Colegiul de Medicină Orhei

Sistemul de
la Versailles
A realizat:Gurgulevici Iana,grupa 38
Profesor:Ludmila Moraru
 Cuprins
01 Tratatul de la Versailles

02 Condiții pentru redactarea și semnarea

tratatului
03 Acceptarea forțată a Germaniei.Ratidificare

04 Schimbări teritoriale.Aranjamente militare

Concluzie și Bibliografie
 Tratatul de la Versailles
● Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace semnat ca rezultat al negocierilor de 6 luni
purtate în cadrul Conferinţei de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la încheierea oficială a Primului
Război Mondial între forţele Aliate (Franta, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, Romania, Serbia,
Cehoslovacia) şi cele ale Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria).
Tratatul este urmarea armistiţiului semnat cu luni înainte în pădurea din Compiegne, ce a pus
punct luptelor. Tratatul stipula ca Germania sa-şi asume completa responsabilitate pentru
declanşarea războiului şi să plătească mari compensaţii (reparaţii de război) trupelor aliate.
Locul semnării tratatului permite Franței să șteargă în mod simbolic umilința înfrângerii din timpul
războiului franco-german din 1870 . De fapt, în aceeași sală a oglinzilor , la Palatul Versailles ,
proclamarea Imperiului German ,18 ianuarie 1871.
 Condiții pentru redactarea și semnarea
tratatului
Puterile victorioase invită reprezentanți ai teritoriilor din întreaga lume la conferin ța de
pace, dar nu invită niciun oficial din statele înfrânte și nici din Rusia (acum bolșevic ),
care acceptase un armistițiu separat în 1917 , înainte de a fi constrânși.
semnează Tratatul de la Brest-Litovsk în 1918. Tratatul este contestat în Franța de
curentul socialist condus de Jean Longuet . Acesta din urmă subliniază, într-un
discurs adresat Camerei Deputaților, neajunsurile acestui „tratat impus de învingători
celor învinși” care, supunând Germaniei condiții excesiv de grele, prin efectuarea de
redistribuții teritoriale contestate, prin mobilizarea armatelor occidentale împotriva
Rusia sovietică, a pregătit izbucnirea de noi conflicte pe continent. El apără o
reorganizare a Europei pe baze care sunt în același timp democratice, liberale și
socialiste.
 Schimbări teritoriale
Germania este amputată de 15% din teritoriul său și de 10% din popula ția sa în favoarea
Franței, Belgiei , Danemarcei și în special a Poloniei . Acestea sunt în principal zone pe care
Germania le cucerise odată cu forța. Principalele transformări teritoriale sunt:
• restituirea către Franța a Moselle Lorraine și a celor două departamente alsaciene ( Haut-
Rhin și Bas-Rhin ) ( art 27. );
• integrarea în Belgia a cantonelor Eupen și Malmedy , inclusiv Vennbahn ( art. 34 );
• posibilitatea Danemarcei de a recupera anumite teritorii din nordul Germaniei, unde există
populații daneze, deși Danemarca nu a participat militar la conflict; decizia trebuie supusă
votului populației locale ( art. 109-111 ). Referendumul a avut loc în 1920, astfel încât
orașele Åbenrå, Sønderborg și Tønder a devenit danez din nou, după ce a fost anexată în
1864 de către Prusia în timpul războiului Ducatul  ;
• teritoriul bazinului Saar este plasat sub administrație internațională , timp de cincisprezece
ani , iar statutul său final trebuie să fie supus referendumului;
• teritoriile importante care se aflau în estul Germaniei sunt alocate noului stat polonez (art.
28); în unele regiuni, statutul final nu este decis, trebuie să fie stabilit de o comisie sau de un
referendum în zona în cauză ( art. 87-93); 
 Acceptarea forțată a Germaniei.Ratidificare
Tratatul final este livrat la 16 iunie către guvernul german cu un ultimatum de cinci zile dincolo de
care armata franceză ar invada Germania. Cancelarul Scheidemann , incapabil să accepte umilința,
demisionează cu întregul său guvern. Socialistul Gustav Bauer acceptă puterea și își dă acordul sub
amenințare, armata germană neputând rezista. Adunarea germană votează adoptarea tratatului cu
237 de voturi împotriva 138 pentru a evita ocupația. Tratatul este semnat, cu rezerve, pe 28 iunie de
doi membri ai guvernului format urgent, ministrul afacerilor externe Hermann Müller ( SPD ) și
ministrul transporturilor Johannes Bell (centru).
 Adunarea germană a ratificat tratatul, calificat de opinia publică ca dictatul , chiar înainte de a fi
fost semnat. Adunarea germană votează pentru ratificare la22 iuniecu 237 voturi împotriva 138, dar
fără a accepta articolele 227-231 stigmatizând responsabilitatea sa pentru izbucnirea ostilită ților.
Clemenceau a reacționat cerând „semnătura necondiționată în termen de 24 de ore” . Adunarea
hotărăște a doua zi.
 Aranjamente militare
Se iau multe măsuri pentru a limita puterea militară a Germaniei și,
astfel, pentru a proteja statele vecine. Clauzele militare
formează a cincea parte a tratatului:
● Germania trebuie să livreze 5.000 de arme, 25.000 de avioane,
vehicule blindate și câteva sale întreaga flotă (care va fi
scufundată în Scottish golful din Scapa Flow );
● rearmarea sa este strict limitată; nu mai are dreptul la armuri ,
artilerie și forțe aeriene  ;
● armata sa este limitată la o forță de 100.000 de oameni și serviciul
militar este abolit. Împotriva sfaturilor lui Foch, care dorea să
limiteze Germania la o armată de recrutare cu serviciu
scurt, LLoyd George , cu acordul lui Clemenceau, va adopta
principiul unei armate profesionale, care va permite
generalului Hans von Seeckt să facă din Reichswehr cadrul
viitorului Werhmacht  ;
● malul stâng al Rinului , plus Koblenz , Mainz și Köln , sunt
demilitarizate.
Renunțarea Germaniei la imperiul său
colonial
În a patra parte a tratatului, Germania, încă ca despăgubire, este
forțată să renunțe la imperiul său colonial .
Din punct de vedere legal și sub influența lui Wilson, aliații nu
anexează pur și simplu aceste teritorii: le „administrează” sub
un mandat al Societății Națiunilor , o formulă ad hoc creată
pentru ocazie, dar în pact a Societății Națiunilor și care distinge
teritoriile în funcție de diferite „grade de dezvoltare”. Artă. 22
din pactul Societății Națiunilor indică astfel că „regimul
internațional” cunoscut sub numele de „mandat” este destinat să
se aplice „coloniilor și teritoriilor” care, pe de o parte, după
război, „încetase să mai existe”. să fie sub suveranitatea
statelor care le-au guvernat anterior ”și care, pe de altă parte,
au fost„ locuite de popoare [considerate atunci ca fiind] încă
incapabile să se autoguverneze ”
 Cocluzie
Creat la Versailles, sistemul de tratate a
fixat coraportul de forte intre imperialisti,
ce s-a stabilit catre sfirsitul macelului
global, care a durat mai mult de patru ani.
Schimbarea inevitabila in viitor a acestui
coraport predetermina existenta scurta a
Versailles-ului. Pacea de la Versailles
trebuia sa termine cu razboiul. In realitate
ea l-a transformat intr-un pericol
permanent, ce s-a abatut asupra lumii
intregi.
 Bibliografie
http://istoria.md/articol/27/Tratatul_de_la_Versailles
https://www.qdidactic.com/
Istoria Universală,epoca contemporană