Proiecte de unificare

europeană în perioada
interbelică
Arcălean Emanuel
Cioncan Delia
Parauan Dora
Rebrișorean Petruța
Țimbolmaș Denisa
Context istoric

Întrucât perspectivele eşecului Ligii Naţiunilor erau evidente, s-au conturat noi alternative pentru
realizarea unei uniuni a statelor europene. Cea mai influentă dintre inţitiative a fost mişcarea pan-
europeană condusă de contele austriac Richard Coudenhove-Kalergi. Pentru punerea în aplicare a
acestuia, Kalergi a lansat, în 1924, un Manifest european. Cel care şi-a asumat responsabilitatea punerii
în practică a Manifestului european a lui Kalergi a fost ministrul de Externe francez, Aristide Briand. În
contextul realităţilor epocii, proiectul Briand avea să se dovedească tardiv şi să eşueze, deschizând,
astfel, cale liberă către noua conflagraţie mondială.
Pe fondul sfarsirii primului razboi mondial a inceput perioada interbelica. Crizele economice produse de
razboiul proaspat incheiat si extinderea comunismului in occident au format fondul pe care s-a bazat
proiectul pan -european sustinut de Coudenhove-Kalergi . Acesta sustinea ideea unei Europe unite prin
prisma diversitatilor sale care sunt totusi armonios imbinate. Frica celor din vestul Europei de regimul
communist care a luat amploare dupa terminarea primul razboi mondial au foat un factor important al
initierii proiectului pan-european.
2
Au fost propuse în principal două proiecte concrete de
unificare a Europei: Crearea Uniunii Pan-Europene suținută
de Richard de Coudenhove-Kalergi, respectiv înființarea
unei „uniuni federale europene”, idee avansată de Aristide
Briand.

3
Inițiative
Proiectul uniunii Pan-Europene:
➢ Originar din fostul Imperiu
Austro-Ungar, Richard de
Coudenhove-Kalergi s-a
afirmat în perioada interbelică
prin eforturile sale de a
promova ideea unității
europene. Concepțiile sale au
fost publicate în 1922 (Pan
Europa- un proiect) și 1923
(manifestul Pan Europa).
Planul uniunii federale europene:
➢ Ministrul de Externe francez,
Aristide Briand, a propus într-un
discurs rostit la 5 septembrie 1929,
cu prilejul celei de-a X-a adunări,
constituirea unei uniuni regionale
europene, limitată inițial la
cooperarea economică dintre
statele membre și extinsă apoi la
domeniile politic, cultural și social.
4
Conținut
Proiectul uniunii pan-
europene
Proiectul uniunii pan-europene se baza pe
reconcilierea franco-germană, care ar fi urmat
să devină nucleul noii structuri politico-
teritoriale. Totodată, în cadrul uniunii, toate
statele membre aveau să se bucure de
aceleași drepturi, într-o egalitate deplină.
Primul congres al uniunii pan-europene
preconizate de Richard de Coudenhove-
Kalergi a avut loc la Viena, în 1924, la acest
eveniment participând peste 2000 de invitați .
Planul uniunii federale europene
Datorită participării lui Aristide Briand la acțiuni
care urmăreau unificarea Europei, în 1927, a
devenit președinte de onoare al mișcării pan-
europene conduse de Richard de Coudenhove-
Kalergi, iar în 1929 a susținut crearea unei uniuni
vamale regionale între Franța și Germania, ca un
prim pas spre transformarea Europei într-o piață
unică liberă.
Planul uniunii federale europene urma să cuprindă
întregul spațiu european, până la frontierele
U.R.S.S, și să se bazeze pe respectarea
suveranității fiecărui stat membru. Ideea a fost
susținută și de Gustav Stresemann, ministrul de
Externe german, adept, ca și Briand, al reconcilierii
franco-germane.
5
Obiective
Unirea tuturor statelor europene, într-o uniune de state politico-economice, întemeiată pe egalitate în
drepturi.
Formarea unei Europe libere și federativă, restabilind pacea și ordinea după Primul Război Mondial
în statele europene.
Transformarea Europei într-o putere mondială, pentru a face față concurenței reprezentate în epocă de
Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, și Marea Britanie.
Posibilitatea popoarelor de a intra în contact, de a discuta problemele de interes comun, de a lua decizii
comune, de a stabili între ele o anumită solidaritate care să le permită să facă față, la momentul potrivit,
împrejurărilor grave, dacă va fi cazul.
Rezolvarea problemei europene (era o sursă permanentă de insecuritate și tulburări) se putea realiza
doar printr-o uniune a popoarelor Europei.

6
Finalitate

Inițiativa franceză a fost dezvoltată în Memorandum-ul privind Uniunea Federală

Europeană, prezentat Societății Națiunilor în 1930. Potrivit acestuia, uniunea statelor
europene avea să se realizeze în cadrul acestei organizații internaționale, cu care urma să-
și coordoneze activitatea. Singurul rezultat al propunerii privind uniunea federală
europeană a fost constituirea unei comisii, conduse de Aristide Briand, care urma să
studieze posibilitatea cooperării între guvernele statelor europene.
Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial a dus la întreruperea proiectului
uniunii pan-europene.
Planul lui Briand privind unitatea europeană a fost abandonat, în anul 1929 din
cauza crizei economice mondiale și a ascensiunii regimurilor politice autoritare.
7
 Semnarea Planului Schuman, 9
mai 1950
Schuman a intuit necesitatea
bunelor relații dintre Franța și
Republica Federală Germania,
ca și faptul că realizarea unei
piețe comune, bazată pe
înțelegerea dintre aceste două
state, reprezintă condiția
unificării Europei și a păstrării
păcii pe continent.

8
Semnarea
Tratatului
de la Roma

9
Mulțumim
pentru atenție!

Bibliografie:
Manual istorie
https://www.academia.edu/353
26826/Istoria_Europei_1500_1
945_Note_de_curs