FACTORI DETERMINANŢI AI INTEGRĂRII EUROPENE

1. Necesitatea eliminării focarelor de conflict,

de natură să genereze o nouă conflagraţie mondială.
FACTORI DETERMINANŢI AI INTEGRĂRII EUROPENE

2.Interesul statelor vest-europene de a depăşi condiţia de puteri

de rang secund, la care au fost reduse după al doilea război mondial.
FACTORI DETERMINANŢI AI INTEGRĂRII EUROPENE

3.Necesitatea concertării eforturilor statelor eurpoene,

în contextul ofensivei globalizării.
 PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE

NAPOLEON I VICTOR HUGO

Ideea organizării Europei sub forma unei structuri politice integrate

este formulată explicit încă din sec. XIX.
 PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE

RICHARD von ARISTIDE BRIAND GUSTAV STRESEMANN

COUDENHOVE-KALERGI
În sec.XX, ca urmare a traumelor produse de primul război mondial,
s-au afirmat personalităţi politice de prim rang, care au urmărit
punerea în practică a ideii de integrare europeană.
PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE

Richard Coudenhove-Kalergi lansează

proiectul de uniune pan-europeană.
În 1922 şi 1923 publică proiectul Pan-Europa.

Scop: transformarea Europei într-o putere mondială,

aptă să facă faţă concurenţei reprezentate de
S.U.A., U.R.S.S. şi Marea Britanie.

Condiţia reuşitei: reconcilierea franco-germană.

Statele membre urmau să se bucure de aceleaşi drepturi.

Primul congres al uniunii pan-europene

a avut loc la Viena, cu participarea a
peste 2000 de invitaţi din 24 de state ale continentului.
 PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE
Proiectul lui Coudenhove-Kalergi este preluat
de Aristide Briand şi Gustav Stresemann,
care au susţinut aceeaşi idee a reconcilierii
franco-germane.
A. Briand dezvoltă teza unei uniuni federale
europene, fundamentată mai întâi economic,
apoi extinsă pe plan social, politic şi cultural.
Întinderea acestei uniuni europene trebuia
să se realizeze până la frontiera cu U.R.S.S.

Proiectul este susţinut de A. Briand şi G. Stresemann

în discursurile rostite la 5, respectiv 9 septembrie 1929
în cadrul celei de-a X-a Adunări a Societăţii Naţiunilor.

Iniţiativa lui Briand a fost dezvoltată în Memorandumul

privind Uniunea Federală Europeană (Memorandumul
Leger-Briand), prezentat în anul1930, în cadrul Societăţii Naţiunilor.

Evoluţia ulterioară a evenimentelor a zădărnicit aceste proiecte.

 “PĂRINŢII EUROPEI”

JEAN MONNET ROBERT SCHUMAN KONRAD ADENAUER

Robert Schuman şi Jean Monnet au lansat la 9 mai 1950

“Planul Schuman”, susţinut de Konrad Adenauer.
 “PĂRINŢII EUROPEI”

Bazat pe ideea reconcilierii franco-germane, planul propune

asocierea statelor europene producătoare de cărbune şi oţel.
 INTEGRAREA EUROPEANĂ

1951 –Tratatul de la Paris. Se formează

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului.
 INTEGRAREA EUROPEANĂ

1957 – Tratatul de la Roma. Se formează Comunitatea Economică Europeană

( Piaţa Comună) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom).

Noile structuri vizează obiective economice mult mai cuprinzătoare.

 INTEGRAREA POLITICĂ

La 5 mai 1949 s-a format Consiliul Europei, cuprinzând 10 state fondatoare.

Astăzi numără 47de state-membre. România a devenit membră în 1993.
"Scopul Consiliului Europei este de a realiza
o uniune cât mai strânsă între membrii săi..."
(Articolul 1 din Statutul Consiliului Europei)
 INTEGRAREA POLITICĂ

Alte scopuri:
- apărarea drepturilor omului,
democraţiei parlamentare şi
supremaţiei legii;
- dezvoltarea de acorduri pe întregul
continent pentru a standardiza
practicile sociale şi juridice
ale ţărilor membre;
- conştientizarea unei identităţi
europene bazate pe valori
împărtăşite şi care străbate peste
diferite culturi.
 INTEGRAREA POLITICĂ
- Comitetul Miniştrilor, alcătuit din cei
47 de miniştri ai afacerilor externe
sau delegaţii lor permanenţi
- Adunarea Parlamentară, care grupează
636 membri (318 reprezentanţi şi 318 de
supleanţi) din cele 47 de parlamente
naţionale.
- Congresul Autorităţilor Locale şi
Regionale, alcătuit din Camera
Autorităţilor Locale
şi Camera Regiunilor. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.
- Un secretariat general
compus din 1800 de funcţionari
şi condus de către Secretarul General.
ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE

1957 – Formarea C.E.E.

Context: prima etapă a războiului rece.

 ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE

1973 – Aderă Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca

Context: prima criză a petrolului

ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE
1981 – Aderă Grecia

Context:a doua criză a petrolului

 ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE

1986 – Aderă Spania şi Portugalia

Context: partea finală a războiului rece

 ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE

1992 – Tratatul de la Maastricht: fosta C.E.E. devine U.E.

Context: prăbuşirea blocului comunist european

 ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE
1995 – Aderă Suedia, Finlanda şi Austria

Context: prăbuşirea blocului comunist european

 ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE

2004 – Aderă Estonia, Letonia, Lituania,

Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Cipru, Malta.

Context; restabilirea regimului democrat în estul şi sud-estul Europei.

 ETAPELE INTEGRĂRII EUROPENE

2007 – Aderă România şi Bulgaria.

U.E. conţine 27 de state-membre

Context: restabilirea regimului democrat în estul şi sud-estul Europei.

 “Unul din marile mele gânduri a fost concentrarea
popoarelor, aceleaşi din punct de vedere geografic,
fărâmiţate de politică şi de revoluţii. Am vrut să fac
din acestea un corp de naţiuni. Ar fi fost începutul,
iar sfârşitul ar fi fost reuniunea acestor corpuri
naţionale într-un corp universal, Asociaţiunea
Europeană ...În această situaţie s-ar fi găsit cele mai
multe şanse de a introduce peste tot o unitate de
coduri, de principii, de opinii, de sentimente, de
vederi, de interese. Un cod european, o curte de
casaţie europeană, o monedă unică, aceleaşi legi,
toate râurile navigabile pentru toţi, comunitatea
mărilor, dezarmarea generală, sfârşitul războaielor,
pacea lumii. Fiecare să se simtă pretutindeni ca la
el.. Atunci poate, cu ajutorul luminii universale
răspândite, ar fi fost permis să visăm la marea
familie europeană.”
(Las Cases – Memorialul din Sfânta Elena)
 “Ceea ce se întâmplă în Serbia demonstrează
necesitatea înfăptuirii Statelor Unite ale Europei.
Guvernelor dezbinate să le urmeze popoarele unite.
Să terminăm cu imperiile ucigaşe. Să reducem la
tăcere fanatismele şi despotismele. Să frângem
săbiile slujitoare ale superstiţiilor şi dogmele cu
spada în mână. Gata cu războaiele, gata cu
masacrele, gata cu măcelurile; gând liber, liber
schimb; fraternitate. Pacea e oare atât de dificil de
realizat? Republica Europei, Federaţia continentală,
altă realitate politică în afara ei nu există....Într-un
cuvânt, Statele Unite ale Europei, iată scopul, iată
portul în care trebuie să ancorăm...”
(Victor Hugo, articol semnat în presa vremii –
Paris, 29 august 1876)
 « Europa nu există ca un concept politic. Acea parte
a lumii care poartă numele de Europa cuprinde un
adevărat haos de popoare şi de state, o mulţime de
conflicte internaţionale ; ea este creuzetul
războaielor viitoare. Problema europeană : ura
reciprocă dintre europeni inflamează atmosfera
internaţională şi stârneşte nelinişte chiar şi în cele
mai pacifiste ţări ale lumii. Iată de ce problema
europeană nu este una locală, ci o problemă
internaţională. Atâta vreme cât nu-şi va găsi
rezolvarea, nu se poate visa la o dezvoltare paşnică
a omenirii. Problema europeană are, pentru lumea de
astăzi, aproape aceeaşi semnificaţie pe care o va
avea pentru Europa chestiunea Balcanilor, cu un
secol în urmă ; este o sursă permanentă de
insecuritate şi tulburări. Problema europeană nu va
fi rezolvată decât printr-o uniune a popoarelor
Europei » .
(Richard Coudenhove-Kalergi – Pan-Europa, 1923)
 « Eu cred că între popoarele atât de
apropiate geografic cum sunt cele europene,
trebuie să existe o legătură federală ; aceste
popoare trebuie să aibă posibilitatea de a
intra în contact, de a discuta probleme de
ineres comun, de a lua decizii comune, de a
stabili între ele o anumită solidaritate care să
le permită să facă faţă, la momentul potrivit,
împrejurărilor grave, dacă va fi cazul. (…)
Sunt sigur că în plan politic, social, legătura
federală,fără a aduce atingere suveranităţii
nici unei naţiuni componente, poate fi
binefăcătoare. »
(Aristide Briand, discurs rostit la Societatea
Naţiunilor, 5 septembrie 1929)
• « De ce ideea de a reuni statele europene (…)
ar părea din capul locului imposibil de
realizat ? (…) Tratatul de la Versailles a creat
un număr mare de state noi. (…) Dar s-a
neglijat total integrarea acestora în structura
economică a Europei. Care ar fi consecinţa
acestei scăpări ? Iat-o : noi frontiere, noi
monede, noi măsuri şi greutăţi, noi obiceiuri,
împiedicarea circulaţiei şi a schimburilor. (...)
Unde sunt moneda europeană, timbrul poştal
european de care am avea nevoie?”
• (Gustav Stresemann, discurs rostit la
Societatea Naţiunilor, 9 septembrie 1929)
STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A UNIUNII EUROPENE

CONSILIUL
EUROPEAN

PARLAMENTUL CONSILIUL DE
EUROPEAN MINIŞTRI

COMISIA
EUROPEANĂ

CURTEA DE CURTEA DE
JUSTIŢIE CONTURI
 STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A UNIUNII EUROPENE
CONSILIUL EUROPEAN

Stabileşte obiectivele
politice generale
ale activităţii U.E.
Este compus din şefii
statelor membre,
ai guvernelor şi, cu rol
consultativ, din
miniştrii de externe ai
acestor state.
 STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A UNIUNII EUROPENE
PARLAMENTUL EUROPEAN

Adoptă legislaţia
europeană.

Este reprezentant
al cetăţenilor
din U.E.
 STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A UNIUNII EUROPENE
CONSILIUL DE MINIŞTRI

Este al doilea for legislativ al U.E. Cuprinde în componenţa sa

reprezentanţi ai guvernelor statelor membre.
 STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A UNIUNII EUROPENE
COMISIA EUROPEANĂ

Este organul executiv al U.E.

Intocmeşte proiecte de legi şi monitorizează aplicarea acestora.

 STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A UNIUNII EUROPENE
CURTEA EUROPEANĂ DE JUSTIŢIE

Asigură interpretarea uniformă a legislaţiei U.E.

Anulează acte care nu sunt în concordanţă cu legislaţia U.E.
 STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A UNIUNII EUROPENE
CURTEA EUROPEANĂ DE CONTURI

Supraveghează gestionarea resurselor financiare ale U.E.

 BIBLIOGRAFIE
• Serge Berstein, Pierre Milza – Istoria Europei,
vol.V, Institutul European, Iaşi, 1998.
• Magda Stan, Cristian Vornicu – Istorie, cl. a XI-a,
Ed. Niculescu, Bucureşti, 2006.
• ro.wikipedia.org