TRATATE DE PACE.

NOUA HARTA A EUROPEI

Ultimii doi ani de razboi au fost marcati de crize profunde precum revolte si greve. In noiembrie
1917 comunistii au preluat puterea in Rusia, au scos tara din razboi si au incheiat pace separata cu
Puterile Centrale. In Germania au avut loc revolte de strada care au du la cadea guvernului si a
imparatului. Antanta devine castigatoare iar Germania cea care pierde. Noul guvern al Germaniei este
nevoit sa incheie armistitiul la 11 noiembrie 1918. Puterile invingatoare (Antanta) au organizat
Conferinta de Pace de la Paris unde deciziile au fost luate de marile state invingatoare iar tatile mici au
fost luate prea putin in considerare.

In ordine cronologica au fost semnate urmatoarele tratate de pace:

28 iunie 1919-Tratatul de la Versailles cu Germania din 1919 este un tratat de pace creat ca
rezultat al negocierilor de 6 luni purtate la Conferinta de Pace de la Paris din 1919 ce a dus la incheierea
oficiala a Primului Razboi Mondial.

10 septembrie 1919-Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye cu Austria cunoscut sub numele de

tratatul de la Saint Germain a reprezentat tratatul de pace incheiat intreAliatii din primul razboi
mondialsi noii create Republici a Austriei.

27 noiembrie 1919- Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine cu Bulgaria a fost semnat intre
Puterile Aliate , invingatoare in primul razboi mondial si Bulgaria.

4 iunie 1920-Tratatul de la Trianon cu Ungaria, a fost semnat intre Puterile Aliate invingatoare in
primul razboi mondial si Ungaria in calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat invins in
primul razboi mondial.

10 august 1920-Tratatul de la Sèvres cu Imperiul Otoman, a fost un tratat de pace dintre Imperiul
Otoman si Puterile Aliate semnat la sfarsitul primului razboi mondial. Tratatul de la Versailles cu
Germania a fost semnat mai inainte de semnarea celui cu Turcia si a anulat toate concesiunile si
drepturile germane acordate de otomani.

La 28 octombrie 1920, la Paris, a fost semnat tratatul între Anglia, Franța, Italia și Japonia, pe de
o parte, și România, pe de altă parte, fiind recunoscută suveranitatea României asupra teritoriului dintre
Prut și Nistru, iar statul român se angaja să respecte drepturile și libertățile tuturor locuitorilor.

24 iulie 1923-Tratatul de la Lausanne (Elvetia) cu Turcia a stabilit apartenenta intregii Anatolii si a

Traciei Rasaritene la Turcia, anuland astfel prevederile Tratatului de la Sevres semnat in 1920 de guvernul
otoman.
 Conferinta de pace de la Paris

Conferința de pace a aplicat principiul naționalităților. Harta politică a Europei a fost modificată
prin trasarea unor noi frontiere și reconstituirea unor state independente ca Polonia, Austria și Ungaria,
precum și apariția unor state noi ca Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei, statele baltice și încheierea unității
teritoriale a altor state ca România și Italia. Austria independentă era o țară predominant agrară, cu o
situație economică și financiară precară, iar populația nemulțumită dorea unirea cu Germania
industrială. Ungaria a fost redusă la teritoriile ei cu o populație majoritar maghiară. Polonia a fost
reconstituită, iar din fosta Austro-Ungarie a luat naștere Cehoslovacia. În jurul Serbiei s-au unit croații,
slovenii, bosniacii, formându-se Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Regatul Român s-a unit cu Basarabia,
Bucovina și Transilvania. Din fostul Imperiu Rus s-au constituit Finlanda, Lituania, Letonia și Estonia. În
unele state au luat naștere grupuri etnice minoritare, care au întreținut starea de agitație și contestare,
iar dispută teritorială dintre Rusia Sovietică și Polonia s-a transformat într-un conflict câștigat de polonezi
ce și-au împins frontieră spre est.

Modificari teritoriale

Stabilirea Republicii germane Austria și a Republicii Democratice Ungaria, familia de Habsburg

este exilată.

Granițele Ungariei independente nu includeau 2/3 din teritoriile deținute de fostul regat
maghiar, inclusiv multe zone în care era majoritate maghiară. Austria menținea controlul asupra multor
zone germane, pierzând însă zone germane variate din ce deținuse fostul Imperiu Austriac.

Bohemia, Moravia, Opava Silezia și partea vestică a Cieszyn, Slovacia și Ruthenia Carpatică
formau Cehoslovacia.

Galicia, partea estică a Cieszyn, nordul Oravei și nordul Spisz erau transferare Poloniei.

Sudul Tyrolului și Trieste erau cedate Italiei.

Bosnia și Herțegovina, Croația-Slavonia, Dalmația, Slovenia și Vojvodina erau unite cu Serbia

formând Regatul Iugoslaviei.

Transilvania, Basarabia și Bucovina erau cedate României.

Lista statelor ce au primit teritorii după Primul Război Mondial

Iugoslavia (Serbia, Croația, Slovenia, Bosnia și Herțegovina etc.)

România (Transilvania, Bucovina și Basarabia)

Austria (Burgenland)

Grecia
Franța (Alsacia și Lorena)

Italia (sudul Tyrolului și Trieste)

Danemarca (regiuni din Germania)

Belgia (Eupen și Malmedy)

Cehoslovacia (Bohemia, Moravia, Opava Silezia și partea vestică a Cieszyn, Slovacia și Ruthenia Carpatica)

Polonia (Coridorul Dantzig-ului)

Estonia

Letonia

Lituania (Memel)

Marea Britanie-Mandatele Ligii Națiunilor în Africa și Orientul Mijlociu

Japonia-teritorii din China

Noua Zeelandă-Samoa

Australia-Nouă Guinee, Arhipeleagul Bismark și Nauru

Portugalia

Africa de Sud: sud-vestul Africii

Lista statelor ce au pierdut teritorii

Germania-teritorii cedate Austriei, Poloniei, Franței, Danemarcei și Belgiei în cadrul Tratatului de la

Versailles

China-Jiaozhou și Shandong din nordul Chinei cedate Japoniei

Austria-teritoriile deținute de când era imperiu; stat succesor al Cisleithaniei și al Imperiului Austro-
Ungar

Ungaria-stat succesor al Transleithaniei și al Imperiului Austro-Ungar

Turcia-teritoriile deținute când era Imperiul Otoman

Bulgaria

Marea Britanie-Irlanda și Egiptul

 Tratatul de la Versailles

Germania era socotită ca fiind principalul vinovat de declanșarea războiului. Tratatul de la

Versailles cuprindea condiții severe teritoriale, demografice, economice și militare pentru Germania.

Germania ceda teritorii Franței, Belgiei , Danemarcei și Poloniei, locuite de 8 milioane de

oameni. Germania pierdea 1/7 din teritoriu și a zecea parte din populație. A cedat Alsacia și Lorena
Franței, a cedat Eupen și Malmedy Belgiei și teritorii nordice Danemarcei. Coridorul Dantzig-ului care
separă Prusia estică de restul Germaniei revenea Poloniei.

Între 1920-1921, au loc plebiscite; în sudul Prusiei, Germania câștigă 90% din voturi, iar în Silezia
Superioară, Germania menținea 2/3 din teritoriu, restul teritoriului revenind Poloniei. Regiunea Cieszyn
va reveni Cehoslovaciei, unde cehii reprezentau sub o treime din populație. Regiunea Memel din estul
Prusiei Orientale e plasată sub o administrație internațională până în 1923, care va fi anexată de Lituania.
Germania pierde toate teritoriile de peste mări în favoarea Marii Britanii, Franței, Japoniei, Belgiei și
Portugaliei, sub formă de mandat sau prin preluare directă.

Serviciul militar obligatoriu este interzis, armata este redusă la 100 000 de soldați și 5000 de
ofițeri, nu mai mult de șapte divizii de infanterie și trei divizii de cavalerie, recrutați pe baza de
voluntariat. Nu se mai putea fabrica armamant , se interzicea deținerea de blindate, artilerie grea,
submarine și aviație militară. Zona din stânga Rinului și o fâșie de 50 km de-a lungul malului drept erau
demilitarizate, fortificațiile și locurile întărite fiind dărâmate. Marele stat major german și formațiunile
militare au fost dizolvate.

Drept compensație pentru distrugerea minelor de cărbuni din nordul Franței, Germania a cedat
Franței proprietatea asupra minelor de cărbuni din bazinul Saar, iar Saar era pus sub administrația
Societății Națiunilor. Orașul Liber Danzig și teritoriul adiacent lui constituiau orașul liber plasat sub
protecția Societății Națiunilor. Germania se angaja să acorde dreptul de tranzit pe teritoriul sau
persoanelor, mărfurilor, navelor, vagoanelor și serviciilor poștale. Germania era obligată să recunoască
independența Austriei, Cehoslovaciei și Poloniei și își pierdea coloniile, să plătească reparațiile
învingătorilor și să acorde acestora clauză națiunii celei mai favorizate. Germania avea să plătească în
cursul primelor patru luni din 1921 echivalentul a 20 de miliarde mărci de aur.

Tratatul de pace a slăbit puterea Germaniei, transformând-o într-un stat de rangul doi. Orice
încălcare a unei prevederi însemna act de ostilitate.Germanii au socotit că au fost înșelați din interior și
nedreptățiți și umiliți din exterior, situație de care vor profită ultranaționaliștii, militaristii și naziștii care
nu vor recunoaște prevederile Tratatului de la Versailles și contestând noile frontiere. Vor recurge la
diverse modalități pentru a reface Germania Mare de dinainte de război. În Austria, efectivele militare nu
puteau să depășească 30 000 de militari, în Bulgaria-20 000, în Ungaria-30 000, iar în Turcia-50 000.

Pe noua hartă politică europeană, unele state erau mai avansate economic, cultural și
democratic. Altele erau mai sărace, mai slăbite, unde democrația, ideile liberale, legalitatea, toleranță
erau incipiente sau necunoscute. Au fost introduse noi constituții, făcându-se salturi importante spre
democrație, prin sistemul parlamentar. S-au adoptat legi noi care să asigure progresul economic, social și
cultural. În altele s-a produs fenomenul opus, valorile democratice și spiritul tolerant fiind negate, iar
manifestările xenofobe, revizioniste sau revanșarde s-au accentuat.