoslovacia, la apelul său s-a
răspuns prin crearea imediată a unor secții naționale ale Uniunii Pan-Europene. Din
punctul său de vedere pilonul viitoarei unități europene trebuie să fie unul franco-german,
iar fundamentul acestui proiect trebuie sa fie unul economic. Un prim pas în acest sens
urma să-l reprezinte crearea unei industrii siderurgice commune franco-germane, idee ce-l
va inspira pe Robert Schumann să lanseze Comunitatea Europeană a Cărbunelui si
Oțelului.

În viziunea sa, o primă etapă în edificarea unei confederații europene consta în reunirea
într-o conferință paneuropeană, care ar favoriza cooperarea interguvernementală, mai
ales în domeniile vamal, cultural și juridic. Ulterior, urma să fie semnat un acord de creare
a unui spațiu vamal comun. Este interesant că Coudenhove-Kalergi pune accentul anume
pe aspecte juridice și economice, considerînd că unitatea europeană trebuie să aibă
anume un fundament pragmatic. El mai propunea ca această confederație pan-europeană
să dispună de un parlament bi-cameral – o cameră a deputaților și o cameră a statelor. În
acest context el pledează pentru o reprezentare echitabilă a statelor, indiferent de faptul
dacă sînt mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sarace. Europa lui Coudnenhove-
Kalergi nu era nicidecum o Europă “metrică”, ci una “valorică”.

După alipirea Austriei la Germania, în martie 1938, Coudenhove-Kalergi părăsește Viena și

după un scurt sejur în Elveția se va instala în SUA, unde i s-a oferit o catedră la
Universitatea din New York. Dar în pofida poziției sale în mediul academic de peste ocean,
Coudenhove-Kalergi, acest european prin excelență, părăsește America imediat după
terminarea războiului, revenind în Europa, mai exact in Elveția, unde va locui pînă la finele
vieții sale. Odată reîntors în Europa el incearcă să reanimeze societatea civilă pro-
europeană de pe continent și în primul rînd activitățile Uniunii Pan-Europene. În 1946
discută despre acest lucru cu Winston Churchill, dar acesta din urmă nu pare dispus să
reanimeze Uniunea Pan-Europeană, ci preferă să lanseze o nouă structură, cu viziuni
federaliste clare. Noua organizație “europeistă”, lansată ca și Consiliul Europei la
Congresul de la Haga din 1948, avea să fie Mișcarea Europeană. Coudenhove-Kalergi
refuză inițial să adere la Mișcarea Europeană, dar în 1952 el pășește peste unele principii
și devine președintele ei de onoare. Ceva mai inainte de “concilierea” sa cu Mișcarea
Europeană, la 18 mai 1950, Coudenhove-Kalergi devine primul laureat al Premiului Carol
cel Mare pentru contribuția sa la promovarea ideii europene. Totodată, Coudenhove-
Kalergi se apropie în această perioadă de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europă
a Națiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaționale promovate de Jean Monnet.
În 1965 el părăsește Mișcarea Europeană care, în campania prezidențială din acel an s-a
opus lui de Gaulle, sprijinindu-l pe François Mitterrand.

[modifică] Note
^ Große Österreicher, Ueberreuter, Hrsg. und Autor Thomas Chorherr
[modifică] Bibliografie
Oleg Serebrian, Coudenhove-Kalergi și geopolitica unității europene, în "Politică și
geopolitică", Editura Cartier, Chișinău 2004